Cum se formează caracterul la români ?

Pagina 23 din 25 Înapoi  1 ... 13 ... 22, 23, 24, 25  Urmatorul

In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Dum Noi 05, 2017 6:53 pm

Un alt refugiat pe VK, care inca mai spera ceva de la miorii scosi din istorie. Laughing


Alexandru Petria


O să părăsim tribalismul intelectual când discursul de forță în societate o să fie, după anticomunism și anticorupție, despre prosperitate și eradicarea sărăciei.
Să construim, nu să urâm visceral, viețuind într-o beligeranță româno-română.
Când, cum, prin ce mijloace se va schimba gândirea dominantă? Nu știu.
Deschideți ochii în jur- care dintre țările din U.E. procedează ca noi? Nici una. Și nu cred că singularitatea e semn de genialitate. Este retard în stare pură.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Vin Noi 17, 2017 2:48 pm

Acea zi din an în care lumea face glume despre Black Friday cu un ochi pe Facebook și celălalt pe site-ul de reduceri... spre deosebire de celelalte zile din an în care ne plângem de corupție în drum spre dat și luat șpagă.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Dum Noi 26, 2017 9:46 am

In 2009, inainte de alegerile prezidentiale soldate cu realegerea Macacului, mi-am jurat sa demsionez din calitatea de roman, in cazul acelui rezultat. Ceea ce am si facut, oficializandu-mi statutul de dac liber la recensamantul din 2011. Pe zi ce trece ma simt tot mai mandru ca nu fac parte din acest popor de imbecili. Laughing


"Discursul incoerent al actriței (Stela Popescu) i-a făcut pe cei prezenți să-și dea seama că ceva nu este în regulă" - spune o voce la televizor, în timp ce rulează ilustrația video. Deși toată protipendada prezentă la eveniment văzuse că Stela Popescu prezenta simptome neurologice destul de clare, incoerență, dezorientare în spațiu și timp, dezechilibru fizic, dezechilibru emoțional, nimeni nu s-a gândit să o așeze pe un scaun și să-i cheme un medic. Proasta din spatele ei zâmbea stânjenită și lumea se uita ca la urs vizibil jenată că Stela se face de râs. Cineva ar fi putut chema o ambulanță și orice corigent s-ar fi prins imediat. Titlul anului vine de la DCNews: "Hardware Error”. Stelei Popescu i s-a prăjit integratul. "Ha, ha, ha, ce amuzant, uite-o și p-asta cum vorbește prostii, ce bine că se viralizează scursura asta de articol și ne merg clickurile. Mâncăm și noi o pâine!". Lumea face mișto... pentru că e foarte amuzant.

Până la urmă asta e țara în care empatia a murit demult, tot ca Stela Popescu. A vorbit prostii o vreme, a bâțâit un pic dezorientată și toată lumea i-a făcut vânt să plece acasă că ne face de râs. N-a întrebat-o nimeni dacă îi e rău sau dacă poate ajuta cu ceva. Asta e țara în care nebunii sunt funny, depresivii sunt proști și sinucigașii sunt egoiști. Bătrânii sunt agasanți și put. Ne înghesuim la accidentele rutiere și ne holbăm fascinați la trupurile decapitate din șosea, pe care nu le acoperă nimeni cu o cârpă măcar, iar rudele victimelor își smulg părul din cap la marginea drumului fără să primească un dram de atenție sau consiliere psihologică. Asta e țara în care vecinii îți fac reclamație că dai muzica prea tare, dar dacă urli din rârunchi sub loviturile de cuțit ale unui dezaxat toată lumea tace chitic și ascultă prin pereți cum smulge viața din tine. Ăsta e tărâmul magic al poporului ales, al dacilor vajnici cu mușchii umflați care fac scandal din nimic și ies cu ranga la tine, dar tac și pleacă capul dacă văd o femeie bătută pe stradă. La noi nu există femei violate, doar curve care au primit ce-au meritat. Când mai cade cineva pe stradă ne enervăm că trebuie ocolit. Asta e țara în care toată lumea se plânge de bani în timp ce sare peste cinci oameni ai străzii.

Niciun spectacol al unui actor în viață nu poate fi la fel de interesant ca decesul și înmormântarea acestuia. Dragă actorule, noi îți promitem că nu vom veni la spectacolele tale, vom râde de tine când mori de foame sau de atac cerebral și te vom înjura ca trădător când faci reclame la tot felul de prostii doar ca să ai ce mânca. Ne vom buluci la moartea ta să-ți respirăm formolul și să-ți criticăm dantela din sicriu, să-ți suflăm mujdei de usturoi peste lumânări, dar nu ne deranja cu problemele tale și, mai presus de toate, nu ne face de râs. "Du-te d-aici că spui prostii! Ți-o fi rău, da' nici așa! Ți s-a prăjit integratu'?". Empatia, la noi, e o noțiune complet abstractă și lipsită de conținut. Poate mai abstractă și decât respectul care ne lipsește cu desăvârșire. E foarte greu să mori cu demnitate în România. Fie că murim acasă, pe stradă sau la spital, întotdeauna se găsește o brigadă de voluntari din regimentul Miorița care să-ți smulgă demnitatea din brațele încleștate și reci. Dacă ești viu, ești plictisitor. Numai în moarte poți deveni acea sursă minunată de bârfă și picanterii, acel drog care ne distrage atenția temporar de la faptul că suntem niște scursuri ce consumă oxigenul planetei degeaba.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Dum Noi 26, 2017 2:25 pm

Am asista si eu la comentariile legate de ultimul eveniment public in care Stela Popescu a inceput sa moara. Daca nu s-ar fi difuzat inregistrarea,cu siguranta ca nici medicii specialisti nu ar fi fost in masura sa sesizeze si sa atraga atentia in privinta unui AVC dus pe picioare, care se intampla sub ochii publicului spectator, fara ca nimeni sa se ingrijoreze ca un om o ia brusc pe aratura, vorbind incoerent. Unii or fi ras, altii au fost socati. Asta e. Nimeni n-a considerat ca este cazul sa sune la 112, fiind probabil prea obsnuiti cu iesirile din decor ale multor altora, ca sa-si puna serios problema ca, de data asta , ar putea fi cu adevarat o chestiune de viata si moarte.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mier Noi 29, 2017 2:18 pm

laugh


Alexandru Petria
azi la 11:14


"Ieri am stat toată ziua la coadă la ANAF. Aș vrea să vă relatez o mică întâmplare.
Doi bărbați, plini de transpirație și obosiți, ajung în fața Sfântului Graal - ghișeul inspectorului ANAF. Urmează prezentarea actelor, discuții preliminare etc. La
un moment dat, unul dintre ei, înfuriat la culme, începe:
EL: Cum, doamnă, nu sunt eu?! Păi, uite buletinul ca dovadă! Ce vrei mai mult?
EA: Nu mai semănați cu cel de aici.
EL: Normal că nu mai semăn... au trecut aproape zece ani și am pierdut un teanc de păr între timp!
EA (înfuriată): Nu este problema mea... eu nu pot emite adeverința pe baza acestor date.
EL: Băga-mi-aș ... ! Faceți mișto de mine...
Inspectoarea, nervoasă, îi aruncă hârtiile pe jos. El devine și mai iritat.
Între timp apare și un polițist comunitar, pregătit cu
carnețelul de amendă pentru tulburarea liniștii publice.
POLIȚISTUL: Vă rog să veniți cu mine!
EL: Domn'e, stau de la 8 dimineața la coadă. Nu mă mișc din fața ghișeului până nu rezolv!
Polițistul, fiind înțelegător sau toropit de căldură, îi ascultă povestea.
POLIȚISTUL: Să știți că trebuie să vă amendez.
EL: Nu puteți. Dacă doamna spune că nu eu sunt cel din buletin, nu mă puteți amenda pe baza buletinului.
POLIȚISTUL (aflat în impas, se întoarce spre inspectoare): Să știți că dacă îl amendez, certific
faptul că domnul este chiar cine spune că este.
EA: Nu mă interesează.
POLIȚISTUL: Doamnă, eu, ca reprezentant al unei instituții a statului, certific că el este chiar el.
EA: ...
POLIȚISTUL (către EL): Deci, vă dau sau nu amendă?
EL: Dacă îmi dați amendă, este clar că eu sunt eu?
POLITISTUL: Da.
EL: Atunci vreau amendă!
Polițistul scrie amenda liniștit, în timp ce el nu se mișcă din fața ghișeului. Inspectoarea e din ce în ce mai iritată.
EL primește amenda și se întoarce triumfător către ghișeu: V-am spus, doamnă, că eu sunt eu!
EA: Hai, dă hârtiile alea la semnat!”
(Text primit pe net, nu-i știu autorul)





[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Joi Noi 30, 2017 5:15 pm

Dracu’ sa-l ia, Dumnezeu sa-l ierte!


Targul de carte imi place si nu-mi place.



Imi place pentru ca la Romexpo isi lanseaza cartile si se intalnesc scriitori consacrati si debutanti. Talentati si netalentati. Asa se impart scriitorii, in talentati si netalentati, nu in onorabili si nefrecventabili, pentru ca posteritatea nu tine cont de propaganda. Anul asta, toti au fost talentati. De asemenea, imi place Targul de carte pentru ca poti gasi multe edituri care scot carti foarte bune, dar nu ajung la cititori, fiind ocultate de cand Carturesti a devenit un fel de MegaImage a librariilor. Nu imi (mai) place si ocolesc Targul de carte din 2012, cand l-am vazut pe Victor Ponta ghidonat printre standuri de barbosul cu portjartier Remus Cernea. Iar lansarile de la Romexpo nu mi-au placut niciodata. Ultima data am participat la asa ceva in urma cu vreo opt ani. Scriitorul – meserias si prieten drag. Invitatii – foarte spalati, persoane cu Larousse pe noptiera. Oameni fini, care nu folosesc Wikipedia. Lansarea – o rusine. Criticii si autorul povesteau despre carte, iar printre amfitrioni si oaspeti treceau tot felul de cretini, care nu se sinchiseau, erau ca pe bulevard. Nu se intelegea nimic din ce spuneau vorbitorii, pentru ca mai erau o lansare in dreapta, una in stanga si inca paispe in spate.

Ala nu mai e targ de carte, e bazar de carte. Pana la urma, asta este menirea Romexpo. Imi aduc aminte ca, imediat dupa1990, acolo au inceput afacerile multi milionari de azi. Vindeau cafea si tigari cu baxul, in timp ce arabii plateau cel mai bun pret pe dolar. Pavilionul Expozitional s-a construit la inceputul anilor ’60 pe locul fostului Hipodrom si a fost inaugurat cand s-a incheiat cooperativizarea agriculturii, in prezenta lui Tudor Arghezi, care nu putea sa-l refuze pe Gheorghiu – Dej. Publicul – 11000 de tarani, cati sustineau comunistii ca au fost ucisi in 1907. Romexpo e o cladire circulara ca un circ, potrivita sa tina Iliescu acolo discursuri pentru mineri si primariile revelioane pentru pensionari. De unde atata Targ de Carte? Cum adica “Templul cartii”? E un bazar de carte si nu vad nimic jignitor aici.

La ultimul bazar de carte, un activist de presa mai obscen decat paparazzi, acestia fiind discreti prin definitie, i-a hartuit si agresat pe Adrian Nastase, Dan Voiculescu si Sorin Rosca Stanescu. Copilul e un Robespierre care isi sterge botul cu lenjeria murdara de urme de frana. Printre carti, chiar si lozincile trebuie sa fie subtile, in stilul sonetistului “singaporean” (de la vechea bodega Singapore) Tudor George. Cel poreclit Ahoe striga “Traiasca Uniunea Sovietica, care pe noi ne deretica!” La Tudor George, chiar si cacofonia avea farmec. In ceea ce-i priveste pe domnii hartuiti de catre micul scelerat consecvent – au gasit ce au cautat. Cand esti milionar, iti lansezi cartile la muzee, pe scenele unor teatre, la sediile unor fundatii gomoase ori la Capsa. Ce sa cauti tu, un om cu bani, la un bazar de carte? Vrei sa fii si milionar, si popular? Atunci trebuie sa afli ca popularitatea costa. “Profitariatul” (Petre Pandrea) nu are de ce sa se amestece cu lumpen – neoproletariatul.

Pe tefelistul dat afara din toate redactiile imi e sila sa-l tarnuiesc. Necunoscand poporul, mucosii frumosi si liberi nu inteleg ca, pentru romani, justitiarii sunt niste caraghiosi. Noi, dupa un timp, uitam si de razbunarile personale. Doar prostoboii eminenti nu o fac. Cand povesteste despre vreun dusman, romanul zice “nenorocitul mi-a facut, mi-a dres, nu mai stiu nimic de el.” “Iti spun io, intre timp a si murit!” “Atunci dracu’ sa-l ia, Dumnezeu sa-l ierte!”.Ba, panaramezilor tefelisti si ignoranti, la romani, ura se atenueaza pana dispare, nu pricepeti nimic, nimic, nimic din tara lui “dracu’ sa-l ia, Dumnezeu sa-l ierte!”




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Dec 05, 2017 5:30 pm


Stan Constantin
ieri la 21:17

Când un profesor universitar, fost decan al Facultății de Științe Politice a Universității București, acum europarlamentar, îți vorbește, doct, despre ”dictatura majorității parlamentare”, îți bagi picioarele în ea de țară, de universitate, de politică, și fugi mâncând pământul! Da, societatea este bolnavă de elitele ei intelectuale, politice și profesionale. Care nu-și înțeleg menirea, sunt doar o turmă de sinecuriști hulpavi, care și-ar vinde mama moartă pentru un privilegiu în plus.

Regret și acum că n-am plecat dracului din România când puteam. Acum nu-mi rămâne decât să sper că vreun pitecantrop tânăr și rezistent îmi va da lovitura de grație, și o va face în așa fel încât să nu sufăr. La altceva nu avem la ce spera de la oameni școliți de indivizi precum Cristian Preda. Oricum atmosfera devine irespirabilă în țara asta, și violența crește. Întoarcerea în trecutul interbelic ne-a reușit de minune. Unii îi zic ”viitor”. Dar nu e decât mormântul democrației. Și al unei societăți bezmetice, care nu-și mai găsește identitatea.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Lun Dec 11, 2017 1:16 pm

URA, URA, URA!
În zilele astea e mai bine să observi, fără să intervii. Ca Observatorul ăla din Highlander care nu tăia capete, dar contabiliza câți mai sunt până când nu mai rămâne decât unul. Lumea e razna rău. Oamenii nu mai iubesc și nici nu se mai iubesc pe sine. Cine nu se iubește pe el însuși, nu-i poate iubi pe alții. În schimb, sunt alții care îi pot spune pe cine să urască. Ura e la mare preț și-i cam singurul sentiment puternic care ne-a rămas.
Cei mai mulți au ajuns să fie fericiți când pot urî pe cineva sau, mai ales, ceva. Ceva-ul ăla de regulă să fie cât mai confuz și inexplicabil. E creștin să-ți iubești aproapele care o comite. E progresist să-l urăști și să-i dorești moartea, pușcăria sau boala, păcătosului. Să-l judeci înainte de judecată. Nu aia de apoi, aia de dinapoi. Aceiași oameni care te judecă, dacă-i pleznești peste bot cu tarele lor, îți reproșează-n față că ”cine ești tu să mă judeci pe mine”? Și-ți mai servesc o porție de ură. Te acoperă cu ură până paralizezi și mori izolat, tu și putrefacția ta de gândire critică.
Ură, urâcios, urât, ura, ura, ura, de trei ori ura!


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Apropo de ura, mi-am amintit chiar acum o replica din filmul vazut aseara, citez din memorie: nu ura este opusul iubirii, ci indiferenta. E vorba de Goliath, un serial foarte bun, al carui prim si deocamdata unic sezon am hotarat sa-l vad in pauza luata intre sezoanele 2 si 3 ale lui House of cards. Laughing


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Dec 12, 2017 3:30 pm

Si eu am citit la inceput doar presa opozitiei, considernd-o culta, ba chiar am incercat sa ajung la un curs de angelologie al lui Plesu*, la Bucuresti, prin '92. In acelasi inceput de democratie, tata era mare fan Vadim si colectiona revista Romania Mare. Normal ca aveam certuri frecvente, uneori cu scantei, dar amandoi aruncam cate un ochi pe revistele celuilalt, curiosi.  laugh Asa am ajuns sa sesizez tampeniile debitate de ambele tabere, atat a nationalistilor, cat si a internationalistilor, cu mentiunea ca prin revista lui Vadim gaseam uneori articole istorice interesante, dar si unele glume bunicele, in rubrica Saptamana pe scurt, parca. In tot cazul, prin '97 i-am cerut scuze lui tata pentru ca-l combatusem atat de inversunat, sesizand totodata mecanismul diabolic al perpetuarii aceluiasi grup ocult la putere. Tata s-a lamurit si el cu Vadim al lui, insa mult mai recent, cam cu 3-4 ani inainte sa moara Tribunul.  Laughing



*N-am mai ajuns la acel curs intrucat l-am intalnit pe barbosul cu fular rosu pe strada, absolut intamplator, in apropiere de Universitate. Am fost atat de socat cand l-am vazut in carne si oase, incat mi-am spus ca o asemenea aratare n-are cum sa conferentieze ceva plauzibil despre ingeri.  laugh




Retrospectiv, lucrurile sînt atît de clare. Doamne, cît de clare...
La vremea respectivă, Ceaușescu și securiștii săi au făcut din discursul patriotic un instrument ideologic de ieșire de sub influența rușilor.
Rușii / sovieticii apăsau pe pedala internaționalismului, ca să legitimeze de fapt imperialisul / neo-colonialismul sub deghizare (străinii e buni și superiori, chiar și atunci cînd ne jefuiesc țara, cînd ne iau grîul și petrolul și uraniul din gubernia noastră Republica Sovietică România).
Ceaușescu, în schimb, își legitima autonomia de acțiune și contracara prin naționalism: Eminescu, Mihai Viteazu, Burebista, Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Ecaterina Teodorescu, "Pe aici nu se trece".
Pînă aici, toate bune și frumoase, știm cu toții asta, e descoperirea apei calde.

De aici încolo, însă, începe chichirezul. Cum au reacționat rușii să-l neutralizeze la discurs pe Ceaușescu?
Rușii aveau nevoie ca de apă să recapete întîietatea discursivă, the higher moral ground, să aibă hegemonia culturală, cum ar zice Gramsci. Drept pentru care au construit un grup de telectuali care să transmită mesajul necesar către popor.
Intră în scenă Pleșu, Liiceanu și minionii săi: Baconschi, Ungureanu, Dinescu et co.
Pleșu, Liiceanu, la vremea aceea dornici de afirmare, au constituit o adunătură de intelectuali necesară pentru prelucrarea ideologică prin așchiere a populației de către ruși – acțiunea “Perestroika”.
Grupul era sub atenta coordonare și îndrumare și mentorat al unui kaghebist de nădejde din Comitetul Central de pe atunci, Gogu Rădulescu, omul lui Gorbaciov care coordona acțiunea de săpare la temelii a lui Ceaușescu. Citiți linkul din comentarii spre articolul din protocronism.wordpress.com, dacă vreți să știți povestea.
Grupul, Pleșu Liiceanu et co (Baconschi, Ungureanu, Dinescu, Nicolaescu, Caramitru etc), evident că era urmărit cu preocupare și îngrijorare de către partea naționalistă a Securității, aia pro-Ceaușescu. De-aia i-a și mazilit la un moment dat, în surghiun la Conacul de la Teșcani.
Pe altă parte, grupul evident că nu era de capul său, era în misiune de servici, era detașat la ruși chiar de către stăpînii lor, de cealaltă parte a Securității, aia anti-Ceaușescu și filo-străineză, la vremea aceea filo-sovietică.
Ce Dumnezeu, doar Securitatea îi crease pe Pleșu și pe Liiceanu, în urma agățării prin constrîngere și șantaj în operațiunea “Meditația Transcedentală”. Și atunci doar i-a mutat dintr-o parte în alta, luîndu-i de la acțiunea de monitorizare cu urechea pe Noica și transferîndu-i la echipa Gogu Rădulescu.
Și uite așa telectualii noștri civili Pleșu și Liiceanu au făcut mațocăreli filo-rușești în anii 80. Conspirații, chestii, cluburi literare la Gogu Rădulescu.
Ceaușescu, în marea sa mărinimie, nu i-a belit de tot, doar i-a trimis la conac, la țară, să respire aer curat și să ventileze poezie.
Și cu Dinescu la fel a fost. Tot un aproape civil care era nu de capul lui, ci de capul altora. Un pion. Un tactic. S-a dat el lebădă lovită după aceea, dar de fapt a fost un pufos întocmai și la timp. Și pufos întocmai și la timp a rămas.
Apoi a venit Revoluția. O Revoluție foarte spontan organizată de către ruși (mii de turiști, da?), cu acordul și sub monitorizarea tovarășilor francezi, englezi, americani și cu ungurii pe de mărgini, încercînd și ei să obțină un ce profit.
Și Ceaușescu a fost dat jos de ruși, în operațiunea Perestroika. Și a venit Iliescu, o mare lumină a grupului gorbaciovist, cu premier Roman, băiatul lui tata, o mare lumină a Diviziei Tudor Vladimirescu.
Iar Pleșu uite așa a ajuns fix la întîmplare Ministrul Culturii. Iar Liiceanu a preluat gratix fix la întîmplare Editura Politică, de a devenit Humanitas. Iar Dinescu a devenit fix la întîmplare un mic și pufos agent de influență, cu Academia Cațavencu. Iar Ungureanu și-a început prodigioasa activitate academică sub acoperire. Și așa mai departe. Și așa mai departe.
În acest context foarte civil de activitate, revista Dilema, alături de revista 22 și de editura Humanitas, au reprezentat farurile călăuzitoare ale recăpătării hegemoniei culturale, cum ar zice Gramsci.
Ele au fost - și sînt și acuma, bine mersi, dar nu cu aceeași eficiență din anii 90 – tribuna de unde s-a combătut cu spume la gură tot ce a fost ideologie naționalistă. În folosul rușilor la început, apoi în folosul occidentalilor, că au fost transferați la ceilalți stăpîni după Nine Eleven.
Ne aducem aminte cum în paginile revistei Dilema a fost demonizat Eminescu. Ne aducem aminte cum în paginile revistei Dilema se combătea protocronismul vetust, se înfiera cu aprigă mînie proletară tot ce fusese în anii 70-80.
Adică se spăla pe creier o generație întreagă, să se lipească alte afișe pe dinăuntru. În paginile revistei Dilema tot ce era de-al nostru a fost prezentat drept cîh și de căcat, protocronist și vetust și nașpa, în timp ce tot ce era al străinilor era de bine.
Uite așa, încet-încet, cu răbdare de NKVD care el e KGB care el nu e GRU, dar tot aia e, un soi de FSB, în paginile revistei Dilema a fost îndoctrinată o bună bucată a elitei generației mele, ăștia care acuma sîntem la 30-40-50 de ani. Generație de am ajuns să credem că tot ce-i românesc e de căcat, iar tot ce e de la străini trebuie lins cu admirație.
Pe urmă, după Nine Eleven, cînd România a început să schimbe cîrma, Pleșu și Liiceanu au fost transferați de către Securitate de la ruși la occidentali.
Pleșu a ajuns ministru de externe, mare lumină a Germaniei. Apoi, din ministru, a ajuns consilierul lui Băsescu.
Liiceanu a continuat acțiunea de hegemonie culturală la Humanitas și și-a cumpărat BMW. Acuma, în vremuri de criză, l-au reactivat să-l laude pe Cioloș.
Dinescu, mai boem și mai fraer și mai tactic, a tot frăgezit televiziunea de stat și și-a făcut conac, îl doare la bască, el e cu lăutarii și cu gîștele.
Baconschi, o lumină secundară, a fost și el ministru de externe. Apoi ambasador la Paris, acolo unde s-a votat cu frecvență de mii de voturi pe minut. Apoi a lins-o un pic cu entuziasm pe Udrea.
Mihai Răzvan Ungureanu, pupilul lui Pleșu și Baconschi, a fost și el ministru, tot de externe, absolut la întîmplare, nu? Mai apoi, la vedere, șeful tuturor unităților din subordine. Mai apoi au încercat chiar să-l cocoațe prim-ministru, dar a fost mult prea arogant, punea bătrînii să-și dea zăpada de pe casă.
Toți, toți, toți la ordin. Toți cu metodă și toți întocmai și la timp.
Acum, retrospectiv, lucrurile sînt atît de clare. Doamne, atît de clare...

PS: Da, am citit Dilema o tinerețe întreagă. Da, am și scris la Dilema cîteva articole. Da, am avut bursă Soros. Da, am fost spălat pe creier cu consecvență o tinerețe întreagă. M-am și certat cu taică-meu pe motivele astea.
Și tocmai de aceea da, îmi dau seama cum mi-a fost prelucrat creierul prin așchiere așa cum au vrut Gorbaciov și Gogu Rădulescu, ofițerul său aici în gubernia România. Și tocmai de aceea îi iubesc acum atît de mult...
Și tocmai de aceea trebuie să-i cer iertare lui taică-meu. Tată, ai avut dreptate. Mare dreptate ai avut. Mare dobitoc am fost...



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Mar Dec 12, 2017 5:29 pm

Deduc ca n-am pierdut prea mult daca nu i-am considerat idoli niciodata pe Plesu si Liiceanu iar pe Dinescu l-am considerat un neterminat . Singurul moment in care l-am considerat tare pe Caramitru, a fost lovitura cu melodia in care ii dadea replica junei Loredana. Ar fi sunat ca naiba ca in locul lui sa fi fost Beligan sau Dem Radulescu. Iar Piersic, desi capabil si de o voce  OK, prea era stiut de public  ca preacurvarul Fat Frumos. Daca mi-ar fi cerut cineva parerea, l-as fi recomandat pe Florian Pittis sa-i dea replica Loredanei ca Luceafarul, o voce cu adeavarat fascinanata,inclusiv pt. creierul copiior, cam la fel ca si vocea lui Morgan Freeman Laughing






baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Dec 12, 2017 7:07 pm

Ah, abia acum am observat ca un articol interesant a fost strecurat de pufosul Palada intr-un comentariu la propria-i postare. Laughing


TIPOLOGIA PRIGONITORULUI: „PROTOTIPUL GOGU RĂDULESCU”


Putini sunt cei care stiu – sau isi mai amintesc – ca oficializarea prigoanei impotriva „protocronismului” s-a produs in anul 1988 , prin articolul de denunt semnat de GOGU RADULESCU in publicatia (astazi considerata complet gresit ca fiind „rezistenta”) „ROMANIA LITERARA”. Articolul, scris in maniera clasica a demascarilor din „Scanteia „anilor 50 , a produs un puternic efect in epoca si a statornicit ideea ca aceasta idee culturala ar fi periculoasa si trebuie inlaturata. Aceiasi viziune exista si in cercurile „ocultei ” care controla Romania la acea data (si care a iesit la suprafata odata cu 1990) iar „manifestul anti-protocronist „semnat de batranul agitator al Kominternului a dat semnalul „precursor” ca ideologia kominternista a biruit si s-a instalat la toate parghiile de comanda, atunci ca si astazi.

DOSARUL ACESTUI MANIFEST VA FI PUBLICAT IN CURAND IN ACEASTA PUBLICATIE ,ALATURI SI DE RASPUNSURILE CELOR INCRIMINATI CARE ,IN EPOCA , NU AU PUTUT SA PUBLICE OPINIILE LOR IN ROMANIA, FIIND SUPUSI CENZURII.

Despre GOGU RADULESCU si cercul lui nociv de propagandisti ,alcatuit din vechi membri al kominternului si Nomenklaturii (si fiii,nepotii,nurorile ,ginerii si cumetrii lor )ramasi cu privilegii dar fara „functii „,s-a vorbit foarte putin in perioada recenta ,aceasta fiind o tema care se ascunde cu grija.Abia mai de curand acesta a aparut cu imaginea reconstituita in dezvaluirile lui Al.M.Stoenescu si intr-o interventie jurnalistica a lui Victor Roncea ,de unde citam :

Istoricul militar Alex Mihai Stoenescu a demonstrat, in cadrul dezbaterii „Adevarul despre Decembrie 1989”, ca operatiunile de acum 17 ani au fost puse la cale de KGB

„Creierul” operatiunii din decembrie 1989 a fost serviciul secret rusesc KGB, este concluzia dezbaterii „Adevarul despre Decembrie 1989” organizata ieri, la 17 ani de la revolta anticomunista din Bucuresti,de ziarul ZIUA, Asociatia Civic Media si Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Istoricul militar Alex Mihai Stoenescu, general in rezerva, autor a numeroase lucrari de exceptie, printre care si „Istoria loviturilor de stat din Romania„, a prezentat pentru ZIUA extrase din arhiva sa secreta legata de evenimentele din decembrie 1989. Academicianul Eugen Simion, gazda manifestarii, a evocat experientele sale inregistrate in acele zile, dupa care Alex Mihai Stoenescu a intrat direct in subiect. Aratand ca de-a lungul a 16 ani a strans numeroase documente si a stat de vorba personal cu sute de martori oculari si participanti ai acelor evenimente, Stoenescu a observat ca, an de an, mass-media romanesti cad in aceleasi erori, rezultate ale unei dileme nelamurite: revolutie sau lovitura de stat?

Raspunsul este urmatorul: in interiorul unui proces revolutionar – care se intinde, conform lui Stoenescu, din 14 decembrie 1989 pana in 20 mai 1990 (dupa altii pana pe 14 iunie 1990) -, pot avea loc mai multe manifestari organizate. Romania ante-decembrista a cunoscut mai multe conspiratii care au actionat operational pe teren, in decembrie 1989, toate incurajate de serviciile secrete rusesti, KGB si GRU, dar – atentie! – aflate sub stricta supraveghere a Securitatii. Ceausescu a fost informat personal asupra acestora, de catre seful Securitatii, generalul Iulian Vlad, pana in ultima sa zi de presedinte al Republicii Socialiste Romania. Astfel, in interiorul Partidului se crease un „partid secret” reprezentat pana la varful conducerii, in Comitetul Politic Executiv – CPeX – unde se aflau doi vectori: Ion Dascalescu si Gheorghe Radulescu, zis Gogu, nume de cod „Marcel„. Acesta din urma, vicepresedinte al Consiliului de Stat, considerat „eminenta cenusie” din spatele Elenei Ceausescu, avea sarcina sa creeze si sa canalizeze inclusiv miscarile de disidenta din randul intelectualitatii pentru a crea esalonul urmator al conducerii perestroikiste. Impreuna cu sotia sa, Dorina Rudich Radulescu, Gogu avea misiunea sa atraga reprezentanti ai lumii artistice si intelectualitatii inclusiv prin intermediul unor ofiteri de Securitate, cum ar fi cunoscutul Vasile Malureanu de la Directia I. La vila sa de la Comana, gard in gard cu poetesa Ana Blandiana, s-a consumat un moment epocal consemnat de scriitorul Mircea Zaciu in jurnalul sau pe anul 1983 (Editura Dacia, Cluj, 1995) si care a lasat audienta selecta cu gura cascata: „Stati linistiti, ca mai sunt cinci ani si scapam de Ceausescu!”. Nu a gresit prea mult. Documentele din arhiva lui Stoenescu demonstreaza ca aceea a fost perioada in care s-a decis sfarsitul lui Ceausescu si inlocuirea lui cu Ion Iliescu. Asa se si explica activitatea febrila a disidentilor incepand cu anul 1988. Pe langa grupul de intelectuali de la curtea lui Gogu Radulescu, printre care se numara Augustin Buzura (in alternativa cu Ion Iliescu), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Haulica, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, care-i tinea la curent si pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu s.a., au fost constituite gruparile conspirative menite sa submineze partidul si armata: generalul Nicolae Militaru, agent GRU documentat, responsabil de Armata, Silviu Brucan, responsabil de ilegalisti si Ion Iliescu, speranta gorbaciovistilor. Toate miscarile acestora au fost atent monitorizate de Unitatea speciala de contraspionaj 0110 creata pentru contracararea serviciilor de informatii din Organizatia Tratatului de la Varsovia si, evident, in mod special a KGB, rezidenta sovietica fiind cea care coordona oficial in Romania retelele de spionaj din blocul comunist. Toate acestea sunt cunoscute de ofiteri ai Serviciului Secret Roman, iar dovezile se afla depozitate in mai multe arhive secrete dispuse in lume.

Conspiratiile
IIliescu il vizita pe Plesu la Tescani

Conspiratia presupune racolari si asa numitele <> din partea <> KGB desfasurate intr-o perioada lunga de timp. Dupa un prim contact avut de Virgil Magureanu cu Ion Iliescu – inca din 1973, pe vremea cand acesta era prim secretar PCR la Iasi, primul sef al Serviciului Roman de Informatii, personaj controversat aflat si in completul de judecata care a decis eliminarea familiei Ceausescu – l-a recrutat oficial pe primul presedinte al Romaniei postdecembriste in 1981, in 1983 completand impreuna primul manifest anticeausist. Virgil Magureanu a evocat pentru Alex Mihai Stoenescu un moment cand cei doi conspiratori au decis sa trimita un manifest anti-Ceausescu postului CIA Europa Libera, in 1989, dupa <>, pentru a nu fi mai prejos decat grupul lui Brucan. Discutia cu Iliescu <>, dupa cum afirma <> a avut loc pe-o banca in parcul de la <>, din Dorobanti. Securitatea superviza. <>, afirma Magureanu. Conceputa impreuna cu Ovidiu Traznea, scrisoarea nu a mai ajuns insa la Radio Europa Libera. Un amanunt interesant: Ion Iliescu ii facea in 1989 vizite la Tescani lui Andrei Plesu, viitorul sau ministru al Culturii in primul guvern FSN.”

Comisia Bogomolov a CC al PCUS a decis caderea lui Ceausescu

„Revolutia”

Cum se explica insa ca in <> document controversat socotit <> evenimentele din 1989 sunt tratate cu totul altfel: momentul 14 decembrie 1989, cu anuntul Frontului Salvarii Nationale din Iasi lipseste cu desavarsire, ca si implicarea serviciilor secrete straine, in schimb, controversatul pastor Laszlo Tokes este considerat flacara generatoare a <>, intr-o maniera romantata si neprofesionista? Total fals!, spune istoricul Alex Mihai Stoenescu, completand: <> care a omis nepermis implicarea structurilor fostei URSS in evenimentele din Romania. Lovitura de stat a fost realizata de KGB si GRU cu sprijinul tacit al unei parti a Securitatii romane, antrenand insa mase de revolutionari autentici doar pentru a se masca activitatile grupurilor conspirative cat si pentru motivul ca Moscova se temea de rezistenta fortelor loiale lui Ceausescu. La 17 ani de la momentul revoltei anticomuniste, comunismul este insa condamnat in baza unui text care reflecta intocmai vizunile gorbacioviste si neotrotzkiste ale conspiratorilor Internationalei a IV-a Kominterniste.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Sam Dec 16, 2017 7:44 pm


Alexandru Petria
azi la 10:23

S-a brevetat genocidul fără violență, republica monarhică, patriotismul fugind, pentru bani, aiurea pe glob și mândria traiului într-o colonie. Urmează inteligența fără cap, țara fără cetățeni.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mier Ian 10, 2018 11:21 am

Tudor Chiuilă
Toanta Pellea
Adrian Cacahagi
Teomor Paleodeontologu
Teodop Baconski...

... și trista lista a progeniturilor care își fac de kakaolu părinții poate continua.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  delta la data de Mier Ian 10, 2018 1:20 pm

ENKI a scris:Teomor Paleodeontologu
laugh

_________________
asta este poza mea blondă, cu bucle
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
și totuși te uiți la roșcata mea? Ieși afară, javră ordinară!  [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

delta
asta e poza mea brunetă, fără bucle, fardată... (în semnătură este poza mea blondă, cu bucle)
asta e poza mea brunetă, fără bucle, fardată... (în semnătură este poza mea blondă, cu bucle)

Mesaje : 19807
Data de inscriere : 03/02/2010

http://neimportant.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Joi Ian 11, 2018 4:42 pm


Am încercat să evit cazul pedofilului și am vrut să nu mă documentez. Am evitat orice articol și bârfă pe tema asta, iar la televizor nu mă uit pentru că, după doisprezece ani de muncă în televiziune, cred că mi-am câștigat acest drept. Dacă știi cum se face o emisiune sau un grupaj de știri, dacă cunoști procesul pe dinafară și asociezi psihologia poporului român cu procesul acesta, știi exact ce o să iasă fără să pornești televizorul. Am încercat, dar n-am reușit pentru că România e o țară atât de anostă și cu un mental colectiv atât de fragil încât orice subiect mai puțin monoton devine o bombă al cărei suflu se propagă peste tot, dar nu doboară niciodată nimic.

De ce evit să mă concentrez pe scandalurile astea? Pentru că, în realitatea în care nu vrea să coboare nimeni, ca să nu-i simtă mirosul, corupția în Poliție există dintotdeauna, instituțiile noastre sunt putrede mereu, pedofilii există de când lumea, uneori sunt prinși, alteori nu și România a fost de mai multe ori victima turismului sexual ce implică minori, dar despre asta nu discută nimeni. Nu trebuie să petreci prea mult timp pe străduțele rău famate ale orașului ca să dai de prostituate de 14 – 15 ani. Eu nu știu în ce cartiere locuiți voi și pe ce planetă locuiește Poliția sau Asistența Socială. Poate aici, în high-life-ul de pe Facebook, oamenii frumoși nu-și freacă coatele cu troglodiții și nu umblă pe coclaurile orașelor cu tot felul de cuțitari. Eu am mai umblat, că nu m-am născut designer și, fiind mai de la țară, nu mă sperie combinația de sacou cu sabie a clasei mijlocii din România.

Fenomenul celibatarului olandez, danez sau străinez care umblă prin cătunele doborâte de sărăcie ale țării și plătește în euro pentru ”fotografii artistice” cu minori este bine cunoscut. Fenomenul prostituției organizate și al traficului de carne vie este bine cunoscut. Niște oameni iau bani grei ca să privească în alte direcții. Sau poate credeați că niște chestori și șefi de brigadă își permit vilele din salariul de polițist. Trăim în țara în care vameșii arestează doi puști pentru cinci grame de iarbă în timp ce trece tirul cu heroină pe lângă ei. Suntem puntea traficului de droguri între Rusia, Orient și Vest. Ah, mă scuzați, hai să vorbim despre altceva. Suntem în țara în care faci doi ani cu suspendare pentru furtul a milioane de euro și poți ieși din pușcărie dacă scrii cărți. Dacă furi suficient poți deveni erou național și vei fi primit cu ovații la ieșirea din pușcărie. Orice ai fi făcut, noi te lăsăm să pleci și te dăm în consemn la două săptămâni după ce ai plecat. Salutări din Serbia, din State și din Madagascar! Trăim în țara în care polițistul care ți-a suspendat permisul ți-l aduce personal înapoi și își cere iertare că nu știa cine ești. Așa că nu mă miră că un pedofil, din sute, a aranjat să-și spele antecedentele cu ajutorul colegilor de serviciu. Nu mă ia de la inimă când aud că era polițist și până la urmă este irelevant. Putea să fie și contabil, că tot știa el pe cineva.

Ca în orice alt scandal, ca în orice altă infracțiune comisă în țara asta, ca și în cazul Colectiv, harababura va dura câteva săptămâni, după care se va fâsâi tot și lucrurile vor reveni la ”normal”. Va fi demisă o marotă, un pion de sacrificiu aruncat în fața pulimii ca să-i domolească setea de sânge, proștii vor sări de cur în sus pe la televizor că ”nu se poate așa ceva” și viața își va relua parcursul firesc fără să se schimbe nimic și fără ca vinovații să plătească. Instituțiile rămân mereu la fel, banii circulă, corupția ucide și noi dormim liniștiți. Urmează circul analfabetismului din clasa conducătoare, două trei analize tv și gata. Așa e mereu. Toată lumea face crize trei săptămâni, când se întâmplă ceva foarte grav, după care ne concentrăm pe următorul subiect și rămânem cu aceleași clădiri neautorizate, cu aceleași mafii, cu aceleași instituții nefuncționale, cu spălarea de bani și cu copiii nerăzbunați.

Eu unul sunt sătul de isteriile astea de fată virgină în fața mădularului sculat. E greu să te dai șocat de un aparat la a cărui disfuncționalitate participăm cu toții prin neimplicare. Am spus mereu și repet: Problema noastră nu e marea corupție și sutele de politicieni care o conduc. Problema noastră adevărată, marea criză națională, este mica corupție la care participă milioane de oameni. Mai dăm o șpagă, mai luăm o șpagă, ”lasă-l pe ăla că e băiat bun, e d-al nostru”. Ne mai băgăm în față pentru că știm noi pe cineva, mai ocolim o lege sau profităm de una, mai închidem gura și ”ne vedem de lungul nasului”. ”Oi fi furat eu, dar ia uite cât fură alții!”. Așa apare mentalitatea asta prin care violatorii noștri sunt mai buni decât violatorii lor și hoții noștri sunt mai scuzabili decât alții. Așa ajungem să ne plângem de o viespe care ne-a înțepat, dar să ignorăm tot cuibarul. De-asta se face teoria chibritului și se discută mereu la nivel abstract despre definiția pedofiliei, a hoției, a vinovăției, a plm-iei... totul ca să distragem atenția de la miezul problemei. Trecem pe lângă zeci de nedreptăți în fiecare zi, dar ne grăbim să ajungem acasă la nedreptatea zilei difuzată la televizor și, până la urmă, în țara asta se câștigă prea bine din nedreptate ca să putem renunța la ea.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Joi Ian 11, 2018 6:12 pm

Are perfecta dreptate. Cand mi-a spus cineva despre pedofiilul politist, eram ca picata din Luna si s-a mirat ca nu stiam nimic despre isteria declansata. Am urmarit apoi stirile doar cat sa-mi fac o parere despre caz. Nu mi s-a parut deloc iesit din comun ca pedofilul era politist. Socant a fost doar faptul ca tipul a beneficiat de protectia Politiei, facandu-si de cap nestingherit. Nici macar nu se straduia sa actioneze prudent, pe ascuns ; aproape ca o facea la sfidare, cu tupeu, considerandu-se de neprins.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mier Ian 17, 2018 3:52 pm

Vă împroşcaţi zilnic cu ură, cu mizerii şi nedisimulată bucurie de a vă vedea apropiatul în mizerie. Vă chinuie dorinţa de a-l vedea pe celălalt în genunchi, fie că a greşit sau nu. Vă stimulează orice faptă negativă, tristă, orice nenorocire, vă hrăniţi din tragedii, încât aţi ajuns neoameni. Sunteţi devoratori de umanitate şi demnitate de care aţi devenit atât de străini şi goi, încât … sunteţi demni de milă!

Vă autoflagelaţi cu gândul că fără voi România nu poate exista. Fără voi și adevărul vostru putred, născut și murit în aceeași zi: ieri! Sunteţi acea parte tristă din imaginea României de azi, o imagine mult mai complexă, mai profundă şi valoroasă, pentru care nu aveți timp. Sunteți ceea ce vrei să fiți, demolatori inconștienți!

Bolnavi de ură, incapabili să mai vedeţi şi să promovaţi lumea reală, necesară şi utilă, vă menifestaţi frustrarea generând epidemie de ură, făcând mocirlă din absolut orice, întinând până şi albul zăpezii care, iată, refuză să mai vină.

Dacă voi sunteți România reală, atunci România este dominată de grupări de terorişti, care poluează societatea, viaţa, prezentul şi viitorul.

Totuşi, este bine că mesajele, gândurile şi cuvintele voastre sunt doar atât, chiar dacă ele macină umanitatea până la autodistrugere. Pentru că dacă mesajele, gândurile şi cuvintele voastre ar fi gloanțe, România ar fi fost de multă vreme pustie!




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mier Feb 14, 2018 2:25 pm

Ce-o fi fumand Sorin Faur in ultimul timp?! laugh


De ce purtăm chiloți în relația cu publicul? În principiu, ca să nu ni se vadă. Și ca să nu (ne) stropim la caz de. Cum trebuie să fie chiloții în relația cu publicul? Mereu curați. O zi de utilizare e suficientă. Apoi chiloții se spală. Cum purtăm chiloții în relația cu publicul ? Exceptînd-l pe Superman, îi purtăm fără să se vadă. (Superman trebuie explicat, apoi înțeles: el e american în relația cu publicul.) Suuper!
O vreme, multă vreme, orientarea sexuală a fost ca chiloții, adică nedestinată unei relații directe cu publicul. Nu se expunea publicului. Orientarea sexuală nu era treaba publicului. Sub comuniști exista, totusi, o problemă: orientarea sexuală căpăta în anumite cazuri caracter public penal. Deci, căpăta o relație expozitivă și punitivă cu publicul.
În relația cu el însuși, întreg publicul poartă chiloți. O convenție publică a stabilit la un moment dat că, public, nu e cel mai indicat lucru să-ți fluturi chiloții cu multă mîndrie că-i ai. Nici să ți-i defilezi confirmativ pe sub nasul participanților la traficul public. De același tratament a avut parte, o bună bucată de timp, și orientarea sexuală. Acea bucată de timp a expirat.
Azi, exact ca chiloții, orientarea sexuală e treaba întregului public. Tot blocul (generic) trebuie să știe ce orientare sexuală are Georgică de la scara 2 etajul 3 (tot generic). Trebuie anunțat întregul bloc mai ales dacă Georgică de la 3 sau Tănțica, parter generic, are probleme de adaptare fie la chiloți, fie la propria orientare sexuală. După ce informația a ajuns la public, tot publicul din bloc trebuie să aprobe pozitiv, cu urale admirative, problema de adaptare. Se impune urgent o abordare curativ-educativă față de compasiunea, dezinteresul sau lipsa de apetit ale unor localatari pentru problematica relației cu publicul a chiloților/orientării sexuale aparținînd Tănțicii și lui Georgică. Fie și nepăsarea pentru temă se cuvine tratată ca o formă de violență extremă. Trebuie avut în vedere ca Tănțica și Georgică să reclame prompt, ca discriminare amendabilă, situația nedorită a eventualelor reacții explicite de respingere dumnezeii mami gen a expunerii chiloților lor/orientării lor sexuale în toată splendoarea relației respectivei problematici cu tot publicul de pe toate scările și etajele tuturor blocurilor din toate localitățile urbane, precum și din toate așezările rurale, via internet.
Rușinat, admit că am uneori o vagă nostalgie pentru vremurile în care aflam că e o comică țopîrlănie să-mi expun chiloții pe balcon, chiar și-n varianta lor nepătată, adică spălați. Ce vremuri... Azi le repudiez hotărît, ca fiind parte a evului mediu. Deci întunecat în relația cu publicul. Azi raportez cu mîndrie că, datorită progresului mentalităților noastre învechite, pe scara blocului nostru nimeni nu are absolut nimic de obiectat nici față de calitatea (cîtă e) a tuturor chiloților, nici față de natura (cîtă e) a tuturor orientărilor sexuale din blocul nostru. Toate expuse luminos relației cu publicul. Suuper!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Joi Feb 15, 2018 4:07 pm

Singurul lucru care m-a impresionat din ultimele dezvaluiri, care erau deja evidenta de multi ani, a fost declaratia fostului Sef al Politiei Locale, care a marturisit ca dupa cele 50 de zile de arest, i-a cerut iertare procurorului Negulescu pentru faptul ca a depus plangere impotriva acestuia.
Intrebat fiind daca asta i-a cerut Negulescu, omul a raspuns confuz si rusinat:" Nu, asa am simtit eu atunci."
Daca ar fi citit "1984", ar fi stiut ca in urma torturii, dupa ce dizidentul si-a tradat toate principiile si apropiatii, a ajuns sa planga din dragoste fata de Big Brother.
Experimentul Ploiesti este asemanator cu Experimentul Pitesti, iar cine spune ca la Ploiesti nu au fost torturi fizice, ii informez ca Negulescu pregatea in mod special celulele si colegii de celula pentru anumiti inculpati, conform depozitiilor din plangerile penale impotriva acestuia.
Inca nu s-a ajuns sa bata oamenii pana isi mananca propriile excremente, dar mai lasati-i in functii vreo cativa ani.






[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Dum Feb 18, 2018 12:49 pm

Totusi, nu toti miorii s-au transformat in rednecsi, mai sunt unii pe post de piei rosii, retrasi in "munti", tacuti si doar observatori.  laugh
Insa, pe fond, analiza Pufosului este exacta, cumnatii mei din USA, aflati asta vara intr-o sedere prelungita p-aci, observand de-a dreptul socati cat de mult s-au americanizat marile orase din Ardeal, mai ales Clujul. Bine, ei sunt socati si de fiecare data cand refuzam invitatiile de a le vizita noua si mareata patrie.  laugh


Istoria funcționeazǎ ca un tǎvǎlug, spun unii. Istoria funcționeazǎ ca un malaxor, spun alții. Ca un proces, ca o curgere, ca o fiarǎ, ca o dialecticǎ.

Eu spun cǎ, cel puțin în cazul României recente, istoria funcționeazǎ ca un pendul. Precum pendulul lui Edgar Allan Poe, care tǎia cîte o halcǎ de speranțǎ din victimǎ ori de cîte ori trecea pe deasupra lui, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai tǎios, la fel și istoria noastrǎ în ultimul timp, de dupǎ al doilea rǎzboi mondial.

La început n-a fost Cuvîntul. La început au fost comuniștii. 50 de ani de asuprire, de spǎlat creiere, de furat resurse, de bǎgat oameni la bulǎu, la închisoare, în mormînt.

Cel puțin în primii ani, cînd era pe fațǎ: Volga cea neagrǎ ce trǎgea în fața casei în miezul cel negru de noapte, din care coborau niște oameni negri la suflet și în cerul gurii, în haine negre de piele, bǎteau la ușǎ, intrau, îți dǎdeau una în cap cu pistolul negru din dotare și pe urmǎ se fǎcea totul negru împrejur.

Mai apoi, de prin anii 60 încolo, dupǎ ce Dej a dat colțul, s-a schimbat un pic, n-a mai fost chiar cu Volga și chiar cu Naganul peste dinți, dar tot asuprire s-a chemat c-a fost.

Ca în bancul acela: capitalismul reprezintǎ asuprirea omului de cǎtre om. În socialism e pe dos. Și dǎ-i asuprire, și dǎ-i și luptǎ.

Poveștile sînt multe. Istoriile de viațǎ diferite. Nu chiar la toți a tras Volga în fațǎ, noaptea tîrziu. Pe unii i-a împușcat în pǎdure, în munți, la canal, în stuf.

Altora, în schimb, le-a pus prima pereche de pantofi în picioare, i-a învǎțat literele și le-a adus curentul electric în bordei. Pe unii i-a fǎcut oameni, pe alții i-a șters de pe fața pǎmîntului.

Dar ceea ce a fǎcut tuturor a fost sǎ-i forțeze întru comunitarism. Nu comunism, aia era starea idealǎ, așa zicea la manualul de religie kominternistǎ.

Ci sǎ-i îndepǎrteze încet încet, cît mai departe, cît mai ireversibil de la proprietatea privatǎ, de la decizia personalǎ, de la risc, de la autonomie, de la acumularea de resurse, de la gînditul cu capul propriu din dotare.

Castrarea de voințǎ și putirințǎ.

Pendulul societǎții, acel mare bolovan greu și cenușiu, a fost îndepǎrtat din starea de echilibru și a fost tras – mǎ rog, cît s-a putut în Balcanii ǎștia mediocri – spre stînga, spre comunitarism, spre colectivism, spre “la grǎmadǎ”.

“La grǎmadǎ”, asta este sintagma cheie.

“La cooperativǎ”, “la CAP”, “la fabrici și uzine”, “buluc toți la blocuri”, “toți în autobuz, în troleibuz, în tren”, “toți pe stadion sǎ desenǎm cu trupurile noastre faptele de glorie ale PCR”, “toți la partid”, “sǎ facem totul, tovarǎși”, “uniți în cuget și simțiri”.

Și, an de an, picǎturǎ cu picǎturǎ, Congres cu Congres, generație cu generație, pendulul a fost tras din ce în ce mai în stînga, mai departe de individualism, brazdǎ în creiere, construcția “omului nou”, “multilateral dezvoltat”, dar de fapt “bicisnic dezechilibrat și decerebrat”.

Ne-au luat pǎmînturile, pǎdurile, casele, sorții, ne-au spus ce sǎ facem, ce sǎ mîncǎm, la ce sǎ ne uitǎm, la ce școalǎ sǎ mergem, la ce facultate, la ce post de muncǎ, în ce comunǎ, ne-au repartizat viețile, unde sǎ locuim, cînd sǎ dǎm drumul la luminǎ, cînd s-o închidem, cînd sǎ plecǎm la servici, cînd sǎ mergem la mare, de unde sǎ cumpǎrǎm salam, cu cine sǎ ne-o tragem, cu ce sǎpun sǎ ne spǎlǎm dupǎ ce ne-o tragem, cîți copii sǎ facem, ce pantofi sǎ purtǎm în coșciug.

Și pe urmǎ a venit Marea Scandalagealǎ, Revoluția lu’ Pește Prǎjit, Butaforia cu Kalașnikoave și Kagebiști De Bine. Sǎ-l dǎm jos pe Ceaușescu, dar sǎ facem totu tovarǎși sǎ pǎstrǎm sistemul.

În mare parte au cam reușit sǎ-l pǎstreze. Eșalonul doi a intrat în dispozitiv repede, eficient, cu puloverele și cu generalii din dotare, și au aplicat planul B, cǎ planul A tocmai le fusese dat peste cap.

Le-a cam ieșit. O bunǎ bucatǎ de timp, cam pînǎ cînd douǎ blocuri gemene au fǎcut pleosc și trosc și bum în Manhattan, le-a cam ieșit.

Au ocupat gǎrile, tranșeele, ministerele, locurile unde mustește puterea și au ținut de ea, cǎ doar pentru asta se pregǎtiserǎ o viațǎ întreagǎ.

Între timp au mimat democrația, parlamenteala, cînd nu le ieșea cum vroiau duios chemau minerii, îl chemau pe Rǎzvan Theodorescu, mai bǎgau o cardealǎ pe undele herțiene, mai prosteau încǎ o datǎ lumea cu televizoru.

Mergea, mergea… Schema a mers suficient de bine, suficient de mult timp. Zece ani de zile nu e totuși de ici colea, e ditamai viața de cîine, de la cǎțelul cel drǎguț și pufos la javra cea bǎtrînǎ care zace sǎ moarǎ fǎrǎ nici un dinte în gurǎ.

Însǎ strǎlucitorii noștri post-sovietici de la cîrma partidului, a statului, a țǎrii nu au ținut cont de un lucru. Între timp, pendulul tocmai se desprinsese din poziția sa de dezechilibru înspre stînga, înspre comunitarismul în care fusese ținut în capcanǎ decenii la rînd.

În vremea în care strǎlucitorii fǎceau mineriade și mitingealǎ și bani și sforǎrii și jocul de-a puterea post-sovieticǎ, inerțialul nostru bolovan compus din milioane de români inerțiali și blegi și fraeri cǎpǎta încet-încet vitezǎ, o lua pe drumul tǎvǎlugului, ca în filmul ǎla cu Indiana Jones.

Doar cǎ în loc sǎ facǎ dududum de sus în jos, bolovanul istoriei și al societǎții și al mentalitǎților celor douǎzeci de milioane de români fǎcea huiduhum de la stînga la dreapta.

De la comunitarism, “fabrici și uzine”, “la grǎmadǎ” și “sǎ așteptǎm autobuzul cuminți în stație, în frig și în liniște”, în partea cealaltǎ. La individualism. La egoism. La rǎutatea eficientǎ. La risc, la lǎcomie, la acumulare, la competiție, la luptǎ, la trosnealǎ.

“Fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr”, cîntǎ maneliștii cu pielea strǎlucindu-le de transpirație.

“Am cu ce, mǎ!”, hohotește arogant Pro TV-ul.

“Mie ce-mi iese?”, întreabǎ în scîrbǎ Dorel pe stradǎ.

“Mamǎ, ce mașinǎ și-a tras! Vreau și io!”, exclamǎ bǎlind de poftǎ Gicu betonistu la crîșma din colț.

“Ți-ai pus, dragǎ, centralǎ și termopane?”, întreabǎ cu un aer condescendent coana Mița de la patru.

“Super-ofertǎ!” strigǎ cu fals extaz domnu Geo de la Bingo.

“Mergi cu mine în Spania, ficior?”, îl întreabǎ nea Ion strungaru pe Mirciulicǎ cel cu muci la nas.

Încet încet, oamenii s-au trezit din coșmarul comunitarist, au scuturat hǎbǎuci din cap și s-au scufundat înapoi în somn, schimbînd însǎ canalul oniric, butonînd telecomanda din creier și trecînd pe postul de somn individualist, unde rula alt coșmar, cu alt gust de fiere.

Încet încet, românii s-au transformat într-un soi de caricaturǎ de americani, americanii Europei, rednecșii din Balcani.

Au fǎcut pulbere CAP-urile.

Și-au tras toți mașini și și-au bǎgat picioarele în el de transport în comun.

Au lǎsat în paraginǎ centralele termice de bloc și au dat buluc sǎ-și punǎ centralǎ termicǎ proprie.

Și-au descoperit apetența pentru consum ostentativ.

Au devenit niște mîrlani conduși de interes, de ban, eficienți, hǎmesiți dupǎ avere, dupǎ case, dupǎ glorie, dupǎ slujbe, dupǎ chivernisealǎ, dornici de adrenalinǎ, de muncǎ, de distracție, de încǎlcat legea, de încercat chestii noi, de asumat riscuri.

Dornici de prea mult. Tare repede și iute. Fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr. More more more. Fǎrǎ de echilibru.

Hybris, mult hybris.

Au vrut sǎ ardǎ etapele, au vrut sǎ trǎiascǎ viața din Neckermann și din serialul Dallas acum, azi, aici, nu într-un viitor de aur ipotetic.

Moldova o fi a nepoților nepoților noștri, mǎi bre Ștefane mǎi, dar viața asta e acum, aici, dǎ sǎ dau în ea, mama ei de viațǎ, la blanǎ, frǎț’oare, la blanǎ, dǎ-i s-o doarǎ…

Pendulul, încet încet, trece în partea cealaltǎ. În dreapta. În dreapta nu ca și construct politico-ideologic. Îi doare la bascǎ pe români de ideologie.

Votul la ei e cît se poate de concret, pe principiul “mie ce-mi iese din chestia asta?”. Interesul poartǎ fesul. În dreapta, adicǎ în partea cealaltǎ din punct de vedere valoric. Valoarea, da, știu, tot ideologie. Dar mai încolo, mai indirect.

De la un popor castrat și speriat de bombe și ținut sub bombeul naganului și al milițienilor și sub carîmbul poliției politice și al atmosferei de 1984, am trecut în partea cealaltǎ de lipsǎ de feng șui.

La un popor fǎrǎ de mǎsurǎ, dionisiac, beat de libertate, care pleacǎ dintr-o parte în alta a Europei fǎrǎ nici un pic de jenǎ, la fel cum plecau americanii sǎ cucereascǎ Vestul Sǎlbatic, cowboi și hoți și curve și genii.

Un popor care vrea mai mult, mai mult, mai mult, tare repede și iute.

Care vrea sǎ-și facǎ el cald în casǎ atunci cînd vrea el, nu directoru adjunct de la termocentralǎ sau cine știe ce pițifelnic de la primǎrie, chiar dacǎ asta îl costǎ mai mult și e mai puțin eficient.

Care vrea sǎ meargǎ cu mașina lui acolo și atunci cînd vrea el, chiar și pînǎ la colț, sǎ cumpere pîine, nu cînd vrea sǎ plece troleibuzul sau trenul, chiar dacǎ mașina aia consumǎ cît naiba și nu se justificǎ deloc.

Care vrea sǎ-și primeascǎ pǎmîntul înapoi și sǎ-l lucreze el cu calul, “nu-l bag în asociație nici sǎ-mi dai în cap, ce sînt prost?”, chiar dacǎ postața aia de pǎmînt lucratǎ așa mai mulți bani cheltuie decît scoate, chiar dacǎ agricultura în ziua de azi se face pe mii de hectare.

Care vrea sǎ-și facǎ niște case mari, cît hangarul de avion, sǎ vadǎ vecinii cum s-a ajuns, sǎ moarǎ dujmanii de ofticǎ, chiar dacǎ n-o sǎ foloseascǎ în vecii vecilor toate cele cincisprezece camere care îl costǎ o avere doar sǎ le încǎlzeascǎ și sǎ le șteargǎ de praf.

Care nu mai vrea sǎ mai fie frecat la cap cu atîta carte și glagorie și prostealǎ de-asta cu cǎrți și culturǎ și care vrea sǎ facǎ bani, repede, fǎrǎ efort, sǎ se distreze, sǎ ne simtem bine, frǎț’oare, ce naiba, ne uitǎm la televizor, facem un mic, un grǎtar, ascultǎm o manea, ce e rǎu în asta? Dǎ-te-n mǎ-ta cu Bachu tǎu, manelele e viața mea!

Care vrea sǎ defileze ostentativ la mall, sǎ-l vazǎ lumea și pretenarii ce caștoc e și ce cool și ce marfǎ, ce țoale are, ce iPhone, ce jipan are, chit cǎ de fapt mai toți banii i-a dat pe acești markeri de status nesustenabil.

Care vrea sǎ mǎnînce gargantuelean, sǎ-și umple coșul de la supermarket pînǎ crapǎ pe la punctele de sudurǎ, ceee? nu mai încape în el? nevastǎ, mai adu, fǎ, un coș, tu-ți crucea mǎ-tii de nevastǎ, sǎ fie acolo, sǎ avem, fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr, chiar dacǎ jumǎtate din cumpǎrǎturi o sǎ le zvîrle și chiar dacǎ în zece ani o sǎ facǎ diabet și o sǎ se îmbolnǎveascǎ de inimǎ și o sǎ crape colesterolul în el.

Fǎrǎ numǎr. Fǎrǎ numǎr.

Dar, pe partea cealaltǎ, pentru cǎ orice lucru are douǎ aspecte, așa am învǎțat noi de la Hegel și de la Marx, și oameni care își asumǎ riscuri.

Și oameni care îndrǎznesc sǎ încerce chestii noi. Și oameni care se aruncǎ cu capul înainte în necunoscut și pe urmǎ vedem noi, ne-om descurca cumva. Și oameni care muncesc de le sar capacele. Și oameni care își iau viața în mîini și fac cum îi taie pe ei capul, nu cum le spun alții sǎ trǎiascǎ.

Și oameni care strǎbat un continent întreg, din estul balcanic în peninsulele mediteraneene, sǎ dea la sapǎ, sǎ șteargǎ babe la cur, sǎ culeagǎ cǎpșuni în soarele cel dogoritor, sǎ fure și sǎ dea în cap, sǎ-și punǎ fofoloanca la bǎtaie, orice, doar sǎ facǎ bani, sǎ trǎiascǎ mai bine, sǎ vrea.

Voința. Un popor care și-a redescoperit voința.

Setea de proprietate. Setea de putere. Setea, pofta, hybrisul. Zǎticnirea. Wagner, frate. Nietzsche, pupa-ț-aș eu portofelul tǎu sǎ ți-l pup, frǎț’oru meu…

Pendulul se mutǎ în partea cealaltǎ a dezechilibrului istoric, valoric, existențial. Încet încet, din ce în ce mai multǎ lume se plînge de costurile acestui stil de viațǎ.

Am ajuns sǎ behǎim nostalgici dupǎ “anii de aur” ai comunismului, în care oamenii stǎteau de vorbǎ în tihnǎ unii cu alții, în care natura era naturǎ, roșia era roșie, Cico era Cico, Toma Caragiu nimeni nu era ca el, planificarea era planificare și staliniștii erau înțelepți, niște despoți luminați care ne doreau tot binele din lume, pǎcat cǎ nu-l puteam noi duce tot binele ǎsta cît puteau ei sǎ ni-l punǎ în cîrcǎ.

Am ajuns sǎ ne parǎ rǎu cǎ sîntem prea americani, cei mai americani europeni din Balcanii ǎștia superficiali și mîrlani și bicisnici și mediocri și rǎi în ceru gurii.

Știu, americanii nu sînt chiar așa. Americanii, dupǎ cum știm toți de la Tocqueville încoace și de la Verba și de la Bellah, mai au ceva. Americanii contrabalanseazǎ acest patos individualist zǎticnitor și mîrlǎnesc și cu potențial detrimental pe termen lung cu multǎ, multǎ comunitate.

Incluziune, participare, togetherness, cum zice engleza, mama ei de englezǎ. Hybris, hybris, dar și inimǎ, și “nouǎ ne pasǎ”, voluntariat, texturǎ socialǎ, implicare civicǎ, donații, voce și comunicare, protest și sacrificiu pentru o cauzǎ, pentru o idee, pentru ceva drag.

Noi încǎ sîntem doar în versiunea caricaturalǎ a acestui film. Doar individualism și poftǎ și sete și dorințǎ și voințǎ, fǎrǎ any checks and balances.

Asta pentru cǎ timp de zeci de ani, voluntariatul n-a fost voluntariat ci “dacǎ-i ordin, cu plǎcere”, protestul și sacrificiul erau aspru pedepsite, implicarea civicǎ era obligatorie, te scotea la muncǎ patrioticǎ vrei nu vrei, fabrici și uzine, patriotismul era bǎgat pe gît în stil pompieristic, pînǎ ți se fǎcea greațǎ, donațiile erau luate direct de pe fluturașul de salariu, iar inima era doar pentru ai noștri apropiați, pentru familie, pentru trib, clan, pentru grupul pre-modern, feudal, de supraviețuire într-un mediu social ostil.

Și atunci e de înțeles de unde aceastǎ pozǎ caricaturalǎ. S-a dat liber la voințǎ, dar inima a rǎmas ofilitǎ.

Întrebarea este: cînd ne aducem aminte de cealaltǎ fațǎ a monezii? Cînd obosim de-atîta hybris și ne facem cu adevǎrat americani, nu doar niște țopîrlani de bezmetici de rednecși rǎi din Balcani, negri în cerul gurii și mîrlani și egoiști și care trǎiesc singuri, suferǎ singuri și mor singuri, în silǎ, în scîrbǎ, în întuneric, fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr, nevastǎ, de ce am mîncat atît de mult, de ce crapǎ inima în mine, de ce mor, nevastǎ, de ce mor?…




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Lun Feb 19, 2018 1:25 pm

Valceanul David Paun a reusit sa-si faca reclama, urmand sa-si gaseasca si un loc de munca, daca nu la Bucuresti, macar in orasul natal. Laughing
Dincolo de pitorescul articolului, care m-a facut sa-mi amintesc ca unii dintre cei mai naivi oameni pe care i-am cunoscut erau din Sibiu, ramane ura care razbate din comentarii, realul separatism, din ce in ce mai pronuntat, dintre provinciile istorice, desi au trecut 100 de ani de la Marea Unire. Ar cam fi cazul ca la babilonia actuala, provocata si intretinuta abil de servicii, sa se adauge si rachetii ruso-maldavani ai Macacului, ca sa fie Centenaru' bogat. laugh



„Sibieni vs Olteni” Doze mici şi zilnice de amatorism şi rasism.

Sibiu…ce oraş frumos, nu-i aşa? Fostă capitală culturală europeană, şomaj care tinde spre zero, salarii bune şi istorie îmbelşugată. Cam atât, din păcate.

Sunt de aproape trei ani în oraşul ăsta „idilic” şi mi-e până peste cap, sincer. De fapt, mirajul ăsta cu „vaaai, merg la Sibiu! E cel mai bun loc în care poate sta un student!” m-a ţinut trei luni de zile. Atât.

Nu mă înţelege greşit, mi-am făcut câţiva prieteni aici (acum îi pot număra pe degetele de la două mâini, ce bine), dar opt din zece oameni sunt de cea mai joasă speţă. Înainte să continui, vreau să ştii că îmi asum fiecare cuvânt scris aici. Nu scriu la comanda nimănui şi nu am niciun interes să mint.

Unde eram? A, da.. la oameni. Îţi jur pe ce am eu mai scump că nu am văzut nicăieri (şi m-am plimbat destul de mult până acum) oameni mai rasişti, limitaţi, unilaterali şi mai plini de ei ca în Sibiu. Zici că aici s-au pus bazele civilizaţiei contemporane. Oraşul e frumos, într-adevăr, dar dacă nu eşti sibian, ai încurcat-o. Nu eşti acceptat din cauza a ceea ce scrie pe buletin. Şi mai ales (aici am vrut să ajung de când am scris primul rând) dacă eşti oltean.

Cum să-ţi zic eu, oamenii ăştia ne urăsc doar pentru simplul fapt că existăm. Au şi creat un fenomen numit „invazia sudiştilor” (ceva gen islamizarea Europei, dar la cote mai mici). Probabil că din cauza frustrărilor zilnice şi a lipsei de viziune şi toleranţă, au găsit şi motive:

   ocupăm locurile de parcare ( de parcă e vina noastră că administraţia locală, deşi are un excedent bugetar care a atins un nivel record în ultimii doi ani, sparge banii pe camere de supraveghere de mii de lei în loc să facă parcări) ;
   lucrăm pe bani puţini ( asta mă face să râd de fiecare dată. Am lucrat şi pe 800 de lei şi nu am plâns, sincer. Dar e uşor să te plângi când ego-ul tău este mai mare decât populaţia Chinei, nu?);
   BMW-urile cu număr de VL (este doar o marcă de maşini nemţească, de calitate superioară. Nu văd care este problema. Ar trebui să mai scoată lumea capul din cochilie şi să dea o fugă la Constanţa, de exemplu. Trece câte un Porsche la fiecare 30 de secunde pe acolo);
   vorbim cu perfectul simplu ( înţelesei că nu vă plăcu de noi când ajunserăm aici, dar este un timp verbal care se studiază prin clasele a şaptea sau a opta, dacă nu mă înşel. Luaţi câte o gură de praz, să vă mai treacă).

Şi poate că te întrebi de unde toată ura asta (sincer, nici eu nu ştiu). Îţi spun sigur că nu suntem chiar nişte barbari nenorociţi şi primitivi. Avem istorie, turism, locuri de muncă şi (poate pare greu de crezut) avem şi curent electric aici. Cred că singurul lucru negativ pentru care este renumită Vâlcea este denumirea de Hackerville (chiar dacă o parte dintre băieţii care au spart baze de date internaţionale lucreză la NASA şi Pentagon acum).

Revenind la Sibiu, am observat că ura asta pentru oamenii „extracomunitari” este alimentată, mai ales, de presa locală. Studiez Jurnalism la ULBS, nu spun prostii, crede-mă (din cauza faptului că mereu atrag atenţia cu privire la modul de abordare a subiectelor, viitorul meu în presa locală este compromis. De aceea voi pleca la Bucureşti). Oamenii sunt trataţi altfel, iar asta denotă amatorismul…pardon, profesionalismul din presa locală. Dacă are loc o infracţiune şi făptaşul nu este sibian, articolul începe cu „un moldovean/oltean/doljean/vâlcean/ieşean a….”, iar dacă este din Sibiu, se începe cu „un bărbat/o femeie…”. La polul opus sunt oamenii care au realizări. Dacă cel sau cea care afăcut ceva notabil este din Sibiu, se începe cu „sibianul/sibianca…”, iar dacă este cineva din afară, se începe cu…a, stai… nu se scrie despre asta.

Am organizat, împreună cu colegii mei şi două cadre universitare, o întâlnire cu presa din Sibiu. Când am ridicat problema menţionată mai sus, mi s-a răspuns „o facem pentru numărul de vizualizări”. O minciună sfruntată servită naivilor care o cred. Dacă meseria asta îmi va cere să arunc cu noroi în cineva doar pentru nişte bani în plus, iau în calcul un job pe plantaţiile de căpşuni din Spania.

Am scris cam mult…dar mai am două idei şi termin, promit. Erau amplasate prin Sibiu nişte pancarte (cred că aşa le zice) pe care scria „Sibiu – oraşul bunelor maniere” (fuck off, nici vorbă de aşa ceva).  Sunt străzi cu mormane de gunoi pentru că oamenii nu aruncă la coş, sunt tot felul de dubioşi care agresează verbal şi fizic lumea, tentativa aia de clown din centru are vocabularul unui puşcăriaş rus iar taximetriştii sunt care mai de care mai murdari, plus că regulile de circulaţie sunt făcute doar pentru începători, nu?

Ultimul lucru pe care vreau să îl punctez are legătură cu ULBS-ul. Universitatea asta ţine oraşul în viaţă, jur. Mii de studenţi vin aici anual. Probabil că eşti un om inteligent, fă un calcul: mii de chirii, taxe, maşini, consumatori şi sute de plătitori de restanţe. Asta este reţeta succesului. Chiar dacă spaţiile de cazare sunt, în două cazuri, sub orice critică, nimeni nu se plânge. De ce? Nu au altă variantă. Oricum, glumele şi subtilităţile legate de locul de origine sunt ca la ele acasă în clădirile ULBS-ului, dar nu voi vorbi despre asta acum.

Ca o concluzie a romanului scris mai sus, dacă aş mai avea 19 ani, nu aş veni la Sibiu nici dacă ar fi ultimul centru universitar din lume. Nu sunt singurul care este de părere că oraşul ăsta e supraevaluat şi plin de frustraţi care se lasă amăgiţi de pastiluţele livrate de presă. Doze mici şi zilnice de amatorism şi rasism.

Oraşul bunelor maniere…





[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Lun Feb 19, 2018 2:13 pm

ENKI a scris:Valceanul David Paun a reusit sa-si faca reclama, urmand sa-si gaseasca si un loc de munca, daca nu la Bucuresti, macar in orasul natal.  Laughing  
Dincolo de pitorescul articolului, care m-a facut sa-mi amintesc ca unii dintre cei mai naivi oameni pe care i-am cunoscut erau din Sibiu, ramane ura care razbate din comentarii, realul separatism, din ce in ce mai pronuntat, dintre provinciile istorice, desi au trecut 100 de ani de la Marea Unire. Ar cam fi cazul ca la babilonia actuala, provocata si intretinuta abil de servicii, sa se adauge si rachetii ruso-maldavani ai Macacului, ca sa fie Centenaru' bogat. laugh


[justify]
[i]„Sibieni vs Olteni” Doze mici şi zilnice de amatorism şi rasism.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Citind doar articolul,fara sa vad poza pustiului, am avut senzatia ca autorul este mult mai in varsta, avand in vedere abordarea matura, inclusiv cu umor, a situatiei descrise.

Yo mor cat de ofuscati devin romanii cand strainii ne discrimineaza ca natie ori ne pleznesc aroganti cu prejudecatile lor despre romani. Pai, atata timp cat noi intre noi ne discriminam reciproc, cu atata ura, ce dracului de pretentii sa avem din partea strainilor ? Baiatul asta descrie o realitate pe care "patriotii" de romani nu accepta s-o recunoasca: faptul ca suntem inca un popor inveninat de prejudecati, ca in epoca tribala.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Feb 20, 2018 9:56 am

Ascultîndu-l pe domnu Gabriel despre relația sa de iubire cu doamna Slujirea, mi-am amintit o revelație personală ce mă trăzni din senin, dar cu probe, acu' vreo zece ani: imensa majoritate a intelighenției neaoșe care n-a practicat curlingul la Nicolae Ceaușescu n-avea o problemă cu sportul în sine, nici cu Nicolae Ceaușescu, ci doar îi ura visceral pe cei cărora Organele le îngăduiau să practice, destul de rentabil pentru anii ăia, curlingul cu Nicolae Ceaușescu. Forulețul lor interior era zgîlțîit coroziv de invidie pe cei care cîștigau mai bine ca ei din contracte (de imagine) cu statul. Ei, care erau atît de inteligenți, dar ignorați... Cu extrem de puține excepții, cam la asta s-a redus #rezistența cooltă la dictatura precedentă. Astăzi e limpede și de ce.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Mar Feb 20, 2018 3:06 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Probabil ca pe conte l-a inspirat sesizarea CNCD de catre R.Savaliuc incat s-a gandit sa scrie si el despre propagandistii raului.
Fenomenul este mult prea grav, cronicizat, fiind inceput prin propaganda basista cu care si-au facut incalzirea ani buni. Amenzile ce pot fi date de CNCD pt. discriminare sunt cam ca frectiile la piciorul de lemn fata de valul de ura generat de astfel de personaje.

O fi blocat contele comentariile la articol? scratch Ma intriga ca pana la ora asta n-a comentat nimeni p'acolo

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Mar Feb 20, 2018 5:12 pm

Moama ce de injuraturi si amenintari au incasat Tolontan si Sorina Mate pe FB dupa intrebarile puse in conferintele de presa  Shocked
Nu inteleg care este algoritmul pe baza caruia botii inchid conturile unora in timp ce pe altii ii lasa sa hartuieasca si sa ameninte useri.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Feb 20, 2018 5:23 pm

baso a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Probabil ca pe conte l-a inspirat sesizarea CNCD de catre R.Savaliuc incat s-a gandit sa scrie si el despre propagandistii raului.
Fenomenul este mult prea grav, cronicizat, fiind inceput prin propaganda basista cu care si-au facut incalzirea ani buni. Amenzile ce pot fi date de CNCD pt. discriminare sunt cam ca frectiile la piciorul de lemn fata de valul de ura generat de astfel de personaje.

O fi blocat contele comentariile la articol? scratch Ma intriga ca pana la ora asta n-a comentat nimeni p'acolo

Io vaz doar doua cometarii. suspect

Mariana Mreana
Au mai sfarsit-o tragic și susținătorii rasei pure, dar cine să înțeleagă? Liiceanu și susținătorii nu citesc, ei se instruiesc cu neonazism.
Like · Reply · 1 hr

Gabriela Negroiu · Bucharest, Romania
Exceptional . ca si celelalte!
Like · Reply · 2 hrs
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mar Feb 20, 2018 5:25 pm

baso a scris:Moama ce de injuraturi si amenintari au incasat Tolontan si Sorina Mate pe FB dupa intrebarile puse in conferintele de presa  Shocked
Nu inteleg care este algoritmul pe baza caruia botii inchid conturile unora in timp ce pe altii ii lasa sa  hartuieasca si sa ameninte useri.

E fix ca pe forumul RTV dupa ce ajunsesera la butoane pielarul si Unchiul Sam, ca ajutoare ale piticaniei hlizite. Laughing
Sunt primele semne ale colapsului feisbuc. vesel
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Mar Feb 20, 2018 7:11 pm

ENKI a scris:
baso a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Probabil ca pe conte l-a inspirat sesizarea CNCD de catre R.Savaliuc incat s-a gandit sa scrie si el despre propagandistii raului.
Fenomenul este mult prea grav, cronicizat, fiind inceput prin propaganda basista cu care si-au facut incalzirea ani buni. Amenzile ce pot fi date de CNCD pt. discriminare sunt cam ca frectiile la piciorul de lemn fata de valul de ura generat de astfel de personaje.

O fi blocat contele comentariile la articol? scratch Ma intriga ca pana la ora asta n-a comentat nimeni p'acolo

Io vaz doar doua cometarii. suspect

Mariana Mreana
Au mai sfarsit-o tragic și susținătorii rasei pure, dar cine să înțeleagă? Liiceanu și susținătorii nu citesc, ei se instruiesc cu neonazism.
Like · Reply · 1 hr

Gabriela Negroiu · Bucharest, Romania
Exceptional . ca si celelalte!
Like · Reply · 2 hrs

Au aparut dupa postarea mea. Probabil ca-si modereaza comentariile de pe blog si stau in asteptare.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  baso la data de Mar Feb 20, 2018 9:16 pm

ENKI a scris:
baso a scris:Moama ce de injuraturi si amenintari au incasat Tolontan si Sorina Mate pe FB dupa intrebarile puse in conferintele de presa  Shocked
Nu inteleg care este algoritmul pe baza caruia botii inchid conturile unora in timp ce pe altii ii lasa sa  hartuieasca si sa ameninte useri.

E fix ca pe forumul RTV dupa ce ajunsesera la butoane pielarul si Unchiul Sam, ca ajutoare ale piticaniei hlizite. Laughing
Sunt primele semne ale colapsului feisbuc. vesel  

Or fi astia o minoritate de psihopati, cum scrie si contele, insa au sute, poate mii de conturi fictive.
Pe cei 2 jurnalisti i-au agresat la comanda. E de noaptea mintii sa te asmuti turbat pe niste oameni care si-au facut meseria punand intrebari la o conferinta de presa.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  ENKI la data de Mier Feb 21, 2018 8:39 am

baso a scris:
ENKI a scris:
baso a scris:Moama ce de injuraturi si amenintari au incasat Tolontan si Sorina Mate pe FB dupa intrebarile puse in conferintele de presa  Shocked
Nu inteleg care este algoritmul pe baza caruia botii inchid conturile unora in timp ce pe altii ii lasa sa  hartuieasca si sa ameninte useri.

E fix ca pe forumul RTV dupa ce ajunsesera la butoane pielarul si Unchiul Sam, ca ajutoare ale piticaniei hlizite. Laughing
Sunt primele semne ale colapsului feisbuc. vesel  

Or fi astia o minoritate de psihopati, cum scrie si contele, insa au sute, poate mii de conturi fictive.
Pe cei 2 jurnalisti i-au agresat la comanda. E de noaptea mintii sa te asmuti turbat pe niste oameni care si-au facut meseria punand intrebari la o conferinta de presa.

Daca socotim drept fictive doar 50% dintre conturile care s-au bulucit sa-i aprecieze pagina Sasalaului, de ajunsese prostovanu' cel mai popular politician de pe glob, atunci existau deja 500 000 clone inca din 2014. Intre timp, gratie avantului luat de sectorul IT, neplatitor de impozit, apreciez ca sunt cel putin 1 milion de clone, postatoare de nimic si distribuitoare de nimicuri intre ele, in cea mai mare parte a timpului. Cand insa e dat ordinul de zi pe unitate, conturile se activeaza prin programe speciale, prin care un singur operator poate controla simultan mii de conturi. Probabil ca s-a ajuns la performanta ca softul sa genereze automat comentarii ostile la un simplu click, intrucat unii zombizati sunt efectiv mult prea prosti pentru a putea supravietui in viata reala. Laughing

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Cum se formează caracterul la români ?

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 23 din 25 Înapoi  1 ... 13 ... 22, 23, 24, 25  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum