Modele de societate

Pagina 5 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Sept 13, 2017 7:02 pm

Vasile Ernu, despre 'pocăiţi' şi Coaliţia pentru Familie: 'Cînd se va întoarce roata va fi dur'


Scriitorul Vasile Ernu, autorul volumelor "Sectanţii" şi "Bandiţii" dintr-o trilogie a "marginalilor", vorbeşte într-un interviu realizat de Pavel Borin în colaborare indirectă cu Bogdan Rusu despre comunitatea "pocăiţilor" din România, rezistenţa acestora în timpul comunismului, influenţa americană, dar şi implicarea în campania pentru modificarea Constituţiei. Parte din interviul publicat la sfârşitul lunii august de STIRIPESURSE.RO, fragmentul despre sectanţi este prezentat separat, din motive obiective.


Pavel Borin: - Se spune că în ideologia Coaliţiei pentru Familie sînt implicaţi „pocăiţii”, grupurile de care te ocupi tu în Sectanţii? Cum vezi acest lucru.

Vasile Ernu: - Eu încerc să mă opresc în povestea mea la anii 90 şi să nu intru prea mult în anii postocomunismului, pentru că aici au loc transformări foarte mari şi încă sînt prea aproape pentru a privi limpede lucrurile. Dar dau nişte direcţii de interpretare.

Eu cred că în perioada comunistă „sectanţii”, aceste grupuri marginale religioase, s-au comportat exemplar, chiar dacă erau destul de multe probleme şi în interiorul lor. Dar la marele provocări ale regimului comunist şi fascist ei au găsit soluţii foarte bune şi eficiente care i-au salvat. Ba chiar i-au făcut să fie mai puternici, coerenţi şi unitari. Acest tip de grupuri sînt mult mai bune, au strategii mult mai eficente atunci cînd sînt sub presiune. Vremurile de prigoană se pare că i-au întărit. În astfel de perioade, cum spuneam, sînt „greu de omorît”.

„Sectanţii” sînt unele dintre foarte puţinele grupuri care au avut o disidenţă reală, organizată şi cu un anumit orizont de aşteptare a căderii regimului. Nu cred că a mai existat vreun grup atît de organizat şi de eficient la acest capitol. E bine să nu-i uităm şi pe greco-catolicii din perioada de început a comunismului care au o experienţă importantă. Ca să nu mai spun că despre protestele muncitorilor şi minerilor din perioada comunistă nimeni nu-şi mai aminteşte. Bun.

Dar scopul lor, repet, nu era politic. Însă aveau un efect politic teribil. Prin comparaţie disidenţa intelectuală românească, cu mici excepţii, lipseşte cu desăvîrşire şi pare o glumă pe lîngă disidenţa „sectanţilor”. Cel puţin nu există una organizată. Ei au însă una bine organizată şi bine conectată cu Occidentul. De ce nu s-au folosit de asta după căderea comunismului? De ce lipsesc din istoriografie? Simplu. Pe de o parte „sectanţii” nu au conştiinţa istoriei şi mai ales a propriei istorii. Ei trăiesc cumva într-un alt fel de timp. De aceea studiile despre ei se fac greu, pentru că nu lasă urme. Urme pe care puterea oficială are grijă să le șteargă.

Pe de altă parte, istoriografiei oficiale nu prea îi place să ofere spaţii şi loc în istorie marginalilor. Ei de obicei sînt excluşi din istorie, preferabil excludere totală. Dacă va avea cineva curajul să pună degetul pe rană, s-ar putea să i se taie degentul. Istoria se scrie într-un anumit fel şi doar de majoritarii victorioşi. O ştim de mult. E ca la şah: regina-şi iubeşte culoarea. E clar că istoriografia oficială anticomunistă îi scoate din manuale voit, iar ei nu ştiu să profite de propria lor istorie, să se impună. O uită şi o ignoră.

Pentru mine însă e interesant nu ce fac ei, ci felul în care o fac. Sînt fascinante la ei reţelele de trafic de literatură clandestină, reţelele de autoajutorare, mecanismele de aducere a unor lideri străini în ţară, formele de comunicare clandestină cu Occidentul. Voi aveţi habar de cîţi misionari occidentali erau în RSR şi cîte grupuri clandestine conduceau ei? Da, asta se întîmpla în România comunistă. Voi ştiţi cîte tipografii clandestine erau în URSS şi RSR şi cum funţionau ele? Ştiţi că erau „traficanţi de biblii” care făceau trafic cu TIRurile pline nu cu punga? Cîţi cunosc aceste mecanisme din afara unui mic grup? Nimeni. Grupurile acestea făceau minuni în acele vremuri şi nimeni nu povesteşte.

Dar să trecem mai departe. Cînd a picat comunismul ei erau printre cei mai pregătiţi pentru schimbare: de la margine ei s-au trezit la centru. Ei şi bandiţii. „Sectanţii” erau printre puţinii care vorbeau „limba hegemonului” fără efort. Îi cunoşteau şi tehnicile. Şi au îmbrăţişat puterea într-o formă destul de stranie: un soi de „teologie a prosperităţii” în sensul mult mai larg decît cel teologic. Democraţia şi piaţa liberă, capitalismul este o binecuvîntare de la Dumnezeu etc. SUA a devenit un soi de „ţara promisiunilor”, „ţara făgăduinţei”, „binecuvîntată de Dumnezeu, unde curge lapte şi miere”. Sîntem buni, prosperi pentru că sîntem aleşi: e semn al binecuvântării divine etc. Isus devine un vînzător ambulant de Herbalife, un manager, publicitar şi capitalist autentic.

Dacă pentru generaţia „sectanţilor” de sub Stalin semnul binecuvîntării era sufetrinţa, închisoarea acum, după 90, semnul binecuvîntării devine preosperitatea, plecarea în SUA şi bunăstarea materială. Ce mutaţie imensă. Practic şi-au schimbat raportul faţă de Leviathan: dintr-o raport critic, de negaţie faţă de el, brusc totul devine cumva admirativ. Leviathanul devine „unul de-al nostru”. Leviathanul nu poate fi nicodată „unul de-al nostru”.

Tehnic şi strategic însă lucruile s-au complicat şi mai mult: ajutoarele, susţinerea financiară etc au venit şi cu teologia la pachet. Cu o anumită teologie şi viziune despre lume. E ca povestea din 2 Regi, capitolul 5: Cum a luat Ghehazi lepra? Prin darul şi bogăţia primită de la Naaman. Darul şi bogăţia vin la pachet cu lepra de rigoare, cu tot. Mare atenţie la daruri.

O paranteză importantă: comunităţile religioase de sorginte protestantă s-au dezvoltat în Est cu o proprie tradiţie teologică şi practică eclezială, într-un cu totul alt context politic, economic şi social decît cel din Vest şi cu o ruptură lungă între ele. Protestanţii occidentali s-au luptat cu Biserica Catolică care are în spate o cu totul altă tradiţie. Protestanţii estici au o tradiţie de coabitare cu Biserica Pravoslavnică care are cu totul alt tip de practică teologică şi eclesială. Au existat perioade lungi de timp cînd centrele religioase din Est şi centrele protestante din Vest au fost rupte sau au avut legături minime. S-a dezvoltat o tradiţie locală, destul de specifică şi autonomă. Ca să nu mai spun că multe dintre ele au genealogii germane sau elveţiene şi nicidecum americane. Aş putea spune că există o urmă profund pravoslavnică care dă un anumit specific comunităţilor „sectante” de la noi sau din Rusia.

Bun. După căderea comunismului au avut loc cîteva fenomene majore: un amplu proces de „colonizare”. O bună parte a „predicatorilor & evangheliştilor” de sorginte americană (dominant) au venit aici fără să aibă habar de istoria comunităţilor locale şi deseori comportîndu-se ca şi cum au ajuns în „pustie” şi trebuie luat totul de la zero. Au adus cu ei modele foarte străine de spiritul locului şi de tradiţia comunităţilor de aici. Know-how-ul lor a venit cu o putere destul de mare: mai ales cea financiară. Şi în general, în spaţiul social-politic şi mai ales economic de tip capitalist nou creat cîştigă teologia care are bani mai mulţi, adică putere mai mare. Şi a cîştigat fireşte filiera americană conservatoare şi nicidecum cea liberal-democrată. „Pocăiţii” români se înţeleg politic şi teologic foarte bine cu conservatorii americani, nu cu cei democraţi. De multe ori pentru ei democraţii şi liberalii sînt un soi de comunişti. Aşa că ştim că cine plăteşte comandă muzica: şi bisericile lor s-au umplut de Worship Songs care treptat au început să fie traduse în româneşte. „Maneaua pocăită” este mult mai neaoşă şi autentică decît acest „Worship”. Ca să dau un banal exemplu.

În acest sens au avut loc mutaţii importante în multe comunităţi. Mai ales în cele urbane. Mai este un factor important dincolo de „noua teologie şi ecleziologie” care a venit din SUA. Comunităţile de aici au început să dezvolte „misiuni”, adică un soi de ONG-uri cu diverse acţiuni comunitare, sociale, educative etc. Nimic rău în asta. „Sectanţii” sînt al naibii de buni la asta. Trebuie apreciat unde sînt ei buni. Problema însă cea mare e că de obicei aceste organizaţii se făceau pe lîngă biserici şi cam cu aceiaşi lideri. La un moment dat, aceste interese şi structuri încep să se bată cap în cap. În joc vin şi alt tipuri de interese: sînt forme diferite de salvare, de economie, de organizare care încep să se suprapună şi să se canibalizeze. Biserica are o misiune, ONG-ul/”misiunea” are cu totul alt scop. Puterea Capitalului este mult mai mare decît Puterea politică şi cea eclesială. Nu te joci cu „viţelul de aur” ca să folosesc terminologia biblică.

Cu alte cuvinte „sectanţii” marginali au începtut să ajungă la centru şi să bifeze exact aceleaşi fenomene şi păcate ale bisericii majoritare. Şi să nu uităm: tradiţia şi puterea „sectanţilor” din România şi fostul URSS ţine de capacitatea lor extraordinară de organizare în afara statului, la marginea lui, creînd propriile instituţii autosuficiente şi autonome. Dacă statul ar fi dispărut, ei nu i-ar fi simţit lipsa. În asta e puterea lor. Şi acum se schimbă radical strategia şi practica: de la margine, direct la centru, cu puterea, în slujba Leviathanului.

Cei mai caraghioşi în ecuaţia asta sînt „conservatorii pravoslavnici” care promovează o viziune asupra lumii politice şi a statului de tip „pocăit” adus pe filieră SUA: libertarieni, stat minimal etc. Da, SUA este un produs tipic al unei lumi construie de „bandiţi şi sectanţi”, cu „stat minimal” cu puşca în mînă libertarian. Ei au propriile instituţii, nu au nevoie de stat, decît la margine. Ei au acest tip de cultură de „bandă şi sectă” în care se descurcă de minune. Statul poate dispărea oricînd pentru că bandiţii şi „sectanţii” au cu ce să-l înlocuiască. Ei au Stat pentru a comunica cu celelalte State din jur. Simplific fireşte şi luaţi-o ca pe o parabolă. Dar să aduci acest model la noi este o sinucidere curată. Pentru că nu există instituţii care să le înlocuiască pe cele pe care le distrugi, iar noi nu avem această cultură a autoorganizării, autoeducării autonome, autoajutorării în spaţiul urban (ruralul e altceva) etc.

BOR nu e „sectă”, sorry. Ea are o altă formă de organizare, o altă tradiţie, ea îşi educă enoriaşii total altfel, este altfel implicată social. Şcoala duminicală „pocăită” produce Obama şi Trump, care ştiu să predice de la 5 ani. Şcoala duminicală „pocăită” produce MTV, copiii ăia au showul în sînge, ei fac asta de la 3 ani la biserică. Liturghia şi toate ritualurile pravoslavnice produc alt tip de practici cotidiene şi al tip de instituţii, alt tip de relaţii umane. Şi nici nu sîntem suficienţi de laicizaţi şi urbanizaţi ca să putem depăşi aceste „ritualuri sociale”. Iar instituţiile laice ale statului sînt slabe şi în descompunere.

Nu sînt un mare fan al statului, sînt mai degrabă pentru o democraţie participativă mai socială şi distributivă, însă a distruge statul, a-l minimaliza mi se pare o nebunie. Repet: stat minimal pe model SUA ar fi o catastrofă pentru noi. Ne-ar aruncă în sec. XIX. Noi avem enorm nevoie de insituţii puternice de educaţie, sănătate, protecţie socială universale şi garantate de stat prin contribuţia financiară de solidaritate a tuturor. Dar toate instituite legal, ca drepturi şi obligaţii.

Aşa că nu e deloc întîmplător că CpF are focarele în Oradea, Arad, Timişoara şi Cluj. Da, ideologic asta vine cumva pe filiera conservatorismului religios american prin intermediul comunităţilor din Transilvania cuplate la SUA. Cînd acest lucru se cuplează sau se va cupla mai serios cu misticismul şi conservatorismul pravoslavnic, cu siguranţă ca vor apărea mutaţii periculoase.

În Rusia de exemplu nu există influenţă americană, dar ceea ce se întîmplă în mediul conservator pravoslavnic te sperie. E un trend global: BORusia se regăseşte în Putin, iar neoprotestanţii, „pocăiţii” americani în Trump. Sînt ca doi fraţi gemeni şi biserici surori. Iată unde s-a ajuns. Asistăm la reinstaurarea Internaţionalei Conservatoare Globale unde Trump, Putin, Erdogan, lideri musulmani şu europeni etc sînt cam din acelaşi aluat chiar dacă au costume diferite. Şi noi păşim devotaţi alături.

Şi ca să închei „profetic”: pe temen mediu şi lung această strategie a „sectanţilor” sau „pocăiţilor” români de a fi parte a puterii şi de a vorbi pe limba hegemonului îi va distruge pentru că nu pot face faţă grupului majoritar care reproduce aceste „păcate” mai eficient, şi cantitativ şi calitativ, adică BOR-ului. Asta o spun cu o oarecare compasiune. Iar această „iubire” între BOR şi „pocăiţi” şi unirea lor împotriva unor „duşmani imaginari” mă îngrijorează. E soluţia cea mai simplă: ţapul ispăşitor. Dar cînd se va întoarce roata va fi dur. Să nu uităm că singurii care s-au atins de ritualurile morţii au fost legionarii de rit pravoslavnic. Odată cu ei, cu consimţămîntul BOR-ului, s-a introdus regula neoficială în care „morţii pocăiţi” şi „morţii pravoslavnici” să nu fie îngropaţi alături, pentru că „pocăiţii” spurcă pămîntul sfînt. Şi astăzi în multe sate acest ritual se păstrează cu sfinţenie. Are loc ghetoizarea morţii. Ca un stigmat. E un stigmat ca o piatră de aducere aminte: e bine să nu uităm.

Să crezi că problema familiei vine dinspre LGBT înseamnă să nu înţelegi absolut nimic. Problema familiei vine din cu totul altă direcţie, dar asta e deja o altă problemă.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Sept 14, 2017 9:57 am

V-am povestit cu ceva timp în urmă despre „scandalul publicităţii”, un scandal destul de abil ascuns de marii actori ai internetului. Totul a început în momentul în care departamentele de marketing ale marilor consumatori de publicitate au început să-şi facă temele, analizând în detaliu rezultatele campaniilor publicitare derulate pe Facebook şi Google. Ceea ce-a rezultat a fost de-a dreptul devastator, constatându-se că banii plătiţi pe publicitatea online erau, în realitate bani aruncaţi.

Nu-i vorba aici de eficienţa în sine a campaniilor online sau de vreun comportament atipic al consumatorului de internet ci, pur şi simplu, de hoţie, hoţie pe faţă. O cantitate colosală din preţul plătit pe publicitate se duce către site-uri cu trafic fake, a căror eficienţă, desigur, e zero. De fiecare dată când s-a ridicat această problemă, giganţii internetului au pus dibaci batista pe ţambal făcându-se că problemele de acest tip nu există. Mai mult, de fiecare dată când cineva ţipa mai tare, era contraatacat cu prezentarea eforturilor care se fac în direcţia minimizării traficului fals. Dar oare aşa stăteau lucrurile? Nu cumva fix traficul acela fals era cel care trăgea în aceeaşi direcţie cu giganţii, făcând să li se rotunjească încasările? Oare ce determinare să aibă Google sau Facebook în direcţia combaterii fraudei dacă fix frauda era cea responsabilă cu creşterea pieţei şi, automat, a veniturilor?

Buba a explodat însă la sfârşitul lunii iulie, atunci când Procter&Gamble a anunţat că a tăiat cu 100 mln. $ cheltuielile cu publicitatea online din cauză că aceasta s-a dovedit a fi ineficientă. Desigur, de unde eficienţă în „fake traffic”? Culmea e că tăierea bugetului online a avut un impact pozitiv asupra vânzărilor companiei. Ceea ce a detonat efectiv bomba. Tot mai mulţi clienţi au început să-şi subţieze cheltuielile, punându-i pe mai marii publicităţii online în faţa unei situaţii jenante.

La o lună după anunţul P&G, Google a admis faptul că o groază de publicitate a fost în realitate consumată de site-uri cu trafic fals şi a început să ramburseze banii cheltuiţi cu publicitatea fraudulent consumată. Este însă o strategie a disperării. Puşi în faţa faptului împlinit, marii mahări ai publicităţii online încearcă să mai salveze ceva, în condiţiile în care „casa e în flăcări”.

Teoretic am putea considera că fenomenul „ad fraud” e un accident regretabil, iar Google un partener serios care, odată ce a descoperit problema în curtea sa s-a grăbit, onest, să-şi despăgubească clienţii. Este însă oare aşa? Fix Google s-a păcălit, compania care are capacitatea de a amprenta fiecare utilizator de internet, care ştie exact nu doar preferinţele de navigare, ci a trecut la pasul următor, generând şi utilizând profile detaliate ale vizitatorilor(conţinând, între altele, preferinţele politice, religia, rasa, etc.)? E greu de crezut că tocmai ei sunt cei care „au luat ţeapa” în necunoştinţă de cauză.

De fapt, lucrurile stau cu totul altfel. În industrie se minte cu nesimţire şi asta pentru că minciuna ajută creşterea. Pentru mulţi, internetul este o chestie eterogenă, având resurse nelimitate. De aceea, cifrele false raportate de mai marii internetului sunt crezute „pe neverificate”. Într-un raport public, Facebook a anunţat cu turle şi trâmbiţe că a reuşit să atragă 41 mln. de americani cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani. Toate bune şi frumoase, numai că, aruncând un ochi pe statisticile oficiale, constatăm că SUA are o populaţie de doar 31 mln. de indivizi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani. De unde-s restul de 10 milioane? Din fake, desigur.

Pe zi ce trece se demonstrează că ceea ce este denumit generic „new economy” se apropie de limitele sale. O investigaţie independentă demonstra pas cu pas cum Google a fost fondată de CIA. În mare, lucrurile stau la fel şi cu Facebook. Marile „succese economice americane” ale noii economii sunt de fapt companii care ajută serviciile secrete ale acestei ţări să adune şi să disemineze date. Succesele lor economice sunt discutabile, iar intrarea în zona fake-ului e perfect explicabilă prin prisma acestei realităţi. Întrebarea este dacă se poate pune ceva în loc iar răspunsul este mai mult decât afirmativ.

Ca observator independent al evoluţiei tehnologiei, pot să vă spun că tot ceea ce acum este „cloud” e pe cale să se dărâme ca şi concept. Vârful tehnologic de azi este cimitirul de mâine. Pentru cei care-au fost aproape de evoluţia tehnologiei, pot afirma că acum suntem într-o perioadă similară celei în care IBM propunea şi impunea „modelul mainframe”. În anii 60, IBM imaginase lumea IT ca o o mare de terminale chioare rulând întregul soft centralizat, pe computere gigantice. Modelul a fost dominant perioadă de aproximativ 20 de ani, fiind însă realmente detonat de dezvoltarea calculatoarelor personale. Explozia acestora aproape a aruncat la gunoi tehnologia fanion a anilor 60, redând utilizatorului independenţa pe care-o căuta. Acum suntem într-o perioadă de răscruce. Tehnologia cloud, echivalentul de atunci al mainfraime-ului, este acum vârful tehnologic, acaparând o groază de informaţie centralizată pe serverele deţinute de marii jucători ai pieţei internet-ului. La „colţ de stradă” însă se dezvoltă o tehnologie distribuită care va detona actualul model computaţional, utilizând informaţii redundante stocate în diverse noduri ale reţelelor lucrând sincronizat. Cu alte cuvinte, lumea IT este pe cale să intre într-o nouă revoluţie despre care însă vă voi povesti mai multe într-un episod viitor.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Sam Sept 16, 2017 3:28 pm

Inca ma intreb daca un venit minim garantat, alocat pe cap de om ca fiinta vie nascuta pe Terra, ar transforma destul de rapid competitia (actualul motor social) in cooperare. scratch





+





+


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Sept 20, 2017 7:26 am

Totalitarismul digital


După ce au apărut ziarele, a fost posibilă manipularea în masă, prin propagandă ideologică. După ce au apărut televiziunile, propaganda prin ideologie s-a transformat în propagandă de tip publicitar (prea puțin mai contau ideile).

Acum, ne pregătim să înlocuim ultimele efecte ideologice cu primele efecte pur digitale: nimeni nu va putea scăpa de consecințele unor „informații“ de neverificat.

Începutul acestui totalitarism digital a fost făcut când s-a răspândit global „informația“ că Irakul lui Saddam Hussein ar deține arme de distrugere în masă.

Schimbările tehnologice în materia comunicării interumane s-au derulat rapid, de la Guttenberg până la apariția computerului și, apoi, și mai rapid, după ce produsele digitale de comunicare au început să se dezvolte și să se diversifice.

Pe vremea ziarelor, puțini se îndoiau că redactorii angajați nu și-ar verifica informațiile pe care le făceau publice. Ba chiar, o lege deontologică obliga la verificarea informației din cel puțin trei surse diferite. Propaganda ținea de domeniul opiniei, nu de domeniul informației. Mai târziu, odată cu propaganda de tip publicitar, nu mai contau opiniile, ci efectele reclamei.

Acum, propaganda se poate așeza în domeniul informației, căci în mentalul public nu mai există intuiția verificării a ceea ce considerăm a fi știre (sau simplă informație), ceea ce este o degradare a discernământului. Dacă această intuiție ar mai exista, n-ar mai exista exercițiul ca atare al verificării informației.

În cazul Irakului lui Saddam Hussein, cine putea verifica informația privind armele de distrugere în masă? Doar marile servicii de informații. S-a întâmplat așa? MI6 a pretins că a verificat-o (da, are astfel de arme!), a comunicat-o CIA, iar CIA l-a convins pe Bill Clinton că Saddam este un pericol ce trebuie anihilat. Acum știm că lucrurile s-au derulat invers: Clinton l-a rugat pe Tonny Blair să-i servească un raport de confirmare asupra armelor de distrugere în masă ale Irakului, pentru că CIA nu avea această confirmare. Tony Blair a convins MI6 să scrie un astfel de raport și să și-l asume.

Raportul a fost trimis la CIA și directorul CIA l-a luat de bun. Apoi, după război, SUA au recunoscut că Irakul nu deținea astfel de arme. Media digitală răspândise însă informația falsă până în cele mai mici unghere ale globului.

Este lumea de azi sub riscul de a fi manipulată grav prin fake-news? Simplul fapt că o anumită informație nu circulă (este ocultată circulația ei) poate fi mai grav decât un fake-news de felul celei despre Irakul lui Saddam Hussein. De pildă, informația că un guvern precum cel al SUA este (era) obedient față de interesul multinaționalelor mai abitir decât față de interesul național, adevăr ocultat care a fost dezocultat, într-un fel de Donald Trump. Totalitarismul digital ar putea fi instalat în plan global prin jocul unor fake-news contra altor fake-news. El este însă deja instalat prin informația care nu este lăsată să circule. Digitalul acestui totalitarism constă în barajele pe care le pui în circulația liberă a informației reale, verificate.

Există o listă a „informațiilor“ esențiale care nu sunt puse în circulație? Nu veți găsi această listă pe agenda celor care și-au făcut o misiune din descifrarea conspirațiilor reale sau imaginare. Ea cuprinde secrete de stat despre resurse minerale care ajung în portofoliul cumpărătorilor de astfel de secrete, vânzarea drepturilor de autor pentru licența unor invenții revoluționare. De pildă, nu mult circulata știre despre armele lui Saddam a fost cauza celui de-al doilea război din Irak, ci necirculata informație că dictatorul nu mai vindea petrol decât pe euroi.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Mier Sept 20, 2017 9:41 am

ENKI a scris:... jocul unor fake-news contra altor fake-news....

De multe ori am sesizat jocul asta. Ori interpretari diametral opuse pt. acelasi eveniment. Nu-mi dau seama ce este mai neplacut: sa le constientizezi sau sa te incarci subliminal cu ele ? Daca n-ar fi si agresive, probabil ca nici efectele n-ar fi agresive in mentalul colectiv. Oricum, cred ca nici 1% din publicul cititor sau telespectator nu constientizeaza cand ceva nu se potriveste in informatie, indeosebi cand vine din partea unei surse de incredere (postul TV preferat, publicatie , etc) De regula asa se intampla ; iti castiga increderea, interesul, etc iar dupa aia incep sa-ti toarne si dracovenii printre informatii reale.
Pe termen indelungat, am sesizat la mine o imbunatire neta a starii de buna dispozitie prin deconectarea de la orice surse de informatii.  Iar dupa o pauza din asta, cand redeschid TV-ul, realizez proportiile dezastrului cu care suntem bombardati zilnic. Otrava curata.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Sept 21, 2017 5:23 pm

LET' S NOT TALK ABOUT SEX
Să zicem că mâine mă nasc din nou. Deschid ochii și văd în jur niște ființe care se holbează la mine, printr-un geam. Seamănă între ele ca statură, fizionomie, voce, formă a corpului. Doar pielea și ochii diferă la culoare. Și se strigă diferit între ele, nu le cheamă la fel. Din capetele lucioase și perfect rotunde li se ițesc ochii mari, care mă privesc curioși. Privesc la brațele metalice care mișună în jurul meu, mă pișcă și mă pipăie cu tot felul de instrumente. Sunt roboții neonatologi, care mă întorc pe o parte și pe cealaltă, pentru binele meu. Ființele de la geam comentează și zâmbesc. Ei sunt părinții mei, care acum mă scot din incubator. M-am născut într-o lume androgină și se pare că sunt un specimen unisex reușit. Urmează să fiu încredințat tutorilor mei unisex, care mă vor învăța tot ce trebuie să știe un om unisex. Apoi voi fi înrolat în furnicarul care construiește noul turn Babel, niciodată gata.
Vi se pare delirant, amuzant sau SF? Aiurea, mai avem câteva războaie de trecut și ajungem la povestea de mai sus. Explic mai încolo care-i treaba cu războaiele.

Ca bărbat misogin și care tolerează LBGT (dar ferm contra adopției) m-am întrebat mereu nu dacă, ci cât mai avem până la rasa androgină. Sunt convins 100% că acolo ne îndreptăm. Prima dată mi-am pus întrebari la ora de română din clasele primare, când la genul substantivelor am învățat despre ”ambigen”, actualul gen neutru. Cum naiba e să fii substantiv și femeie și bărbat? Apoi, la istorie mi s-a povestit mitul înaltelor fețe ortodoxe, care discutau despre sexul îngerilor, când turcii se aflau la porțile Constantinopolelui. Nu mă gândisem ce sex au îngerii sau dacă au vreunul. Știam doar că Dumnezeu e un bărbat singur - și asta mi se părea ciudat.
Mai spre finalul adolescenței am devenit obsedat de lecturile SF, unde am găsit oameni fără sex. În clasicul Războiul lumilor al lui HG Wells, marțienii sunt androgini. Pe una dintre planetele din ciclul romanelor galactice Fundația, ale genialului vizionar Isaac Asimov, există deasemenea o rasă androgină, căreia îi repugnă chiar și contactul direct cu alți semeni. Rasa socializează doar prin holograme.

Androginia sau postsexualitatea e următoarea etapă de transformare a omului. Dureroasă al naibii. Acum suntem la începutul cu convulsii grave. Războiul sexualității este unul dintre războaiele nimicitoare mental, ce covârșesc nervii și timpul omenirii. Principalele bătălii sunt două: femei vs.bărbați și pro și contra LGBT. Când o să dispară sexul, dispare și confruntarea. Din punct de vedere cultural, diferențele genitale nu vor mai conta. Aparatul reproducător se va atrofia, până la dispariție totală, înlocuit de ingineria genetică și reproducerea artificială. Femeile vor fi complet eliberate de rolul lor de perpetuare a speciei. O să dispară dependența copilului de mamă și invers. Nou născutul va fi crescut de comunitate, exact ca în comuna primitivă, unde tot tribul avea grijă de toți copiii. Atunci era frica de conservare a speciei. Acum va fi libertatea de a alege. Noile generații unisex nu vor avea emoții, nu se vor îndrăgosti iar sexul carnal va fi doar o poveste de adormit copiii androgini. Stimularea primitivă prin copulație va fi înlocuită de sex virtual, unde poți să ți-o tragi și cu inoroaga sau cu zmeul zmeilor. Termeni ca hetero sau homo, pedofilie sau gerontofilie vor fi îngropați într-un dicționar de arhaisme.
Foarte important: la muzeul planetar al sexualității noua rasă va înțelege greu, spre deloc, filmele documentare Sex in the city și Desperate housewives

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Oct 03, 2017 8:57 am

Bursele cresc ero(t)ic în timp ce datele macro arată fără drept de apel economii din ce în ce mai fragile. Statele sunt supraîndatorate, băncile sunt la fel de pline de rahat cosmetizat contabil, însă titlurile cresc în ciuda faptului că situaţia de la firul ierbii e dezastruoasă. „Vechea economie” - am numit aşa industria, producţia de bunuri - e în suferinţă, iar „noua economie” pare ajunsă la saturaţie. Acestea sunt realităţile din teren reflectate în indici bursieri care depăşesc maximele istorice(isterice?) şi într-o politică ultra-ciudată a FED.

Lumea se uită cu suspiciune în curtea chinezilor arătând bomba care - spun ei - e pe cale să explodeze, ignorând cu desăvârşire economiile occidentale mega-sleite şi rămase total fără fundamente. Singurul lucru pe care-l mai are Occidentul este piaţa, adică o populaţie „educată” să consume isteric orice junk. Cât timp producţia era locată în interiorul statelor respective, lucrurile se echilibrau. Când însă s-a făcut pasul decisiv al externalizării producţiei către China, partea reală a economiei s-a mutat acolo, în timp ce Occidentului i-a rămas „partea virtuală”. Considerând că „optimizarea producţiei” - în sensul minimizării profitului celui care realizează bunul şi al maximizării profitului celui care-l comercializează pe propria piaţă - va conduce la transmutarea în economie a tehnicii alchimice de „producţie a aurului din nimic”, arhitecţii occidentali ai „noii lumi” se văd din ce în ce mai înconjuraţi de propriile probleme.

Ceea ce ţine în viaţă economia americană şi, prin extensie pe cea occidentală, este continua producţie a celei mai de preţ mărfi a acestora, anume banul. Banul a fost momeala care a atras producătorii lumii spre civilizaţia poleită a Occidentului, cel care s-a constituit în baza dezvoltării fără precedent a pieţelor sale. Occidentul are cele mai mari pieţe pentru că are cei mai mulţi bani, sau, mai bine spus, pentru că banii săi sunt moneda forte a întregii lumi. De-aceea până acum SUA şi Occidentul au trăit bine exportându-şi problemele sub forma crizelor globale şi importând bunuri - adică bunăstare - de la ceilalţi.

Lucrurile însă sunt pe cale să se schimbe. O să vă dau un simplu exemplu: mamutul Apple. De ceva vreme încoace, mai precis de la revitalizarea companiei de către Steve Jobs, Apple n-a făcut altceva decât import din China. Produsele sale - într-adevăr proiectate parţial în SUA - se produc în „puşcăriile” industriale deţinute în China de către Foxconn. În timp ce producătorul taiwanez - care în China este cel mai mare angajator după stat! - păstrează o marjă minoră, Apple ia partea leului doar din acţiuni de marketing şi junk sales. Până acum lucrurile au mers ca unse. Însă, recent, cei de la Foxconn au anunţat că intenţionează să intre pe piaţă cu linia proprie de produse. Dacă stăm să ne gândim logic, cantitatea de know-how deţinută în prezent de taiwanezi este covârşitoare faţă de cea a Apple, aceasta datorată faptului că, în afara chestiunilor de bază care sunt cunoscute de ambele părţi, Foxconn deţine reţete secrete de optimizare a costurilor, de proiectare a facilităţilor industriale, de organizare a liniilor de producţie s.a.m.d. Astfel încât, în momentul în care se vor hotărî să iasă cu o linie proprie, poate direct concurentă cu cea a Apple, vor fi avantajaţi. Însă, din punct de vedere logic, Foxconn nici n-are nevoie să concureze direct Apple. Pot intra pe pieţe diferite cu propriile produse, avantajaţi fiind de faptul că propria dezvoltare le va fi subvenţionată de către Apple. Şi, în timp ce Apple se va fi sleit în lupta de marketing cu concurenţii săi, Foxconn va continua să funcţioneze ca urmare a banilor Apple şi a experienţei sale pe care Foxconn o cunosc încă de pe liniile de producţie. Având în mână producţia ştii ce produs merge, ce produs nu prea confirmă aşteptările, ce facilităţi se cer s.a.m.d. O grămadă de lucruri pe care, altfel n-ai avea cum să le afli.

De fapt aici stă toată cheia dilemei în care se scufundă economia occidentală actuală. Captivă fiind în parcurile industriale ale Asiei, economia Occidentului nu face altceva decât să subvenţioneze asaltul economic al Chinei în special şi al Asiei în general. Cu facilităţile de producţie total externalizate şi imposibil de a le re-internaliza, Occidentul se află într-o captivitate totală. Singura soluţie care se întrevede este asaltul roboticii şi al tehnologiilor AI. Acestea ar permite reinternalizarea unei bune părţi a producţiei şi optimizări superioare celor actuale. Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Tehnologiile sunt încă la început, iar liniile de testare şi implementare se află tot în Asia şi tot acolo se acumulează know-how-ul deoarece acolo e baza industrială.

Singurul element care ţine economia Occidentală în picioare sunt banii, mai precis monopolul producţiei de bani decis după al doilea război mondial. Acest monopol însă este deja spart de China care, încet şi sigur, îşi urmează cu stoicism propriul plan de dizlocare definitivă a banchizei monetare. Fie că vorbim de lansarea unei alternative la Banca Mondială, fie că vorbim de tratate bilaterale sau de pieţe şi infrastructură monetară paralelă, toate acestea reprezintă pietre de temelie pe care China, împreună cu aliaţii săi, le pun la cale pentru spargerea monopolului. Adevăratul „război al sfârşitului lumii” va fi cel monetar, în care o Americă sleită va îngenunchea în faţa noului rege de la răsărit.

Revenind la prezent şi la actualele recorduri ale burselor, tind să cred că ne aflăm în anticamera unor schimbări istorice. Actuala „bunăstare” afişată de pieţe poate fi ultimul strigăt, ultimul vals de pe Titanicul care se scufundă. Cu fundamentele inexistente, cu neîncrederea dintre aliaţi la cote maxime(vezi repatrierea rezervelor de aur) şi cu doctrine politice din ce în ce mai debilizante, lumea Occidentală e pe cale să capituleze, să moară definitiv. De-aceea cred că viitoarea criză economică va fi prima dintre cele postbelice care se va simţi abrupt mai mult în sânul Occidentului decât în restul lumii şi aceasta pentru că va fi criza în care falsul „centru al lumii” realmente va lua foc. Nu mai e mult!



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Oct 05, 2017 7:53 am

Deci amerlocii au construit cea mai libera societate din galaxie, unde oricine poate vietui in cel mai deplin secret, cat vrea muschii lui. laugh

Serifu' din Las Vegas a scris:Ceea ce știm este că Stephen Paddock e un om care a petrecut decenii achiziționându-și arme și muniție și care a trăit o viață secretă, din care multe aspecte nu vor fi niciodată pe deplin înțelese. El a planificat cu meticulozitate cel mai grav atac din istoria Statelor Unite. Peste o sută de anchetatori au petrecut ultimele 72 de ore analizând viața lui Stephen Paddock, în vârstă de 64 de ani, pentru a stabili profilul unei persoane pe care o voi numi tulburată psihic și periculoasă


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pai atunci de ce dracu' nu desfiinteaza Trump toate serviciile secrete, incepand cu NSA?! suspect

Hm, poate ca asteapta ca bilantul mortilor sa atinga pragul ocult de 60. laugh
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Joi Oct 05, 2017 3:24 pm

ENKI a scris:Deci amerlocii au construit cea mai libera societate din galaxie, unde oricine poate vietui in cel mai deplin secret, cat vrea muschii lui. laugh

Serifu' din Las Vegas a scris:Ceea ce știm este că Stephen Paddock e un om care a petrecut decenii achiziționându-și arme și muniție și care a trăit o viață secretă, din care multe aspecte nu vor fi niciodată pe deplin înțelese. El a planificat cu meticulozitate cel mai grav atac din istoria Statelor Unite. Peste o sută de anchetatori au petrecut ultimele 72 de ore analizând viața lui Stephen Paddock, în vârstă de 64 de ani, pentru a stabili profilul unei persoane pe care o voi numi tulburată psihic și periculoasă


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pai atunci de ce dracu' nu desfiinteaza Trump toate serviciile secrete, incepand cu NSA?! suspect

Hm, poate ca asteapta ca bilantul mortilor sa atinga pragul ocult de 60. laugh

Ce sa mai zic ? Sa gasesti ,ca anchetator, 23 de arme  Shocked  în camera hotelului Mandalay Bay, dupa ce la hotelul Ogden nebunul doar s-a cazat pt. a studia posibilitatea de a-si introduce intregul arsenal intr-o  camera cu vedere buna la concert, inseamna o lipsa crasa de asigurare a securitatii civililor din partea patronilor hotelului Mandalay Bay, in conditiile in care orice psihopat din SUA poate sa detina legal arme. E grotesc. Mad

Posibil ca individul sa fi fost si sub ceva influente  ezoterice  Suspect

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

23 este numar prim iar 23 x 3= 69 suspect

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Oct 05, 2017 7:05 pm

baso a scris:23 este numar prim iar 23 x 3= 69 suspect

N-am apucat sa vad decat 23 de secunde din clipul asta conspirationist,



dar fara sonor, pentru ca ascultam asta.  



Poate am timp maine sa sap mai adanc si eventual sa trec pe threadul de Teoria conspiratiei vreun rezultat. Laughing
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Joi Oct 05, 2017 10:25 pm

Deci a fost cazat la etajul 32(inversul lui 23) 32X 3=96
32X2=64 (varsta lui Paddock)
Este clar ca individul a premeditat masacrul cu mai mult timp inainte. Probabil ca, la un moment dat in viata lui, si-o fi dat seama brusc ca este "alesul" pt. o astfel de atrocitate. N-o fi avut chef sa se sinucida in mod banal, ci sa le ia viata la cat mai multi...ca in razboi.
Chiar si pt. modul de gandire al unui psihopat este putin ciudat sa-si aduca in camera de hotel 23 de arme. Cam risca sa fie prins daca vreunui paznic de acolo i-ar fi trezit suspiciuni. Pt. scopul propus si-ar fi putut alege una sau doua arme
Facand abstractie de posibilele teorii conspirationiste, ceva mesaje dubioase catre omenire sunt ascunse in simbolistica aleasa de el pt. masacrul premeditat. Pe de alta parte, ma gandesc ca dupa carnagiul asta absolut dement, serviciile secrete americane vor avea un nou pretext pt. sporirea securitatii, desi mie mi s-ar parea mai normal sa fie intrezisa detinerea armelor de catre civili (un subiect foarte controversat in SUA)

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Oct 06, 2017 3:46 pm

baso a scris:Deci a fost cazat la etajul 32(inversul lui 23) 32X 3=96
32X2=64 (varsta lui Paddock)
Este clar ca individul a premeditat masacrul cu mai mult timp inainte. Probabil ca, la un moment dat in viata lui, si-o fi dat seama brusc ca este "alesul" pt. o astfel de atrocitate. N-o fi avut chef sa se sinucida in mod banal, ci sa le ia viata la cat mai multi...ca in razboi.
Chiar si pt. modul de gandire al unui psihopat este putin ciudat sa-si aduca in camera de hotel 23 de arme. Cam risca sa fie prins daca vreunui paznic de acolo i-ar fi trezit suspiciuni. Pt. scopul propus si-ar fi putut alege una sau doua arme
Facand abstractie de posibilele teorii conspirationiste, ceva mesaje dubioase catre omenire sunt ascunse in simbolistica aleasa de el pt. masacrul premeditat. Pe de alta parte, ma gandesc ca dupa carnagiul asta absolut dement, serviciile secrete americane vor avea un nou pretext pt. sporirea securitatii, desi mie mi s-ar parea mai normal sa fie intrezisa detinerea armelor de catre civili (un subiect foarte controversat in SUA)

Este clar ca e vorba despre o operatiune a serviciilor secrete. Si daca observam zi de zi cam la ce duce rafuiala intre servicii p-aci, pe plaiurile mioritice, nici nu vreau sa-mi imaginez rezultatele razboiului dintre instelatii amerloci. Mad
Nu-l vad pe Trump interzicand detinerea de arme, decat in cazul in care ar vrea sa declanseze, in mod constient, un razboi civil. Cool
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Oct 06, 2017 4:03 pm

A aruncat Vosganian o piatra in balta feisbuc:

Varujan Vosganian
Urmăreşte · 3 Octombrie ·

Punguța cu doi bani...

Fiecare ou mâncat de la găina din curte „văduvește” bugetul de cincizeci de bani ! Smile

Să presupunem că folosim, în demonstrația noastră, două găini ouătoare. Una dintre ele aparține unei ferme, cealaltă unui coteț. Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie, cu 1 leu (pentru ouăle ecologice ceva mai mult, pentru celelalte ceva mai puțin). Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie.
Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale. La asta se adaugă faptul că, la rândul lor, salariile și profiturile obținute din producția fermierului, din prestațiile angrosistului și din serviciile supermarketurilor reintră în circuit și generează iarăși impozite și taxe.
În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban.
La fel în ce privește roșiile din brazdele de acasă, magiunul din prunii din grădină, săpunul din grăsimile adunate peste an, pulovărele tricotate din lâna oilor de la stână etc. etc.
Toate acestea, cotețele, brazdele, grădinile, stânele și atelierele din fundul curții produc produs intern brut, dar nu produc și impozite. Producția din gospodăriile populației ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă niciun leu impozit la stat. Doar ceva neglijabil, prin piețele țărănești.
Locuitorii din Danemarca, Franța și din alte țări care ajung la venituri bugetare în jur de 45% din PIB nu au găini în curte și nici nu amestecă în ceaun roșiile pentru bulion ori prunele pentru magiun.
Faptul că avem o atât de puternică înclinație spre autoconsum, și nu doar în ce privește alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de multe miliarde de lei.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


M-am lovit de tot felul de comentatori/nebuni, care de care mai docti si mai priceputi in ale economiei, cufundandu-se inversunati sa scoata "piatra", am cedat rapid dupa ce am incercat sa parcurg imensa postare a lui George Roncea, moment in care mi-a alunecat privirea pe un comentariu care a surprins esenta. Laughing



Ovidiu Richard Huza
dau şi eu cu bâta-n baltă...
Agent Smith dixit...
(susurându-i-se la ureche):
"Dacă nu eşti înregimentat în sistem (într-o formă de organizare controlată de stat - PFA, AF, SRL, ONG, etc.), nu exişti (ca persoană fizică PF)"

Pe vremurile de odinioară, într-o comunitate rurală, doi vecini. Ion și Ianoș.
Într-o zi...
Ion: Hai Ianoș și ajută-mă să-mi sprijin șura că se-mburdă acilea.
Ianoș: Mintenaș. No, Ioane runke droutul eiși legăm bine.
... după ce treaba-i gata ....
Ion: No, amu că gătarăm, hai să luăm o gură de pălincă.
Ianos: Isten áldja meg! (Binecuvântează Doamne!)
Ion: Numa mulțam. Și hie de sănătate!
În alta zi...
Ianoș: Ioane, ajută la mine la surechi!
Ion: Viu amu nită! ...
... după ce treaba-i gata ...
Ianoș: Köszönöm szépen. (Mulțumesc frumos.) No moșt musai coștolim ce vin avem aici.
(se toarnă în pahare)
Ion: La mulți ani Ianoș!
Ianoș: Egészség! (Sănătate!)

În vremurile mai recente...
Într-o zi...
Mihai: Hai Feri să-mi ajuți să ridic gardul ista.
Feri: Dai la mine 300 lei.
Mihai: Cu 200 nu mi-l faci ?
Feri: 250 că tu vecin la mine.
Mihai: Da facem hârtie, contract prestări servicii, că altfel vin cei de la ITM și dau amendă că lucrezi la negru!
Feri: Facem papir, dai la mine 400, că eu musai dat la stat impozit eiși CAS.
Mihai: Bine, Feri.
... vine ITM in control, amendează pe Mihai 500 lei că nu a asigurat protecția muncii pentru Ianoș, nu i-a dat cizme de cauciuc, cască și mănuși de protecție...
În alta zi...
Feri: Mișu, ajută la mine ducem sacii ăștia sus la pod...
Mihai: Pentru 300 lei te-ajut. Hai 250 că-mi ești vecin....
Feri: Facem papir, nu vrut plătit amendă că tu lucrat la negru!
Mihai: Pai atunci îmi dai 400 că trebuie să plătesc impozit și CAS la stat.
Feri: Jól. (Bine.)
... vine ITM în control, amendează pe Feri cu 500 lei că nu a făcut instructajul PSI...

Exemplele de mai sus le-am localizat în Ardeal, dar se pot extrapola în orice spațiu geografic.

În zilele noastre...
Prin comasarea urbană, entitățile umanoide sunt deposedate de acel spațiu vital numit „gospodărie”, precum și de interacțiunea social-umană, și sunt crescute (asemănător găinilor din zootehnie) în cofraje (baterii) numite blocuri de locuințe.
Chiar și cele care sunt crescute la „casă pe pământ”, aceste case moderne urbane sunt numite „vile rezidențiale”, adică niște cofraje ceva mai spațioase...
În aceste spații urbane, entitățile sunt racordate la Sistem, furnizânduli-se contra-cost utilitățile de strictă necesitate, într-o manieră atent controlată. Pentru a supraviețui în acest spațiu, tot ce au de făcut aceste entități este să-și aloce timpul de viață producerii de bani.
O bună parte din bani se vor consuma pe plata acestor utilități la care sunt racordate, și li se va induce necesitatea de a consuma noi „utilități”, care vor consuma restul de bani. Astfel, penuria de bani va fi perpetuată.
Relationarea reciprocă între entități, empatia, ajutorul, schimbul, trocul, claca, obștea, sunt total dezavuate de Sistem. Pentru orice nevoie a unei entități, Sistemul obligă la folosirea elementelor de tip „firmă”, elemente avizate și controlate de Sistem, un fel de malaxoare de bani, care produc servicii în schimbul bonului fiscal.
În aceste spații, entitățile nu se pot naște fără bani, nu pot trăi fără bani și nu pot muri fără bani!
Am folosit termenul de entitate, deși se consideră că ele sunt ființe umane, deoarece diferența dintre aceste entități și omul ca ființă este ca aceea între merele găsite pe rafturile hypermarketurilor (mari, uniforme, supradimensionate, impecabile ca aspect) și merele aflate pe raftul din cămara bunicii de la țară (mici, pipernicite, dubite pe-alocuri, unele cu viermișori).
Primele sunt fade, celelalte sunt înmiresmate.
Diferenta este de calitate, nu de cantitate.

Paralelă sau perpendiculară ?

Tematica SF a robotizării constă în:
1. Roboţii sunt nişte UNELTE care ajută oamenii să realizeze sarcini grele, repetitive, şi care sporesc productivitatea muncii umane. Deci ar fi nişte AJUTOARE.
2. Sunt compuse din subansamble mecanice. electrice, electronice, care se pot defecta sau să funcţioneze necorespunzător, moment în care acestea trebuie înlocuite.
3. Pot avea propria autonomie de “gândire” şi decizie, cu respectarea celor trei legi ale roboticii, suplimentate cu Legea 0 (Zero).
4. Legea Zero introduce posibilitatea “pierderilor colaterale individuale” în scopul “binelui comun”.
5. Roboţii pot ajunge să se auto-regenereze şi să se multiplice urmărindu-şi interesele proprii.
6. Elementul care asigură roboţilor funcţionarea este “ENERGIA”. Sursa de ENERGIE este “Dumnezeul roboţilor”.
7. “Creaţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul”… în literatura SF distopică se extrapolează popularea necontrolată cu roboţi, fiinţele umane fiind încorsetate şi controlate de aceştia… ajungând în cele din urmă ca fiinţele umane să nu mai îşi urmeze aspiraţiile şi nevoile umane ci să “robotească” ele exclusiv pentru roboţi.

Tematica non-SF a organizaţiilor constă în:
1. Organizaţiile sunt nişte UNELTE care ajută oamenii şi care sporesc productivitatea muncii umane. Deci ar fi nişte AJUTOARE.
2. Sunt compuse din oameni ca principala resursă, care, dacă nu îndeplinesc corespunzător sarcinile impuse sau funcţionează necorespunzător, aceştia trebuie înlocuiţi. Într-o organizaţie nici un om nu este de neînlocuit. Persoanele fizice care dovedesc “slăbiciunea” sentimetelor umane şi empatie cu alţi oameni aflaţi în suferinţă sau nevoi în detrimentul funcţionării PERSOANEI JURIDICE, vor fi eliminate ca şi componente “defecte” ale organizaţiei.
3. Organizaţiile au propria autonomie de “gândire” şi “decizie”, formulate prin acte constitutive, strategii, politici, proceduri, acte normative, reglementări, stabilite cu respectarea similară a celor trei legi ale roboticii, suplimentate cu Legea 0 (Zero).
4. Legea Zero permite “daune şi pierderi omeneşti colaterale”, provocate unor indivizi anume pentru “binele social”.
5. Organizaţiile au ajuns să se auto-regenereze şi să se multiplice urmărindu-şi interesele proprii.
6. Elementul care asigură organizaţiilor funcţionarea este “BANUL”. Sursa de BANI este “Dumnezeul organizaţiilor”. Maximizarea profitului, spolierea, defrişarea necontrolată de munţi întregi, alimente modificate genetic dăunătoare consumului uman, justificarea acţiunilor criminale la adresa unamoizilor prin tertipuri lingvistice şi filosofice care clamează “binele social”.
7. Am ajuns acele zile în care orice activitate care se face, este obligatoriu a fi realizată printr-o organizaţie, care vehiculează capital şi fonduri (bani). Activităţile umane individuale (ex. construcţia propriei case în regie proprie, activităţile gospodăreşti de subzistenţă, manufacturarea individuală, reparaţiile proprii, etc.) sau reciproce de grup (ajutorul reciproc, claca, şezătoarea, activităţi de obşte, schimburile în natură, etc.), unele sunt deja interzise iar altele urmează în curând a fi interzise de organisme şi organizaţii, în scopul declarat al “binelui comun social”.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


In toata aceasta robotizare a omului, rolul principal revine scolii, cu toata dragostea pentru doamnele invatatoare care ne-au pus creioanele si stilourile in maini. In cazul meu ar fi trebui sa fie mana stanga, dar partidu' si societatea nu puteau admite asta, asa ca am fost ajustat corespunzator. Da' nu de tot. Laughing

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Vin Oct 06, 2017 7:25 pm

ENKI a scris:

Este clar ca e vorba despre o operatiune a serviciilor secrete. Si daca observam zi de zi cam la ce duce rafuiala intre servicii p-aci, pe plaiurile mioritice, nici nu vreau sa-mi imaginez rezultatele razboiului dintre instelatii amerloci. Mad
Nu-l vad pe Trump interzicand detinerea de arme, decat in cazul in care ar vrea sa declanseze, in mod constient, un razboi civil. Cool  

Daca n-as fi vazut filmuletele descarcate de diversi pe youtube si mai multe comentarii, as fi zis ca e de teoria conspiratiei implicarea serviciilor secrete in macelul de la Las Vegas. Insa felul in care a fost gestionata prezentarea variantei oficiala a cazului, ridica multe semne de intrebare. A devenit evident ca se incearca ascunderea adevarului. Bine, m-as putea gandi si ca ar fi strategia anchetatorilor de a nu oferi prea multe informatii publicului pt. a nu-si compromite sansele in descoperirea complicilor.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Oct 08, 2017 10:33 am

Armeanul securist de la ALDE se intoarce.  laugh

Varujan Vosganian a scris:Nimeni nu spune că la țară nu trebuie să crești găini, dar e bine să aibă atâtea găini, încât să vândă ouăle și cu banii pe care îi ia să cumpere magiun de la cel care face magiun. Trebuie să ieșim din această capcană arhaică în care oamenii se izolează și trăiesc într-o cultură cronică a sărăciei




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Mi-a amintit de parabola cu pescarul fericit, de larga circulatie internationala in perioada crizei din Grecia. veselie

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Dum Oct 08, 2017 11:24 am

ENKI a scris:Armeanul securist de la ALDE se intoarce.  laugh

Varujan Vosganian a scris:Nimeni nu spune că la țară nu trebuie să crești găini, dar e bine să aibă atâtea găini, încât să vândă ouăle și cu banii pe care îi ia să cumpere magiun de la cel care face magiun. Trebuie să ieșim din această capcană arhaică în care oamenii se izolează și trăiesc într-o cultură cronică a sărăciei




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Yo m-am abtinut sa comentez iesirea ciudata in decor a lui Vozganian.In mod sigur ca nu cunoaste mentalitatea omului simplu, de la tara, care castiga atatia bani cat sa supravietuiasca de la o zi la alta. Taranul simplu este fericit sa aiba cateva gaini si-un porc, eventual si-o vaca si sa-si cultive gradina. Sa aiba ce manca nu doar de sarbatorile crestine  (cand e masa imbelsugata) ci si in restul anului.Din putinul pe care il obtine in gospodarie, mai vinde si la altii ca sa-si cumpere medicamente ori sa achizitioneze hrana pt. animalele din gospodarie. S-a dilit brusc varujan- valjanu asta laugh

Yo mi-am adus aminte de primul meu aliandelon, cojocul din piele de oaie foarte la moda pe vremuri. L-am ochit intr-un magazin satesc din apropierea orasului meu de resedinta, ingrijit lucrat, inclusiv cu ceva motive nationale cusute pe buzunare. Imi venea ca turnat (desi putin maricel atunci, fiind in crestere  Laughing ) Pentru ca si parintilor mei le-a placut cum imi venea (avea si o culoare dubioasa, ceva intre roz pal, mov si argintiu, absolut iesita din comun fata de alaindeloanele clasice) au decis sa mi-l cumpere. Problema era ca pe langa pretul simbolic, mai trebuiau date si niste oua la schimb. Daca imi aduc aminte bine, 100 de oua raset Cum era mare criza atunci la orice produse alimentare, a durat ceva timp (aprox o luna ? nu mai stiu precis) pana cand parintii au adunat in cofraje cantitatea suficienta de oua pt. a-mi cumpara aliandelonul maiastru Laughing Nu mai stiu, cred ca au fost nevoiti si sa-l mituiasca pe responsabilul de magazin satesc ca sa piteasca aliandelonul ala (sa-l tina la "rezervat" o perioada de timp) ca sa nu-l ocheasca vreun nomenclaturist potent, pt. progenitura lui, capabil sa adune 100 de oua  in maxim o jumatate de ora raset

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Oct 08, 2017 12:48 pm

V-am promis cu ceva timp în urmă că vă voi vorbi despre ceea ce va schimba lumea din temelii, despre o nouă paradigmă care va remodela chiar şi interacţiunea dintre noi. Însă, mai mult decât orice, ne va lua prin surprindere, punându-ne brutal în faţa unei realităţi bulversante. Probabil vă întrebaţi dacă, citind cele de mai jos, veţi fi pregătiţi pentru ceea ce urmează. Părerea mea e că nu, dar e totuşi bine să cunoaşteţi „diavolul” mai de aproape.

Înainte de a începe îmi voi permite să vă întreb dacă vă plac băncile? Dar societăţile de asigurări? Dar brokerii? Dar agenţii imobiliari? Probabil, dacă nu faceţi parte dintr-una dintre categoriile enumerate, îmi veţi spune că nu. Şi-atunci, vă-ntreb, nu v-ar plăcea o lume fără bănci, fără societăţi de asigurări, fără intermediari de tot felul? Cu siguranţă că dacă nu vă plac instituţiile enumerate, îmi veţi răspunde afirmativ.

O să încep cu o veste bună pentru cei care aveţi un dinte împotriva celor enumeraţi mai sus: deschideţi ochii şi bucuraţi-vă de certitudinea că, într-un viitor apropiat(să zicem 5-6 ani) toate acestea vor dispărea. Credeţi că glumesc? Nicidecum. Lumea se schimbă mai repede decât vă puteţi imagina, mai ales atunci când lucrurile sunt „unse” în direcţia corespunzătoare. Iar dacă mă veţi considera vreun descreierat care bate câmpii, probabil că, aşa cum mulţi aţi mai făcut-o, veţi sfârşi prin a-mi da dreptate atunci când lucrurile se vor dovedi a se aşeza exact aşa cum am descris eu. Să începem aşadar aventura.

Industria financiară în general şi băncile în special sunt ultimii mohicani care au rezistat schimbărilor epocale prin care trecem. Malaxorul accelerării impuse de tehnologie nu a cuprins decât în mică măsură domeniul financiar. Dacă stăm şi privim limpede lucrurile, industria financiară e anacronică, asemenea unei manufacturi medievale desfăşurându-şi activitatea în plină revoluţie tehnologică. V-aţi mai imagina acum un atelier de fierărie care produce săbii, zale şi scuturi şi-şi încasează contravaloarea mărfii în galbeni? Ei bine, cam aşa arată finanţele lumii acum.

Realitatea e că tot ceea ce înseamnă ban se învârte în jurul unor monopoluri mai mult sau mai puţin legitime pe care statele le asigură unor entităţi dubioase. Problema majoră este dată de faptul că „mecanica financiară” a banului creat din nimic şi căruia dobânda ataşată îi asigură o frână necesară şi suficientă pentru ca lucrurile să nu o ia razna, reprezintă o tehnologie rudimentară, absolut inadecvată lumii actuale. Toate distorsiunile pe care le vedem acum sunt cauzate de modelul financiar defectuos şi care se „blochează” din ce în ce mai des, necesitând intervenţii mereu mai în afara modelului iniţial proiectat.De-aceea tot ceea ce ţine de ban - vezi intervenţiile menite a petici „mecanismul” - este din ce în ce mai scandalos. Regulile se schimbă de la o zi la alta, dar chiar şi aşa, problemele nerezolvate din spate se întorc, de la o criză la alta, şi lovesc mult mai violent, punându-i pe decidenţi în faţa unor decizii care, în alte vremuri, ar fi părut de neimaginat. Lucrurile însă nu mai pot continua aşa, mai ales în condiţiile în care, oricare dintre actorii implicaţi în circuitul financiar actual poate profita denunţând cacialmaua şi spunând „pas”. E doar un fir extrem de fragil care mai ţine lucrurile legate şi, în cazul în care acel fir se rupe, întreaga magie a finanţelor mondiale se poate destrăma într-un haos fără precedent. Este aşadar nevoie de altceva, mult mai strict şi mai credibil. Există? Desigur, doar v-am atras atenţia încă de la apariţia fenomenului. Smile

Aţi auzit de Bitcoin? Cu siguranţă că dacă-mi citiţi blogul aţi luat cunoştinţă cu fenomenul încă de la crearea sa. Şi, de asemenea, aţi cunoscut criticile pe care le-am adus exuberanţei cu care mulţi se-aruncă în joc fără să ştie mai nimic despre noua „vânătoare de aur”. Va fi Bitcoin-ul moneda viitorului? Cu siguranţă nu, însă tehnologia din spatele său, blockchain-ul, ca şi noile concepte dezvoltate pe această tehnologie(de ex. smart contract-ul implementat de Ethereum) vor reprezenta monedele care, treptat, vor cuceri o halcă importantă din tranzacţiile viitorului apropiat. Aşa cum am mai spus, nu cred că Bitcoin-ul a apărut „din nimic” aşa cum susţine misteriosul său creator. Mai degrabă sunt convins că e o mişcare abil instrumentată de sforarii din spate şi aruncată fix pentru a-i fi testată viabilitate. De altfel, tot ceea ce se-ntâmpă acum pe piaţa crypto, sunt experimente urmărite îndeaproape de autorităţi şi insideri pentru a putea vedea cât de multă libertate pot permite sistemului astfel încât să nu devină „prea autonom”.

E timpul însă să vedem lucrurile aşa cum sunt şi să încercăm să înţelegem la ce va conduce înlocuirea sistemului monetar actual cu noul concept ultra-tehnologizat. În primul rând vom avea o transparenţă absolută. Orice ban pe care-l vei cheltui se va şti exact pe ce l-ai dat, oricărui ban primit i se va cunoaşte originea. Practic, întreaga ta „identitate financiară” va fi publică, iar tranzacţiile pe care le faci vor putea fi văzute de ceilalţi. Desigur, va exista o oarecare confidenţialitate dată de faptul că nu va apărea publică identitatea ta, ci numărul „portofelului” pe care-l foloseşti(sau al celor pe care le foloseşti), ceva similar numărului de card actual.

Băncile nu vor mai exista, pur şi simplu existenţa lor nu va mai fi necesară, cel puţin nu în forma actuală. Transferurile de bani se vor face fiabil şi-n timp real de către sistem, iar comisioanele vor fi minimale. Creditele şi depozitele(cealălalt business din care băncile îşi asigură veniturile) vor fi înlocuite de platforme în care deponentul va putea alege liber creditele din care-şi va trage dobânda, iar randamentele obţinute vor fi mult superioare celor oferite în prezent de bănci. Dacă vreţi ceva similar, studiaţi platformele de social lending existente în prezent şi pe care noua paradigmă le va duce către optimizări şi flexibilităţi mult superioare celor din prezent. Vreţi să ştiţi cum se va derula un contract de credit? Banal. Un smart contract care va trage, la intervale regulate de timp ratele din portofelul împrumutatului şi va muta banii în portofelele entităţilor care l-au împrumutat. În cazul în care banii nu există, contractul va majora automat dobânda, va calcula penalităţi şi va încerca recuperarea datoriei. Dacă lucrurile se reglează totul e OK, dacă nu, contractul va deveni scadent şi, automat, lucrurile se vor tranşa în justiţie, dat fiind faptul că „smart contract”-ele vor fi recunoscute legal. Aceasta înseamnă că tot ceea ce făcea o bancă utilizând o căruţă de oameni, o va face automat sistemul.

Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu contractele de asigurare, emiterea şi execuţia lor automatizându-se la maxim. Cu siguranţă că, pentru confirmarea despăgubirii şi încaasarea sumei asigurate, se vor folosi servicii din lumea reală, dar ele vor fi strict legate la platformă şi, pe cât posibil, vor optimiza întregul circuit.

Lucrurile cele mai radicale vor fi însă în domeniul transferurilor de titluri. Practic tot ceea ce cunoaşteţi în prezent ca „piaţă reglementată” - burse de mărfuri, pieţe primare şi secundare, etc. - vor dispărea cu desăvârşire, locul lor fiind luat de schimbul pur şi simplu al unor token-uri derivate din sistemul financiar principal. În prezent avem explozia aşa-numitelor ICO(sau Initial Coin Offering) care ne poate oferi o imagine asupra noii token-izări a lumii. Acţiunile companiilor vor fi token-uri distribuite şi liber tranzacţionabile. Nu va mai fi nevoie de brokeri şi nici de aşa numiţii „depozitari centrali” întrucât la orice moment se va şti la cine sunt anumite acţiuni. Va dispărea astfel şi noţiunea de „acţiuni la purtător” deoarece, practic, toate acţiunile vor fi „la purtător”. Şi nu doar pentru companiile listate, ci pentru toate companiile. De altfel, nu va mai exista noţiunea de „companii listate” ci, probabil, de companii care, pentru creşterea lichidităţii şi încrederii în titlurile emise, se vor supune unor norme sau îşi vor transmite pe anumite platforme datele financiare şi restul documentelor obligatorii în prezent pe burse. Totul însă, de la procesul de listare până la încasarea dividendelor se va face automat, fără existenţa unui terţ.

Imaginaţi-vă cât de fiabilă va fi emiterea de obligaţiuni corporative. Practic, titlurile vor fi stocate în contracte inteligente şi achiziţia lor va debloca plăţile de cupone la datele specificate către deţinătorul obligaţiunii. Transferul de la o entitate la alta va fi cât se poate de liber, iar la data stabilită, plata se va face către cel care deţine în acel moment obligaţiunea. Automat, fără nicio situaţie, fără niciun centralizator, fără intervenţia nimănui.

Sunt câteva elemente care vă arată cam cum se vor desfăşura lucrurile în viitorul apropiat. Probabil vă întrebaţi cum se vor descurca cei care n-au habar de wallet-uri, criptografie, p2p, etc. Mai simplu decât credeţi! Interfeţele sunt suficient de simple încât omul să vadă pe ecranul telefonului ceea ce-l interesează: că are X bani şi că, în urma cumpărăturilor i-au rămas Y bani. Şi, în ultimă instanţă, banii electronici pot circula la fel de bine şi pe hârtie. Pur şi simplu, îşi semnează tranzacţia cu un cod de bare pe care-l are tipărit pe-un card şi, de la un terminal, doar scanându-şi adresa portofelului, poate vedea ce bani mai are în cont.

Pare interesant? Reţineţi că acesta e doar începutul. Tehnologia e abia în stadiu incipient şi, legarea ei cu lumea reală, prin legalizarea automată a contractelor inteligente, va conduce la aplicaţii greu de imaginat în prezent. O întreagă infrastructură va fi spulberată de noua paradigmă monetară. Intermediarul dpdv teoretic - dar nu şi practic - va dispărea, absolut totul desfăşurându-se între cel care cere şi cel care oferă. Lumea întreagă se va token-iza şi se va transparentiza. Nu vă bucuraţi însă prea devreme. Profitorii vor fi în continuare în spatele sistemului, iar promovarea noului model financiar la sacră mondială, dincolo de faptul că va răspunde mai bine provocărilor, va conduce la o înrobire cum n-a mai cunoscut omenirea până acum. Dar despre toate aceste consecinţe, probabil într-un material viitor.





[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Oct 10, 2017 4:25 pm

Stii cum procedeaza eschimosii cu cainele din fruntea atelajului? Il hranesc de fata cu ceilalti caini, care nu primesc nimic! Nu, nu pentru a-i motiva. Adevarul este altul, mult mai crud: il hranesc pe cel din fata pentru ca ceilalti câini sa-l urască. Si, in felul acesta, atunci cand alearga, goana lor se transforma intr-o goana pentru supravietuire, in goana pentru sfasierea celui privilegiat.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Oct 11, 2017 8:48 am

Oi fi io prea optimist, de vad in "apocalipsa" aflata in desfasurare chinurile facerii unei noi lumi, cu o Europa ce paraseste de voie, de nevoie iudeo-crestinismul pentru a intra in noua paradigma holistica?!  suspect


Europa, lumea, sub tentația suicidului


Vrînd parcă să confirme observațiile medicilor, conform cărora anxietatea și depresia sînt simptome specifice senectuții, bătrîna Europă, dar și lumea, în ansamblul ei, măcinate de boli seculare și de lipsa prevenției dau semne că se află sub asediul unor asemenea afecțiuni degenerative, de obicei premergătoare complicațiilor și extincției.

Se adeveresc și capătă consistență teoriile care vorbesc despre faptul că Europa, lumea au intrat de mai mult timp într-o perioadă catastrofică a evoluției lor, în fapt, într-o criză istorică de mari proporții, cu un vîrf al masei critice căruia îi sîntem martori.

Fără a adînci subiectul sub raportul proiecției și dezbaterii filosofice, observația are suportul realităților socio-politice, economice și militare actuale, cu aspectele lor extreme, conflictuale, ireconciliabile și repetative, vizibile cu ochiul liber.

Probabil că nimeni nu s-ar fi așteptat ca, bunăoară, la capătul statului bunăstării și al solidității instituțiilor sale, să-și facă loc depresia socială, colectivă, molipsitoare și generatoare de splin existențial, alături de disperarea aferentă, pură și constantă a la Sartre.

În vreme ce estul Europei își caută, încă, cu sincope, sacrificii și convulsii, căile și mijloacele de a accede la prosperitate și la mereu relativa pace socială, cu un ochi atent ațintit înspre creatorii „leagănului de civilizație“, dat ca exemplu de bună purtare și de bune practici, Vestul pare că suferă de un fel de preaplin, care nu-și mai ajunge sieși, pornit să-și devoreze standardele și beneficiarii.

Poate că ceea ce s-a numit convențional, cu admirație și invidie, spațiul „lumii libere“, se află nu doar în era postindustrială, dar și în aceea a postbunăstării, a nostalgiilor, resentimentelor și frustrărilor de toate formele și culorile, reale sau manipulator prefabricate, încît, am spune noi, Vestul lasă impresia că pur și simplu i s-a urît cu binele!

La nivelul percepției comune a cetățeanului minim informat, netributar speculațiilor și referințelor cu substrat istoric, pare de mirare și de neconceput că, de pildă, o regiune a Spaniei, Catalonia, cea mai bogată, cea mai prosperă provincie iberică, beneficiară de largă autonomie, de Guvern, Parlament și administrație proprii, vrea cu atîta ardoare să iasă din matca constituțională, clamîndu-și independența, chiar cu prețul unor scene demne de vremea lui Torquemada și a prigoanei împotriva ereticilor, văzute, în timp real, de o lume întreagă.

Catalonia este doar buboiul care s-a spart, apt de diseminare și de contaminare a altor organisme statale, numai bun să ilustreze starea de criză profundă a Europei și a lumii.

De la Nord la Sud și de la Vest la Est, din Scoția și Irlanda de Nord, trecînd prin Belgia flamandă și valonă, prin regiunea bască, nordul Italiei, Balcani, prin stepa rusă, Caucaz și Kurdistan, pentru a se alungi pînă în Sudan și, mai de curînd, Camerun, un val segregaționist, ca un țunami, este gata să măture lumea și harta politică a sa, cu previzibile, dar inimaginabile urmări nefaste. Și asta, ca urmare a faptului că există sentimente, orgolii, mîndrii exacerbate sub faldurile naționalismului care exced rațiunea și o întunecă.

Dacă adăugăm, ca scăpate de sub incidența vorbelor frumoase, a bunelor intenții și a principiilor găunos-ipocrite, clamate cu orice prilej, imaginea unei Europe buimace care își reneagă, sinucigaș, originile creștine, reticentă și temătoare în a-și afirma și etala simbolurile, din meschinul calcul al corectitudinii politice, dezarmată în fața islamului zgîndărit, radicalizat, invaziv, dacă adăugăm povara insecurității cetățeanului forțat la el acasă să adauge grijii naturale a zilei de mîine și spaimele din fața terorii și a atentatelor cotidiene, dacă punem la socoteală sărăcia endemică, coabitînd cu bogăția trufașă, dar și paranoia, nebunia exercitate la nivel înalt, capabile să înființeze Ministere ale Fericirii cu aceeași ușurință cu care ar fi în stare să distrugă, să neantizeze planeta, avem tabloul aproape complet al impasului civilizației noastre.

În fața acestui tablou, oricînd pasibil de a i se adăuga tușe groase și negre, mai că-ți vine să te întrebi dacă specia noastră, trestia asta prea de multe ori steril-gînditoare care e omul, nu are, cumva, înscrisă în ADN-ul său, încă de la facerea lumii, morbul și tentația suicidului!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Pai, pe teoria dezvoltata de nenea asta, insasi iesirea din uter a fatului echivaleaza cu o... sinucidere, nu cu o nastere. Laughing

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Oct 15, 2017 11:59 am

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Lun Oct 16, 2017 2:03 pm

Ce este Web 4.0

Anul acesta am intrat în Web 3.0 și, după ce Facebook va introduce aplicațiile 3 D, iar Google va vorbi din ce în ce mai mult cu noi, vom părăsi definitiv Web 2.0, care înseamnă comunicarea interumană, pentru a trece la comunicarea om-platformă. În forma sa la superlativ: Web 4.0 Care sunt caracteristicile sale?

Web 4.0 este Web-ul emoțiilor. Facebook ne-a învățat deja să acționăm pe baza emoțiilor (butoanele de reacții la postări – like ador etc se bazează exclusiv pe emoții), iar Web 3.0 ne va învăța să delegăm raționalul asistentului personal. Care va rezolva problemele în locul nostru (fie că este vorba despre asistentul personal Google, despre asistentul personal Apple sau despre noul asistent personal pe care îl pregătește Facebook). Iar noi ne vom exprima dorințele și vom acționa pe baza emoțiilor. Exact așa cum selectăm în acest moment conținutul cu butonul de like (ceea ce este deja un semn al Web 4.0), iar Facebook, pe baza acestei acțiuni, nu ne mai afișează în newsfeed postările prietenilor pe care nu-i lăikuim (nu ne plac), tot așa, asistentul personal care va fi omniprezent în procesul decizional, așa cum este acum Google, va selecta și va construi acțiuni care să corespundă dorințelor noastre exprimate prin emoții. Vi se pare un lucru ciudat? Gândiți-vă cât de multă încredere aveți în Google acum, în Web 2.0, când vreți să aflați ceva despre un subiect/persoană etc. Google are acum o formă amorfă, poate fi manipulat ușor prin tehnici de SEO, dar, în continuare, lumea îl întreabă pe Google când vrea să afle o informație. Și crede ce “spune” Google. Gândiți-vă că în Web 3.0, Google va gândi, ceea ce nu face acum, va semantiza lumea. Iar în Web 4.0 va avea o formă. Și va gândi în locul nostru, va rezolva totul în locul nostru, va comunica cu lumea înconjurătoare populată cu obiecte inteligente – cu care va vorbi “aceeași limbă”
Web 4.0 este Web-ul în care nu ne vom mai deplasa. Lumea va veni la noi, în locul în care suntem, fie că este vorba despre partener/parteneră, despre locul de muncă, despre distracție. Are rost să mai mergi la mare, când la tine în cameră poți crea un imens ocean, în care să călărești o balena orca? Vei fi udat, scuturat, bronzat exact ca în viața reală, pentru că aplicațiile vor fi tactile și îți vor stimula toate simțurile. Îți vei aminti cu amuzament și, cumva, cu dispreț, de vremurile când intrai pe internet de pe telefon. Așa cum mulți nu pot concepe că acum 10-15 ani încă scriam și trimiteam scrisori. Iar scrisoarea pleca, călătorea prin poștă trei zile, ca să ajungă într-un alt oraș din România. Destinatarul o citea, scria altă scrisoare drept răspuns, o expedia și ajungea la destinație, după încă 3 zile. Deci 6 zile. Imaginați-vă cum decurgea o relație de dragoste atunci. Asta, bineînțeles, dacă nu voiai sa suni pe telefonul fix și să răspundă mama ei Smile))) Telefonul mobil va dispărea, bineînțeles și se va deschide un nou univers în care cei care se nasc acum se vor simți la ei acasă, iar cei care s-au născut mai târziu se vor simți în vizită. Și, poate, captivi
Web 4.0 este Web-ul lumii și al vieții simplificate. Ați observat ce succes au citatele de tip fototext pe Facebook, Instagram etc? Filosofia, cunoașterea sunt vulgarizate într-o propoziție, două sau trei. Așa cum am scris, în trecerea de la un Web la altul scade efortul cognitiv, scade și capacitatea de decriptare și de stocare a cunoștințelor. Infomațiile vor fi sumarizate, în pastile ușor de înghițit și de digerat. “Iubirea este totul în viață”. Este adevărat, nu? Asta e tot ceea ce trebuie să știi. Restul știe asistentul personal, care a tezaurizat sute de mii de cărți. Dacă ai nevoie, poți oricând să-l trezești din somn, adică să apeși un buton și să-l întrebi. Numai că nu o să mai ai nevoie de ele (respectivele cărți). Vei știi că le ai la dispoziție oricând, ceea ce te va liniști, nu va fi ca și cum ai fi renunțat la ele, ci ca și cum le-ai fi pus, pur și simplu, într-o bibliotecă, care e asistentul personal. Când m-am mutat în garsoniera unde stau acum, le-am cerut proprietarilor bibliotecă. Și au rămas puțin uimiți: bibliotecă? Nu mai cere nimeni așa ceva. Bloc rezidențial, condiții excelente. Fără bibliotecă. Nu mai ai nevoie de bibliotecă, ca să trăiești în condiții excelente. În Web 4.0 nu vei mai avea nevoie de prea multe cunoștințe ca să duci o viață fericită. Ba chiar, prea multe cunoștințe vor deveni chinuitoare. Le are Google. Google devine mintea mea. I-o dau lui și mai apelez la ea când am nevoie. Dar poate nu am nevoie. Pentru că Google procesează respectivele informații și îmi dă direct acțiuni. Deci nu mai e nevoie să fac eu asta. Eu pot să mă odihnesc. Să iubesc, să mă supăr, să mă emoționez. Iar asistentul personal o să-mi dea batistă și o să-mi amintească că trebuie să mănânc, pentru că mi-a scăzut glicemia. Pe care mi-o măsura în timp ce iubeam (mă supăram etc). Ce fac acum ceasurile inteligente? Te măsoară. Ce fac acum citatele fototext de tip Poptămaș? Îți dau impresia că ești inteligent și înțelept. Adevărul se vede numai când acționezi. În Web 4.0 vei acționa perfect, pentru că vei urma indicațiile asistentului personal, așa cum acum faci ce spun Google Maps, GPS-ul etc. Deci nu vei avea nevoie să știi prea multe. Nici Platforma nu vrea să știi prea multe. Vrea doar să te emoționezi. De rațional se ocupă ea.
Web 4.0 este Web-ul în care Dumnezeu va fi Omul. Deja se întâmplă acest lucru în Web 2.0. În Web 2.0, Web-ul social, user generated content a însemnat că oamenii au pornit o Revoluție, au scos nobilii din castele, jurnaliștii (i-au înlocuit), presează politicienii cu mișcări de stradă născute în rețelele sociale, l-au înlocuit pe Dumnezeu. Există numeroase grupuri de Facebook și pagini ale sfinților unde oamenii se roagă. Cui, că Dumnezeu nu are cont de Facebook? Am scris pe larg despre Credința în Rețelele Sociale în primul Manual de Jurnalism Online și găsiți fragmentul respectiv aici. E interesant. În Web 4.0, omul va fi servit de platforme. Va fi omul-zeu. Pe piață va fi o concurență acerbă între platformele care vor crea universuri pentru om. În 3 D, în 4 D, în holograme, în realitatea augmentată. Totul, pe baza dorințelor emoționale ale omului. Care va deveni creator de universuri. Creator. La început a fost cuvântul. Ok, veți spune, dar omul va fi manipulat de platforme. El, bietul de el, va fi un emotiv care va crede că este creator. Dar, de fapt, în spatele lui va fi, cuminte, platforma, care va deține toată partea rațională. Deci cine deține controlul? Cel ce raționează evident. Care este, de multe ori nevăzut. Câți dintre noi, conștientizăm modul în care platformele ne determină acțiunile în fiecare zi? Câți dintre cei care citesc anumite articole pe Google se gândesc că au fost urcate și menținute artificial acolo prin tehnici de SEO? Câți dintre noi conștientizăm modul în care Facebook ne influențează acțiunile zilnice, alegerile pe care le facem etc? Câți dintre noi ne gândim că, poate, în spatele lui Dumnezeu sunt niște consilieri care-l sfătuiesc ce să facă, care-l manipulează, care-i determină acțiunile? Câți dintre noi ne gândim la asta? Nu-i vedem, sunt nevăzuți, dar asta nu înseamnă că nu există. De obicei, cei care dețin controlul sunt discreți, nu se văd. Deci Dumnezeu va fi Omul. Iar platformele vor fi consilierii săi nevăzuți. Așa cum sunt și acum, din ce în ce mai mult.

Închei aici prima parte despre Web 4.0. Voi reveni cu partea a doua

Am scris de multe ori că “Web 4.0 este Web-ul….”, pentru că deja suntem puțin în Web 4.0. Sub nfluența Facebook-ul devenim din ce în ce mai emotivi, depindem din ce în ce mai mult de aprecierile celorlalți, ne informăm din ce în ce mai puțin și lăsăm platformele să ocupe locul rămas liber în mintea noastră. Iar ele fac asta, cu bucurie.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Sam Oct 21, 2017 1:40 pm

Niciodată până acum sexul nu a fost atât de prezent în viaţa de zi cu zi. De la afişul publicitar, la femeile de pe stradă îmbrăcate mai provocator decât prostituatele în alte vremuri, de la desenul animat şi manualul şcolar, până la firma de pompe funebre, totul, dar absolut totul e sex pe faţă. Fără nicio inhibiţie, fără niciun ascunziş. Ţi se pare că că exemplele date sunt subtile? N-ai nevoie decât să dai două-trei click-uri pe calculator, telefon sau telecomandă şi un val de pornografie explicită te inundă cu dărnicie. De unde atâta sex şi, mai ales, de ce?

Dacă vă închipuiţi că sunt vreun retrograd, vreun adept al pudibonderiei de dragul etichetei, vreun moşneag care vrea astfel să se răzbune pe „lumea vie”, probabil aveţi dreptate. Chiar şi eu, confruntat fiind cu realitatea şi cu revolta mea împotriva ei, tind să cred că nu prea mai aparţin acestei lumi. Dar nu cred c-ar strica să ascultaţi ceea ce am de spus deoarece s-ar putea să detectaţi alături de mine câteva elemente extrem interesante.

Mi se pare de-a dreptul supărător să realizez că lumea asta, aşa cum e ea, are ceva artificial, ceva ne la locul lui care, în ciuda aparenţelor e o formă de constrângere. E simplu de constatat, trebuie doar să ne punem întrebarea cea mai la îndemână: de ce atâta pornografie, atâta îndemn la sex, atâta ofertă pe piaţă? Desigur, există tentaţia „frunctului interzis”. E de la sine înţeles, e chiar un lucru normal. Însă, automat, întrebarea care ne vine în minte este dacă, în condiţiile actuale, sexul mai e un „fruct interzis”. Hai să ne gândim: mai e? Teoretic nu, dar practic?

Înainte de a răspunde acestei întrebări o să mai răspândesc o „falsă credinţă”: aceea că ceea ce se petrece acum s-a mai petrecut în istorie. Cei care spun asta se uită, în special, la antichitatea greacă sau, într-un mod mai evident, la cea romană. Într-adevăr, sunt epoci aparent dezinhibate. Dacă te-apuci să te uiţi la colecţia de artă erotică a Muzeului de Arheologie din Napoli, dacă-l citeşti pe Apuleius s.a.m.d., realizezi că în acea vreme sexul era destul de „la vedere”. Există însă o diferenţă fundamentală faţă de ceea ce se întâmplă acum.

Revenind la realitatea noastră, vom constata că cele mai mari scandaluri amplificate până la isterie de media sunt cele sexuale. Cutare politician are o amantă, nu ştiu ce oficial obişnuieşte să meargă la prostituate, etc. La „nivelul străzii”, a avea relaţii cu mai mulţi bărbaţi te califică la nivelul de curvă, iar, ca bărbat, să ai relaţii cu mai multe femei, te transformă în imoral. Iată schizofrenia în care trăim: pe de o parte sexul e afişat de-a dreptul cu violenţă, îţi inundă orice colţişor al vieţii, dar, pe de altă parte, e un lucru interzis, imoral, pentru care ajungi să plăteşti preţuri colosale. În urma unui act sexual dezvăluit intri în colimatorul public, în care cei care afişează dezinvolt publicitate cu tentă sexuală se transformă în judecătorii cei mai cruzi, susţinuţi fiind de marea masă a publicului frustrat sexual. Pe de o parte o dezinvoltură deşănţată, pe de altă parte o moralitate ne la locul ei într-un asemenea context.

De altfel aceasta este diferenţa fundamentală între modul în care acţionează sexul în societatea noastră şi modul în care acţiona în societăţile pe care unii, din neştiinţă sau ticăloşie, le aduc pentru a argumenta ceea ce se petrece acum la noi. Dacă acum sexul este un tabu pe care societatea îl provoacă, în societăţile antice aduse ca argument sexul era un element care ţinea de o normalitate fiziologică. Aveai chef îl făceai - cu prostituate, sclave sau alte partenere - şi se mergea mai departe. Rar sexul era motiv de scandal şi aceasta, mai mult, în contextul luptelor pentru putere. Şi, în niciun caz, vreun patrician care se încurca cu vreo sclavă nu ajungea la oprobriul „cinstitului popor”.

Iată de ce, privind la modul în care arată prezentul, realizăm că totul e absolut distorsionat. Schizofrenia societăţii noastre este una atent implementată. Şi aceasta pentru că, prin ea, se realizează un control şi o înlănţuire totală a individului. Pe de o parte se stârneşte violent dorinţa, pe de alta ea este inhibată de o ciudată „morală socială”. Individul, bombardat de două realităţi diametral opuse, e cuprins de confuzie, trăieşte într-o ceaţă pe care n-o înţelege. Atunci când face „pasul greşit” e copleşit de vina păcatului, păcat care, teoretic, n-ar trebui să mai existe, dar care e mai prezent ca oricând. Ce altceva reprezintă, în acest context, mişcarea feministă care consideră că toţi bărbaţii sunt nişte violatori reprobabili? Ce altceva reprezintă mişcările contrarii acesteia, aparent hazliile cluburi, asociaţii, grupări ale bărbaţilor abuzaţi sexual care, într-o manieră similară celor feministe, transformă femeile în monştri de care trebuie să te fereşti. Un păienjeniş de ONG-uri ajunse gardieni fermi ai unei ciudate morale a într-o lume lipsită de morală.

Astfel se face că, lumea actuală s-a transformat într-o congregaţie a nebunilor. Pe de o parte totul e permis, pe de alta, totul e interzis. Extinzând obiectivul vom realiza că, de fapt, aceasta este faţa libertăţii clamate de societatea noastră. Libertatea totală pe care o promovează democraţia contemporană îşi are contragreutățile care-o transformă, pentru echilibrare, într-o tiranie absurdă. Şi care poate fi scopul acestei schizofrenii altul decât cel de a înceţoşa minţile simple şi a le canaliza, într-o falsă fericire, pe un drum pe care, de altfel, n-ar fi fost de acord niciodată să meargă?




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Sam Oct 21, 2017 5:11 pm

Exista multe site-uri informative din Romania, n-are sens sa le indic pt. exemplificare, probabil cu multe accesari, in care apar reclame ( gif-uri de-a dreptul porno prin ce insinueaza) la site-uri obscure de vandut tot felul de leacuri dubioase. De asemenea, exista si multe alte sugestii de poze cu titluri legate de sex si de satisfactii sexuale inedite, inclusiv lectii on line de a obtine  urlete de placere, atasate la site-urile de presa cunoscute laugh  Nu am vazut deloc reclame similare, prin modul de agresare inclusiv subliminal,pe site-uri de presa americane sau frantuzesti vesel Poate or fi existand pe site-urile unor publicatii online obscure de acolo, care se adreseaza cu stiri doar obsedatilor sexuali ori celor care trebuie sa devina.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Oct 22, 2017 4:58 pm

baso a scris:Exista multe site-uri informative din Romania, n-are sens sa le indic pt. exemplificare, probabil cu multe accesari, in care apar reclame ( gif-uri de-a dreptul porno prin ce insinueaza) la site-uri obscure de vandut tot felul de leacuri dubioase. De asemenea, exista si multe alte sugestii de poze cu titluri legate de sex si de satisfactii sexuale inedite, inclusiv lectii on line de a obtine  urlete de placere, atasate la site-urile de presa cunoscute laugh  Nu am vazut deloc reclame similare, prin modul de agresare inclusiv subliminal,pe site-uri de presa americane sau frantuzesti vesel Poate or fi existand pe site-urile unor publicatii online obscure de acolo, care se adreseaza cu stiri doar obsedatilor sexuali ori celor care trebuie sa devina.
Cum nu se mai poarta exterminarile fizice, arhitectii noii ordini mondiale au recurs probabil la distrugerea creierelor prin bombardere continua cu kkt. vesel


Frederich Engels a scris:[Romanii sunt] un popor fara istorie… destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale… [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei si [vor ] ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national, la fel cum propria lor existenta, in general, reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice… Disparitia lor de pe fata pamantului ar fi un pas inainte.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Oct 22, 2017 4:59 pm

Până aflu ce le mai cacă mintea cenzorilor de la FB, câteva cuvinte despre noua luptă de clasă. Care se ascute pe zi ce trece, și care, ca și în comunism, n-are nicio legătură cu amărâții etichetați drept ”clasă muncitoare”. Nu, ca și în trecut, promotorii luptei de clasă sunt cei ce pot fi numiți ”elite”, sau mai precis cei pe care eu îi numesc ”producători de bunuri simbolice”.

Cu oroare pentru unii, reamintesc un fapt banal: Marx a fost un producător de bunuri simbolice. Nu ”clasa muncitoare” a inventat marxismul, și nici n-a conceptualizat ”lupta de clasă”. Nu, ea a vrut un singur lucru: să trăiască decent! Puterea a fost exercitată, în comunism, în numele ei, nu de către reprezentanții ei. Tot producătorii de bunuri simbolice au exercitat, ca și acum, puterea. Iar ”lupta de clasă” a fost un instrument, și un pretext, pentru răfuieli în rândul elitelor.

Am rămas șocat de reacția vehementă a multor dintre cei care aparțin clasei ”producătorilor de bunuri simbolice”, în contextul discuției despre introducerea taxei de ”solidaritate”, care,. de fapt, există. ”Cum, se revolta o doamnă din mediul universitar, să fiu eu solidară, din munculița mea, din banii mei, cu coate goale ăia de stau la crâșmă și beau banii din ajutoarele sociale? Eu, care dau în brânci muncind, am două slujbe!”

Reamintesc, cu mai mult sau mai puțin respect, doamnei, și altor doamne, domni și domnițe, că fără producătorii de bunuri materiale, domniile lor o beleau. La modul propriu! Pentru ca ei să ajungă producători de bunuri simbolice, alții trebuie să fi produs muuulte bunuri materiale, de unde vin banii pentru serviciile publice de educație(sigur nu și-au făcut studiile la privat!), pentru sănătate, infrastructuri, etc. Le amintesc și ălora din IT, alți producători de bunuri simbolice și mari amatori de băgat în pizda mă-sii clasa muncitoare, că partea lor în PIB este de doar 6%(cu bătaie!), că studiile și le-au făcut tot pe banii ălora de produc bunuri materiale, iar de dat societății ceva, nu dau nimic, fiind scutiți de impozitul pe venituri. De plătit impozit plătesc proștii! Elitele, nu!

În decursul vieții am fost și producător de bunuri materiale, și producător de bunuri simbolice. Disprețul ăsta față de ”pulimea muncitoare” era prezent și în comunism, deși cei mai mulți dintre producătorii de bunuri simbolice din comunism erau proveniți din rândul producătorilor de bunuri materiale. Se vedea la ei o disperare de a se rupe de origini, pe care n-am înțeles-o nici atunci, și pe care nu reușesc s-o înțeleg nici acum.

Am înțeles și altceva, mult mai important: producători de bunuri materiale sau producători de bunuri simbolice, nu putem exista unii fără ceilalți. Unde există solidaritate între cele două clase de producători, și conlucrare, rezultatele se văd. Unde totul funcționează în logica ”luptei de clasă”, ca la noi, se alege praful. Ceea ce se vede, nu trebuie să vă spun prea multe pe tema asta.

Cineva scria că roboții fac ceea ce le cerem noi să facă, și deocamdată ei distrug locuri de muncă, pentru că asta le-au cerut producătorii de bunuri simbolice, cei care generează ideile după care se structurează procesele economice, azi. Este expresia unei adevărate obsesii pentru revanșa în fața producătorilor de bunuri materiale, cu care au fost obligați să împartă fructele creșterii economice. De unde și polarizarea economică și socială extremă. Este cazul să scriem împreună regulile de funcționare ale societății, respectiv economiei. Pentru că altminteri chiar ne vom întâlni cu o luptă de clasă violentă, în care clasa producătorilor de bunuri materiale va fi, indubitabil, învingătoare. Pentru că un producător de bunuri materiale poate produce și bunuri simbolice. Invers, mai greu. Așa că mai ușor cu disprețul pe scări. Suntem în aceeași barcă. Nu e cazul ca unii să facă găuri în carenă...
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Oct 24, 2017 5:49 pm

Se zice ca un savant nebun a facut, prin 1890, urmatorul experiment : a luat o broasca si a aruncat-o intr-o galeata de apa fierbinte; broasca a sarit rapid din galeata si s-a salvat; savantul a luat apoi broasca si a aruncat-o intr-o galeata cu apa rece, dar care se incalzea treptat, cu cate 20 de grade la fiecare interval de cate 5 minute; cand temperatura s-a apropiat de 60 de grade, broasca a reusit sa simta pericolul la timp cat sa mai apuce sa sara din galeata si sa se salveze; savantul a continuat experimentul cu aceeasi broasca, de data asta incalzind apa cu cate un grad la fiecare interval de cate 5 minute; pana la temperatura de coagulare a proteinei (64 de grade), broasca nu a mai schitat niciun gest si nicio neliniste; a murit fiarta. Corpul sau se obisnuise cu temperatura adversa, mecanismele de reactie rapida auto-conservatorie fiind facute inutile de cresterea treptata (si nu brusca sau alerta) a temperaturii.

In psihologie si in economia comportamentala, acest experiment este denumit sindromul broastei fierte. Omul, ca si broasca, are capacitatea de a se obisnui cu un mediu advers : crize, dezastre, catastrofe, lipsire de libertate (atat de des auto-asumata sau impusa in lumea de azi), minciuna, deceptie, leadership ilegitim, ranirea grava, chiar letala, a mediului, auto-distrugerea persoanei si a speciei prin droguri, anabolizante si vaccinuri ne-necesare etc.

Tot ceea ce ne trebuie pentru a ne adapta acestui blestem este o doza infinitezimala care sa ni se injecteze pe nesimtite, ca sa nu ne dam seama la timp ca suntem otraviti. Sau fierti.

In lumea reala, concreta, in care traim, ne-am obisnuit cu prezenta cotidiana a serviciilor secrete in absolut toate domeniile (inclusiv sau mai ales in domeniul economic), asa cum am ajuns sa acceptam, subliminal, primordialitatea procurorilor in statul de drept. Un sistem economic in care doar 6 mii de firme din totalul de 600 de mii fac 99% din cifra totala de afaceri a tarii este un sistem controlat, nesanatos, incapabil de auto-reglare. De aici "necesitatea" implicarii si infiltrarii ubicue a serviciilor secrete si de aici rezultatul abandonarii principiului independentei judecatorilor in favoarea "independentei" procurorilor (care, by the way, sunt subordonati ierarhic, fiind sub autoritatea ministrului justitiei, conform Constitutiei).

Daca bancile ne mint, ne insala, ne fura la comisioane, ne pacalesc la cantar etc., asta e bine conform neo-liberalilor, pentru ca desteptii trebuie sa castige de pe urma prostilor. Judecatorii, consumatori si ei, ca si apropiatii lor, considera ca profitul este un scop primordial care poate justifica orice, inclusiv faptul ca un consumator este pus la fiert treptat in cazanul unui rebut contractual de unde ii va rezulta ruina. La seminariile de la Sinaia/Iasi li se insufla judecatorilor (participanti mult prea entuziasti la aceasta indoctrinare pentru care - karma ne asigura - candva, cineva, va raspunde) frica de dificultatile financiare ale bancilor care ar rezulta din justitia facuta consumatorilor. BNR nu pierde niciodata ocazia de a reaminti ca in banci se afla depozitele populatiei si ca, in caz de reparare a nedreptatii facute consumatorilor, s-ar instala automat riscul unei afectari a depozitelor populatiei (desi, precum stiti, aceeasi BNR sustine ca depozitele populatiei sunt 99% sigure). De aici solutiile elucrubrante, contrare logicii, de spalare a bancilor de toate pacatele, inclusiv de cele recunoscute, cu aproape orice ocazie. Nu conteaza ca sunt doua-trei instante care sanctioneaza bancile pentru egoismul, lacomia, iresponsabilitatea si lipsa de competenta manageriala si de educatie financiara a bancherilor, si nici ca ANPC impune, din cand in cand, amenzi si modificarea contractelor - tip ale bancilor. Aceasta este doza infinitezimala de expiatiune (ispasirea pacatelor) necesara pentru a ne obisnui treptat cu cresterea temperaturii cazanului pana la punctul de fierbere. Conteaza doar ca litigiile importante, cum ar fi cele de tip class action, sunt repartizate "aleatoriu" acolo unde trebuie, fiind solutionate asa cum trebuie. Iar cand, din intimplare, se mai pronunta o hotarire cu efecte erga omnes, banca delincventa vizata nu isi face nicio problema din a ignora si chiar a dispretui solutia judiciara, caci nimeni nu are curajul sa ia decizia de a agrava sanctiunea, inchizand respectiva banca. Cine sa o faca? BNR? Sa fim seriosi.

Consumatorii, bulversati de lipsa de indepententa a judecatorilor fata de oligarhia fianciar-bancara si de contra-intituitiva realitate a unor solutii diametral opuse ale instantelor la situatii juridice (si chiar actiuni) identice, dar mai ales contrariati sau timorati de perpetua interventie a BNR care apara bancile delincvente si recalcitrante, au ajuns, treptat, sa creada ca aceasta este natura lucrurilor, ca puternicii economiei trebuie sa extraga profit de pe urma ruinei lor, iar starea in care au fost adusi de constructia artificiala a nevoii de a consuma, de inselaciunile si manipularile comerciale si de puterea atotcuprinzatoare a banului corupator este fireasca. Dar nu este asa. Nu este natural ceea ce se intampla. Apa din cazan a fost adusa la temperatura de coagulare a proteinei in mod voit. Doar ca nu am prins de veste, caci temperatura a fost crescuta treptat, pe nesimtite, iar noi am ajuns sa ne obisnuim sa fim fierti la foc mic.

Aceasta postare nu este, insa, doar despre banci. Este si despre job-ul pe care nu il iubesti, dar pe care il faci cu acribie pentru ca ti-ai cumparat pe credit (numai aparent ieftin) o casa, o masina, mobilier si alte chestii pe care ajungi repede sa le urasti, plus lucrusoare si servicii pe care, in realitate, nu ti le doresti. Fara sa iti dai seama, galeata in care lucrezi te-a facut sa crezi ca exista doar echipa ta, care este familia ta, si care este superioara tuturor celorlalti, ca tu meriti sa castigi, chiar daca toti ceilalti se ruineaza, ca solidaritatea sociala este doar pentru lenesii si betivii care iti consuma taxele si impozitele pe care le platesti din munca ta de 16 ore la birou (ma rog, daca esti in midalmanagement, lucrezi doar 3-4 ore pe zi, timp in care ii persecuti pe orcheri). Pana cand esti dat afara de la corporatie, pentru ca noul manager vine cu o noua filosofie - demodata si etern resapata reducere de costuri prin restructurarea personalului. Acela este momentul in care iti dai seama ca ai fost o broasca, fiarta treptat, pana la epuizare.

Pentru stapanii feudali ai lumii "capitaliste" in care traim, sindromul broastei fierte nu este rezultatul unui experiment al unui savant nebun, este un memento mori. Promisiunea capitalismului de tip euro-atlantic, ca o maree inalta va face sa pluteasca toate barcile, si nu numai iahturile ultra-bogatilor, este pe cale sa fie brutal incalcata si contrazisa de realitate.
Cine va salva capitalismul?
Broastele, fierte sau nu, nu o vor face. Nicidecum.




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Oct 25, 2017 9:53 am

Câteva documente bombă ale NSA făcute publice de către The Intercept demonstrează fără drept de apel că atacurile asupra civililor sirieni din 18 martie 2013(teoretic având ca ţintă palatul lui Bashar al Assad, dar şi aeroportul din Damasc) au fost comandate de către prinţul saudit Salman bin Sultan(în prezent ministru al apărării) CU ŞTIINŢA SUA! Saudiţii i-au înarmat pe rebelii sirieni, funcţionând ca un fel de proxy al serviciilor secrete americane care, în realitate, se aflau la manete.

Ceea ce avem aici este o dovadă a ceea ce se ştia de mult: în realitate, întreaga luptă împotriva terorismului este un mare fâs, deoarece SUA, prin intermediul sateliților săi, este principala creatoare a fenomenului. Serviciile secrete americane nu fac altceva decât să sponsorizeze şi să dezvolte fenomenul terorist pentru a instaura panica în rândul publicului larg.

Mai ţineţi minte sintagma „War on Terror” lansată de bush? Dar despre „Axa răului” vă mai amintiţi? Totul e o mare minciună, o propagandă ordinară. Dacă vrea cineva să distrugă terorismul din lume trebuie să distrugă SUA şi fenomenul va dispărea de la sine. Suntem în 2017. Jocul periculos început de către serviciile secrete americane în 2001 s-a transformat în obsesie. Totul e controlat, de la banii din buzunar până la comportamentul oamenilor, teroarea supravegherii şi controlului e mai prezentă decât oricând în istorie. Culmea e că, pentru rezolvarea problemelor economice şi de credibilitate ale SUA, precum şi pentru a se putea conserva statutul ţării de mega-parazit mondial, Pentagonul propune creşterea propagandei şi a supravegherii. Nu e de ajuns că trebuie să justifici sume insignifiante, de ordinul miilor de dolari, probabil se va ajunge la controlul total al fluxurilor financiare, în paralel cu generalizarea cenzurii şi a restrângerilor libertăţilor civile, culmea, în numele libertăţii. A cui libertate, naiba ştie!



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Oct 25, 2017 3:33 pm

Toleranță în schimbul tiraniei


Voi fi foarte fericit dacă nu voi mai fi nevoit să scriu sau să citesc vreodată despre homosexuali.
Chiar nu vreau să știu ce fac alți oameni în dormitoarele lor. Dar în zilele noastre, ei insistă ca noi toți să știm. Și, mai important, țin cu tot dinadinsul să fim de acord. Nu mai este suficient să ne ținem părerile doar pentru noi, să fim politicoși și amabili.
Suntem obligați să declarăm că pentru noi homosexualitatea este un lucru bun iar cuplurile homosexuale sunt în toate privințele la fel ca cele heterosexuale. Cel mai strigător este că ni se cere să acceptăm ideea că un cuplu homosexual este la fel de potrivit să-i crească pe copii cum sunt bunicii copiilor. De fapt, mai potrivit.
Mulți oameni care nu cred o iotă din toate acestea știu că indiferent de domeniul în care activează (politică, media, armată, poliție sau educație) cariera lor va fi terminată dacă își fac cunoscute opiniile lor reale. Sunt sigur că mulți dintre ei mint în mod curent în aceste chestiuni, pentru a evita neplăceri.
Facem concesii noii Poliții a Gândirii, de parcă am fi supușii unui dement stat stalinist obsedat de sex, care ne obligă să fluturăm micile noastre steaguri curcubeu, în timp ce parada gay mărșăluiește prin fața noastră.
Și ajungem acum la alt subiect. Nici măcar nu îi mai putem numi pe homosexuali „homosexuali”. Acest cuvânt neutru este insuficient de entuziast. Trebuie să le spunem „gay”. Este exact ceea ce nu fac, cu excepția folosirii în ghilimele.
Credeți că exagerez puterea și violența acestor forțe. Când vine vorba de acest subiect elanul totalitar este incredibil. Am avut mai multe dispute și am fost numit în toate felurile de militanți.
Pot să trăiesc cu asta. E meseria mea. Dar ce se întâmplă cu un cuplu de bătrâni din Edinburgh, ai căror nepoți sunt distruși de ororile nenumărate ale societății noastre „eliberate”?
În primul rând, fata lor ajunge narcomană, la fel ca mulți alții într-o țară care permite publicitatea nesfârșită a drogurilor de către vedete rock dar refuză să-i pedepsească pe cei care dețin stupefiante, singura măsură care ar funcționa.
Apoi, când încearcă să aibă grijă de copiii fetei lor, bătrânii sunt informați batjocoritor că sunt prea bătrâni pentru acest lucru, iar bolile lor minore îi descalifică pentru această sarcină. Ferească sfântul ca vreun angajator „să discrimineze” în felul acesta! Dar noua Poliție a Gândirii face, în mod ciudat, excepție de la propriile reguli.
Apoi, bătrânii sunt informați că nepoții vor intra în grija unui cuplu de homosexuali. Și – iar acesta este momentul crucial – sunt avertizați că dacă obiectează împotriva acestui aranjament nu îi vor mai vedea vreodată pe cei mici.
Nu mai contează restul. Această cerință de a aproba vocal noul regim, ca niște deținuți într-un proces stalinist, este partea care ar trebui să vă facă pielea de găină.
Este tirania în acțiune, în special folosirea copiilor pentru șantajarea părinților și a bunicilor. Oamenii care fac acest lucru, sunt în stare de orice.
Nu e uimitor când te gândești că această campanie a început în numele toleranței?



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Oct 27, 2017 11:27 am

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Oct 27, 2017 1:45 pm

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13931
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum