Modele de societate

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Apr 22, 2014 3:51 pm

Deci, daca 1984 ar fi reprezentat doar un an intre altii cursi liniar, Orwell ar fi putut pune orice titlu cartii sale.  vesel 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  Dracu' gol la data de Mier Apr 23, 2014 3:43 pm

ENKI a scris:Deci, daca 1984 ar fi reprezentat doar un an intre altii cursi liniar, Orwell ar fi putut pune orice titlu cartii sale.  vesel 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Foarte tare! Faptul că animalele din fermă nu au ajuns nici măcar la nivelul la care să priceapă treaba asta reiese și din numărul "foarte mare" de vizualizări: doar vreo 3300 din octombrie 2013 de cînd a fost postat. Pe cine dracu' să intereseze așa ceva în Rromanelica atîta timp cît mai are încă cu ce să-și umfle mațu'. Să trăiți bine! Hă! Hă! Hă!  bine
avatar
Dracu' gol
nu se mai dezlipeste de ecranul computerului
nu se mai dezlipeste de ecranul computerului

Mesaje : 5567
Data de inscriere : 03/02/2010
Localizare : Trollywood

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Apr 25, 2014 10:42 am

Dracu' gol a scris:
ENKI a scris:Deci, daca 1984 ar fi reprezentat doar un an intre altii cursi liniar, Orwell ar fi putut pune orice titlu cartii sale.  vesel 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Foarte tare! Faptul că animalele din fermă nu au ajuns nici măcar la nivelul la care să priceapă treaba asta reiese și din numărul "foarte mare" de vizualizări: doar vreo 3300 din octombrie 2013 de cînd a fost postat. Pe cine dracu' să intereseze așa ceva în Rromanelica atîta timp cît mai are încă cu ce să-și umfle mațu'. Să trăiți bine! Hă! Hă! Hă!  bine
Nici la nivel mondial nu sunt foarte multe vizualizari, respectiv aproape doua milioane si jumatate in 4 ani, fata de Gangnam Style, care a depasit miliardul in numai 5 luni.  laugh 
Abia astept sa vad fetele miorilor, altfel balosi taietori si devoratori de miei si porci, in numele lu' Al de Sus, cand le-o extrage noua criza neuronii prajiti din clipurile de genul asta, cu peste 650 000 de vizualizari in doar doua luni juma'.   vesel 

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Iul 22, 2014 12:26 pm

O carte extrem de interesanta, merita citita.  bine 

  [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Sam Sept 20, 2014 7:58 pm

Din pura intamplare, dadui peste un avocat care a infiintat deja o alta tara, respectiv Republica Democrata Romania, in data de 24.07.2014. suspect
N-am acu' timp sa ma ocup de individ, asa ca pun aci un link, pentru altadata. Question

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

EDIT. L-am gasit pe individ si pe Facebook: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] , iar de pe acel profil am ajuns in cateva secunde aici:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Cool


Ultima editare efectuata de catre ENKI in Sam Sept 20, 2014 8:03 pm, editata de 1 ori (Motiv : completare)
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Sam Sept 20, 2014 11:57 pm

Ideea nici nu e originala.Initial, am citi povestea asta, cu un tata care si-a facut fata printesa . Cu tupeu. raset

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Ian 29, 2015 6:19 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Noi 20, 2015 4:54 pm


În căutarea Europei. Cum să ieşim din întunericul occidental?


Claudio Mutti 19 noiembrie 2015


În cântul XXVI al Infernului dantesc Ulise evocă discursul cu care i-a convins pe tovarășii săi să depăşească Coloanele lui Hercule: „O frati, dissi, che per cento milia – perigli siete giunti all’occidente (…)”[1]. Încercând să vedem ceva din acel sens alegoric care, conform cu declaraţia expresă a lui Dante, se află ascuns în spatele sensului literal, am putea oarecum să riscăm această ipoteză: Occidentul evocat de Ulise în „mica sa rugăciune” nu se reduce la accepţiunea spaţială şi geografică a termenului. Deoarece cuvântul „Occident” desemnează locul „Soarelui care moare” (Sol occidens), locul unde se termină universul oamenilor şi începe „lumea fără oameni”, domnia tenebrelor şi a morţii, este probabil că Occidentul dantesc, dată fiind polivalenţa semantică a simbolismului, indică şi o fază temporală, încât un sens ulterior al discursului lui Ulise ar fi acesta: tovarăşii săi, deoarece erau „bătrâni şi întârziaţi”, au ajuns la „occidentul” vieţii, adică în proximitatea morţii. Şi cum aceştia reprezentau umanitatea europeană, cum să nu înţelegem, simultan, că Europa trebuia să ajungă – şi va ajunge efectiv chiar în epoca lui Dante, la începuturile epocii noastre – în proximitatea acelei faze istorico-culturale care, după René Guénon, „a reprezentat în realitate moartea a multe lucruri”?

Dar Occidentul, locul tenebrei, este şi un simbol al ceea ce Martin Heidegger numea „Întunecarea lumii”. „Lumea” – explică acelaşi Heidegger – „trebuie înţeleasă mereu în sens spiritual”, astfel încât „întunecarea lumii implică o depotenţare a spiritului”. Iar situaţia Europei, continuă Heidegger, „este cu atât mai fatală şi fără remediu cu cât depotenţarea spiritului provine din el însuşi”. Această depotenţare a spiritului, această întunecare a lumii, după Guénon, a avut momentul său definitiv odată cu sfârşitul marii civilizaţii medievale (ultima civilizaţie relativ normală cunoscută de Europa) şi cu debutul culturii imanentiste şi laice a Renaşterii. După Heidegger, întunecarea lumii, „chiar dacă a fost pregătită în trecut, s-a verificat definitiv pornind de la condiţia spirituală a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea”, adică odată cu triumful raţionalismului contemporan, al materialismului, al individualismului liberal. În orice caz, am putea spune că această întunecare a lumii este precedată pas cu pas de ceea ce Serge Latouche a numit recent „occidentalizarea lumii”. Infernul, la capătul căruia s-a sfârşit cu acel Ulise dantesc care a lăsat Europa pentru a se afunda în tenebra occidentală, este un Occident peren (legea compensaţiei!), fiindcă lumina nu mai ajunge aici. Dante iese din această eternă tenebră occidentală şi infernală graţie ajutorului lui Virgiliu, poetul Imperiului; poetul unui Imperiu care, aşa cum se spune explicit în Paradisul, VI, 4-6, este prin originea sa însuşi legat de Europa: „cento e cent’ anni e più l’uccel di Dio/ne lo stremo d’Europa si ritenne,/vicino a’ monti de’ quai prima uscìo”[2]. Este într-adevăr cazul să amintim că, după Dante, Acvila imperială („l’uccel di Dio”) şi-a avut originea „la capătul Europei”, adică în actuala Anatolie, acolo unde s-a născut Troia. De altfel şi Europa, fecioara „cu chipul amplu”[3] care a fost iubită de Zeus şi care a dat numele continentului nostru, era originară de pe coasta orientală a Mediteranei. Lucrul acesta ne poate duce la a reflecta asupra faptului că pentru greci şi pentru romani, şi apoi pentru oamenii Evului Mediu, imaginea geografică a Europei se întindea spre Orient mult mai mult decât în epoca modernă şi în cea contemporană; dar acesta ar fi un alt subiect. Noi am vrea, în schimb, să punem această întrebare: cine va indica Europei, în pragul celui de-al treilea mileniu, calea de a ieşi din Occident şi a se întoarce la „revederea stelelor”? Primul lucru de făcut, spre acest ţel, este de a opera o clarificare conceptuală. Trebuie astfel să restabilim termenii adevăraţi ai raportului care intervine între Europa şi Occident, raport de contrapunere naturală şi antagonism; trebuie să respingem o sinonimie care, impusă de către învingătorii atlantici ai celui de-al Doilea Război Mondial, a fost acceptată de către europeni într-o manieră puţin critică şi inversată. Conceptul de Occident este relativ nou şi este aproape sinonim cu modernitatea; ca viziune asupra lumii, de aceea, Occidentul este esenţialmente altceva decât acel spirit care prezida manifestările tradiţionale ale civilizaţiei europene. Vom spune mai târziu cât de puţin fondate sunt revendicările civilizaţiei occidentale, atunci când aceasta încearcă să accentueze propriile rădăcini în unele dintre fazele istorico-culturale prin care s-a configurat Europa.



Adevăratul şi falsul Ulise

Întorcându-ne la Ulise, ne amintim că am citit în pagina culturală a unei gazete liberale că Odiseia homerică „a fost agenta (sic) modernităţii”. O vulgaritate de acest gen, care relevă exigenţa modernităţii de a-şi inventa o galerie de strămoşi, este posibilă chiar datorită faptului că esenţa Odiseii homerice, prototip al lui homo Europaeus, a rămas neînţeleasă modernităţii înseşi. În percepţia modernă, într-adevăr, Odiseu nu este cel care era pentru greci, adică acel aner polytropos care, animat de nostalgia Originilor şi asistat de Atena, adică de Intelectul divin, luptă împotriva forţelor inferioare şi, după lunga captivitate occidentală de la Aiaia, se întoarce într-o patrie „centrală”, într-o „ţară de mijloc”, care simbolizează esenţialmente perfecţiunea primordială a stării omeneşti. Modernitatea l-a desfigurat pe Odiseu homeric, făcând din el un erou cultural după propria imagine şi asemănare: astfel, pus în faţa unei oglinzi deformante, homo Europaeus redă imaginea mincinoasă a lui homo Occidentalis. Există apoi o variantă „filosofică”, s-o numim totuşi aşa, a aceleiaşi vulgarităţi: Odiseu care îi descrie Penelopei patul matrimonial făcut din lemnul de măslin (patul lui Odiseu este în realitate simbolul homeric al Axis Mundi), după Horkheimer şi Adorno, ar fi, ţineţi-vă bine, „prototipul burghezului (care) are, în inteligenţa sa un hobby”, acela al „bricolajului”, al confecţionării cu mijloace proprii. Autorii Dialecticii iluminismului, completamente ignoranţi ai semnificaţiei autentice a figurii erouloui homeric, au crezut că pot accentua, dincolo de masca lui Odiseu, figura burghezului occidental care a început dezvoltarea raţionalistă eliberându-se de superstiţie şi exercitând propria dominaţie asupra naturii şi oamenilor. „Că Odiseu era fără apărare în faţa refluxului – scrie Adorno într-o grotescă Interpretare a Odiseii (Manifesto Libri, Roma 2000, p. 70) – trebuia să legitimeze aproprierea plusvalorii de partea călătorului”. Odiseul rabinilor frankfurtezi devine astfel metafora acelei puteri raţionale de dominaţie care se organizează ca şi cunoaştere sistematică şi are ca subiect burghezul occidental, „în formele succesive – scrie el – de sclavagist, de liber întreprinzător, de administrator”. O atare metaforă se fondează totuşi pe o reducere tipică a superiorului la inferior, fiindcă Adorno şi Horkheimer identifică în mod injust intelectul (principiu de ordine universală) cu raţiunea (facultate specific umană, limitată, relativă şi individuală). Acum Odiseu, prototip al lui homo Europaeus, este chiar un simbol al intelectului, adică al principiului spiritual care transcende individualitatea şi astfel întregul elementelor psihice şi corporale, reprezentate în poemul homeric de tovarăşii eroului. Etapa Şcolii de la Frankfurt, născută la iniţiativa unui grup de evrei liberali, îşi încheie ciclul transformându-se la sfârşit într-o explicită adeziune la iudaism. Cu puţin timp înainte de a muri, Horkheimer recomanda „întoarcerea la Jahvé” şi „aşteptarea eternă” a unui mesia care, după acelaşi Horkheimer, nu va mai veni. Această poziţie va fi reluată şi dezvoltată de aşa-zişii noi filosofi André Glucksmann şi Bernard Henri-Lévy. Acum, în ce priveşte ireductibilitatea Odiseului homeric, prototipul lui homo Europaeus, la viziunea iudaică şi la cea modernă, să ne gândim la cuvintele unei autorităţi a gândirii iudaico-creştine, Sergio Quinzio, care în Rădăcinile ebraice ale modernităţii afirmă că nu numai concepţia grecească a timpului, dar şi cea a spaţiului e circulară, dat fiind faptul că spaţiul odiseic ţine de la Itaca la Itaca. Timpul şi spaţiul grecilor – scrie Quinzio – „Sunt timpul şi spaţiul eternei reîntoarceri, în care nimic realmente nou nu poate să survină. Viceversa, cum timpul ebraic este liniar, astfel şi spaţiul ebraic esrte liniar, şi merge de la pământul sclaviei către pământul făgăduinţei”. De altfel, Emmanuel Lévinas contrapusese deja, în termenii unei ireductibile antiteze, întoarcerea odiseică şi exodul biblic, ca şi figura lui Odiseu şi a lui Abraham: Abraham al reprezentării biblice, natural, pentru că figura profetului Ibrahim, aşa cum este ea reliefată în Coran, este foarte diferită; Coranul respinge hotărât (ad es. în III, 60) caracterizarea evreiască şi creştină a Patriarhului caldeean venit din Ur şi face din acesta un reprezentant al Tradiţiei Primordiale. „Mitului lui Ulise care se întoarce în Itaca – scrie Lévinas în La traccia dell’altro – vrem să-i contrapunem istoria lui Abraham, care îşi părăseşte pentru totdeauna patria pentru un pământ încă necunoscut şi care îi interzice slujitorului său să-l readucă chiar şi pe fiul său la acel punct de plecare”. Evocând acest Abraham biblic şi antiodiseic, prototip al „părinţilor peregrini” care au abandonat Europa pentru a se stabili pe continentul occidental, Lévinas a dat formă contramitului dezrădăcinatului: un soi de „contramit al întemeierii” al unei Zivilisation occidentale, în care o greutate relevantă o are ceea ce René Guénon numea „aspectul ‚malefic’ şi deviat al nomadismului”. În orice caz, Lévinas a avut meritul de a contrapune explicit prototipului mitic al lui homo Europaeus prototipul contramitic şi antitradiţional al lui homo Occidentalis.



Ereditatea spirituală europeană

Aşadar, pe bună dreptate s-a spus că Odiseia, împreună cu Iliada, constituie ceea ce s-a numit Biblia grecilor, aşa cum Eneida ar fi Biblia romanilor. Dacă vrem să întrebuinţăm un limbaj coerent cu această metaforă, trebuie să spunem că Homer a fost primul profet al Europei şi că poemele sale au constituit cea mai veche revelaţie religioasă care a luat naştere în rândul europenilor. Într-o pagină plină de patos nietzscheean, marele filolog clasic şi istoric al religiilor Walter F. Otto caracteriza viziunea homerică contrapunând-o implicit celei iudeo-creştine, în termenii următori: „Homer devine Biblia elenilor (…) şi revelaţia sa are rezonanţă, dar este mai viguroasă, mai fidelă vieţii, mai respectuoasă cu realitatea, cum nu este mesajul spiritelor tulburi, în contradicţie cu ele însele şi cu viaţa. Religia în care poporul urma să fie iniţiat era revelată, înainte de toate, în inima celor mai nobili şi mai puternici. (…) Religia lui Homer era o religie revelată după opinia adevărată şi omenească că orice mare gânditor este fiul divinităţii”. (W. Otto, „Spirito classico e mondo cristiano”, La Nuova Italia, Firenze, 1073, p. 25). Într-o scriere din 1931, care, examinând izvoarele spiritului european, subliniază în ereditatea homerică prefigurarea propriei noastre identităţi de europeni, Walter Otto spune, de asemenea, despre Homer: „El nu este deci numai maestrul care a creat în Europa prima mare poezie, scriind astfel legea vie a artei poetice europene. Nu este nici numai cel care este chemat, capabil să exprime fiinţa greacă într-un mod atât de impunător şi profund astfel că opera sa devine geniul formativ al întregii naţiuni. El este pentru noi, încă, în ciuda trecerii timpului, cel care anunţă, în mod miraculos, viaţa şi lumea (…) Prin el, într-adevăr, spiritul grec şi, deopotrivă european şi-a găsit prima lui expresie, rămasă valabilă până astăzi. Şi, dacă înţelegem în mod corect cuvântul său, poate că şi semnificaţia cunoaşterii şi filosofiei greceşti îşi va dezvălui pentru noi sensul său cel mai profund” (W. Otto, Lo spirito europeo e la saggezza dell’Oriente, SEB, Milano, 1997, p. 11). Alături de Homer, celălalt mare maestru al antichităţii europene este Platon. Nu degeaba, un alt filosof evreu liberal, Karl Popper, i-a atribuit lui Platon rolul de părinte spiritual al curentului „inamicilor societăţii dechise”, un curent care, plecând de la gândirea platonică, ajunge la totalitarismele secolului XX. Dincolo de Popper, Republica lui Platon este fundamentală, în sensul unei recunoaşteri a acelei Weltanschauung europene, fiindcă într-o astfel de operă găsim în mod clar şi organic expusă doctrina trifuncţionalităţii care, după Georges Dumézil, constituie caracteristica tuturor societăţilor indo-europene, fie în Europa, fie în Asia. Cum s-a spus, studiile efectuate de Dumézil în domeniul istoriei religiilor şi al lingvisticii au arătat că popoarele indo-europene, dincolo de rudenia care uneşte limbile lor, posedă o structură mentală specifică şi o conştiinţă particulară a faptului religios, a societăţii, a suveranităţii, a relaţiilor dintre om şi divinitate. În concluzie, Dumézil a pus în lumină o Weltanschauung comună indo-europeană, o viziune a lumii având implicaţii teologice şi politico-sociale, după care comunitatea poate trăi şi prospera numai graţie colaborării şi solidarităţii celor trei funcţiuni ale suveranităţii, forţei şi fecundităţii. Prima funcţiune (suveranitatea) corespunde sacrului, puterii şi dreptului; a doua (forţa) corespunde activităţii războinice; cea de-a treia corespunde producţiei şi distribuţiei bunurilor materiale. Dacă în structura religioasă şi socială pusă în lumină de Dumézil se manifestă o exigenţă fundamentală a celei mai profunde mentalităţi indo-europene; dacă aşa-zisa „ideologie trifuncţională” este o caracteristică inerentă mentalităţii europeanului; dacă aceasta este una din acele structuri latente care sunt indisociabile de spiritul şi de cultura unui popor şi se conservă într-un anume fel de-a lungul generaţiilor, într-atât încât în Evul Mediu componentele societăţii încă erau indicate în cele trei categorii ale aşa-numiţilor oratores, bellatores şi laboratores şi o astfel de tripartiţie a supravieţuit cumva până la finalul Revoluţiei Franceze – atunci este legitim să punem această întrebare: în ce măsură concepţia trifuncţională poate reprezenta o cale pentru a regândi lumea şi viaţa în termeni adecvaţi calităţii noastre de europeni? Asupra unei astfel de întrebări nu ar fi inutil să reflectăm cu seriozitate. Pentru moment, ar fi suficient să notăm că organizarea liberal-capitalistă a societăţii este specifică nu atât civilizaţiei europene, cât civilizaţiei occidentale. Motto-ul unei astfel de organizări ar putea fi fraza proverbială care circulă în Statele Unite: Whatever is good for General Motors is also good for the USA. Într-adevăr, liberal-capitalismul, născut din Revoluţia Franceză prin răzvrătirea celei de a treia funcţiuni, Starea a treia, împotriva celorlalte două, pe de o parte reprezintă puterea efectivă a elementului economic asupra celui politic şi celui militar, în timp ce, pe de altă parte, comportă o penetrare a mentalităţii mercantile în toate straturile societăţii. O societate normală, în schimb, este aceea în care guvernarea este funcţiunea suverană; o societate normală este aceea în care politicul prevalează asupra economicului. Acelaşi concept de Europa va renaşte în lumina ideologiei trifuncţionale. Dincolo de simplele relaţii comerciale (a treia funcţiune), dincolo de aceleaşi aspecte ale apărării comune (a doua funcţiune), Europa trebuie să facă faţă problemei principale, care este aceea a suveranităţii (prima funcţiune). Acest proiect se poate alimenta dintr-o singură sursă: din tradiţia noastră cea mai autentică. În 1935, Martin Heidegger le spunea germanilor ceea ce astăzi ar putea fi spus tuturor europenilor: „Acest popor îşi va putea făuri un destin numai dacă ar fi, mai întâi, capabil să provoace în sine însuşi o reverberaţie (…) şi dacă va şti să îşi înţeleagă propria tradiţie în manieră creatoare. (…) Şi dacă marea decizie privind Europa nu trebuie să se verifice în sensul distrugerii, se va putea verifica numai pe calea răspândirii, plecând de la acest centru, a noilor forţe istorice spirituale”. Cu alte cuvinte: dacă Europa are încă un viitor, şi dacă noi vrem să găsim o soluţie europeană pentu viitorul său, trebuie să ne întoarcem către originile noastre, să-i întrebăm pe maeştrii cei mai vechi ai culturii noastre şi – credem că este posibil să reuşim – să preluăm spiritul acelor idei care constituie ereditatea spirituală specific europeană.



Eurasia şi Imperiul

Dacă e adevărat că miturile implică o serie de semnificaţii dincolo de cea literară, nu poate fi nelegitim să căutăm, în acel tip de mit foarte răspândit unde se povesteşte despre tăierea în bucăţi a unui zeu (Prajâpati, Osiris, Zagreus etc.) şi originea succesivă a cosmosului în părţile sale împrăştiate, o semnificaţie presupunând originea geografiei terestre. Într-adevăr, ce este sistemul pământurilor născute, dacă nu un corp, împărţit în acele patru sau cinci părţi care de unele singure se numesc continente? Să încercăm înainte de orice să fixăm numărul acestora din urmă, fiindcă e posibil să avem patru (Eurasia, Africa, Oceania, America) sau cinci (Eurasia, Africa, Oceania, America septentrională, America meridională). În funcţie de numărul lor, putem aplica geografiei planetei noastre o analogie sau alta. Unei scheme cuaternare, într-adevăr, i s-ar adapta simbolismul celor patru elemente constitutive ale cosmosului (aerul, apa, focul, pământul), în timp ce axa terestră ar corespunde elementului invizibil şi central, quinta essentia, quintesenţa, eterul. Unei scheme bazate pe cinci elemente, în schimb, ar fi posibil să i se aplice simbolismul corpului uman. Într-un atare caz, dacă ne gândim la cele cinci continente ca la părţile unui corp analog celui al fiinţei umane, am putea spune că Eurasia constituie partea centrală şi esenţială, aceea care cuprinde capul şi bustul şi astfel adăposteşte în el inima, creierul şi toate celelalte organe vitale, în timp ce celelalte patru continente (Africa, Oceania şi cele două Americi) reprezintă cele patru extremităţi ale corpului. Toate regiunile mai importante din punctul de vedere al economiei spirituale se găsesc, într-adevăr, concentrate în Eurasia. Din centre eurasiatice iradiază acele influenţe tradiţionale care au ajuns apoi în restul planetei: de la şamanismul siberian cel mai vechi, care, prin migraţiile protoistorice s-a răspândit în cele două Americi, până la acea revelaţie coranică ce a închis ciclul tradiţional al umanităţii actuale şi s-a răspândit, la rândul ei, mult dincolo de limitele Eurasiei. Şi aceasta dacă cităm numai două – cea mai veche şi cea mai nouă – dintre formele tradiţionale care s-au născut pe pământ eurasiatic. Dar vrem să încheiem amintind de un mit din care rezultă toată lipsa de sens a conceptului de Occident înţeles ca realitate de-sine-stătătoare şi din care se va evidenţia ulterior conformitatea ideii de Imperiu cu spaţiul eurasiatic. Este vorba despre mitul lui Alexandru şi, în particular, despre caracterizarea care i s-a făcut în tradiţia islamică, care, în Sura Peşterii din Coran, atribuie „bicornului” o funcţie nu numai imperială ci şi eshatologică. După simbolismul pus în evidenţă de acest context tradiţional specific, marşul întreprins de Alexandru cel Mare de-a lungul axei vest-est a Eurasiei traduce, în plan geografic, acea modalitatea „expansivă” pe care doctrina islamică a crucii o numeşte „amploare”. Aici, „amploarea” şi „exaltarea” sunt doi termeni care corespund celor două faze ale Călătoriei Nocturne a Profetului Mahomed, paradigmă a parcursului iniţiatic care duce la realizarea supremă. S-a spus, într-adevăr, de către un discipol indian al lui Ibn Arabî, magister maximus al Islamului: „Atât exaltarea cât şi amploarea şi-au atins perfecţiunea în Profet, Dumnezeu să-l binecuvânteze şi să-i dea pace”. Dar aici trebuie adăugat că, după o spusă tradiţională a Profetului însuşi, Alexandru a fost, dintre toţi oamenii, cel mai asemănător cu el. Şi aceasta deoarece Alexandru nu numai că a traversat lumea în plan orizontal, de la vest la est, dar, după o altă spusă a Alesului lui Allah, şi pentru că, după ce a fondat Alexandria în Egip, Macedoneanul a fost ridicat la cer de un înger. De altfel, legendele care privesc scufundarea lui Alexandru în adâncul mării şi ascensiunea sa celestă până la cercul de foc au avut o mare răspândire atât în Orient, cât şi în Europa medievală. În felul acesta, figura lui Alexandru poate fi, prin semnificaţiile care se leagă de ea, o referinţă la o doctrină integrală a Imperiului Sacru, pentru că acesta, dezvoltând ambele sale posibilităţi după cele două direcţii, orizontal şi vertical, este, în acelaşi timp deţinătorul regalităţii şi al sacerdoţiului, simultan rex şi pontifex. Iar figura sa se leagă de profunzimea spaţiului eurasiatic, care constituie nu numai scenariul istoric, ci şi însăşi proiecţia spaţială corespunzătoare ideii de Imperiu.



Traducere: Cristi Pantelimon

Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[1] Iată traducerea lui George Pruteanu a întregii strofe, unde în loc de „occidente” avem sintagma „cap de lume”:

„Voi, fraţii mei, voi, prin amar de leghe

şi de primejdii-ajunşi la cap de lume,

vă cer în cea din urmă, scurtă, veghe”.

Traducerea lui George Coşbuc e mai explicită:

„O, fraţi – am zis – prin mii de mii de grele

sosiţi şi-n cel din urmă-apus acum,

cu slabul rest al vieţii puţintele” (n. tr.).



[2] Traducerea lui G. Coşbuc:

„doi secoli şi mai mult vulturu-a stat

Extremul Europei apărându-l,

vecin acelor munţi de-unde-a plecat”.

[3] “dall’ampio volto”, în ialiană, este expresia care traduce numele grecesc al Europei. Se pare că expresia se referea la deschiderea maritimă amplă a Europei, adică la Mediterana (n. tr.): [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]




Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sursa de la care am ajuns la sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]  laugh
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Noi 24, 2015 1:54 pm

N-am apucat sa vad conferinta, doar am aruncat un ochi grabit pe diagonala celor 18 pagini ale traducerii. Laughing



Traducerea poate fi descarcata de aici, in format RTF: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Noi 24, 2015 1:59 pm

Acum am observat ca a disparut clipul "The story o your enslavement", pe care il postasem mai sus, in aprilie 2014. Sa-l pun din nou. vesel

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Noi 26, 2015 8:58 am

N-aveam cum sa observ puzderia de articole ce pomenesc despre modelul polonez, nefiind decat un cititor accidental al site-urilor oranjgutanilor. Rusine sa-mi fie, mai ales ca stiam despre Zbigniew Brzezinski ca este, in fapt, atizanul noii ordini prin dezordine. Laughing

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Joi Noi 26, 2015 11:02 am

ENKI a scris:N-aveam cum sa observ puzderia de articole ce pomenesc despre modelul polonez, nefiind decat un cititor accidental al site-urilor oranjgutanilor. Rusine sa-mi fie, mai ales ca stiam despre Zbigniew Brzezinski ca este, in fapt, atizanul noii ordini prin dezordine. Laughing

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

articolul complet este aici [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Deciziile noului guvern de la Varsovia privind inlocuirea sefilor serviciilor secrete si reluarea procesului de numire a unor noi judecatori ai Curtii Constitutionale au provocat o furtuna pe scena politica poloneza la numai doua zile dupa ce executivul conservator condus de Beata Szydlo a primit votul de incredere al parlamentului, astfel ca unii analisti vorbesc acum din nou despre posibilitatea ca Polonia sa urmeze modelul Ungariei lui Viktor Orban.

Pe fondul nemultumirilor provocate de politica economica a fostului guvern liberal care a condus la accentuarea decalajelor sociale, dar si de decizia acestuia din urma de a accepta cotele obligatorii de refugiati dupa ce anterior promisese ca nu o va face, partidul conservator populist si eurosceptic Lege si Justitie (PiS), condus Jaroslaw Kaczynki, a obtinut majoritatea absoluta la alegerile legislative din octombrie, se arata intr-o analiza publicata vineri de AFP.

Prin urmare, aceasta formatiune si-a instalat fara probleme propriul guvern, iar printre primele decizii luate dupa investitura se numara schimbarea sefilor celor patru servicii secrete (doua civile si doua militare) si reformarea Curtii Constitutionale.

Un amendament introdus in parlament prevede reluarea procesului de alegere a cinci judecatori ai Curtii, desi legislativul precedent a aprobat deja cinci candidati, fapt care a starnit furia opozitiei, ce vorbeste despre o "lovitura de forta nocturna" sau despre un "asalt" asupra Curtii Constitutionale.

In replica, presedintele Poloniei, Andrzej Duda, provenit tot din randurile PiS, a acuzat Partidul Liberal ca, anticipand pierderea alegerilor, s-a grabit sa desemneze respectivii cinci judecatori inainte sa expire mandatul celor aflati deja in functie pentru a prelua astfel controlul asupra Curtii.


Dar in opinia lui Stanislaw Mocek, politolog la Academia poloneza de Stiinte, la Varsovia s-ar instaura la ora actuala un fel de 'democratie totalitara unde dreptatea este mereu de partea celui care detine majoritatea'. PiS a modificat legea privind functionarea Curtii Constitutionale 'pentru ca nimeni sa nu-l impiedice sa faca ceea ce si-a planificat sa faca', considera sursa citata, apreciind ca acest mod de actiune politica este inspirat din exemplul premierului conservator ungar Viktor Orban, care a preluat treptat controlul tuturor parghiilor puterii.

Cat despre schimbarea sefilor serviciilor secrete, un alt analist politic local, Kazimierz Kik, mentioneaza ca acest fapt in sine nu este ilegal, dar el estimeaza ca apare riscul folosirii serviciilor speciale in scop politic intr-o tara unde aceste servicii sunt oricum implicate excesiv in viata politica.

Inaintea votului din parlament privind revizuirea legii Curtii Constitutionale a reactionat si comisarul pentru drepturile omului din Consiliul Europei, Nils Muiznieks, care a cerut parlamentarilor polonezi sa nu voteze amendamentul propus, dar apelul sau a ramas fara efect.

Insa Kazimierz Kik este de parere ca actuala majoritate parlamentara de la Varsovia procedeaza la fel ca precedentele, inclusiv cea a fostului guvern liberal, care au respins toate compromisul si au manifestat dispret fata de opozitie.

Totusi, liderul PiS, Jaroslaw Kaczynki - fratele geaman al presedintelui mort in anul 2010 in accidentul aviatic de la Smolensk-, si-a aratat adesea simpatia fata de modelul promovat de premierul ungar Viktor Orban. 'Va veni o zi cand vom avea o Budapesta la Varsovia', a spus el dupa pierderea alegerilor legislative din anul 2011.

De altfel, printre principalele obiective din programul politic al PiS se remarca masuri ce par inspirate din politica lui Viktor Orban, apreciata de asemenea de mai multi reprezentanti ai conservatorilor polonezi.

Printre obiectivele noului executiv de la Varsovia se pot mentiona sporirea controlului statului asupra economiei si cresterea impozitelor percepute bancilor straine si hipermarketurilor cu actionariat strain - sumele suplimentare incasate astfel la buget urmand sa fie directionate catre programe sociale-, dar si o reforma a mass-media, ce este acum controlata in mare masura de capitalul german.

Modelul polonez pare  mai degraba a fi un model de democratie totalitara prin inlocuirea lui dracu cu frate-sau (geaman) . PIS a castigat Polonia inapoi. Probabil ca, la urmatoarele alegeri, vor castiga liberalii Polonia inapoi,  maturand cu sefii de servicii si judecatorii CC instalati de PIS. s.a m.d. Fostele tari comuniste au cam ramas in mentalul colectiv cu ideea ca partidul la putere trebuie sa aiba oamenii lui in toate institutiile de forta ale statului. La noi, Iohannis si ai lui (cu toti pedelistii , fosti basisti trepanati, camuflati in liberali) au zis ca au castigat Romania inapoi . Cred ca modelul romanesc e mai tare decat ala polonez pt. ca si daca ar schimba sefii serviciilor, procurorul general si seful DNA, judecatorii CCR, etc., cu un hei rup revolutionar,  n-ar face decat o rotire de cadre doar ca sa se bucure prostimea cu cica reforma. Oricum, de 25 de ani tot dintr-o reforma intr-alta reforma am tinut-o, din lac in putz. Basexu a excelat in instaurarea democratiei totalitare si ne-a "reformat" ca in filmele cu prosti.
Preocuparea reala a lui Iohannis este sa-si renoveze resedinta de prezident si sa-si protejeze casele de sentintele justitiei. Atata timp cat respecta cele impuse de industria prezidentiala, rolul lui pur decorativ nici nu se sesizeaza prea tare. Pe mine m-a amuzat ca dupa ce a discutat cu "reprezentantii" strazii, alesi dupa sprancene si culoarea ochilor de catre habar n-avem care "inginer" de imagine din industria prezidentiala, l-au obligat si sa mearga cu sapca pe cap la pietzari, ca sa strabata triumfal multimea de protestatari, protejat fiind de cercul de sepepisti aproape ingroziti sa nu-i fure careva sapca sau parpalacul prezidential, portofelul cu actele de identitate sau telefonul mobil. Macar au avut grija sa-l sfatuiasca pe prezident sa fie evaziv cu privire la momentul ales pt. strabaterea multimii, ca sa nu vina glumetii pregatiti cu vreo calimara cu cerneala ori baloane umplute cu confetti de spart cu bubuitura terorista in preajma prezidentului. Laughing

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Joi Noi 26, 2015 8:29 pm

Apropo de modele...

Modelul politic suedez poate fi o varianta de urmat pentru Romania. In Suedia, politicienii nu au privilegii si nici imunitate, cu alte cuvinte nu sunt mai presus de ceilalti cetateni ai tarii. In plus, in aceasta tara este aplicata o transparenta desavarsita in cheltuirea banilor publici. Un reportaj realizat de televiziunea braziliana TV Bandeirantes cu titlul „Suedia – politicieni fara privilegii” prezinta in detaliu pilonii unui model de succes atat pe plan politic, cat si economic.

In primul rand trebuie sa amintim ca modelul suedez a fost unul recunoscut si apreciat pe plan mondial si considerat drept unul dintre cele mai sigure din lume. Practic, modelul suedez a oferit o alternativa viabila intre economiile centralizate si libertatea pietelor neo-liberala. In Suedia, politicienii nu au privilegii in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate, sistemul urmand fara nicio abatere transparenta in privinta cheltuirii banilor publici.

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Suedia a fost laboratorul in care experimentele macroeconomice au fost puse in practica pentru a realiza ideologia social-democrata. Rezultatul acestor experimente a fost ceea ce astazi numim „modelul suedez al statului bunastarii”.

Profesorul de politici-economice Sven Steinmo sustine in „Modelul suedez al statului bunastarii. Fundamente, ascensiune si declin” ca modelul suedez al „statului bunastarii” a fost, fara dubiu, una dintre cele mai de succes realizari a valorilor social-democratice prin experimente macroeconomice.

Practic, suedezii au prezentat lumii o societate capabila sa atinga o economie eficienta si in continua dezvoltare, in acelasi timp mentinand o implicare a unui „stat al bunastarii” de dimensiuni considerabile. Practic, modelul suedez din aceasta perioada a oferit o alternativa viabila intre economiile centralizate si libertatea pietelor neo-liberala.
Tara cu cele mai mari salarii din Europa

Sven Steinmo mai arata ca Suedia a avut in ultimii ani o dezvoltare economica remarcabila, ceea ce i-a permis sa subventioneze programele sociale in care se afla angrenata. Problemele insa par sa vina din viitor: ca in toate democratiile avansate, imbatranirea populatiei va constitui o problema si va insemna cresterea beneficiarilor programelor sociale si scaderea numarului contribuabililor.

Concluzia lui Sven Steinmo este ca: „Modelul suedez” – inteles ca institutii de decizie corporatiste, politici salariale solidare, politicile de compromis – este posibil sa fi murit. Dar ambitia si suportul politic pentru o politica egalitarista si pentru un „stat al bunastarii”, foarte dezvoltat, precum si pentru taxe si impozite care sa-l sustina, raman in continuare foarte ridicate… in ciuda doctrinelor neo-liberale preponderente in lumea de azi.

Modelul suedez impune politicienilor sa nu mai aiba privilegii

Suedia nu ofera politicienilor sai nici privilegii, nici imunitate, nici indemnizatii speciale, iar transparenta autoritatilor in ceea ce priveste cheltuirea banului public este desavarsita. Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani, iar acest sistem face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in Suedia.

Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. De subliniat ca un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.
Drumul Atlanticului din Norvegia, cea mai periculoasa sosea din lume. VIDEO

Parlamentul din Suedia tine socoteala la toate cheltuielile in rapoarte depozitate intr-o singura incapere, iar fiecare parlamentar are dosarul sau. Orice suedez poate consulta dosarele individuale ale celor 349 de demnitari sau poate cere informatii online.

Totodata, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Bucataria este impartita la comun si nu exista personal de serviciu, potrivit unor date preluate de pe internet de romaniacurata.ro. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer. Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nu au salariu lunar sau un birou propriu. La randul sau, premierul Suediei are o resedinta in limita a 300 de metri patrati.

Privilegiile parlamentarilor din Suedia:

– In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.

– Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: “Pastrati curatenia”.

– Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.
Tara in care salariul mediu depaseste 10.000 de dolari/luna. Cati romani traiesc in tara fara somaj

– “Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux”, explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.

– Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

– Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.

– Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. “Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe”, a explicat o consiliera.

– Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fara indemnizatii speciale

– Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.

– Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.
Stii care este cea mai sigura tara din Europa? Nu are armata, iar oamenii isi lasa casele si masinile descuiate

Fara imunitate

– Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
– Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump – si-a pierdut postul de vicepremier.
*Scandalul a fost celebru in anii ’90, fiind cunoscut sub numele de “cazul Toblerone”. Sahlin si-a compromise cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze​ din functia de lider al Partidului Social Democrat.

Transparenta si control cetatenesc

– Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea.

– Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.

– Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la​ aceste informatii.*In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.

– Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru
Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

– Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.

Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Ian 13, 2016 9:41 am

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Feb 14, 2016 7:25 pm

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Mar 01, 2016 3:54 pm

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Mar 02, 2016 6:47 pm

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Mar 06, 2016 8:10 am

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Dum Mar 06, 2016 11:36 am

ENKI a scris:

Mosul este cam nihilist, insa nici traducerea "Asa vor locui oamenii:  flori,gradini; fara mahalale, si fara trecatori pe alei."nu este corecta.

baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  baso la data de Dum Mar 06, 2016 1:26 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]








baso
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 16005
Data de inscriere : 04/10/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Mar 29, 2016 9:50 am

La un an de la evenimente, hop si Mediafax cu stirea. Suspect



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Vin Apr 01, 2016 8:02 am

Una dintre cele mai bune emisiuni vazute de mine in ultimul timp. bine

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mier Mai 11, 2016 4:27 pm

Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!
Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să facem jogging.
Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult") în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de "energie vitală" şi că viteza cu care este consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de energie, precum "trasul de fiare" într-o sală de forţă, accelerează îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. "Un stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate...
Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii", afirmă Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi "radicali liberi" molecule instabile de oxigen despre care se crede că ar accelera îmbătrânirea.
Mai mult, "lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în situaţii de stres". Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producându-se mai puţini radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.

“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba, fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.

Nota Bene: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta trăieşte 100 de ani şi uite... s-a dovedit că aveau dreptate.

Lenea ca factor de progres al omenirii
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către cei care se scoală devreme. Este realizat de oameni leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”

Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
A: prost și leneș
B: inteligent și harnic
C: prost și harnic
D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.

Lenea în viziunea unui comunist
O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la paresse: réfutation du droit au travail de 1848, scrisă de Paul Lafargue (1842 - 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul la lene.
În esență, autorul arată că marii industriași / patroni consideră că lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor) posibilitatea de a se îmbogăți tot mai mult. De aceea, prin publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că, pentru a cumpăra mai mult, muncitorii vor munci mai mult, în final ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.
Concluzia autorului este că, dacă am munci mai puțin fiecare dintre noi, am putea trăi toți mai bine, șomajul ar scădea – iar nivelul de viață al populației s-ar îmbunătăți. Dar nu ar mai câștiga atât de mult patronii.


avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Sam Iun 18, 2016 6:56 pm

”Facebook prefigurează noua societate. Post-democraţia - dacă ar fi să-i spunem aşa - se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură - cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat.
Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin - să-i spunem - „presiune socială”.
În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.”

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Iun 21, 2016 6:48 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii naționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționare a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei dar mai departe probabil că societatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.

Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce idee e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo. Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?

Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin. Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catolice. Catolicilor nu le vom interzice  să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zicem, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.

Pe de altă parte, anume această idee imperială poate fi întâlnită la Nietzsche.  Nietzsche spunea:  Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concentra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chestiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic.  Adică, există reprezentanți ai acestei idei și în Europa.

La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoievski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei. Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezute în sine, unei Rusii în ascensiune.  Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.

Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europa. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei.  Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mul zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.

Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!  

Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot  și să salvăm Europa de ea însăși. Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg  că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.  Păi haideți să le spunem:  iată sub protectoratul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi  acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor ajunge la noi.  Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectorat al Rusiei. ȘI, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa.   Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean.  Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se tem că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru eurasiatic global care a cuprinde și Europa. De asemenea îi vom demonstra acestei diversități culturale eurasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Eurasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică.   Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această  cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc. În plus,  noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul)  au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da,  acesta a fost un instrument al politicii noastre externe. Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți parteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Eurasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt,  în linii mari, în jurul unui scop măreț.  Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor!  Dacă  nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procente Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creștem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta.  Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț. Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau?   Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism.  Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnologiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înalte vor fi ale noastre! Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!  Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei.  Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanooamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne.  Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părerea. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power eurasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamenii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi. De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea,  cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun.  După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absurdă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață.  Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus!  Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi!  Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstrează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi!  Haideți să ne unim! Eu zic: haideți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească în societate. Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vom readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice.  Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat!  Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, eurasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Economia e un lucru bun, dar neimportant!  Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia. Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Mar Iun 28, 2016 8:57 am

O dovada in plus ca oranjgutanii au actionat cu  premeditare si determinare pentru tampirea iremediabila a miorilor, distrugand practic un popor, o reprezinta acest articol, bazat pe zicerile perfect adevarate ale psiho-sociologului brasovean Aurelian Danu, fost prefect PD al judetului. vesel

Corporatismul – Stahonivismul îmbrăcat în haine noi – şi efectele devastatoare asupra omului

Într-una dintre antologiile de umor la culmea absurdului apare un banc: „A fost odată un miner evreu!” Aparent el nu spune prea multe. Privit însă prin filtrul mentalului colectiv el  este expresia unui adevăr istoric, a unui tip de mentalitate care deşi contopeşte două sisteme – cel capitalist şi cel socialist – au o mare relevanţă pentru viaţa noastră cotidiană, consecinţele sale fiind depersonalizarea, dezumanizarea şi derealizarea privite ca şi tulburări psihologice.

Ce adevăruri se ascund în spatele acestui banc?
Dincolo de superficialitatea dată de „culmea” absurdului se ascund două mari mituri: stahanovistul şi corporatistul.
„Ceea ce ne poate exprima acest banc este de fapt absurdul vieţii cotidiene al ultimilor 60-70 de ani în care, indiferent de tipul de societate, omul cotidian a fost adevărata victimă, el resimţind din plin efectele în plan psihologic al celor două tipuri de ideologii: minerul Stahanov şi corporatistul capitalist, aflat într-o continuă goană după profit, după bani”, ne spune psiho-sociologul Aurelian Danu, membru al Asociaţiei Psihologilor din Braşov.
Faptul că în societatea contemporană capitalistul, bancherul sau corporatistul este asociat cu cultura iudaică este doar o simplă coincidenţă, tratând-o ca atare.

Stahanovismul dincolo de doctrina comunistă…

Toate acestea au condus la formarea „omului nou”. A acelui tip de om care trebuia să aibă ca prioritate „planul cincinal”, producţia şi binele societăţii prin punea sa în totalitate la „dispoziţia sistemului”.
Această propagandă a cuprins cu rapiditate tot estul european. Cotidianele, gazetele de perete şi pancartele promovau „omul nou” în toată plenitudinea sa.
„Cei care astăzi sunt în pensie şi încearcă să-şi ducă viaţa devenită din ce în ce mai grea şi de neînţeles sunt la limita unei conştientizări: ei sunt cei care astăzi trăiesc efectele depersonalizării, al derealizării şi al dezumanizării societăţii moderne. Da, putem afirma cu maximă responsabilitate că acestea sunt reacţiile lor normale, fireşti din punct de vedere psihologic, la mitul stahanovismului comunist”, precizează Aurelian Danu.

Capitalismul – acelaşi conţinut, alt ambalaj…

La polul opus din perspectiva sistemului ideologic era capitalismul, acesta fiind privit din perspectiva unei prosperităţi iluzorii. Această societate se baza pe competenţă, competitivitate, descoperiri ştiinţifice, progres.
Toate acestea însă erau privite din perspectiva profitului. Ce „înfierau” reprezentanţii regimurilor totalitare? Defectele unei societăţi supuse dominaţiei banilor, a profiturilor şi a dominaţiei economice.
„Practic, erau regimuri care foloseau doar terminologii diferite. În est era dictatura Comitetului de Planificare, în vest era Board-ul companiei. Ce lipsea din acestă ecuaţie? Ce era cel mai clamat: omul, cu bunele şi relele lui, cu performanţele şi aptitudinile sale, cu viaţa lui privată, cu familia sa. Consecinţele? Dacă pentru sistem beneficiile erau clare, pentru om consecinţele au avut ca rezultat apariţia unor simptome de depersonalizare, de deralizare, de depresie, de anxietate, toate acestea pe fondul creşterii alarmante a stress-ului. Din păcate, sitemele sunt organisme depersonalizate prin definiţie. Ele sunt entităţi economice sau sociale care transcend timpului. Cu omul este mai greu. El trăieşte aceste realităţi dure, cu consecinţe pe termen lung, cu somatizări accentuate şi care pot conduce la afecţiuni grave cum ar fi infartul miocardic, accidentul vascular cerebral, tulburările şi bolile psihice”, ne-a declarat sociologul braşovean.

Ce este, în fapt, depersonalizarea?

Tulburarea de depresonalizare este o tulburare disociativa în care persoana este afectata de sentimentul persistent sau recurent al sentimentului că îşi pierde propria personalitatea, ca şi cum propria persoană nu îi mai aparţine cu totul.
„Simptomele depresonalizarii includ senzaţia de automatism, sentimentul persoanei că trece prin viaţă fără să o trăiască de fapt, sentimentul persoanei că se află într-un «film»,  sentimentul persoanei că trăieşte într-un vis care nu se mai termină. În formele mai severe poate apărea sentimentul deconectarii de propriul corp, experienţe de ieşire în afara corpului, detaşarea de propriul corp, de mediu sau de realitatea curentă sau chiar dificultăţi de conectare la realitate”, precizează Danu.
În concluzie, principala trăire este a lipsei de realitate, persoana cu tulburare de depersonalizare reclamând fenomene cum ar fi: senzaţia că se priveşte de la distanţă, senzaţia că face mişcări fără control direct, sentimentul că se află în mijlocul unui  „film” sau al unui vis, senzaţia că nu îşi poate controla mişcările sau vorbirea, sentimentul că este detaşată de propriile gânduri sau emoţii. Aceste experienţe pot duce la instalarea unor forme de anxietate semnificativa sau chiar de depresie majoră.

Căderea regimurilor comuniste vs. globalizare

Specialistul din Brașov spune că, fără a fi adeptul teoriilor conspirative, putem afirma că fenomenul globalizării a unificat cele două mituri, stahanovistul şi capitalistul, într-unul mult mai periculos: corporatistul.
Spre deosebire de „oamenii noi” ai regimului comunist, îmbrăcaţi în salopete, corporatişti  – noii „oameni noi” – au o imagine impecabilă: îmbrăcaţi la costum, într-o goană continuă cu moda, telefoane şi maşini de top, birouri în clădiri somptuoase şi lista poate continua.
Ce nu se conştientizează este că toate acestea au un ost. Nota de plată de multe ori este „plătită” individual de către fiecare angajat. Este adevărat că „decontul” se poate realiza mai devreme sau mai târziu, însă de cele mai multe ori el este plătit cu sănătatea fizică şi mentală a individului.
Principiul de viaţă dominant al acestui nou tip de om este angajamentul corporatist. În esenţa sa, angajamentul corporatist este o utopie. Este o mare minciună frumos ambalată.
Dacă mergem la Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul „angajament” înseamnă „o obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă de a realiza ceva, o făgăduială, un legământ, o promisiune solemnă”. Putem observa în această definiţie manifestarea liberă a propriei voinţe. Manifestarea unei dorinţe şi implicarea mecanismelor psihologice de realizare a ei. Până aici nu este nimic ieşit din comun, ba chiar am putea afirma că suntem într-o deplină normalitate psihologică. Mai  mult, abordarea conceptului de „angajament” din punct de vedere psihologic ar putea fi definit ca „un proces prin care oamenii se implică activ în definirea provocărilor, în luarea deciziilor, în planificarea, dezvoltarea şi realizarea de acţiuni care să conducă la schimbare”.
„A adăuga conceptului de „angajament” cuvântul corporatist devine o utopie, după cum afirmam anterior. De ce? Datorită faptului că «angajamentul» are legatura cu oamenii, iar corporatiile au conexiune cu banii. Un om îşi poate lua un angajament faţă de o altă persoană pe care să şi-l ducă la îndeplinire conform celor stabilite de comun acord, dar cum poate o companie să îşi ia un angajament  faţă de comunitate sau oameni atâta vreme cât scopul ei este profitul? Ce se întamplă dacă acea companie nu îşi respectă angajamentele? Cine o trage la răspundere? Nimeni!”, explică Aurelian  Danu.
Pentru a înţelege mai bine stahanovismul de tip nou ne propunem să analizăm câteva elemente care fac parte din viaţa cotidiană a unui corporatist.

Cadristul comunist sau managerul HR?

Cadristul din epoca de tristă amintire este cel care era responsabil cu cariera angajatului. El era cel care avea puteri absolute în raport cu angajaţii. El decidea cine este fruntaş în întrecerea socialistă şi cine merită să meargă la tratament prin sindicat sau să primească mai repede locuinţă sau o primă. El era direct coordonat de către conducerea intreprinderii şi de către partid, care oricum “ştia” tot;
Spre deosebire de cadrist, managerul HR corporatist „utilizează” instrumente ştiinţifice, măsoară eficienţa individului, performanţa şi randamentul la locul de muncă, măsoară timpul de luat masa şi timpul de fumat şi în mod special măsoară câţi bani, beneficii a dus companiei.
Dacă nu corespunde criteriilor ştiinţifice, compania este exonerată de obligaţiile pe care le are faţă de angajat şi acesta este „restructurat” sau „plasat” într-o schemă de reducere de personal, la care se adaugă vreo câteva salarii compensatorii şi care devin o capcană pentru angajat, el demisionând fără a mai beneficia de dreptul de şomaj. Cu alte cuvinte, angajatul „restructurat” face un nou angajament: renunţă la tot din „proprie voinţă” – a se citi voinţa managerului HR, a conducerii companiei.
Din tot acest mecanism cel care pierde este angajatul cu stresul şi temerile sale, cu iluzia dezvoltării personale, cu „povara” unui eşec prezumat de către acel manager HR .
Ca atare, corporatistului „restructurat”, dar deja integrat în noul sistem nu îi rămâne decât alternativa concurenţei. Şi aşa o ia de la capăt: interviuri, noi angajamente, noi promisiuni corporatiste… şi multă muncă peste program. La finalul acestui drum este o puternică erodare a personalităţii, a încrederii în forţele proprii, o puternică trăire de derealizare.

Planul cincinal vs. target

Vechea orânduire stabilea un plan cincinal pentru fiecare. Este adevărat că per total acesta era realizat. Dacă aveai o relaţie bună cu şeful de echipă, cu maistrul sau cu cadristul, problema planului era rezolvată.
În era corporaţiilor, planul cincinal a fost înlocuit de un nou concept: taget, adică ce ai de îndeplinit per unitatea de timp. Dacă îţi faci target-ul este OK! Pentru realizarea sa nu contează timpul alocat şi care de multe ori depăşeşte programul de lucru, nu contează mijloacele prin care îl realizezi şi nu contează costurile individuale pe care le resimte familia prin lipsa ta de acasă pentru a realiza targetul.
Din multe puncte de vedere target-ul este mai „ucigător” decât planul cincinal. El îţi fixează întregul parcurs de viaţă. De realizarea sa depinde plata ratelor, a concediilor din ce în ce mai scurte, a meditaţiilor copiilor etc.
Ca o ironie, depersonalizarea individului, derealizarea sa depinde de realizarea targetului. În plan individual, depersonalizarea şi derealizarea fac din ce în ce mai greu posibilă realizarea targetului, individul resimţind în plan individual puternice manifestări de demotivare, emoţii şi sentimente negative faţă de colegi, şefi sau familie, accentuarea stărilor de nervozitate etc. Toate acestea formează o „povară” din ce în ce mai greu de dus.

Efectele corporatismului sau despre ce s-a întâmplat cu Stahanov

Momentele ocazionale de uşoară depersonalizare sunt considerate normale şi de multe ori sunt datorate oboselii, epuizării după perioade destul de scurte de efort. Diagnosticul de depersonalizare implică inteferenţa persistentă a disocierii cu viaţa socială şi ocupaţională.
„Tulburarea de depresonalizare este produsă mai ales de evenimente traumatice severe cum sunt abuzul sexual, emoţional sau fizic, accidentele severe etc. Un factor agravant poate fi consumul de alcool sau – mai grav – de droguri. Depersonalizarea este accentuată de stimulii negativi, de interacţiunile sociale ameninţătoare, de relaţiile „toxice” si de mediile nefamiliare sau chiar ostile de muncă. Putem concluziona că existenţa unui mediu de muncă fundamentat exclusiv pe principii corporatiste sau stahanoviste poate avea consecinţe grave pentru evoluţia individului”, spune Aurelian Danu.
De altfel, stahanoviştii erau urâţi de toţi ceilalţi muncitori. Cercetări ulterioare au confirmat că rezultatele lui Stahanov în minerit au fost mult umflate. Aproape firesc, sub presiunea propagandei comuniste şi a deprecierii sistemului de personalitate, Alexei Stahanov a murit de alcoolism, într-un spital de psihiatrie, în 1977.

Soluţii pentru evitarea depersonalizării sau cum putem redobândi echilibrul vieţii cotidiene
Încă de la început trebuie precizat faptul că rolul depersonalizării este acela de a proteja persoana de stimuli negativi, fiind de fapt un mecanism de apărare al Eu-lui. Adesea depersonalizarea este însoţită de anxietate, atacuri de panică sau depresie.
Desi este o distorsionare a realitatii, depersonalizarea nu este o formă de psihoză, pentru că persoana are capacitatea de a face diferenţa dintre realitatea obiectivă şi propria sa lume interioară. Persoana face diferenţa dintre realitate şi fantezie.

Tratamentul depersonalizarii

Simptomele sunt ameliorate de interacţiunile interpersonale familiare şi confortabile, de stimularea fizică sau emoţională intensă şi de relaxare. Depersonalizarea este destul de rezistentă la tratament.
Psihoterapia este totuşi utilă în tratarea depersonalizarii, mai ales psihoterapia integrativă, apelul la un psiholog fiind deosebit de indicat. În tratarea acestor simptome, pacienţii sunt încurajaţi să îşi reintrepreteze simptomele într-un mod pe care să nu îl perceapă ca fiind ameninţător.
„Odată conştientizate, înţelese în linii mari, înlăturată semnificaţia lor catastrofică, pacienţii pot învăţa să trăiscă cu ele şi să găsească soluţii practice. Petrecerea timpului cu familia după orele de program, implicarea mai mare în viaţa copiilor, practicarea sporturilor sau unor activităţi recreative, discuţiile cu prietenii pot fi cele mai bune remedii pentru rezolvarea acestor simptome. De fapt reînvăţăm să fim oameni normali”, ne sfătuieşte Aurelian Danu.
Iar pentru a încheia într-o notă optimistă această parpalelă înre stahanovism şi corporatism, în aceaşi antologie de bancuri cu minerul evreu, există următorul banc: „Ar trebui să dai întotdeauna 100% la locul de muncă: 12% luni, 23% marţi, 40% miercuri, 20% joi, 5% vineri…”
Sâmbăta şi duminica acordă-ţi 100% ţie, familiei şi prietenilor adevăraţi!


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Am vrut sa-i scanez individului pagina de feisbuc, dar are peste 10 postari doar in ultimele 18 ore (cateva in ultima ora), asa ca am renuntat, cel putin pe moment.  Laughing


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  Sylver Cheetah 53 la data de Mar Iun 28, 2016 5:39 pm

Pentru mine, un model este marele om politic Remus Florinel Cernea.
avatar
Sylver Cheetah 53
s-a obișnuit
s-a obișnuit

Mesaje : 1001
Data de inscriere : 20/10/2014
Localizare : Milky Way

http://www.serialenet.ro

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Joi Iul 07, 2016 7:15 pm

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Sam Iul 16, 2016 9:45 am

Paul Craig Roberts: colapsul democrației occidentale


Democrația nu mai există în Occident. În Statele Unite, puternice grupuri de interese private, cum ar fi complexul militar și de securitate, Wall Street, lobby-ul corporațiilor agroindustriale și industriile extractiv-energetice, industria lemnului și cea minieră — exercită de mult timp un control mult mai mare asupra guvernului decât cel pe care îl pot exercita cetățenii obișnuiți. Dar acum, s-a renunțat și la aparența de democrație care mai era menținută.
În SUA, Donald Trump a câștigat nominalizarea din partea republicanilor pentru alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, delegații de la Convenția republicană plănuiesc să nu recunoscă nominalizarea lui Trump, pe care a votat-o poporul. Establishmentul politic republican ne arată că nu este dispus să accepte rezultatul unui proces democratic.
Oamenii au ales, dar alegerea lor este inacceptabilă pentru grupul de persoane care dețin puterea și care intenționează să își impună voința lor în locul voinței cetățenilor.
Vă mai amintiți de Dominic Strauss-Kahn? Strauss-Kahn este francezul care a fost șeful FMI și, potrivit sondajelor, ar fi putut deveni președintele Franței. Acesta a făcut unele declarații care au fost percepute ca fiind prea favorabile poporului grec. Aceste afirmații au îngrijorat grupurile puternice de interese din zona bancară, care se temeau că Strauss-Kahn se putea pune în calea jafului pe care l-au comis în Grecia, Portugalia, Spania și Italia. A apărut o cameristă de hotel care l-au acuzat că a violat-o. Strauss-Kahn a fost arestat și închis fără posibilitatea eliberării pe cauțiune. După ce poliția și procurorii s-au făcut de râs, acesta a fost eliberat, toate acuzațiile fiind anulate. Dar scopul a fost atins. Strauss-Kahn a trebuit să demisioneze din funcția de director al FMI și să-și ia adio de la șansa de a deveni președintele Franței.
Este ciudat, nu-i așa, faptul că a apărut acum o femeie care pretinde că Trump a violat-o când aceasta avea 13 ani.
Să ne gândim acum la modul cum a reacționat establishmentul politic la votul în favoarea Brexit. Membrii Parlamentului susțin că votul este inacceptabil și că Parlamentul are dreptul și responsabilitatea de a ignora voința poporului.
Concepția care pare a se răspândi în Occident este că cetățenii obișnuiți nu au competența necesară pentru a lua decizii politice. Este limpede poziția opozanților față de Brexit: pur și simplu nu ar trebui să îl preocupe pe poporul britanic dacă suveranitatea lor este cedată unei comisii arbitrare de la Bruxelles.
Martin Schultz, președintele Parlamentului European, a spus clar: „Nu ține de filozofia Uniunii Europene ca popoarele să își decidă singure soarta."
Mass-media occidentală a arătat că nici ea nu acceptă decizia poporului. Votul a fost etichetat ca fiind „rasist" și, prin urmare, poate fi considerat nelegitim.
Washingtonul nu are de gând să permită britanicilor să iasă cu adevărat din Uniunea Europeană. Washingtonul nu s-a străduit timp de 60 de ani să introducă întreaga Europă în „familia" UE asupra căreia Washingtonul își poate exercita influența pentru a lăsa ca democrația să-i strice opera.
Rezerva Federală, aliații de pe Wall Street ai acesteia și vasalii ei — banca Japoniei și Banca Centrală Europeană — vor determina devalorizarea lirei și a acțiunilor din Marea Britanie, iar presstituatele vor explica declinul acestor valori ca reprezentând verdictul pe care l-a dat „piața": că votul britanic a fost o greșeală. Dacă acum Marii Britanii i se permite să plece, vor fi depuse eforturi ca negocierile de pe parcursul celor doi ani sa fie folosite pentru a-i lega pe britanici atât de puternic de UE încât Marea Britanie să iasă doar formal.
Niciun om cu judecată normală nu poate crede că europenii se bucură că Washingtonul și NATO încearcă să îi plaseze în conflict cu Rusia. Totuși, protestele lor nu au niciun impact asupra guvernelor.
Să ne gândim la protestele francezilor față de ceea ce guvernul francez neoliberal — deși se dă drept socialist —, spune că reprezintă „reforma legii muncii". Ceea ce reușește să facă această „reformă" este să anuleze reformele pe care poporul francez a reușit să le obțină cu eforturi care au durat decenii întregi. Datorită acestor eforturi ale francezilor, slujbele au devenit mai stabile, oferind oamenilor venituri mai sigure, ceea ce a condus la reducerea stresului și la un trai mai fericit pentru fracezi. Dar corporațiile vor cât mai mult profit și consideră reglementările și legile care sunt în avantajul populației drept obstacole în calea obținerii unor profituri și mai umflate. Economiștii neoliberali au pledat în favoarea încălcării drepturilor angajaților francezi invocând argumentul fals potrivit căruia într-o societate umană șomajul e inevitabil. Economiștii neoliberali descriu această reformă drept „eliberarea pieței muncii" prin abrogarea reformelor obținute de poporul francez.
Desigur, guvernul francez reprezintă corporațiile, nu poporul francez.
Economiștii și politicienii neoliberali nu au nicio mustrare de conștiință că sacrifică calitatea vieții francezilor pentru a le lăsa corporațiilor globale cale liberă către realizarea unor profituri și mai dolofane. Ce valoare au astfel de reforme la nivelul „pieței mondiale" când rezultatul implementării lor este înrăutățirea traiului popoarelor?
Să analizăm puțin situația germanilor. Țara e invadată de refugiații fugiți din zonele devastate de războaiele declanșate de Washington, iar guvernul german a consimțit ca aceste războaie să fie purtate. Poporul german se confruntă cu ridicarea ratei criminalității și a agresiunilor sexuale. Ei protestează, dar guvernul nu îi aude. Guvernul german este mai preocupat de soarta refugiaților decât de soarta poporului german.
Să ne gândim și la modul cum grecii și portughezii au fost forțați de guvernele lor să ajungă în sărăcie pentru a fi stimulate profiturile băncilor străine. Aceste guverne reprezintă băncile străine, nu poporul grec sau portughez.
Ne întrebăm dacă va mai trece mult până când populațiile occidentale vor ajunge la conculzia că numai o „revoluție franceză" care să se încheie cu „ghilotinarea" acestor elite le va salva din situația în care au fost aduse.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  ENKI la data de Dum Iul 24, 2016 9:51 am

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 13932
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: Modele de societate

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum