diverse

Sfanta Scriptura vorbeste de diavoli ca fiind ingerii cei rai care, razvratindu-se impotriva lui Dumnezeu, au fost alungati din cer si izgoniti pana in fundul Tartarului, adica al iadului celui intunecat. De infatisarea acestor ingeri rai sau draci nu se pomeneste insa nicaieri in Vechiul sau Noul Testament. Singurele pasaje din Sfanta Scriptura (Matei, IV, 1-11; Marcu, I, 12-13; Luca, IV, 1-13) unde se vorbeste de aparitia diavolului, cand vine sa-l ispiteasca pe Iisus, nu dau nici o indicatie asupra chipului si infatisarii lui. In credintele poporului, dracul are insa o infatisare bine stabilita, care nu prea variaza de la popor la popor si pe care o regasim in mai toate picturile religioase.

baso a scris:Cu mintea de acum, banuiesc ca dracu' ,in subconstientul pisicesc, il constituie o chestie cu multe picioare , mult mai mare decat un paianjen, ceva tarantule sau niste crabi cu care stramoashtele pisicilor domestice de azi sa fi avut candva experientze tare nashpa. Astfel incat, s-a transmis din generatzie in generatzie reactzia instinctiva de teama ori de atac furios la vederea a ceva ce pare periculos pt. ele , cum ar fi de exemplu o mana cu degete cracanate care se misca dubios Putzini au fost pisoii cu care am experimentat mana diabolica fara sa reactioneze ca electrocutatzi Cei mai simpatici si plini de personalitate erau, fireste, cei ce atacau, cu pupilele marite, pufaind manioshi, mana cu degetele cracanate si miscatoare

ENKI a scris:

baso a scris:Cu mintea de acum, banuiesc ca dracu' ,in subconstientul pisicesc, il constituie o chestie cu multe picioare , mult mai mare decat un paianjen, ceva tarantule sau niste crabi cu care stramoashtele pisicilor domestice de azi sa fi avut candva experientze tare nashpa. Astfel incat, s-a transmis din generatzie in generatzie reactzia instinctiva de teama ori de atac furios la vederea a ceva ce pare periculos pt. ele , cum ar fi de exemplu o mana cu degete cracanate care se misca dubios Putzini au fost pisoii cu care am experimentat mana diabolica fara sa reactioneze ca electrocutatzi Cei mai simpatici si plini de personalitate erau, fireste, cei ce atacau, cu pupilele marite, pufaind manioshi, mana cu degetele cracanate si miscatoare

Mana cu degetele raschirate reprezinta o laba cu gheare, gata de atac, nu numai pentru pisici.
In ceea ce il priveste pe Nefartatul, reprezentarile lui incornorate si copitate (sau cu gheare, dupa caz) par sa vina vin din vremurile gnozelor dualiste, ajutand imaginatia sa contureze un surogat de "fiinta" pentru... nefiinta, ca sa zic asa.
Pentru ca raul in sine nu exista, exista doar o lipsa a binelui posibil dar neinfaptuit, care poate fi resimtita in diferite... chipuri, mergand pana la "materializari".

baso a scris:

ENKI a scris:

baso a scris:Cu mintea de acum, banuiesc ca dracu' ,in subconstientul pisicesc, il constituie o chestie cu multe picioare , mult mai mare decat un paianjen, ceva tarantule sau niste crabi cu care stramoashtele pisicilor domestice de azi sa fi avut candva experientze tare nashpa. Astfel incat, s-a transmis din generatzie in generatzie reactzia instinctiva de teama ori de atac furios la vederea a ceva ce pare periculos pt. ele , cum ar fi de exemplu o mana cu degete cracanate care se misca dubios Putzini au fost pisoii cu care am experimentat mana diabolica fara sa reactioneze ca electrocutatzi Cei mai simpatici si plini de personalitate erau, fireste, cei ce atacau, cu pupilele marite, pufaind manioshi, mana cu degetele cracanate si miscatoare

Mana cu degetele raschirate reprezinta o laba cu gheare, gata de atac, nu numai pentru pisici.
In ceea ce il priveste pe Nefartatul, reprezentarile lui incornorate si copitate (sau cu gheare, dupa caz) par sa vina vin din vremurile gnozelor dualiste, ajutand imaginatia sa contureze un surogat de "fiinta" pentru... nefiinta, ca sa zic asa.
Pentru ca raul in sine nu exista, exista doar o lipsa a binelui posibil dar neinfaptuit, care poate fi resimtita in diferite... chipuri, mergand pana la "materializari".

Yo ma refeream la un experiment banal care poate provoca reactzii de atac sau de teama la pisici Pozele ,desenele sau filmele cu tot felul de draci sau extraterestri, paianjeni, nu le impresioneaza Poate, eventual, imagini dinamice cu pesti, soricei,alte pisici sau catzei. Chiar si asa, dupa ce realizeaza ca ceea ce vad este virtual , se plictisesc repede de atac In schimb, la faza cu mana diabolica , chiar daca s-a prins matzocul atacator ca-i mana cu pacaleala , tot sare la atac daca are chef si dispozitie Doar prima data este prima reactzie; dupa aia, pisicilul manios o abordeaza ca pe o reactzie fireasca la insistentza de a-l bazai cu o mana dornica de zgarieturi si mushcaturi .

baso a scris:Documentarul vazut la National Geographic mi-a atras atentzia asupra acestui manuscris dar, mai ales, asupra omului care l-a creat. Mi s-a parut interesant modul in care , prin manipulare psihologica, s-a creat o ceatza de mister si teama in jurul acestei lucrari. In realitate, ceea ce este de apreciat si merita respectul , este munca colosala a unui om , calugar copist si grafician, despre care nu a ramas in istorie date prea certe, ci doar legenda ca ar fi ales o viatza solitara pentru pacate grave iar pt. a nu fi zidit de viu, ca pedeaspa, a jurat episcopului ca va crea cea mai frumoasa carte pe care a vazut-o lumea, care va contine Biblia dar si toate cunostiintele dobandite de om pana la acea vreme, toate intr-o singura noapte. Insa,pentru a-si duce la indeplinire misiunea imposibila, calugarul si-ar fi vandut sufletul diavolului. Mi s-a parut chiar trist si revoltator felul in care altzii (in special "crestinii") au gasit de cuviintza sa-i "justifice" munca titanica, demonizandu-i lucrarea si sufletul. Poate pentru ca nimeni din acele vremuri si nici ulterior nu s-ar fi angajat la o astfel de munca, preferand sa fie zidit de viu
Si da, este ciudat ca acel codex sa fie considerat a opta minune a lumii, fiind creatzia unui om considerat ca si-ar fi vandut sufletul diavolului pt. a-si finaliza lucrarea promisa , lucrare care sa contzina Biblia si toate cunostiintele dobandite de om pana la acea vreme.

ENKI a scris:Chiar si numai pdf-izarea Codexului a constituit o munca titanica, la care se pare ca un alt pacatos s-a incumetat.
Chiar acum descarc fisierul de 484 MB de aci: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Printre multele specii de gaste salbatice din Europa, exista una care poarta, agatata de ea, o poveste dintre cele mai curioase; o legenda intemeiata pe o stranie credinta medievala, interesanta si amuzanta astazi, ca multe dintre naivele convingeri zoologice ale oamenilor Evului Mediu. Specia cu pricina este Branta leucopsis, o gasca de marime mijlocie, cu penaj alb-negru-gri, caruia ii datoreaza denumirea populara de gasca-calugarita (scuzati cacofonia, dar n-am avut cum s-a evit). E o specie migratoare care cuibareste in Arctica si ierneaza in regiuni temperate vest-europene ca Scotia, Anglia, Irlanda, Olanda…
...
Intr-o lucrare din anul 1187 sau 1188, numita Topographia Hiberniae, autorul, Gerald din Wales (sau Giraldus Cambrensis, in latina), calugar si cronicar, descrie cu tampenii ciclul de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stia lumea pe atunci: ele nu se imperecheaza, nu depun si nu clocesc oua si nu-si fac cuib, ca alte pasari, ci cresc pe lemnul copacilor sub forma unor ciudate fapturi mici, cu corpurile acoperite de cochilii; la un moment dat al ciclului lor de dezvoltare, “cand corpul s-a acoperit cu pene”, ele cad in mare. Autorul afirma ca a vazut adesea, cu ochii lui, “mai mult de o mie” de astfel de “gaste” mititele, crescand pe cate o bucata de lemn, adusa de valuri la malul marii.

baso a scris:

ENKI a scris:Chiar si numai pdf-izarea Codexului a constituit o munca titanica, la care se pare ca un alt pacatos s-a incumetat.
Chiar acum descarc fisierul de 484 MB de aci: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ma gandesc ca nu vrei sa fii tu pacatoasul care sa faca munca titanica de a traduce codexul in limba romana
Il potzi studia on line aici [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile sau snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales cu pescuitul. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu , care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţelel mci şi nu mai este atât de periculoasă.

In tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că , dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

• “Sf. Petru patroneaza caldura si ploaia (gerul nu-l sloboade Sf. Petru, ci Dumnezeu). El fierbe trei zile piatra adevarata pentru a o marunti, ca sa nu vatame campurile. Cand se aude huruind in cer, atunci cand tuna inabusit, se crede ca Sf. Petru fierbe piatra. De aceea Sf. Petru se serbeaza timp de trei zile, incepand cu 29 iunie. Cand oamenii nu socotesc puterea dumnezeiasca, Sf. Petru cheama balaurii si cu dansii se ajuta la batutul lumii cu piatra; balaurii o maruntesc, iar el o da, adica face sa ploua cu piatra (Tudor Pamfile).
• “Cand Sf. Petru plesneste din bici, din sfichiul biciului sar scantei, care cazand pe pamant, se prefac in licurici. Licuricii sunt blagosloviti de sfant ca sa lumineze calea ratacitilor in paduri. Ei se ivesc aproape tot timpul in preajma acestei zile (Tudor Pamfile).
• “La 29 iunie inceteaza de a mai canta privighetorile si cucul (Petre Ispirescu).
• “De ce nu mai canta cucul la Sanpietru. Un singur nas a avut cucul, si ala a fost Sanpietru. Dar cum o fost el cucu p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nasu-sau. Nasu-sau alearga mereu dupa ei, doar, doar o pune mana pe ei. Atat de mare frica ce are cucul, ca, de vede licuricii noaptea, fuge si de ei, caci i se pare ca vina nasu-su cu potera dupa el. Asa o duce el, pana mai e o saptamana pana la Sampietru, tot cantand, cand tace. Tace ca s-aapropie Sampietru si i-e frica ca-l aude. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai canta, de frica nasu-sau. (Revista Sezatoarea, an XIII, 1913, pp. 173-174).

OLANDEZUL ZBURATOR

Motto: Ia dacul tău si umblă!

Iacă dacomaniacii spun, că Zamolxe zeu străbun,
Al de nu ştiu cum îl cheamă, care însă-i zeu de seamă,
Al de-i zic ei ba Zalmoxis, ba Zalmoxes, ba Zamolxis,
Al de-n peşteri are uliţi, pe viteji ii trage-n suliţi.

Este tatăl lui Iisus, Dumnezeu Tatăl de Sus.
Si zic dacomaniacii că Iisus e neam cu dacii
Si-i scornesc genealogia, chiar de-aici, din România
Si din Fiu de Dumnezeu il făcura lup de zeu.

Duhul Sfânt nu mai există în scorneala lor cea tristă,
Iar minunea procreării e complet dată uitării.
Si-uite aşa aruncă pata pe Fecioara-Imaculata
Iar obrajii nu le ard, că-l scot pe Iisus bastard.

Pui de dac dacă-i Iisus, având tatăl Om de “Sus”,
Logic mi-ar părea doar dacă, Maica Precista-ar fi dacă.
Si nici c-ar fi de mirare şi nici tocmai o-ntâmplare,
Dacă Maria ca dacă, i-ar fi pus Lui o dădacă.

Si dac-o dac-avea dădaca şi dacă dădaca-i dacă,
-Dacă-i dacă e şi tracă - şi dacă Geta-i zicea parcă,
Iar pe mă-sa masageta ar fi chemat-o tot Geta,
Cele două Gete gete, ar fi cert şi masagete.

Tot cert e şi că Maria, cu Grădina-n România,
Dacă-i dacă e şi tracă, şi mai e şi geto-dacă,
Si fireşte că-i şi getă, get-beget şi masagetă.
Si-acu-s trei gete, vai mie, două Gete şi-o Mărie.

Dacu-i get-beget un get, deci Iisus, ca daco-get
Carevasăzică-i get, ba încă şi masaget.
Dară asta nu e tot, căci getul de fapt e got.
Toti goţii sunt geţi se ştie, e-adevăr sută la mie.

Dar cum dacii-s neam de traci, traco-goţii-s goto-daci,
Daco-geţii-s daco-goţi, iară goţii-s masagoţi.
Si-apoi cum latinii-s daci, evident nu poţi să taci
Că Iisus n-ar fi român - dacomaniacii-o spun -.

Aşadar, pe cât socot, dacul Iisus este got,
Român neamţ, sau mai pe şleau, denumirea de i-o dau,
Ostrodac şi viziget, vizidac şi ostroget,
Get curat, deci get-beget. Si-orişicât... şi masaget.

De la dacomaniaci înveti, că-n Punjab sunt masageţi
Si-n Punjab lumea vorbeşte numai geto-romaneşte.
Iar de cercetezi puţin, rromii tot de-acolo vin.
,,Janes rromanes?’’ ziceau, dacii cand se întâlneau.

Iar de-acuma n-ai ce-i face, când vorbim de daci şi dace
Rromii-s fratii nostri geţi, cu strămosii masageţi,
Si-orice Mărie-i rromnie, chiar cu altă pălărie.
Iar dacul Iisus ca om era si cel mai mişto rrom.

Dar iată c-altfel de daci, bulgari tracomaniaci,
Terci de traci, slavi şi turanici, de credinţă pravoslavnici,
Susţin ferm in bulgăreşte, adică mai pe ruseşte,
Că-i o ”naruşenie” clar, căci Iisus este bulgar .

Aţi văzut cum merge treaba? Baba Rada-i Rada Baba.
Si-ar mai fi un amănunt, important, deloc mărunt:
Dutchii-s daci, deci dutchii-s geţi, dutchii-s deutschi, aşa că-s nemţi
Iar neamţul Iisus pe-un nor, e-Olandezul Zburător.


Grav e insă că nu dacii, ci maghiaromaniacii,
Curmă brusc toată povestea, aducând cu ei şi vestea
Cum că ei sunt cei mai tari, c-Adam şi Eva-s maghiari,
Că Iisus nu-i daco-get, ci e ungur get beget .

Hait! Se-nfig la cozonac! Cuum!? E nemeş? Nu e dac?
Nu-i bulgar, nici tracogot, nu-i nici rrom, nici vizigot?
Nu-i nici neamţ, nici olandez? Nici măcar pakistanez?
Poftim dilemă..! Ce faci!? Dacii-s unguri sau doar daci?

Dacomaniaci iubiţi! Ian mai bine socotiţi
Tot cum socotesc şi eu, că Iisus era evreu.
Si că Dumnezeu ‘i-eTată, nu oricine vi s-arată.
Si scorniţi altă-ntâmplare, mai puţin dăunătoare.

Ins-acuma ce te faci !? Dracii-s traci sau dracii-s daci?
Asta au omis ei parcă, şi-asta-i întrebarea dacă
Dracii s-ar trage din traci, daco-geţi sau doar din daci.
Dar cum nu putem s-aflăm, mai bine nu ne-ntrebăm. .

Moaştele Sfântului Apostol Iacob vor sta la Catedrala Arhiepiscopală până joi seară, urmând ca ele să fie duse la Peştera Sfântului Apostol Andrei.

Prăznuit în fiecare an în ziua de 30 noiembrie, creştinătorul românilor se bucură de o evlavie deosebită în rândul credincioşilor. Întreaga ţară, dar în special Dobrogea, este în sărbătoare, deoarece în această provincie se află peştera în care a trăit întâiul ucenic al Mântuitorului Hristos.

Istoriografia, bazată pe izvoare literare, arată că, după tragerea la sorţi, Sfântul Apostol Andrei a primit misiunea de a predica Evanghelia Mântuitorului Hristos şi în vechea provincie a Dobrogei. Potrivit cercetătorilor, locul în care a sălăşluit şi s-a rugat a fost peştera unde, actualmente, există o mănăstire. Locaşul de cult este unicat în spaţiul monastic, incluzând primul altar creştin de pe teritoriul românesc.

ENKI a scris:

Mihai Rapcea a scris:Suntem un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales să se dăruiască practicii spirituale şi să se integreze în ashramurile din Bucureşti. Mulţi dintre noi am luat această decizie la sugestia lui Grieg, cu foarte mulţi ani în urmă, fiind alături de el şi de ceilalţi colegi ai noştri, în multe momente importante ale acestei şcoli de yoga. Am ales să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacţii materiale, din dorinţa de a evolua spiritual şi de a deveni focare de lumină divină întro lume scufundată în întunericul unei epoci a ignoranţei şi confuziei

Când oboseam, ne însufleţea gândul realizărilor excepţionale, a salturilor prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care şcoala noastră de yoga, prin revelaţiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume.   

Toate acestea întârzie însă să apară  . Au rămas doar stările şi trăirile (pt. simplificare, as propune  stăririle excepţionale  )în urma exemplificărilor spirituale şi o anumită integrare spirituală, de luminozitate a conştiinţei, specifice celui integrat în ashram.
.............Ashramistul de rând este astăzi folosit, înselat şi spoliat de către cei ce conduc MISA. Un ashramist munceşte gratis, fără asigurare medicală, fără drept la pensie, fără a i se asigura minimul de protecţie socială sau medicală în caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate şi insuficientă cantitativ. Un ashramist primeşte de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primeşte de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o farfurie de supă (porţie fixă !), un polonic de cartofi fierţi; ca cină,o plăcinţică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot şi o eugenie (porţie fixă şi asta !).

Ashramistul este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri, întreţinerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul, gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada verii – când nu este necesară încălzirea), şi toate astea în condiţiile în care în majoritatea ashramurilor se trăieşte mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu: în unele ashramuri nu este curent la priză decât 3 ore, şi atunci numai noaptea (pentru economie – deşi se plătesc chipurile, facturi gigantice). Unora dintre ashramişti li se cere să plătească întreţinere 250 lei pe lună (pe timp de vară !), trebuie să îşi plătească cursurile de yoga (80 lei lunar!) şi să îşi ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porţia de hrană), şi medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp. Căci, trebuie să îţi faci norma de karma yoga zilnică (între 6 şi 8 ore zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine faţă de cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabăra de la Costineşti. Străinii o duc mai bine, căci ei au bani iar norma lor de karma yoga în general nu depăşeşte 5 ore pe zi. La tipografie eşti muncit în condiţii inumane (căldură, mizerie), umilit permanent şi înjosit ca un sclav de angajaţii de la tipografie, iar orele nefăcute se dublează, sancţiunea fiind interdicţia de a putea pleca în vacanţă. La toate astea se mai adaugă şi OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de rând 3 din 4 pe lună, fără întârzieri mai mari de 20 de minute – care se considerau absenţe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde eşti obligat să strigi diferite lozinci şi să ţii tot felul de pancarde în care ai încetat  de mult să mai crezi. Evident, nu ţi se plăteşte (şi nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiţi” să facă consacrarea înainte… şi să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul ) . La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îţi dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig – să ai putere să strigi.

Trebuie să mai participi obligatoriu la şedinţele de ashram săptămânale, unde se întocmesc listele cu activităţi (participanţii la mitinguri) şi alte activităţi. La aceste şedinţe, ce rivalizează cu interminabilele şedinţe de partid ale PCR-ului, ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc poliţe, se linşează în public moral (celebra autocritică) cei care protestează şi primesc pedepse cei ce au curajul susţinerii propriilor opinii . Dacă întârzii sau lipseşti, eşti pedepsit cu ore la tipografie suplimentare.  Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), şi chiar şi la sălile de curs, camere de supraveghere  care îi înregistrează pe toţi cei care se află acolo.

...............

Foamea şi lipsurile de tot felul au erodat conştiinţele colegilor. Se fură mâncare din frigider, DE FOAME . Se mituiesc şefii şi cei care ţin evidenţa prezenţelor de tot felul. Dacă ai bani (şi nu mulţi !), o duci bine în ashram. Îţi poţi plăti karma yoga şi orele de tipografie, mai avem un pic şi o să ajungem să ne plătim colegii să facă nauli pentru noi (şi să ne consacre nouă roadele acestor execuţii), ca să ne putem face tapasul.   

Toate acestea denotă o viaţă trăită în falsitate, frică, minciună şi făţărnicie.
...............

Când ei au gândit cum să îţi ocupe tot timpul, unde şi când să mai câştigi un ban ca să plăteşti toate cheltuielile ce ţi se impun, de unde să mai scoţi un ban ca să îţi mai cumperi o haină, un pantof, ceva de mâncare, pastă de dinţi, hârtie igienică, tampoane, cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un iubit/iubită şi vrei să îi faci un cadou ! 

În plus, unii au fost daţi afară din ashram doar pentru că au încercat să îşi ia un serviciu ca să aibă bani să mănânce !  În schimb, se acceptă să lucrezi pe bani de nimic la Steaua Divină (câte 6 sau 8 ore pe zi), fără carte de muncă sau cu carte de muncă pe program mult mai mic decât în realitate, pe un salariu de 250 lei pe lună, din care le ajunge să îşi plătească întreţinerea !

...............

Nu în acelaşi fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere şi frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri şi tracasări) să plece la muncă fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca dansatoare la bară.  Banii intră TOŢI la MISA, căci se munceşte în regim de karma yoga , iar ele primesc doar 1% din suma câştigată. Chiar şi aşa, femeile nu mai vor să muncească pentru voi, iar voi aţi inventat poveşti de genul că extratereştrii benefici v-au inspirat să creeaţi concursurile de Miss Shakti, de unde vă racolaţi femeile.  

............. Grupul Mahavira ananda    a devenit mai nou, antreprenor de muncă yoghină. Ei oferă locuri de muncă pentru bărbaţi în străinătate (muncă în construcţii) şi asigură cazare, transport şi parţial hrana, pentru 300 euro pe lună, restul fiind consideraţi… “donaţii”. Condiţia obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este să prestezi 2 saptămâni de muncă grea (de şantier) în cadrul ashramului lor, PE GRATIS, doar pentru cazare şi hrană (parţială).   

Mai nou, s-a aprobat de către şefii din MISA ca în tabăra spirituală de la Costineşti, datorită faptului că există interdicţia aprinderii lumânărilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat (pentru cei care au tapas-uri de ofrandă de lumină   –şi sunt MII DE ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEŞTIA SĂ ÎŞI POATĂ APRINDE LUMÂNĂRILE la ashramul numit viluţa al grupului Mahavirananda, CONTRACOST,  cu 2 lei de persoană/tăviţă de lumânări. 

Deci sunt unii care ştiu să transforme până şi energia spirituală a luminii lumânărilor în bani !

............. Grieg, tu eşti primul care ne neîndreptăţeşti, atunci când tratezi diferit cursanţii. Pe femeile pe care îţi fac favoruri sexuale le îngropi în bani şi cadouri scumpe, le plimbi prin Paris şi le răsfeţi cu mâncăruri bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca nişte sclavi pentru a ţine în viaţă o şcoală de yoga – ŞI VIAŢA TA DE LUX ŞI DE DESFRÂU, nu se găsesc bani pentru mâncare, cazare, sănătate, curent electric, sau vacanţe. 

............ Contrar celor spuse de MISA în public, ştim că oamenii tăi mituiesc judecătorii şi procurorii, ştim că toate firmele MISA (cu tipografia în frunte !) activează ilegal, la negru, cu sclavi yoghini ! Sclavii însă nu îşi pot da demisia. Sclavii doar se cumpără şi se vând.  
Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI, căci am ajuns la capătul răbdării.

Semnat: Un grup de ashramisti (cu adevărat indignaţi !)"