Acasa
Ultimele imagini
Publicatii
Înregistrare
ConectareMedicina
+4
aurora
Anahoret
baso
RocketQu33n
8 participanți
Pagina 1 din 1
Medicina
RocketQu33n Mier Noi 10, 2010 10:34 pm
Trebuie sa aveti cont asa ca public aici intregul articol
Laptop Exposure Associated With Nonthermal Effect on Sperm Quality
November 5, 2010 (Denver, Colorado) — Exposure to laptop computers might adversely affect male fertility by inducing DNA fragmentation and decreasing progressive motility, according to research presented here at the American Society for Reproductive Medicine 66th Annual Meeting.
In the first study of its kind to evaluate the effect of laptop computers receiving wireless Internet signals on human spermatozoa, researchers evaluated semen samples from 15 men. The samples were separated into 2 incubation groups: one that was exposed to a laptop computer receiving a WiFi signal for 4 hours, and another that was not.
Despite the fact that the 2 groups were kept at a controlled temperature (25 °C) to rule out thermal effects, the results showed significant DNA damage and decreased sperm motility in the laptop-exposed group.
"We controlled and fixed the temperature to avoid thermal effects," said Conrado Avendano, PhD, lead author of the study and director of research at the Nascentis Reproductive Medical Center in Cordoba, Argentina.
Prior to incubation, the sperm was assessed for parameters such as concentration, motility, morphology, and vitality. Evaluation after incubation showed decreased sperm motility in the laptop-exposed group (73.5 ± 8.2 vs 63.6 ± 7.3; P < .05), increased sperm immotility (18.8 ± 6.9 vs 28.3 ± 7.3; P < .05), and an increase in sperm DNA fragmentation (6.3 ± 8.1 vs 13.1 ± 9.2; P < .05), compared with the nonexposed group.
"After 4 hours of incubation, the sperm motility had decreased significantly in the exposed group, compared with the unexposed group," Dr. Avendano told Medscape Medical News.
"In addition, we evaluated sperm DNA fragmentation and saw that after incubation under the laptop, the percentage of spermatozoa with DNA damage was increased more than in the unexposed group," he said.
No significant differences were seen in levels of nonprogressive sperm motility and vitality.
The findings regarding sperm motility and DNA fragmentation raise concerns about the effect of laptops on male fertility, Dr. Avendano said.
"It has been shown that sperm motility and DNA fragmentation quality are necessary for normal fertilization," he said. "Therefore, we speculate that the use of [WiFi-connected] portable computers . . . near the testis may decrease sperm quality by a nonthermal effect, and likewise may reduce the chance of pregnancy."
Previous studies looking at the effects of cell phones have shown that the devices can reduce semen quality, and laptop studies have looked at the thermal effects of laptop computers; however, this is the first study to show the effect of exposure to a laptop computer and to radio frequency electromagnetic waves from its WiFi signal on sperm quality in an in vitro model, Dr. Avendano said.
"Previous work by another research group has shown that the use of laptop computers on the lap may increase scrotal temperature. This point is very important, because it has been shown that increased temperature is detrimental to normal sperm generation (spermatogenesis)," he explained.
To the best of our knowledge, this is the first study to evaluate the impact of laptops on human spermatozoa and to demonstrate a detrimental effect from a nonthermal mechanism, he continued.
The study's limitations include its small size and the fact that it was an in vitro study. Dr. Avendano said that future research will probe the possible mechanisms behind the effect.
"We want to know the molecular mechanism that produces the detrimental effect on the sperm," he said. "We believe that if we know the mechanism, we may know how to counteract adverse effects. [Therefore], we want to do a similar evaluation in an in vivo group."
In the meantime, he said, the preliminary findings represent a red flag in regard to laptop use.
"This is the beginning of a new line of research," and new data will be needed to confirm this finding, Dr. Avendano said. "However, we recommend that our patients do not use the computer on the lap, especially if they are of reproductive age."
Keith Jarvi, MD, professor in the Department of Surgery at the University of Toronto, Ontario, agreed that much more research will be necessary before any conclusions can be drawn, but the study nevertheless sheds light on a potentially important issue.
"This is a very interesting but very preliminary study. The effect of laptops on real people's testis is still unknown, and this study does not shed light on this," he said.
"However, the study does provide hints as to what might be happening, and [points us toward] the kinds of studies in humans that would answer the question about the effect of laptops on male fertility," Dr. Jarvi said.
Dr. Avendano and Dr. Jarvi have disclosed no relevant financial relationships.
American Society for Reproductive Medicine (ASRM) 66th Annual Meeting: Abstract O-249. Presented October 27, 2010.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Laptop Exposure Associated With Nonthermal Effect on Sperm Quality
November 5, 2010 (Denver, Colorado) — Exposure to laptop computers might adversely affect male fertility by inducing DNA fragmentation and decreasing progressive motility, according to research presented here at the American Society for Reproductive Medicine 66th Annual Meeting.
In the first study of its kind to evaluate the effect of laptop computers receiving wireless Internet signals on human spermatozoa, researchers evaluated semen samples from 15 men. The samples were separated into 2 incubation groups: one that was exposed to a laptop computer receiving a WiFi signal for 4 hours, and another that was not.
Despite the fact that the 2 groups were kept at a controlled temperature (25 °C) to rule out thermal effects, the results showed significant DNA damage and decreased sperm motility in the laptop-exposed group.
"We controlled and fixed the temperature to avoid thermal effects," said Conrado Avendano, PhD, lead author of the study and director of research at the Nascentis Reproductive Medical Center in Cordoba, Argentina.
Prior to incubation, the sperm was assessed for parameters such as concentration, motility, morphology, and vitality. Evaluation after incubation showed decreased sperm motility in the laptop-exposed group (73.5 ± 8.2 vs 63.6 ± 7.3; P < .05), increased sperm immotility (18.8 ± 6.9 vs 28.3 ± 7.3; P < .05), and an increase in sperm DNA fragmentation (6.3 ± 8.1 vs 13.1 ± 9.2; P < .05), compared with the nonexposed group.
"After 4 hours of incubation, the sperm motility had decreased significantly in the exposed group, compared with the unexposed group," Dr. Avendano told Medscape Medical News.
"In addition, we evaluated sperm DNA fragmentation and saw that after incubation under the laptop, the percentage of spermatozoa with DNA damage was increased more than in the unexposed group," he said.
No significant differences were seen in levels of nonprogressive sperm motility and vitality.
The findings regarding sperm motility and DNA fragmentation raise concerns about the effect of laptops on male fertility, Dr. Avendano said.
"It has been shown that sperm motility and DNA fragmentation quality are necessary for normal fertilization," he said. "Therefore, we speculate that the use of [WiFi-connected] portable computers . . . near the testis may decrease sperm quality by a nonthermal effect, and likewise may reduce the chance of pregnancy."
Previous studies looking at the effects of cell phones have shown that the devices can reduce semen quality, and laptop studies have looked at the thermal effects of laptop computers; however, this is the first study to show the effect of exposure to a laptop computer and to radio frequency electromagnetic waves from its WiFi signal on sperm quality in an in vitro model, Dr. Avendano said.
"Previous work by another research group has shown that the use of laptop computers on the lap may increase scrotal temperature. This point is very important, because it has been shown that increased temperature is detrimental to normal sperm generation (spermatogenesis)," he explained.
To the best of our knowledge, this is the first study to evaluate the impact of laptops on human spermatozoa and to demonstrate a detrimental effect from a nonthermal mechanism, he continued.
The study's limitations include its small size and the fact that it was an in vitro study. Dr. Avendano said that future research will probe the possible mechanisms behind the effect.
"We want to know the molecular mechanism that produces the detrimental effect on the sperm," he said. "We believe that if we know the mechanism, we may know how to counteract adverse effects. [Therefore], we want to do a similar evaluation in an in vivo group."
In the meantime, he said, the preliminary findings represent a red flag in regard to laptop use.
"This is the beginning of a new line of research," and new data will be needed to confirm this finding, Dr. Avendano said. "However, we recommend that our patients do not use the computer on the lap, especially if they are of reproductive age."
Keith Jarvi, MD, professor in the Department of Surgery at the University of Toronto, Ontario, agreed that much more research will be necessary before any conclusions can be drawn, but the study nevertheless sheds light on a potentially important issue.
"This is a very interesting but very preliminary study. The effect of laptops on real people's testis is still unknown, and this study does not shed light on this," he said.
"However, the study does provide hints as to what might be happening, and [points us toward] the kinds of studies in humans that would answer the question about the effect of laptops on male fertility," Dr. Jarvi said.
Dr. Avendano and Dr. Jarvi have disclosed no relevant financial relationships.
American Society for Reproductive Medicine (ASRM) 66th Annual Meeting: Abstract O-249. Presented October 27, 2010.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
RocketQu33n- IN MEMORIAM RocketQu33n
- Mesaje : 3013
Data de inscriere : 04/07/2010
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
baso Joi Noi 11, 2010 7:07 am
Cu alte cuvinte, intr-un viitor nu prea indepartat , vom ajunge sa ne clonam
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: Medicina
RocketQu33n Joi Noi 11, 2010 5:25 pm
baso a scris:
Nu merge clonarea la oameni. In schimb exista site-uri cu tinere miss care doneaza ovule sau castigatori de premii Nobel care doneaza sperma, absolut legale.
RocketQu33n- IN MEMORIAM RocketQu33n
- Mesaje : 3013
Data de inscriere : 04/07/2010
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
Anahoret Joi Noi 11, 2010 5:38 pm
RocketQu33n a scris:In schimb exista site-uri cu tinere miss care doneaza ovule sau castigatori de premii Nobel care doneaza sperma, absolut legale.
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Top 10 cele mai ciudate descoperiri medicale
baso Mier Noi 17, 2010 11:05 pm
1. Oamenii care cred ca le miros picioarele chiar le miros, cei care cred ca nu le miros, chiar nu le miros
Bacteriile si transpiratia au si ele rolul lor in mirosul urat al picioarelor, insa factorul principal este, de fapt, felul in care gandesti despre propriile picioare. In 1992, F. Kanda, E. Yagi, M. Fukuda, K. Nakajima, T. Ohta si O. Nakata de la Institutul de Cercetare Shiseido din Yokohama au castigat Premiul Ig Nobel pentru studiul “Descoperirea componentilor chimici responsabili pentru mirosul urat al picioarelor” (n.r. Premiile Ig Nobel onoreaza studiile care prima data te fac sa razi, apoi te pun pe ganduri) . Cei sase au ajuns la concluzia ca oamenii care cred ca le miros picioarele chiar le miros, cei care cred ca nu le miros, chiar nu le miros.
2. Medicamentele placebo scumpe sunt mai eficiente decat medicamentele placebo ieftine
Cu cat sunt mai scumpe medicamentele pe care le iei, cu atat isi fac mai bine efectul. Chiar daca sunt... false. In 2008, Rebecca Waber si profesorul Dan Ariely au publicat un studiu in cadrul caruia au demonstrat ca medicamentele placebo scumpe sunt mai eficientele decat cele ieftine. (n.r. placebo = preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face placere sau in scopuri experimentale).
3. Poti sa iei boli cu transmitere sexuala daca imparti cu altii aceeasi papusa gonflabila
Nu zambiti! Teoria a fost demonstrata stiintific, in 1996, de Harold Moi si Ellen Kleist din Groelanda, in studiul “Transmiterea gonoreei de la papusa gonflabila”.
4. Ascultarea muzicii country poate duce la sinucidere
In 2004, Steven Stack si Jim Grundlach, studenti la sociologie, au castigat Premiul Ig Nobel cu studiul “Efectul muzicii country asupra ratei sinuciderilor”. Acestia au demonstrat rata sinuciderilor in randul persoanelor albe dintr-un oras dat este direct proportionala cu numarul melodiilor country difuzate de posturile radio din oras. Se pare ca de vina ar fi temele abordate in aceste melodii, care le induc oamenilor predispusi la sinucidere “cheful de a-si lua viata”.
5. Dragostea seamana cu tulburarile obsesiv-compulsive
Pentru tine inseamna fluturi in stomac si inimioare, pentru prietenii tai obsesia unei noi iubiri poate semana mai mult cu o boala. Asta pentru ca, din punct de vedere biochimic, nu exista nicio diferenta intre iubire si tulburarile obsesiv-compulsive. Descoperirea a fost facuta de o echipa de cercetatori condusa de Donatela Marazziti de la Universitatea din Pisa, Italia, care a castigat, in 2000, premiul Nobel pentru chimie.
6. Astmul poate fi tratat cu ajutorul roller coaster-ului
In 2010, Simon Rietvelt de la Universitatea din Amsterdam si Ilja van Beest de la Universitatea Tilburg, Olanda, au avut, se pare, cam mult timp la dispozitie si s-au gandit sa faca niste experimente. Au urcat un grup de femei de 25 de ani intr-un roller coaster si au primit un premiu dupa ce au descoperit ca aceste curse de mare viteza combat simptomele astmului.
7. Guma de mestecat se digera mai greu
Cu siguranta ati auzit macar o data in viata: “Ai grija! Nu inghiti guma ca-ti ramane in stomac”. Ca sa folosim o expresie populara, sunt vorbe-n vant. Chiar daca sistemul digestiv nu proceseaza guma la fel de repede ca alte alimente, aceasta nu iti va ramane in stomac pentru totdeauna. Totusi, exista cazuri documentate de blocaje intestinale cauzate de guma de mestecat, in cazul copiilor mici.
8. Bautorii de cafea sunt mai predispusi sa vada fantome decat oamenii care nu consuma acesta bautura
Vezi oameni morti? Redu consumul de cofeina! Potrivit unui studiu, amatorii de cafea sunt mai predispusi sa aiba halucinatii sau sa vada oameni morti decat cei care nu consuma cofeina. In cadrul cercetarii au fost studiati 200 de consumatori de cofeina. Oamenii de stiinta au descoperit ca acestia spun intr-un procent mai mare ca au auzit sau au vazut lucruri care, de fapt, nu s-au intamplat. Iar consumatorii inraiti de cafea – sapte sau mai multe cesti pe zi – sunt de trei ori mai predispusi sa aiba experiente extrasenzoriale decat cei care consuma numai o cana pe zi. Explicatia: cand este supus stresului, organismul elibereaza hormonul numit cortizol. Atunci cand bei cafea si esti stresat, nivelul de cortizon eliberat creste. Cortizonul te predispune la halucinatii.
9. Vederea unui om poate fi redata dupa ce i se implanteaza un dinte in ochi
Britanicul Martin Jones poate vedea din nou, dupa ce unul dintre dintii din fata i-a fost scos si transformat intr-un suport de lentila, inainte sa-i fie introdus in ochiul drept. Martin isi pierduse vederea cu 12 ani in urma, cand un tub de aluminiu topit i-a explodat in fata. In urma accidentului suferit, barbatul s-a ales cu arsuri pe o treime din corp, iar ochiul stang i-a fost extirpat, deoarece fusese complet distrus. Medicii au reusit sa-i salveze celalalt ochi, dar retina fusese grav afectata, asa ca l-au avertizat ca probabil nu va mai vedea niciodata. Dupa un tratament esuat cu celule stem, viata lui Martin s-a schimbat in urma unei operatii efectuata in premiera de chirurgul Christopher Lui. Procedura, care dureaza trei luni, presupune folosirea unuia dintre dintii canini ai pacientului, in care este introdusa o lentila optica speciala. Dintele este extras cu tot cu radacina si o parte din maxilar si introdus mai intai in obraz, pentru a dezvolta noi tesuturi si vase de sange. Abia apoi poate fi implantat in ochi.
10. Sacii de grau pot cauza arsuri
Pot trata dureri, dar pot crea si arsuri. Descoperirea a fost facuta de doctorii de la Spitalul Adelaide cand au incercat sa manance grau incalzit la microunde.
)
Bacteriile si transpiratia au si ele rolul lor in mirosul urat al picioarelor, insa factorul principal este, de fapt, felul in care gandesti despre propriile picioare. In 1992, F. Kanda, E. Yagi, M. Fukuda, K. Nakajima, T. Ohta si O. Nakata de la Institutul de Cercetare Shiseido din Yokohama au castigat Premiul Ig Nobel pentru studiul “Descoperirea componentilor chimici responsabili pentru mirosul urat al picioarelor” (n.r. Premiile Ig Nobel onoreaza studiile care prima data te fac sa razi, apoi te pun pe ganduri) . Cei sase au ajuns la concluzia ca oamenii care cred ca le miros picioarele chiar le miros, cei care cred ca nu le miros, chiar nu le miros.
2. Medicamentele placebo scumpe sunt mai eficiente decat medicamentele placebo ieftine
Cu cat sunt mai scumpe medicamentele pe care le iei, cu atat isi fac mai bine efectul. Chiar daca sunt... false. In 2008, Rebecca Waber si profesorul Dan Ariely au publicat un studiu in cadrul caruia au demonstrat ca medicamentele placebo scumpe sunt mai eficientele decat cele ieftine. (n.r. placebo = preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face placere sau in scopuri experimentale).
3. Poti sa iei boli cu transmitere sexuala daca imparti cu altii aceeasi papusa gonflabila
Nu zambiti! Teoria a fost demonstrata stiintific, in 1996, de Harold Moi si Ellen Kleist din Groelanda, in studiul “Transmiterea gonoreei de la papusa gonflabila”.
4. Ascultarea muzicii country poate duce la sinucidere
In 2004, Steven Stack si Jim Grundlach, studenti la sociologie, au castigat Premiul Ig Nobel cu studiul “Efectul muzicii country asupra ratei sinuciderilor”. Acestia au demonstrat rata sinuciderilor in randul persoanelor albe dintr-un oras dat este direct proportionala cu numarul melodiilor country difuzate de posturile radio din oras. Se pare ca de vina ar fi temele abordate in aceste melodii, care le induc oamenilor predispusi la sinucidere “cheful de a-si lua viata”.
5. Dragostea seamana cu tulburarile obsesiv-compulsive
Pentru tine inseamna fluturi in stomac si inimioare, pentru prietenii tai obsesia unei noi iubiri poate semana mai mult cu o boala. Asta pentru ca, din punct de vedere biochimic, nu exista nicio diferenta intre iubire si tulburarile obsesiv-compulsive. Descoperirea a fost facuta de o echipa de cercetatori condusa de Donatela Marazziti de la Universitatea din Pisa, Italia, care a castigat, in 2000, premiul Nobel pentru chimie.
6. Astmul poate fi tratat cu ajutorul roller coaster-ului
In 2010, Simon Rietvelt de la Universitatea din Amsterdam si Ilja van Beest de la Universitatea Tilburg, Olanda, au avut, se pare, cam mult timp la dispozitie si s-au gandit sa faca niste experimente. Au urcat un grup de femei de 25 de ani intr-un roller coaster si au primit un premiu dupa ce au descoperit ca aceste curse de mare viteza combat simptomele astmului.
7. Guma de mestecat se digera mai greu
Cu siguranta ati auzit macar o data in viata: “Ai grija! Nu inghiti guma ca-ti ramane in stomac”. Ca sa folosim o expresie populara, sunt vorbe-n vant. Chiar daca sistemul digestiv nu proceseaza guma la fel de repede ca alte alimente, aceasta nu iti va ramane in stomac pentru totdeauna. Totusi, exista cazuri documentate de blocaje intestinale cauzate de guma de mestecat, in cazul copiilor mici.
8. Bautorii de cafea sunt mai predispusi sa vada fantome decat oamenii care nu consuma acesta bautura
Vezi oameni morti? Redu consumul de cofeina! Potrivit unui studiu, amatorii de cafea sunt mai predispusi sa aiba halucinatii sau sa vada oameni morti decat cei care nu consuma cofeina. In cadrul cercetarii au fost studiati 200 de consumatori de cofeina. Oamenii de stiinta au descoperit ca acestia spun intr-un procent mai mare ca au auzit sau au vazut lucruri care, de fapt, nu s-au intamplat. Iar consumatorii inraiti de cafea – sapte sau mai multe cesti pe zi – sunt de trei ori mai predispusi sa aiba experiente extrasenzoriale decat cei care consuma numai o cana pe zi. Explicatia: cand este supus stresului, organismul elibereaza hormonul numit cortizol. Atunci cand bei cafea si esti stresat, nivelul de cortizon eliberat creste. Cortizonul te predispune la halucinatii.
9. Vederea unui om poate fi redata dupa ce i se implanteaza un dinte in ochi
Britanicul Martin Jones poate vedea din nou, dupa ce unul dintre dintii din fata i-a fost scos si transformat intr-un suport de lentila, inainte sa-i fie introdus in ochiul drept. Martin isi pierduse vederea cu 12 ani in urma, cand un tub de aluminiu topit i-a explodat in fata. In urma accidentului suferit, barbatul s-a ales cu arsuri pe o treime din corp, iar ochiul stang i-a fost extirpat, deoarece fusese complet distrus. Medicii au reusit sa-i salveze celalalt ochi, dar retina fusese grav afectata, asa ca l-au avertizat ca probabil nu va mai vedea niciodata. Dupa un tratament esuat cu celule stem, viata lui Martin s-a schimbat in urma unei operatii efectuata in premiera de chirurgul Christopher Lui. Procedura, care dureaza trei luni, presupune folosirea unuia dintre dintii canini ai pacientului, in care este introdusa o lentila optica speciala. Dintele este extras cu tot cu radacina si o parte din maxilar si introdus mai intai in obraz, pentru a dezvolta noi tesuturi si vase de sange. Abia apoi poate fi implantat in ochi.
10. Sacii de grau pot cauza arsuri
Pot trata dureri, dar pot crea si arsuri. Descoperirea a fost facuta de doctorii de la Spitalul Adelaide cand au incercat sa manance grau incalzit la microunde.
)
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Supravieţuitoare a avortului
aurora Lun Ian 03, 2011 9:47 am
N-am cunoscut acest caz cutremurator... avort in luna VII-a si jumatate?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Gianna Jessen (SUA), supravieţuitoare a unui avort nereuşit,
vorbeşte la Queen's Hall, Parliament House, statul australian Victoria,
în timpul dezbaterilor privind legalizarea avortului, în 2008.
Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală
după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort salin.
Procedura presupune administrarea unor chimicale,
iar copilul moare şi este expulzat în câteva ore.
Norocul Giannei a fost că medicul avorţionist nu era în spital
în momentul în care s-a declanşat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri,
copilul care se naşte totuşi viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame
- ca expresie supremă a "progresului umanităţii".
Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge,
Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri
dedicate altor supravieţuitori ai avortului.
Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii
şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul,
care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime.
Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună:
"Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?"
aurora- a învățat principalele servicii de pe net
- Mesaje : 1228
Data de inscriere : 06/07/2010
Silicoane, Viagra si Alzheimer
aurora Joi Feb 03, 2011 6:43 pm
Am dat azi peste aceasta informatie...
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Utilitatea silicoanelor pentru femei si a virilitatii masculine
Premiul Nobel pentru Medicina 2010 a fost castigat de britanicul Robert Edwards
pentru contributia sa in domeniul fertilizarii in vitro.
Lui ii apartine fraza anului si se refera la utilitatea silicoanelor pentru femei si a virilitatii masculine:
"In lumea actuala se investeste de 5 ori mai mult in medicamente
pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei,
decat in vindecarea bolii Alzheimer.
Din aceasta cauza in cativa ani vom avea batrane cu bustul mare si batrani cu penisul tare.
Dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc!".
Robert Edwards si colegul sau, Patrick Strepto, care a murit in 1988,
au fost cei care au facut posibila nasterea lui Louise Brown, la 25 iulie 1978, primul copil din lume conceput in vitro.
Robert Edwards a castigat premiul de 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,5 milioane de dolari).
Robert Edwards s-a nascut in 1925 in Manchester, Anglia. Dupa ce a efectuat serviciul militar in Al Doilea Razboi Mondial, a studiat biologia la Universitatea din Wales, Bangor, si la Universitatea din Edinburgh, Scotia,
unde a primit, in 1955, titlul de doctor cu o teza asupra dezvoltarii embrionare la la soareci.
A devenit un om de stiinta in cadrul Institutului National de Cercetari Medicale din Londra in 1958
si a initiat cercetarea asupra procesului de fertilizare umana, potrivit sciencecentric.com.
Din 1963, Robert Edwards a lucrat la Cambridge si mai tarziu la Clinica Bourn Hall,
unde a fondat primul centru de fertilizare in vitro din lume, impreuna cu Patrick Steptoe.
Robert Edwards este in prezent profesor emerit la Universitatea Cambridge.
N-am inteles si nu am fost niciodata de acord cu "siliconarea" pe care si-o aplica unele femei.
Mie mi se pae si inestetice acele"baloane","balcoane"... nu cred nici ca unui barbat ii face placere
sa mangaie si sa sarute niste sani artificial umflati.
Dar este si nesanatos. Plus ca este o operatie....
In fine...este alegerea fiecarei femei,dar eu nu sunt pentru asa ceva...
Cat priveste viagra... amauzit de prea multe accidente, mortale chiar...
Dar Alzheimer, este o boala de care se vorbeste tot mai mult,
care incepe sa atace oameni mult prea tineri... si este o boala cumplita,
chiar daca nu provoaca dureri ca si cancerul...
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Utilitatea silicoanelor pentru femei si a virilitatii masculine
Premiul Nobel pentru Medicina 2010 a fost castigat de britanicul Robert Edwards
pentru contributia sa in domeniul fertilizarii in vitro.
Lui ii apartine fraza anului si se refera la utilitatea silicoanelor pentru femei si a virilitatii masculine:
"In lumea actuala se investeste de 5 ori mai mult in medicamente
pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei,
decat in vindecarea bolii Alzheimer.
Din aceasta cauza in cativa ani vom avea batrane cu bustul mare si batrani cu penisul tare.
Dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc!".
Robert Edwards si colegul sau, Patrick Strepto, care a murit in 1988,
au fost cei care au facut posibila nasterea lui Louise Brown, la 25 iulie 1978, primul copil din lume conceput in vitro.
Robert Edwards a castigat premiul de 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,5 milioane de dolari).
Robert Edwards s-a nascut in 1925 in Manchester, Anglia. Dupa ce a efectuat serviciul militar in Al Doilea Razboi Mondial, a studiat biologia la Universitatea din Wales, Bangor, si la Universitatea din Edinburgh, Scotia,
unde a primit, in 1955, titlul de doctor cu o teza asupra dezvoltarii embrionare la la soareci.
A devenit un om de stiinta in cadrul Institutului National de Cercetari Medicale din Londra in 1958
si a initiat cercetarea asupra procesului de fertilizare umana, potrivit sciencecentric.com.
Din 1963, Robert Edwards a lucrat la Cambridge si mai tarziu la Clinica Bourn Hall,
unde a fondat primul centru de fertilizare in vitro din lume, impreuna cu Patrick Steptoe.
Robert Edwards este in prezent profesor emerit la Universitatea Cambridge.
N-am inteles si nu am fost niciodata de acord cu "siliconarea" pe care si-o aplica unele femei.
Mie mi se pae si inestetice acele"baloane","balcoane"... nu cred nici ca unui barbat ii face placere
sa mangaie si sa sarute niste sani artificial umflati.
Dar este si nesanatos. Plus ca este o operatie....
In fine...este alegerea fiecarei femei,dar eu nu sunt pentru asa ceva...
Cat priveste viagra... amauzit de prea multe accidente, mortale chiar...
Dar Alzheimer, este o boala de care se vorbeste tot mai mult,
care incepe sa atace oameni mult prea tineri... si este o boala cumplita,
chiar daca nu provoaca dureri ca si cancerul...
aurora- a învățat principalele servicii de pe net
- Mesaje : 1228
Data de inscriere : 06/07/2010
Re: Medicina
Anahoret Joi Feb 03, 2011 8:23 pm
Da, dar mori fericit!aurora a scris:Cat priveste viagra... amauzit de prea multe accidente, mortale chiar...
Tatăl meu a murit cu Alzheimer.aurora a scris:Dar Alzheimer, este o boala de care se vorbeste tot mai mult, care incepe sa atace oameni mult prea tineri... si este o boala cumplita, chiar daca nu provoaca dureri ca si cancerul...
Pentru pacient, nu-i mare scofală fiindcă este departe de lumea dezlănţuită. Pentru familie însă este o tragedie, fiindcă trebuie urmărit tot timpul. Mama era cu ochii pe tatăl meu ca pe un copil. Din ceea ce am observat, se distrug mai întâi conexiunile recente; cele vechi rămân aproape neatinse până la sfârşitul vieţii. Este trist pentru cei din jur, fiindcă văd cum omul pe care-l cunosc devine neajutorat ca un copil.
În perioada respectivă am citit mult despre boală. Printre altele, un articol din "Sciences et vie" unde autorul îi îndemna pe cei care au în familie un suferind de Alzheimer să-l interneze într-un centru de specialitate. Autorul scria acolo că familiile nu trebuie să aibă sentimentul de abandon fiindcă dacă pacienţii sunt ţinuţi acasă, îşi pot face rău lor înşile sau celor din jur (spre exemplu pot uita focul aprins).
Din păcate, la noi nu sunt foarte multe astfel de centre iar cele care există sunt pline şi acolo nu se internează decât cu şpagă mare sau cu pile. Aşa că responsabilitatea rămâne pe umerii familiei. Trist, dar asta este ţara în care trebuie să fim mândri că trăim.
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
Anahoret Dum Apr 17, 2011 8:06 pm
Ăsta este un articol pe care o să-l scot la imprimantă şi o să i-l dau şefului să-l citească! 
Lehamitea de luni dimineaţă, senzaţia că ziua de lucru nu se mai termină, nevoia de a ridica tonul şi sentimentul că a apuca pe cineva de ciuf îţi va lua tone de greutate de pe umeri sunt semne clare de suprasolicitare nervoasă. Există însă o serie de manifestări mai puţin evidente ale stresului.
Semne că nu trecem, pur şi simplu, printr-o perioadă mai grea, ci că ne confruntăm cu stres cronic. Asta înseamnă un asalt constant, zilnic, din partea hormonilor de stres.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Vestitorii muţi ai stresului
Medicii ne recomandă ca zilnic la serviciu să luăm o pauză de o oră [sublinierea îmi aparţie], pentru a nu ajunge să suferim de stres cronic.Lehamitea de luni dimineaţă, senzaţia că ziua de lucru nu se mai termină, nevoia de a ridica tonul şi sentimentul că a apuca pe cineva de ciuf îţi va lua tone de greutate de pe umeri sunt semne clare de suprasolicitare nervoasă. Există însă o serie de manifestări mai puţin evidente ale stresului.
Semne că nu trecem, pur şi simplu, printr-o perioadă mai grea, ci că ne confruntăm cu stres cronic. Asta înseamnă un asalt constant, zilnic, din partea hormonilor de stres.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
Anahoret Sam Apr 30, 2011 8:49 pm
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
ENKI Mar Mai 10, 2011 7:57 am
Nu gasesc acum threadul Inventii, dar merge la fel de bine si aici.
Romanul care a inventat dializa fara aparat devine erou mondial
O inventie romaneasca, premiata cu aur in 2010 la Salonul International de Inventii de la Geneva, prin care, pentru dializa este folosit propriul organism (peritoneul) in locul aparatului, isi gaseste cu greu sponsori. Asta in conditiile in care preturile pentru tratament ar scadea de zece ori.
Inventia apartine medicilor romani de la Spitalul "Sf. Ioan" din Bucuresti. Este vorba de profesorul Alexandru Ciocalteu si doi tineri colaboratori, doctorii Cristina David si Alexandru Ionel Checherita. Cei trei au inventat o noua metoda revolutionara de dializa, peritoneofiltrarea.
"In aceasta metoda este folosit peritoneul ca membrana de dializa, nemaifiind nevoie de aparat. Mai concret, dializa o face organismul ", a declarat, luni, profesor doctor Alexandru Ciocalteu, citat de Mediafax.
Mai exact interventia echipei medicale consta in a produce "urina prin stoarcerea sangelui din vasele peritoneului". Medicii folosesc chirurgia laparoscopica pentru a produce hipertensiune in vasele din peritoneu care elimina urina fiziologic prin vezica urinara. Prin acest sistem sunt introduse laparoscopic doua microechipamente, unul pentru a produce urina, iar celalalt pentru a elimina lichidul prin vezica.
"Nu am crezut ca aceasta inventie care ar reduce preturile de zece ori va astepta aproape un an sponsori pentru a incepe studiile. Poate ca inventia deranjeaza o afacere mondiala de peste 65 de miliarde de euro tocmai prin scaderea preturilor de zece ori. O inventie premiata cu aur la Geneva, dar fata de care marile companii producatoare de rinichi artificiali si materiale de dializa nu arata interes deosebit. Este soarta multor inventii exceptionale ale cercetatorilor romani", a spus profesorul Ciocalteu.
Potrivit acestuia, recent, un inginer roman a oferit o sponsorizare de 80.000 de lei pentru demararea studiilor experimentale. "Studiile efectuate anunta un eveniment in lumea medicala, deoarece s-a dovedit ca peritoneofiltrarea este o metoda viabila care permite nu numai scaderea costurilor acestui tratament, dar si o imbunatatire evidenta a calitatii vietii bolnavilor din dializa", a explicat profesorul Ciocalteu.
In Romania sunt aproape 10.000 de pacienti dializati pentru insuficienta renala cronica, iar costul terapiei acestor bolnavi - suportat de CNAS - depaseste o suta de milioane de euro pe an. In opinia lui Ciocalteu, "companiile ar avea de castigat daca ar accepta acest procedeu revolutionar pentru sanatate".
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]O inventie romaneasca, premiata cu aur in 2010 la Salonul International de Inventii de la Geneva, prin care, pentru dializa este folosit propriul organism (peritoneul) in locul aparatului, isi gaseste cu greu sponsori. Asta in conditiile in care preturile pentru tratament ar scadea de zece ori.
Inventia apartine medicilor romani de la Spitalul "Sf. Ioan" din Bucuresti. Este vorba de profesorul Alexandru Ciocalteu si doi tineri colaboratori, doctorii Cristina David si Alexandru Ionel Checherita. Cei trei au inventat o noua metoda revolutionara de dializa, peritoneofiltrarea.
"In aceasta metoda este folosit peritoneul ca membrana de dializa, nemaifiind nevoie de aparat. Mai concret, dializa o face organismul ", a declarat, luni, profesor doctor Alexandru Ciocalteu, citat de Mediafax.
Mai exact interventia echipei medicale consta in a produce "urina prin stoarcerea sangelui din vasele peritoneului". Medicii folosesc chirurgia laparoscopica pentru a produce hipertensiune in vasele din peritoneu care elimina urina fiziologic prin vezica urinara. Prin acest sistem sunt introduse laparoscopic doua microechipamente, unul pentru a produce urina, iar celalalt pentru a elimina lichidul prin vezica.
"Nu am crezut ca aceasta inventie care ar reduce preturile de zece ori va astepta aproape un an sponsori pentru a incepe studiile. Poate ca inventia deranjeaza o afacere mondiala de peste 65 de miliarde de euro tocmai prin scaderea preturilor de zece ori. O inventie premiata cu aur la Geneva, dar fata de care marile companii producatoare de rinichi artificiali si materiale de dializa nu arata interes deosebit. Este soarta multor inventii exceptionale ale cercetatorilor romani", a spus profesorul Ciocalteu.
Potrivit acestuia, recent, un inginer roman a oferit o sponsorizare de 80.000 de lei pentru demararea studiilor experimentale. "Studiile efectuate anunta un eveniment in lumea medicala, deoarece s-a dovedit ca peritoneofiltrarea este o metoda viabila care permite nu numai scaderea costurilor acestui tratament, dar si o imbunatatire evidenta a calitatii vietii bolnavilor din dializa", a explicat profesorul Ciocalteu.
In Romania sunt aproape 10.000 de pacienti dializati pentru insuficienta renala cronica, iar costul terapiei acestor bolnavi - suportat de CNAS - depaseste o suta de milioane de euro pe an. In opinia lui Ciocalteu, "companiile ar avea de castigat daca ar accepta acest procedeu revolutionar pentru sanatate".
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
Anahoret Mar Mai 10, 2011 5:36 pm
Nu sufer de conspiratită, dar mare lucru ca cercetătorul nostru să n-o mierlească curând din cauze "naturale" dacă o să ţină morţiş să-şi impună invenţia pe piaţă. 
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
RocketQu33n Mar Mai 10, 2011 5:42 pm
ENKI a scris:Nu gasesc acum threadul Inventii, dar merge la fel de bine si aici.Romanul care a inventat dializa fara aparat devine erou mondial
Cei trei au inventat o noua metoda revolutionara de dializa, peritoneofiltrarea.
"In aceasta metoda este folosit peritoneul ca membrana de dializa, nemaifiind nevoie de aparat. Mai concret, dializa o face organismul ", a declarat, luni, profesor doctor Alexandru Ciocalteu, citat de Mediafax.
Dializa peritoneala a fost dezvoltata din anii '20 (americanii-s de vina), poate ca medicii romani au adus ceva imbunatatiri. In prezent, doar 10% dintre pacientii cu insuficienta renala cronica prefera dializa peritoneala, in timp ce 90%, hemodializa.
Asadar, nici vorba ca romanul sa fi inventat dializa peritoneala.
Ultima editare efectuata de catre RocketQu33n in Mar Mai 10, 2011 5:45 pm, editata de 1 ori
RocketQu33n- IN MEMORIAM RocketQu33n
- Mesaje : 3013
Data de inscriere : 04/07/2010
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
RocketQu33n Mar Mai 10, 2011 5:44 pm
Vezi ce-am scris mai devreme. (Si) Din cauza unor astfel de stiri ajung unii (vezi Live) sa se mire de ce nu se mai aude nimic de respectivul "inventator".
Macar de nu s-ar repezi toti sa se gandeasca si la alte variante, decat cea cu omorul/spaga sa-si tina gura. 
RocketQu33n- IN MEMORIAM RocketQu33n
- Mesaje : 3013
Data de inscriere : 04/07/2010
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
Anahoret Mar Mai 10, 2011 6:03 pm
Las-o pe Live, că n-a scris nimic pe subiectul ăsta!RocketQu33n a scris:Vezi ce-am scris mai devreme. (Si) Din cauza unor astfel de stiri ajung unii (vezi Live) sa se mire de ce nu se mai aude nimic de respectivul "inventator".
Dacă este aşa cum spui tu, probabil că invenţia tipului se va ofili de la sine.
Dar, trebuie să recunoşti, acolo unde sunt interese mari, nu prea este loc de scrupule. Sunt de acord că am exagerat spunând că tipul va muri din cauze "naturale", însă există şi metode mai subtile de a omorî o invenţie "deranjantă": cumpărând-o ca s-o îngropi, angajându-l pe respectivul inventator în compania ta, chipurile, pentru a-şi dezvolta invenţia şi a-l canaliza ulterior spre alte direcţii... Racheţel, toate-s bune până la bani!
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
RocketQu33n Mar Mai 10, 2011 6:28 pm
Anahoret a scris:
Dacă este aşa cum spui tu, probabil că invenţia tipului se va ofili de la sine.
Pai, din articolul prezentat de Enki rezulta ca romanul a inventat dializa peritoneala. Eu am spus ca de inventat n-a inventat-o, poate ca a imbunatatit-o. Aici se dau mai multe detalii.
Este montat un manşon compatibil cu ţesutul uman, care comprimă vena
portă. Astfel sunt stoarse controlat toxinele şi sunt eliminate prin
vezica urinară, printr-o valvă unidirecţională. Pacientul scapă de ţeava
din burtă pe care din şase în şase ore se toarnă 2 litri de soluţie,
ceea ce se întâmplă în actuala dializă peritoneală, şi de venitul de
trei ori pe săptămână la spital, aşa cum se cere în hemodializă. Noua
tehnică de dializă permite o spectaculoasă scădere a riscului
infecţiilor, fenomen obişnuit în dializa peritoneală; nu mai există
fluctuaţii de tensiune arterială; bolnavul îşi controlează singur
cantitatea de urină eliminată zilnic; riscul insuficienţei cardiace
scade considerabil.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
RocketQu33n- IN MEMORIAM RocketQu33n
- Mesaje : 3013
Data de inscriere : 04/07/2010
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
Anahoret Mar Mai 10, 2011 9:43 pm
Măi, din câte am citit şi am urmărit la televizor, am înţeles că îmbunătăţirea (uite, nu i-am mai spus "invenţia") tipului îi scapă pe oameni de o suferinţă în plus. Nu am făcut niciodată dializă, dar parcă mi se pare mai uşor să elimin toxinele prin aparatul excretor decât prin acele din vene.
Tototdată, se pare că din "ace în vene" se câştigă mai mulţi bani decât din şederea pe colacul WC-ului.
Adică:
a) varianta invenţiei îmbunătăţite: pacientul se internează pentru o perioadă strict limitată în spital > i se implantează chestiile > urmează o perioadă de recuperare postoperatorie (scurtă, pentru că am înţeles că este vorba de o intervenţie laparoscopică) > pacientul îşi reia viaţa (aproape) normală >> nu mai este nevoie de reinternări, nu mai sunt cheltuieli;
b) varianta "clasică": pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul moare >> stop joc.
Nu ţi se pare că în varianta b) cineva câştigă nişte bani prin aceste internări şi tratamente perpetue?
Poate greşesc, nu sunt de specialitate.
Tototdată, se pare că din "ace în vene" se câştigă mai mulţi bani decât din şederea pe colacul WC-ului.
Adică:
a) varianta invenţiei îmbunătăţite: pacientul se internează pentru o perioadă strict limitată în spital > i se implantează chestiile > urmează o perioadă de recuperare postoperatorie (scurtă, pentru că am înţeles că este vorba de o intervenţie laparoscopică) > pacientul îşi reia viaţa (aproape) normală >> nu mai este nevoie de reinternări, nu mai sunt cheltuieli;
b) varianta "clasică": pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul se întoarce acasă > pacientul se internează pentru dializă > pacientul moare >> stop joc.
Nu ţi se pare că în varianta b) cineva câştigă nişte bani prin aceste internări şi tratamente perpetue?
Poate greşesc, nu sunt de specialitate.
Ultima editare efectuata de catre Anahoret in Mar Mai 10, 2011 9:44 pm, editata de 1 ori (Motiv : greşeli de ortografie)
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
Re: Medicina
ENKI Sam Iul 30, 2011 7:47 am
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
(Still a)Live Sam Iul 30, 2011 10:45 am
(Still a)Live- se gândește cât o fi costând timpul petrecut pe forumuri
- Mesaje : 3285
Data de inscriere : 29/10/2010
Varsta : 49
Localizare : SulfCity
Re: Medicina
delta Sam Iul 30, 2011 10:49 am
delta- asta e poza mea brunetă, fără bucle, fardată... (în semnătură este poza mea blondă, cu bucle)
- Mesaje : 19807
Data de inscriere : 03/02/2010 -
Re: Medicina
ENKI Sam Iul 30, 2011 12:56 pm
Cam trei pahare de 250 ml. Daca ma luam dupa medici, n-aveam voie sa beau vin rosu, ci numai alb.delta a scris:adică două-trei pahare?
dacă te iei după medici trebuia demult să-ți pleznească (măcar) capul...
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
ENKI Sam Iul 30, 2011 12:57 pm
Pai asta e deja o cantitate scazuta, cu 25%, dupa noul buget.
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
RocketQueen Lun Apr 20, 2015 10:06 pm
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
Re: Medicina
ENKI Sam Iun 11, 2016 2:49 pm
Poate fi respectat jurământul lui Hipocrate în România?
Vasile Astărăstoae·Friday, June 10, 2016
Întotdeauna când se discută despre medici, oponenţii declară că “trebuie să respectaţi jurmântul lui Hipocrate pe care l-aţi depus când aţi terminat facultatea”. Paradoxal, însă când i-am întrebat pe unii ce cuprinde acest jurământ, am primit răspunsuri hilare care dovedeau că, de fapt, nu-l citiseră.
Jurământul lui Hipocrate alături de rugăciunea lui Maimonides sunt texte care păstrează caracterul mistic al profesiei medicale. Vrem nu vrem trebuie să recunoaştem că medicina a apărut drept o medicină sacerdotală şi abia mai târziu s-a secularizat. Nu ştiu dacă a fost bine sau rău. În fapt, jurământul lui Hipocrate impune obligaţii medicilor; obligaţii care au drept scop a introduce ordine în interiorul breslei şi a construi încrederea în breaslă.
În epoca contemporană, în România, poate fi respectat jurământul lui Hipocrate?
Să analizăm numai câteva din obligaţiile impuse de jurământ:
Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
Legea în România, echivalarea medicilor cu funcţionarii publici, face fără obiect prevederea din jurământ. Dacă nu ar destăinui tot ce află despre pacienţii săi, un medic va fi condamnat penal pentru favorizarea infractorului sau pentru împiedicarea înfăptuirii justiţiei. În alte ţări - SUA, Anglia, majoritatea ţărilor UE - medicul este protejat legal şi poate păstra secretul profesional. Cred că aţi văzut suficiente filme în care agenţii organelor de urmărire penală pur şi simplu furau documente medicale - şi puteau să fie chiar arestaţi dacă erau prinşi - pentru că medicii sau unităţile medicale nu le puneau la dispoziţie. Raţiunea protejării medicilor este interesul pacienţilor şi tratamentul non-discriminatoriu a acestora, deoarece în acordarea asistenţei medicale, medicul este interesat de dreptul pacientului şi nu de ordinea publică. Pentru el, cum spune şi legământul lui Maimonides, persoană onestă sau un infractor, cel puternic sau cel slab, cel bogat sau cel sărac, sunt egali în tratament. Pentru cei care mă vor contrazice, le spun că singura derogare de la secretul profesional se aplică doar dacă medicul ia cunoştinţă de posibilitatea ca viaţa cuiva să fie pusă în pericol şi atunci poate să informeze organele abilitate (vezi cazul Tarasoff)
Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.
Nici nu am ce comenta. Dacă s-ar respecta, atunci ar fi o avalanşă de acuze, privind nepotismul, favoritismul, conflictul de interese, etc.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fară să le cer vreun legământ.
Mai este de actualitate aceasta obligaţie? Dacă observăm opinia generală şi la unii reprezentanţi (nu pot să le spun cozi de topor) din lumea medicală am trage concluzia că nu există o şcoală medicală românească, că totul este urât şi neprofesionist şi că numai din întâmplare pacienţii supravieţuiesc în sistemul de sănătate românesc. Este suficient să ne uităm la ce declară sau scriu cei care au terminat o facultate de medicină, dar nu au fost capabili să profeseze şi au eşuat în alte meserii sau la cei care au profesat, dar care au făcut performanţă doar pe sticla televizorului, în ziare sau pe facebook (unii au ajuns şi pe diferite funcţii de consilieri guvernamentali) ca să observăm că în opinia lor numai cei care s-au format în şcoli din străinătate au învăţat ceva. Apare însă următorul paradox: şcolile de medicină din ţări ultradezvoltate respectă profesorii din România, dar şi medicii români pregătiţi în România sunt extrem de apreciaţi şi sunt acceptaţi în alte ţări. Nu sunt la fel de apreciaţi însă în România.
Şi atunci poate fi respectat jurământul lui Hipocrate în România?
PS: Jurământul lui Hipocrate (varianta clasică, nu tot felul de variante adaptate cum ar fi cea vehiculată prin reclame la televizor de Medlife) îşi păstrează însă valabilitatea împotriva oricăror îngrădiri legale. Este doar o chestiune de opţiune. În 1935 peste 75% din medicii germani au aderat la ideile naziste şi au încălcat jurământul. Această rană sângerează şi în prezent. În 1939 toţi medicii olandezi au decis să nu respecte legislaţia (să nu îi divulge pe evrei şi să nu practice eutanasia) şi din această cauză, în 1942, 90% medicii olandezi au fost trimişi în lagărele de concentrare nazistă. A fost o opţiune. Ioachim Frost i-a numit pe unii medicii diavolului, iar pe ceilalţii medicii imposibilului. Şi medicii români pot decide dacă vor fi medicii diavolului sau medicii imposibilului.
Vasile Astărăstoae·Friday, June 10, 2016
Întotdeauna când se discută despre medici, oponenţii declară că “trebuie să respectaţi jurmântul lui Hipocrate pe care l-aţi depus când aţi terminat facultatea”. Paradoxal, însă când i-am întrebat pe unii ce cuprinde acest jurământ, am primit răspunsuri hilare care dovedeau că, de fapt, nu-l citiseră.
Jurământul lui Hipocrate alături de rugăciunea lui Maimonides sunt texte care păstrează caracterul mistic al profesiei medicale. Vrem nu vrem trebuie să recunoaştem că medicina a apărut drept o medicină sacerdotală şi abia mai târziu s-a secularizat. Nu ştiu dacă a fost bine sau rău. În fapt, jurământul lui Hipocrate impune obligaţii medicilor; obligaţii care au drept scop a introduce ordine în interiorul breslei şi a construi încrederea în breaslă.
În epoca contemporană, în România, poate fi respectat jurământul lui Hipocrate?
Să analizăm numai câteva din obligaţiile impuse de jurământ:
Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
Legea în România, echivalarea medicilor cu funcţionarii publici, face fără obiect prevederea din jurământ. Dacă nu ar destăinui tot ce află despre pacienţii săi, un medic va fi condamnat penal pentru favorizarea infractorului sau pentru împiedicarea înfăptuirii justiţiei. În alte ţări - SUA, Anglia, majoritatea ţărilor UE - medicul este protejat legal şi poate păstra secretul profesional. Cred că aţi văzut suficiente filme în care agenţii organelor de urmărire penală pur şi simplu furau documente medicale - şi puteau să fie chiar arestaţi dacă erau prinşi - pentru că medicii sau unităţile medicale nu le puneau la dispoziţie. Raţiunea protejării medicilor este interesul pacienţilor şi tratamentul non-discriminatoriu a acestora, deoarece în acordarea asistenţei medicale, medicul este interesat de dreptul pacientului şi nu de ordinea publică. Pentru el, cum spune şi legământul lui Maimonides, persoană onestă sau un infractor, cel puternic sau cel slab, cel bogat sau cel sărac, sunt egali în tratament. Pentru cei care mă vor contrazice, le spun că singura derogare de la secretul profesional se aplică doar dacă medicul ia cunoştinţă de posibilitatea ca viaţa cuiva să fie pusă în pericol şi atunci poate să informeze organele abilitate (vezi cazul Tarasoff)
Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.
Nici nu am ce comenta. Dacă s-ar respecta, atunci ar fi o avalanşă de acuze, privind nepotismul, favoritismul, conflictul de interese, etc.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fară să le cer vreun legământ.
Mai este de actualitate aceasta obligaţie? Dacă observăm opinia generală şi la unii reprezentanţi (nu pot să le spun cozi de topor) din lumea medicală am trage concluzia că nu există o şcoală medicală românească, că totul este urât şi neprofesionist şi că numai din întâmplare pacienţii supravieţuiesc în sistemul de sănătate românesc. Este suficient să ne uităm la ce declară sau scriu cei care au terminat o facultate de medicină, dar nu au fost capabili să profeseze şi au eşuat în alte meserii sau la cei care au profesat, dar care au făcut performanţă doar pe sticla televizorului, în ziare sau pe facebook (unii au ajuns şi pe diferite funcţii de consilieri guvernamentali) ca să observăm că în opinia lor numai cei care s-au format în şcoli din străinătate au învăţat ceva. Apare însă următorul paradox: şcolile de medicină din ţări ultradezvoltate respectă profesorii din România, dar şi medicii români pregătiţi în România sunt extrem de apreciaţi şi sunt acceptaţi în alte ţări. Nu sunt la fel de apreciaţi însă în România.
Şi atunci poate fi respectat jurământul lui Hipocrate în România?
PS: Jurământul lui Hipocrate (varianta clasică, nu tot felul de variante adaptate cum ar fi cea vehiculată prin reclame la televizor de Medlife) îşi păstrează însă valabilitatea împotriva oricăror îngrădiri legale. Este doar o chestiune de opţiune. În 1935 peste 75% din medicii germani au aderat la ideile naziste şi au încălcat jurământul. Această rană sângerează şi în prezent. În 1939 toţi medicii olandezi au decis să nu respecte legislaţia (să nu îi divulge pe evrei şi să nu practice eutanasia) şi din această cauză, în 1942, 90% medicii olandezi au fost trimişi în lagărele de concentrare nazistă. A fost o opţiune. Ioachim Frost i-a numit pe unii medicii diavolului, iar pe ceilalţii medicii imposibilului. Şi medicii români pot decide dacă vor fi medicii diavolului sau medicii imposibilului.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
ENKI Sam Noi 04, 2017 3:17 pm
De ce-mi plac mie foarte mult medicii? Unit 731. Puţini ştiu că Mengele a fost depăşit de 1000 de ori în Japonia celui de-al doilea război mondial, într-un lagăr de prizonieri în care s-au făcut cercetări chimice şi biologice sub supraveghere medicală. Închideţi ochii şi gândiţi-vă la cel mai atroce film horror pe care l-aţi văzut vreodată. E o copie convenabilă a celor petrecute în Unit 731. Sub supraveghere medicală, am zis? Bănuiesc că da. Cam tot ceea ce într-o facultate de medicină se face pe cadavre acolo s-a făcut pe material uman viu. Fără anestezic, că era război şi nu trebuia făcută risipă. Oamenii erau numiţi “butuci”, iar rezultatele erau publicate în reviste de specialitate, unde se menţiona că cercetările s-au făcut pe primate.
De câţi butuci a fost vorba la Unit 731? Mii. Femei (inclusiv gravide), copii şi bărbaţi, fără vreo preferinţă. Aproape toţi au murit. Fireşte, sub supraveghere medicală. Au fost infectaţi cu diferite boli, inclusiv venerice, şi apoi supuşi vivisecţiilor pentru a se şti ce transformări au loc în corpurile lor. Li s-au prelevat organe total sau parţial, după care au fost ţinuţi în viaţă pentru a se vedea durata şi forma agoniei. Au fost congelaţi de vii, s-au studiat cangrene şi diferite torturi.
Operaţiunea Unit 731 a fost învăluită în secret multe decade după cel de-al doilea război mondial. Sovieticii au judecat şi condamnat o parte dintre participanţi, dar americanii au respins acuzaţiile considerându-le “propagandă comunistă”. Manualele japoneze de istorie n-au relatat nimic timp de două generaţii. Mărturiile au ieşit târziu la iveală, în anii ’80, la început foarte timid. Adevăratele condamnări au fost postume şi se evaluează că o parte dintre medicii implicaţi şi-au continuat activitatea sub diferite paravane academice onorabile, atât pentru japonezi cât şi pentru sovietici şi americani.
O să-mi ziceţi că am o fixaţie pentru orori, că a fost un “accident” (serios, acuma, vorbim despre o operaţiune la o scară fantastica), că e vorba despre o fundătură ştiinţifică, o anomalie, o monstruozitate. Cu toate sunt de acord, mai puţin cu teza “accidentului”. Şi asta pentru că toţi medicii antrenaţi în proiect au fost, iniţial, şocaţi de ceea ce trebuie să facă. Unul dintre ei relatează că prima vivisecţie l-a terminat psihic. Apoi, la a doua, s-a simţit ceva mai bine. Începând cu a treia s-a concentrat strict pe ceea ce trebuie să facă, şi a fost încântat de rezultat. Înainte de a fi niste torţionari, erau medici. După care au rămas, din punctul lor de vedere, medici. Au slujit ştiinţa, au alcătuit studii pe care le-au publicat în reviste recunoscute de specialiştii din lumea întreagă.
Ţineţi minte cei trei paşi: şoc – adaptare – satisfacţie. Tortura prizonierilor din lumea întreagă se face asistată medical. La Guantanamo există medici, ca în toate centrele de tortură din lumea asta. Profesionişti care-şi fac meseria şi sunt plătiţi pentru asta. Cel mai sigur semn al civilizaţiei este că nu ne mai chinuim aproapele decât sub supraveghere medicală.
De câţi butuci a fost vorba la Unit 731? Mii. Femei (inclusiv gravide), copii şi bărbaţi, fără vreo preferinţă. Aproape toţi au murit. Fireşte, sub supraveghere medicală. Au fost infectaţi cu diferite boli, inclusiv venerice, şi apoi supuşi vivisecţiilor pentru a se şti ce transformări au loc în corpurile lor. Li s-au prelevat organe total sau parţial, după care au fost ţinuţi în viaţă pentru a se vedea durata şi forma agoniei. Au fost congelaţi de vii, s-au studiat cangrene şi diferite torturi.
Operaţiunea Unit 731 a fost învăluită în secret multe decade după cel de-al doilea război mondial. Sovieticii au judecat şi condamnat o parte dintre participanţi, dar americanii au respins acuzaţiile considerându-le “propagandă comunistă”. Manualele japoneze de istorie n-au relatat nimic timp de două generaţii. Mărturiile au ieşit târziu la iveală, în anii ’80, la început foarte timid. Adevăratele condamnări au fost postume şi se evaluează că o parte dintre medicii implicaţi şi-au continuat activitatea sub diferite paravane academice onorabile, atât pentru japonezi cât şi pentru sovietici şi americani.
O să-mi ziceţi că am o fixaţie pentru orori, că a fost un “accident” (serios, acuma, vorbim despre o operaţiune la o scară fantastica), că e vorba despre o fundătură ştiinţifică, o anomalie, o monstruozitate. Cu toate sunt de acord, mai puţin cu teza “accidentului”. Şi asta pentru că toţi medicii antrenaţi în proiect au fost, iniţial, şocaţi de ceea ce trebuie să facă. Unul dintre ei relatează că prima vivisecţie l-a terminat psihic. Apoi, la a doua, s-a simţit ceva mai bine. Începând cu a treia s-a concentrat strict pe ceea ce trebuie să facă, şi a fost încântat de rezultat. Înainte de a fi niste torţionari, erau medici. După care au rămas, din punctul lor de vedere, medici. Au slujit ştiinţa, au alcătuit studii pe care le-au publicat în reviste recunoscute de specialiştii din lumea întreagă.
Ţineţi minte cei trei paşi: şoc – adaptare – satisfacţie. Tortura prizonierilor din lumea întreagă se face asistată medical. La Guantanamo există medici, ca în toate centrele de tortură din lumea asta. Profesionişti care-şi fac meseria şi sunt plătiţi pentru asta. Cel mai sigur semn al civilizaţiei este că nu ne mai chinuim aproapele decât sub supraveghere medicală.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
ENKI Vin Ian 12, 2018 10:44 am
Postarea asta mi-a amintit de sinuzita proprie, dobandita la padure: marcasem arbori cu toporul in '95 si '96, asa ca in '97, in acea vare fara soare, m-au apucat niste dureri teribile. Un doctor, ajuns intre timp celebru pe plan local, mi-a recomadat rapid punctie, acordandu-mi 24 de ore in care sa iau niste antibiotice. N-am ajuns direct acasa dupa ce mi-am cumparat antibioticele, ci am facut un mic ocol pe la o micuta alimentara, ce avea palinca de mere de Bihor, de 52 de grade. Am luat o sticluta de 300 ml, pe care am baut-o integral, pe nerasuflate, dupa ce am inghitit si hapurile de mi le recomandase medicul. Dupa circa o ora am adormit bustean, iar la trezire, dupa inca vreo 3 ore, sinuzita disparuse miraculos: nu doar ca scapasem de durerile groaznice (imi vajaia capul doar de la palinca ), dar puteam respira ca un om normal, dupa luni bune in care trasesem de nas.
Nu se poate descrie in cuvinte figura facuta de medic dupa ce m-a controlat, a doua zi, dar mai ales dupa ce i-am povestit, mandru, cum tratasem io boala, definitiv. Minune dumnezeiasca.
Din cand in cand ne mai intalnim prin oras, iar omul imi raspunde la salut cu un zambet larg, in timp ce imi strange mana.
L-am gasit pe tip:
Stan Constantin
ieri la 21:12
Bolile copilăriei mele.
Se pare că n-am fost un copil tocmai sănătos. Fizic, vreau să zic. Că zdravăn la cap este încă de discutat. Am început călătoria pe acest pământ împreună cu un icter. Cică ar fi o chestie obișnuită printre puradei, în primele zile de viață. Cert este că taică-meu, venit de pe cele coclauri, după câteva zile de la naștere, a găsit un marțian, nu verde, ci galben. Bine și așa.
Maică-mea a stat în ultima lună de sarcină în spital. Venea acasă doar duminica. N-a fost tocmai plăcut, nici pentru ea, nici pentru familie. După naștere, a stat mai mult în spital, de data asta cu mine. Pe moașa cu care născuse o cunoștea de ceva vreme. Era o femeie în vârstă, și atașată de paciente. Ea s-a oferit s-o ajute pe maică-mea, să învețe cum să aibă grijă de puradel, să-l îmbăieze, să-l împacheteze, mă rog, tot tacâmul. Doar că, problemă. Acasă era soacră-sa, mama Seana, o tipă mică și a dracului, care făcea de toate acasă, la Țuțulești: era și moașă, și bucătăreasă la nunți, botezuri și înmormântări, țesea covoare. Și pilea. Adică le mai trăgea la măsea. Bine. Lucru bine făcut, ce mai.
Când a auzit-o taică-meu pe maică-mea că vine asistenta de la spital s-o ajute cu baia puradelului, s-a făcut foc și pară! Nici vorbă de așa ceva! Cum s-o jignească el pe mă-sa, aducând pe altcineva să îngrijească de fiu-său? Pa, și s-auzim de bine!
Se pregătește deci băița puradelului. Maică-mea, care făcuse o infecție în spital, avea temperatură. Bunică-mea, care avea chef de băut, o comisese: era pilită. Și n-a simțit cât era de caldă apa din copaie. Încearcă și maică-mea apa, cu cotul. Ce să simtă, ea având temperatură? Puradelul e scufundat în apă, și se pune pe urlat. E scos, dar a stat suficient, cât să se fi opărit bine. A doua zi era tot numai bășici. Își va petrece următoarele trei săptămâni nu în scutece, ci ”mumificat” în tifon, uns cu toate alifiile. Nasol! Noroc că taică-meu a fost trimis de șefii lui ”pe teren”, maică-mea a trimis-o acasă pe soacră-sa, iar hățurile au fost luate de prietenii lui, medicii, care trimiteau acasă asistente, de două ori pe zi, să mă ”îmbălsămeze”, iar maică-mi să-i facă antibiotice. Într-un sfârșit ne-au pus pe amândoi pe linia de plutire.
Și eu, și frate-meu, am fost niște schelete umblătoare, cât am fost mici. Priveai prin noi, de slabi ce eram! Sigur, erau vremuri nu tocmai bune, mâncarea era pe cartelă, lipseau multe din alimentație. După război se încetățenise practica tratamentului cu ulei de pește, o oribilitate! Apoi s-a ajuns la calciu injectabil, dacă îmi aduc eu bine minte. Nu mai știu dacă era importat, sau era făcut aici. Dar sigur era Sandoz, țin minte și acum cutiile. Care se administra împreună cu Sterogyl-se puneau picături pe un cub de zahăr-care fixa calciul.
Cel care avea grijă de noi, cu tratamentul ăsta, era doctorul Știrbu, orelist, un tip nemaipomenit. Care avea doi copii, un băiat, de vârsta lui Dan, fratele meu, și o fată(care este, la rândul ei, medic) de vârsta mea. În fotografie suntem toți patru, cu o trotinetă, în curtea casei doctorului, din Pitești. Cred că e trotineta pe care o primise frate-meu, recompensă pentru amigdalele scoase de același doctor Știrbu.
Ai mei au regretat amarnic faptul că și-au ținut promisiunea. Viața lor, și celorlalți-locuiam încă la comun, în casa de peste drum de biserica Sf. Nicolae, și la etaj, unde locuiam, spre curtea interioară, era un soi de galerie, un coridor deschis către curte- a devenit un mic infern, cu nebunul care se plimba cu trotineta în casă și pe coridor. Cu atât mai mult cu cât, neavând bucătării, toți găteau pe coridorul ăla, pe lămpi cu gaz. Și tot acolo erau răcitoarele, un soi de dulapuri, căptușite cu tablă, în care puneau gheață. Venea un tip, cu un șorț de piele, care se prelungea peste umăr, ca o protecție, și aducea un bloc de gheață, pe are îl ținea cu o gheară metalică. Eram la pândă, și furam repede câteva bucăți de greață, cu care răceam limonada cumpărată de la Aprozarul de la parterul clădirii.
Frate-meu a făcut cunoștință cu talentele de chirurg ale doctorului Știrbu înaintea mea, cu ocazia operației de amigdale. Credeam că-l fentez. N-a fost să fie. Peste vreo doi ani, am făcut o sinuzită severă. Cred că de săniuș mi s-a tras: stăteam cât e ziua de lungă în zăpadă, pe derdelușul din spatele blocului(între timp ne mutasem), derdeluș care se termina în poarta școlii la care învățam, Generală 1, școală unde a învățat și președintele Constantinescu.
A urmat o perioadă în care poponețul s-a fost poligon de tir pentru vecina noastră, asistentă la spitalul unde lucra doctorul Știrbu. În ciuda tratamentului cu antibiotice, nimic. Drept pentru care verdictul doctorului a căzut ca o ghilotină: ”Puncție, flăcău! Altceva n-am ce să-ți fac!”
Nu prea știam eu ce urma, dar aveam bănuiala că nu avea cum fi ceva de bine. Prea suna aiurea cuvântul ăla, puncție. Vine și ziua fatidică a primei puncții. Vor mai urma și altele, la fel de neplăcute, dar știam deja la ce să mă aștept. Cu maică-mea alături, pe coridorul foarte înalt, și foarte întunecat, pe care lumina anemică a unui bec minuscul îl făcea și mai sinistru, mergeam spre locul execuției, cabinetul doctorului Știrbu. Intrăm. Sunt invitat pe scaunul ăla, cu nimic deosebit de scaunul frizerului, iar doctorul, acum un ciclop, cu oglinda cu fantă în dreptul ochiului, apucă un depărtător, mi-l vâră într-o nară, după care introduce o sârmă lungă, cu un șomoiog de vată la capăt. Era anestezia. În câteva secunde mă transformase într-o mică morsă, cu colți de sârmă, și cu inima cât un purece.
Doctorul și maică-mea flecăreau liniștiți, așteptând să-și facă efectul anestezia. Asistenta, ca să-mi facă viața și mai palpitantă, pregătea uneltele de tortură: un ac uriaș, și o seringă supradimensionată, bună pentru elefanți. Vine și momentul procedurii. Drept pentru care doctorul, cu aerul cel mai firesc din lume, pune mâna pe ac, și-l înfige în os, să-l perforeze. Ceea ce se întâmplă, cu un zgomot pe care nu-l pot uita nici acum, când aud cuvântul ”sinuzită”.
Maică-mea amuțește, se ridică, iese scurt din cabinet, și leșină pe scaunele de la ușă, lângă pacienții care-și așteptau rândul la supliciu. Sadicul continuă liniștit ce avea de făcut: cuplează seringa aia monstruoasă la ac, și trimite spre sinusurile mele un lichid oribil, și ca miros, și ca gust. Ser fiziologic cu nu mai știu ce. După ce spală bine puroiul dintr-un sinus, apucă alt ac, aud același zgomot de os frânt, urmează spălătura, și gata. Sunt trimis la plimbare, cu indicația să mai vin pe la el, să ne distrăm cu o nouă puncție. Ceea ce am și făcut. Că nu aveam încotro.
Am recuperat-o pe maică-mea de pe hol, își revenise din scurtul leșin, și am pornit spre casă. Care nu era foarte departe de spital. În drum, ne-am oprit la cofetărie, să ne întremăm cu o înghețată.
Dar problemele mele de sănătate nu s-au terminat aici. Cea mai gravă urma: melena. Ieșeam sânge digerat. Și nimeni nu știa de ce. Peste drum de blocul nostru era cabinetul unui medic. Radiolog. La care mergea des taică-meu, care avusese TBC, și trebuia să facă periodic control radiologic. Nițescu, medicul, era un tip ciudat, din specia celor care dau ei bani pacienților. Mereu la zi cu noutățile, curios, citea mult. Cabinetul era, dacă îmi aduc bine aminte, privat. În anii 60. Nu mă întrebați cum reușise să-l păstreze, că nu știu.
Mi-a făcut și el niște analize, radiografii cu bariu. A fost onest: le-a spus alor mei că trebuie să mă ducă la București, să mă vadă unul dintre cei mai buni pediatri, cred că Miron îl chema, profesor la Medicină. Profesorul, evreu, un om extraordinar. După ce s-a dumirit ce și cum, mi-a făcut un regim strict. Și, din două în două săptămâni mergeam la el, la control. Drumul până la București și înapoi nu era tocmai ieftin, iar ai mei nu se scăldau în bani. Dimpotrivă. Doctorul Nițescu le-a dat bani, sau i-a împrumutat, nu o dată. Pentru mine regimul ăla alimentar a fost cu adevărat un chin. Mai ales când restul trupei mânca ”bunătăți”, adică mâncare care arăta, mirosea și avea gust de mâncare! După vreun an de chin, am reușit să scap. Din câte mi-au spus ai mei, am trecut pe lângă doamna cu coasa. Fără glumă...
Le port recunoștință doctorilor care, într-un moment sau altul al copilăriei mele, m-au ajutat. Cu ceea știau ei, că medicamente și tehnologie, mai puțin. Asta a fost un avantaj. Erau mai apropiați de pacient, nu mizau atât pe tehnologie, ca azi. De fapt, multe dintre problemele sistemului medical vin din ruperea legăturii dintre medic și pacient, din lipsa comunicării. Medicina devine tot mai mult o industrie. Ceea ce, până la urmă, e rău și pentru medic, și pentru pacient.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
), dar puteam respira ca un om normal, dupa luni bune in care trasesem de nas. Nu se poate descrie in cuvinte figura facuta de medic dupa ce m-a controlat, a doua zi, dar mai ales dupa ce i-am povestit, mandru, cum tratasem io boala, definitiv. Minune dumnezeiasca.
Din cand in cand ne mai intalnim prin oras, iar omul imi raspunde la salut cu un zambet larg, in timp ce imi strange mana.
L-am gasit pe tip:
Stan Constantin
ieri la 21:12
Bolile copilăriei mele.
Se pare că n-am fost un copil tocmai sănătos. Fizic, vreau să zic. Că zdravăn la cap este încă de discutat. Am început călătoria pe acest pământ împreună cu un icter. Cică ar fi o chestie obișnuită printre puradei, în primele zile de viață. Cert este că taică-meu, venit de pe cele coclauri, după câteva zile de la naștere, a găsit un marțian, nu verde, ci galben. Bine și așa.
Maică-mea a stat în ultima lună de sarcină în spital. Venea acasă doar duminica. N-a fost tocmai plăcut, nici pentru ea, nici pentru familie. După naștere, a stat mai mult în spital, de data asta cu mine. Pe moașa cu care născuse o cunoștea de ceva vreme. Era o femeie în vârstă, și atașată de paciente. Ea s-a oferit s-o ajute pe maică-mea, să învețe cum să aibă grijă de puradel, să-l îmbăieze, să-l împacheteze, mă rog, tot tacâmul. Doar că, problemă. Acasă era soacră-sa, mama Seana, o tipă mică și a dracului, care făcea de toate acasă, la Țuțulești: era și moașă, și bucătăreasă la nunți, botezuri și înmormântări, țesea covoare. Și pilea. Adică le mai trăgea la măsea. Bine. Lucru bine făcut, ce mai.
Când a auzit-o taică-meu pe maică-mea că vine asistenta de la spital s-o ajute cu baia puradelului, s-a făcut foc și pară! Nici vorbă de așa ceva! Cum s-o jignească el pe mă-sa, aducând pe altcineva să îngrijească de fiu-său? Pa, și s-auzim de bine!
Se pregătește deci băița puradelului. Maică-mea, care făcuse o infecție în spital, avea temperatură. Bunică-mea, care avea chef de băut, o comisese: era pilită. Și n-a simțit cât era de caldă apa din copaie. Încearcă și maică-mea apa, cu cotul. Ce să simtă, ea având temperatură? Puradelul e scufundat în apă, și se pune pe urlat. E scos, dar a stat suficient, cât să se fi opărit bine. A doua zi era tot numai bășici. Își va petrece următoarele trei săptămâni nu în scutece, ci ”mumificat” în tifon, uns cu toate alifiile. Nasol! Noroc că taică-meu a fost trimis de șefii lui ”pe teren”, maică-mea a trimis-o acasă pe soacră-sa, iar hățurile au fost luate de prietenii lui, medicii, care trimiteau acasă asistente, de două ori pe zi, să mă ”îmbălsămeze”, iar maică-mi să-i facă antibiotice. Într-un sfârșit ne-au pus pe amândoi pe linia de plutire.
Și eu, și frate-meu, am fost niște schelete umblătoare, cât am fost mici. Priveai prin noi, de slabi ce eram! Sigur, erau vremuri nu tocmai bune, mâncarea era pe cartelă, lipseau multe din alimentație. După război se încetățenise practica tratamentului cu ulei de pește, o oribilitate! Apoi s-a ajuns la calciu injectabil, dacă îmi aduc eu bine minte. Nu mai știu dacă era importat, sau era făcut aici. Dar sigur era Sandoz, țin minte și acum cutiile. Care se administra împreună cu Sterogyl-se puneau picături pe un cub de zahăr-care fixa calciul.
Cel care avea grijă de noi, cu tratamentul ăsta, era doctorul Știrbu, orelist, un tip nemaipomenit. Care avea doi copii, un băiat, de vârsta lui Dan, fratele meu, și o fată(care este, la rândul ei, medic) de vârsta mea. În fotografie suntem toți patru, cu o trotinetă, în curtea casei doctorului, din Pitești. Cred că e trotineta pe care o primise frate-meu, recompensă pentru amigdalele scoase de același doctor Știrbu.
Ai mei au regretat amarnic faptul că și-au ținut promisiunea. Viața lor, și celorlalți-locuiam încă la comun, în casa de peste drum de biserica Sf. Nicolae, și la etaj, unde locuiam, spre curtea interioară, era un soi de galerie, un coridor deschis către curte- a devenit un mic infern, cu nebunul care se plimba cu trotineta în casă și pe coridor. Cu atât mai mult cu cât, neavând bucătării, toți găteau pe coridorul ăla, pe lămpi cu gaz. Și tot acolo erau răcitoarele, un soi de dulapuri, căptușite cu tablă, în care puneau gheață. Venea un tip, cu un șorț de piele, care se prelungea peste umăr, ca o protecție, și aducea un bloc de gheață, pe are îl ținea cu o gheară metalică. Eram la pândă, și furam repede câteva bucăți de greață, cu care răceam limonada cumpărată de la Aprozarul de la parterul clădirii.
Frate-meu a făcut cunoștință cu talentele de chirurg ale doctorului Știrbu înaintea mea, cu ocazia operației de amigdale. Credeam că-l fentez. N-a fost să fie. Peste vreo doi ani, am făcut o sinuzită severă. Cred că de săniuș mi s-a tras: stăteam cât e ziua de lungă în zăpadă, pe derdelușul din spatele blocului(între timp ne mutasem), derdeluș care se termina în poarta școlii la care învățam, Generală 1, școală unde a învățat și președintele Constantinescu.
A urmat o perioadă în care poponețul s-a fost poligon de tir pentru vecina noastră, asistentă la spitalul unde lucra doctorul Știrbu. În ciuda tratamentului cu antibiotice, nimic. Drept pentru care verdictul doctorului a căzut ca o ghilotină: ”Puncție, flăcău! Altceva n-am ce să-ți fac!”
Nu prea știam eu ce urma, dar aveam bănuiala că nu avea cum fi ceva de bine. Prea suna aiurea cuvântul ăla, puncție. Vine și ziua fatidică a primei puncții. Vor mai urma și altele, la fel de neplăcute, dar știam deja la ce să mă aștept. Cu maică-mea alături, pe coridorul foarte înalt, și foarte întunecat, pe care lumina anemică a unui bec minuscul îl făcea și mai sinistru, mergeam spre locul execuției, cabinetul doctorului Știrbu. Intrăm. Sunt invitat pe scaunul ăla, cu nimic deosebit de scaunul frizerului, iar doctorul, acum un ciclop, cu oglinda cu fantă în dreptul ochiului, apucă un depărtător, mi-l vâră într-o nară, după care introduce o sârmă lungă, cu un șomoiog de vată la capăt. Era anestezia. În câteva secunde mă transformase într-o mică morsă, cu colți de sârmă, și cu inima cât un purece.
Doctorul și maică-mea flecăreau liniștiți, așteptând să-și facă efectul anestezia. Asistenta, ca să-mi facă viața și mai palpitantă, pregătea uneltele de tortură: un ac uriaș, și o seringă supradimensionată, bună pentru elefanți. Vine și momentul procedurii. Drept pentru care doctorul, cu aerul cel mai firesc din lume, pune mâna pe ac, și-l înfige în os, să-l perforeze. Ceea ce se întâmplă, cu un zgomot pe care nu-l pot uita nici acum, când aud cuvântul ”sinuzită”.
Maică-mea amuțește, se ridică, iese scurt din cabinet, și leșină pe scaunele de la ușă, lângă pacienții care-și așteptau rândul la supliciu. Sadicul continuă liniștit ce avea de făcut: cuplează seringa aia monstruoasă la ac, și trimite spre sinusurile mele un lichid oribil, și ca miros, și ca gust. Ser fiziologic cu nu mai știu ce. După ce spală bine puroiul dintr-un sinus, apucă alt ac, aud același zgomot de os frânt, urmează spălătura, și gata. Sunt trimis la plimbare, cu indicația să mai vin pe la el, să ne distrăm cu o nouă puncție. Ceea ce am și făcut. Că nu aveam încotro.
Am recuperat-o pe maică-mea de pe hol, își revenise din scurtul leșin, și am pornit spre casă. Care nu era foarte departe de spital. În drum, ne-am oprit la cofetărie, să ne întremăm cu o înghețată.
Dar problemele mele de sănătate nu s-au terminat aici. Cea mai gravă urma: melena. Ieșeam sânge digerat. Și nimeni nu știa de ce. Peste drum de blocul nostru era cabinetul unui medic. Radiolog. La care mergea des taică-meu, care avusese TBC, și trebuia să facă periodic control radiologic. Nițescu, medicul, era un tip ciudat, din specia celor care dau ei bani pacienților. Mereu la zi cu noutățile, curios, citea mult. Cabinetul era, dacă îmi aduc bine aminte, privat. În anii 60. Nu mă întrebați cum reușise să-l păstreze, că nu știu.
Mi-a făcut și el niște analize, radiografii cu bariu. A fost onest: le-a spus alor mei că trebuie să mă ducă la București, să mă vadă unul dintre cei mai buni pediatri, cred că Miron îl chema, profesor la Medicină. Profesorul, evreu, un om extraordinar. După ce s-a dumirit ce și cum, mi-a făcut un regim strict. Și, din două în două săptămâni mergeam la el, la control. Drumul până la București și înapoi nu era tocmai ieftin, iar ai mei nu se scăldau în bani. Dimpotrivă. Doctorul Nițescu le-a dat bani, sau i-a împrumutat, nu o dată. Pentru mine regimul ăla alimentar a fost cu adevărat un chin. Mai ales când restul trupei mânca ”bunătăți”, adică mâncare care arăta, mirosea și avea gust de mâncare! După vreun an de chin, am reușit să scap. Din câte mi-au spus ai mei, am trecut pe lângă doamna cu coasa. Fără glumă...
Le port recunoștință doctorilor care, într-un moment sau altul al copilăriei mele, m-au ajutat. Cu ceea știau ei, că medicamente și tehnologie, mai puțin. Asta a fost un avantaj. Erau mai apropiați de pacient, nu mizau atât pe tehnologie, ca azi. De fapt, multe dintre problemele sistemului medical vin din ruperea legăturii dintre medic și pacient, din lipsa comunicării. Medicina devine tot mai mult o industrie. Ceea ce, până la urmă, e rău și pentru medic, și pentru pacient.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Medicina
ENKI Lun Feb 26, 2018 7:57 am
Latul global se strange, asa ca Voiculescu cel Bun nu prea are cum sa mai scape.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
În Grecia e un mega scandal care are în centru producătorul de medicamente Novartis. Motivul? Un „banal” prejudiciu de vreo 23 mld. EUR produs statului grec. Cercetările au început încă de anul trecut, însă, dată fiind amploarea acuzaţiilor şi rangul celor implicaţi în scandal, probabil că vor mai dura mult timp. Dacă nu cumva până la calendele greceşti.
Gigantul farmaceutic a fost acuzat că ar fi mituit cam pe toată lumea: de la doctori la funcţionari publici şi politicieni de top. În încrengătura corupţiei se află actualul şef al Băncii Naţionale a Greciei, Yannis Stournaras(fost Ministru de Finanţe), doi foşti premieri - Antonis Samaras şi Panagiotis Pikrammenos - şi comisarul European pentru Imigraţie Dimitris Avramopoulos. Cei acuzaţi, desigur, neagă acuzându-l pe Tsipras de manipulare a opiniei publice. Ceea ce este însă interesant e faptul că, pe măsură ce ancheta evoluează, prejudiciul creşte. Prin ianuarie procurorul Panagiotis Athanasiou vorbea despre pagube de 4 mld. EUR. Acela era momentul în care birourile Novartis de la Atena au fost percheziţionate. La puţin peste o lună, suma a crescut de şase ori. Şi impresia mea este că suntem încă la început. Partea frumoasă a problemei e aceea că mulţi dintre oficialii implicaţi au şanse mari să nu păţească nimic din cauză că acuzaţiile se referă la operaţiuni extrem de vechi, existând riscul prescripţiei. Şi-ar mai fi un amănunt: cercetările din Grecia reprezintă doar vârful aisbergului. Firma a tot fost anchetată, dar „cofura rezistă”.
Anul trecut, Novartis s-a mai confruntat cu o acuzaţie de dare de mită în valoare de 85 mln EUR în Turcia unde, în schimbul acestei sume, medicamente produse de concern ar fi fost incluse în lista celor compensate. În August compania a anunţat că respectiva investigaţie ar fi fost clasată.
Cazurile prezentate însă nu sunt singulare. Acţiunile firmelor farma par a fi urmat un plan concertat, extrem de bine articulat şi pe termen lung. Peste tot în lume s-a acţionat în acelaşi mod obţinându-se o dependenţă crescută a sistemelor de sănătate publică de produsele acestor firme. Mai un vaccin obligatoriu, mai o recomandare de supliment, mai o scădere a valorilor normale a unor analize, s.a.m.d. La nivelul de bază, cel al medicilor, s-a acţionat mult mai ticălos-persuasiv. S-au acaparat congrese, s-au inventat organizaţii profesionale care organizează evenimente grandioase, pe la care medicii obţin invitaţii şi sponsorizări de participare. Oricine vrea să se menţină la un nivel profesional înalt, astfel încât participarea la un congres echivalează cu menţinerea „în linia întâi”, punerea la curent cu cele mai noi descoperiri şi tendinţe. Ce te faci însă când multe dintre congresele de tradiţie se transformă peste noapte în platforme de marketing pentru firmele farma? Ce te faci când fiecare firmă ajunge să-şi organizeze prin intermediul propriilor asociaţii evenimente la fel de personalizate ca şi interesul celui care dă banul? E simplu de înţeles chiar şi pentru un copil.
Situaţia este atât de încurcată încât a dat peste cap chiar şi autorităţile chineze. După ce-au demarat în modul specific o investigaţie privind sponsorizările de către firmele farma ale participărilor la congrese ale medicilor - în fapt acţiuni mascate de marketing - autorităţile şi-au dat seama că, mergând mai departe, riscă să aresteze întreg corpul medical al ţării. Astfel încât au adoptat o altă tactică: după arestarea şefilor din China ai respectivelor companii, au trecut la supravegherea atentă a tuturor acţiunilor pe care le desfăşoară firmele străine de medicamente. Iar concluziile la care au ajuns au fost de-a dreptul spectaculoase. Spre exemplu, în ceea ce priveşte testele clinice - obligatorii înainte de comercializarea pe piaţă a unui medicament - s-a constatat că sunt falsificate în proporţie de peste 80%. În mare parte acestea sunt fabricate şi, culmea!, se ascund efectele adverse ale medicamentelor.
Însă nici cei care fac testele clinice în conformitate cu legislaţia în vigoare nu sunt nişte îngeri. Acelaşi raport relevă că rezultatele testelor clinice, în cea mai mare parte, erau scrise chiar înainte de efectuarea testelor! Cu alte cuvinte, cu bună ştiinţă, s-au canalizat testele în aşa fel încât să iasă rezultatele dorite de către producător. Dacă nici asta nu mai e fraudă...
Un alt element interesant descoperit de chinezi a fost faptul că multe dintre noile medicamente sunt în realitate combinaţii ale celor vechi, iar înscrierea lor ca medicamente noi se face strict din raţiuni de marketing. O chestie pe care-o bănuia toată lumea, dar care nu fusese spusă cu voce suficient de apăsată.
Toată investigaţia a apărut după ce lobby-ul farma aproape că obţinuse promisiunea eliminării testelor clinice pentru autorizarea medicamentelor în China(de fapt, recunoaşterea testelor efectuate de către firmele farma oriunde în lume). Se pare totuşi că pe la chinezi au mai existat ceva anticorpi care-au declanşat contraatacul în faţa acestei industrii devenită de-a dreptul parazitară.
Disperaţi de amploarea încălcărilor legislative, chinezii au anunţat că pentru falsificarea testelor clinice se va merge direct în puşcărie, calmând „avântul muncitoresc” al firmelor farma de cucerire a pieţei chineze. E de-a dreptul hilar faptul că oficialii din farma acuză acum medicina tradiţională chineză că n-ar fi efectuat testele clinice. De parcă practica de milenii cu rezultate verificabile n-ar putea ţine loc de test clinic!
Reîntorcându-ne la greci, situaţia este de-a dreptul explozivă. Disperaţi că întreaga investigaţie s-a transformat în dezbatere politică, oamenii caută să-şi facă dreptate singuri. De-aceea probabil, un grup anarhist nou apărut - Rouvikonas - a atacat aseară sediul Novartis din Atena. Însă procurorii, vigilenţi cum îi ştim, au demarat în timp record ancheta pentru stabilirea vinovaţilor. Asta după ce, ancheta de bază care priveşte presupusa fraudă, tot stagnează. Curat murdar, monşer!
Gigantul farmaceutic a fost acuzat că ar fi mituit cam pe toată lumea: de la doctori la funcţionari publici şi politicieni de top. În încrengătura corupţiei se află actualul şef al Băncii Naţionale a Greciei, Yannis Stournaras(fost Ministru de Finanţe), doi foşti premieri - Antonis Samaras şi Panagiotis Pikrammenos - şi comisarul European pentru Imigraţie Dimitris Avramopoulos. Cei acuzaţi, desigur, neagă acuzându-l pe Tsipras de manipulare a opiniei publice. Ceea ce este însă interesant e faptul că, pe măsură ce ancheta evoluează, prejudiciul creşte. Prin ianuarie procurorul Panagiotis Athanasiou vorbea despre pagube de 4 mld. EUR. Acela era momentul în care birourile Novartis de la Atena au fost percheziţionate. La puţin peste o lună, suma a crescut de şase ori. Şi impresia mea este că suntem încă la început. Partea frumoasă a problemei e aceea că mulţi dintre oficialii implicaţi au şanse mari să nu păţească nimic din cauză că acuzaţiile se referă la operaţiuni extrem de vechi, existând riscul prescripţiei. Şi-ar mai fi un amănunt: cercetările din Grecia reprezintă doar vârful aisbergului. Firma a tot fost anchetată, dar „cofura rezistă”.
Anul trecut, Novartis s-a mai confruntat cu o acuzaţie de dare de mită în valoare de 85 mln EUR în Turcia unde, în schimbul acestei sume, medicamente produse de concern ar fi fost incluse în lista celor compensate. În August compania a anunţat că respectiva investigaţie ar fi fost clasată.
Cazurile prezentate însă nu sunt singulare. Acţiunile firmelor farma par a fi urmat un plan concertat, extrem de bine articulat şi pe termen lung. Peste tot în lume s-a acţionat în acelaşi mod obţinându-se o dependenţă crescută a sistemelor de sănătate publică de produsele acestor firme. Mai un vaccin obligatoriu, mai o recomandare de supliment, mai o scădere a valorilor normale a unor analize, s.a.m.d. La nivelul de bază, cel al medicilor, s-a acţionat mult mai ticălos-persuasiv. S-au acaparat congrese, s-au inventat organizaţii profesionale care organizează evenimente grandioase, pe la care medicii obţin invitaţii şi sponsorizări de participare. Oricine vrea să se menţină la un nivel profesional înalt, astfel încât participarea la un congres echivalează cu menţinerea „în linia întâi”, punerea la curent cu cele mai noi descoperiri şi tendinţe. Ce te faci însă când multe dintre congresele de tradiţie se transformă peste noapte în platforme de marketing pentru firmele farma? Ce te faci când fiecare firmă ajunge să-şi organizeze prin intermediul propriilor asociaţii evenimente la fel de personalizate ca şi interesul celui care dă banul? E simplu de înţeles chiar şi pentru un copil.
Situaţia este atât de încurcată încât a dat peste cap chiar şi autorităţile chineze. După ce-au demarat în modul specific o investigaţie privind sponsorizările de către firmele farma ale participărilor la congrese ale medicilor - în fapt acţiuni mascate de marketing - autorităţile şi-au dat seama că, mergând mai departe, riscă să aresteze întreg corpul medical al ţării. Astfel încât au adoptat o altă tactică: după arestarea şefilor din China ai respectivelor companii, au trecut la supravegherea atentă a tuturor acţiunilor pe care le desfăşoară firmele străine de medicamente. Iar concluziile la care au ajuns au fost de-a dreptul spectaculoase. Spre exemplu, în ceea ce priveşte testele clinice - obligatorii înainte de comercializarea pe piaţă a unui medicament - s-a constatat că sunt falsificate în proporţie de peste 80%. În mare parte acestea sunt fabricate şi, culmea!, se ascund efectele adverse ale medicamentelor.
Însă nici cei care fac testele clinice în conformitate cu legislaţia în vigoare nu sunt nişte îngeri. Acelaşi raport relevă că rezultatele testelor clinice, în cea mai mare parte, erau scrise chiar înainte de efectuarea testelor! Cu alte cuvinte, cu bună ştiinţă, s-au canalizat testele în aşa fel încât să iasă rezultatele dorite de către producător. Dacă nici asta nu mai e fraudă...
Un alt element interesant descoperit de chinezi a fost faptul că multe dintre noile medicamente sunt în realitate combinaţii ale celor vechi, iar înscrierea lor ca medicamente noi se face strict din raţiuni de marketing. O chestie pe care-o bănuia toată lumea, dar care nu fusese spusă cu voce suficient de apăsată.
Toată investigaţia a apărut după ce lobby-ul farma aproape că obţinuse promisiunea eliminării testelor clinice pentru autorizarea medicamentelor în China(de fapt, recunoaşterea testelor efectuate de către firmele farma oriunde în lume). Se pare totuşi că pe la chinezi au mai existat ceva anticorpi care-au declanşat contraatacul în faţa acestei industrii devenită de-a dreptul parazitară.
Disperaţi de amploarea încălcărilor legislative, chinezii au anunţat că pentru falsificarea testelor clinice se va merge direct în puşcărie, calmând „avântul muncitoresc” al firmelor farma de cucerire a pieţei chineze. E de-a dreptul hilar faptul că oficialii din farma acuză acum medicina tradiţională chineză că n-ar fi efectuat testele clinice. De parcă practica de milenii cu rezultate verificabile n-ar putea ţine loc de test clinic!
Reîntorcându-ne la greci, situaţia este de-a dreptul explozivă. Disperaţi că întreaga investigaţie s-a transformat în dezbatere politică, oamenii caută să-şi facă dreptate singuri. De-aceea probabil, un grup anarhist nou apărut - Rouvikonas - a atacat aseară sediul Novartis din Atena. Însă procurorii, vigilenţi cum îi ştim, au demarat în timp record ancheta pentru stabilirea vinovaţilor. Asta după ce, ancheta de bază care priveşte presupusa fraudă, tot stagnează. Curat murdar, monşer!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|