ESEU - de Lelia Munteanu

Un superb eseu scris de Lelia Munteanu

Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar ?
I-aţi văzut lucirea aia din ochi ?
Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu e o lacrimă. E o sticlire parşivă.
Un ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia.
Ştiţi voi ce cloceşte el ?
Guvernanţii ştiu.
Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol,
pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să
trăiască pare suspect.
Nu se lasă convins să iasă din sistem
(ce metaforă shakespeariană a găsit ministrul Protecţiei Sociale !).
El vrea, mai întâi, să golească vistieria, să sece economia.
Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă !
E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii,în complicitate cu lehuzele,
de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru.
Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea.
Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat ?
Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce.
O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu,
alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi!
Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat ?
Azi o ia, mâine o toacă.
Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează(“fură” e un termen
neştiinţific),el împarte cu alţii (“le dă dreptul” e o sintagmă intraductibilă),
economiseşte inteligent, iese iar la produs, face PIB-ul să latre.
Pensionarii, bugetarii, lehuzele, şomerii uneltesc de multă vreme împotriva statului.
De-acum, când complotul lor a fost dat în fapt, nu mai e mult până patria scapă de ei.
Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar;
să-i exporţi – nu-i ia nimeni.
Dar, dacă Boc-Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată.
O să rămână guvernanţii singuri, singurei ca să poată lucra în linişte.
Pentru binele naţiei.