reforma reformei... cronicizată ca revoluția socialistă

Armand a scris:

Live a scris:
Ai nevoie de Bufnilă, doamnă? Am mini şi normali...

Pai... mi-au mai ramas si mie cateva! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Armand a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Armand a scris:Aaaaa... nu intelegi identitatea elementelor surprinse in imagine? Pai... e doar un crenvursti mai grasutz si doua oua... cam nesanatoase, dupa cum arata coaja! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

baso a scris: am postat-o si eu, cu ceva timp in urma, prin nu mai stiu care varianta de forum a Deltoiului

delta a scris:Credeam că este un apropo la faptul că omul poate trăi doar făcând sex în perioadele în care n-are ce mâncă...

Armand a scris:

baso a scris: am postat-o si eu, cu ceva timp in urma, prin nu mai stiu care varianta de forum a Deltoiului

Si pe tine tot de criza de identitate te-a suspectat? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Armand a scris:

delta a scris:Credeam că este un apropo la faptul că omul poate trăi doar făcând sex în perioadele în care n-are ce mâncă...

Hai sa-ti explic ceva, pentru cand o sa cresti tu mare: daca s-ar fi vrut un astfel de apropo, imaginea ar fi continut crenvurstiul ala orientat exact in directie opusa! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

baso a scris:

Armand a scris:

baso a scris: am postat-o si eu, cu ceva timp in urma, prin nu mai stiu care varianta de forum a Deltoiului

Si pe tine tot de criza de identitate te-a suspectat? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

mai, din cate imi aduc aminte contextul, aveam treaba cu hacheoriul in vremea respectiva Nicidecum cu Delta

delta a scris:

Armand a scris:

delta a scris:Credeam că este un apropo la faptul că omul poate trăi doar făcând sex în perioadele în care n-are ce mâncă...

Hai sa-ti explic ceva, pentru cand o sa cresti tu mare: daca s-ar fi vrut un astfel de apropo, imaginea ar fi continut crenvurstiul ala orientat exact in directie opusa! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Din cauza vreunei deformaţii profesionale eşti în permanentă defensivă?

Armand a scris:

delta a scris:

Armand a scris:

delta a scris:Credeam că este un apropo la faptul că omul poate trăi doar făcând sex în perioadele în care n-are ce mâncă...

Hai sa-ti explic ceva, pentru cand o sa cresti tu mare: daca s-ar fi vrut un astfel de apropo, imaginea ar fi continut crenvurstiul ala orientat exact in directie opusa! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Din cauza vreunei deformaţii profesionale eşti în permanentă defensivă?

De unde defensiva??? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Pai directia opusa a carnatului mie mi se pare de-a dreptul OFENSIVA!

delta a scris:Cine vorbea de cârnat?

Dana Piciu a scris:
Cu doar o zi înainte de anunţarea de către preşedintele Băsescu a celebrelor măsuri anticriză, Parlamentul României adopta, discret, o ordonanţă de urgenţă dată în anul 2006. Scopul actului normativ emis de Guvernul Tăriceanu: scutirea datoriilor istorice în valoare de 8,3 miliarde de euro a 34 dintre marile companii şi societăţi de stat.

Este vorba despre celebra Ordonanţă nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarera arieratelor bugetare, care scuteşte de obligaţiile fiscale datorate şi amânate, conform evidenţei fiscale la data de 31 decembrie 2005, o parte din societăţile naţionale şi societăţile comerciale la care statul este acţionar majoritar. Printre companiile scutite de datorii se numără Termoelectrica Bucureşti, Nuclearelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia Târgu-Jiu, Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti, Compania Naţională a Huilei Petroşani (are cea mai mare datorie la buget dintre toate - 195.318.009.490.000 lei vechi), Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Deva, Compania Naţională „Romarm”, Compania Naţională de Căi Ferate CFR Bucuresti.

Cu acceptul FMI şi UE

Potrivit parlamentarilor care au urmărit traseul ordonanţei, deşi în 2006, la apariţie, actul normativ a făcut valuri, nu şi-a putut produce efectele, pentru că Uniunea Europeană condiţionase ştergerea datoriilor cu o restructurare a companiilor datornice.

Cum Guvernul Tăriceanu nu a putut să îndeplinească toate condiţiile, ordonanţa a fost abandonată prin sertarele comisiilor parlamentare. Luna aceasta însă, în plină criză, Guvernul a invocat-o în procesul de analiză cu FMI şi UE din nou, iar instituţiile internaţionale au acceptat să fie aprobată şi promovată, cu condiţia să nu se modifice sumele datoriilor. „Ordonanţa avea drept scop îndeplinirea acelor criterii impuse de UE, ca toţi agenţii economici cu capital de stat pentru care se solicită ştergere de datorii să îndeplinească procedural un proces de restructurare în vederea eficientizării activităţii în baza căreia i se accepta ştergerea. Guvernul însă nu a îndeplinit acele proceduri până la 1 ianuarie 2007 cum i s-a solicitat”, a declarat pentru ziarul „Puterea” preşedintele Comisiei pentru servicii şi industrii de la Cameră, Iulian Iancu.

„Acum, în schimb, intrând în plin proces de criză, Guvernul şi-a dat seama că are acest instrument şi l-a invocat în procesul de analiză cu FMI şi UE şi s-a admis să fie aprobată, promovată, dar nu în alte valori decât cele din 2006. Deci nu s-au putut face modificări la cifrele iniţiale, cele de când Guvernul Tăriceanu a dat Ordonanţa. Ea a obţinut avizul Comisiei de buget-finanţe din Parlament”, a adăugat Iancu. Chestionat pe marginea votului din forul legislativ, unde doar trei deputaţi au votat „împotrivă”, social-democratul ne-a explicat că era vorba de un „balast”, care mai ales acum, în condiţii de criză, nu mai putea fi plătit. „Continua să fie purtător de dobânzi, penalităţi, rostogolea sume enorme numai la capitolul penalităţi. Aceste sume intrau în calculul bugetului, apăreau ca venituri, dar ele evident că erau nereale, nu le-am fi încasat niciodată şi de aici impactul pe deficit. Era o construcţie bugetară falsă. Ordonanţa abia acum, după promulgare, îşi va produce efectele”, a conchis Iulian Iancu. Şi vicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe, deputatul PDL Gheorghe Ialomiţianu, ne-a spus că ordonanţa nu şi-a produs efectele până acum. „A fost o tărăgănare. În 2006, Consiliul Concurenţei trebuia să aprobe ştergerea datoriilor acelor companii. Ulterior s-a ajuns la concluzia că nu Consiliul Concurenţei trebuie să se pronunţe şi a fost notificată Comisia Europeană, care trebuia să ne spună dacă aceste datorii sunt sau nu ajutoare de stat. CE ne-a spus că ordonanţa a fost dată înainte ca România să se integreze în UE, deci nu e nevoie de avizul ei pentru ştergerea datoriilor”, a mai spus Ialomiţianu.

El a adăugat că atât Consiliul Concurenţei cât şi ANAF au spus parlamentarilor că nici una dintre companiile cuprinse în ordonanţă nu au primit scutire de datorii până la data la care a fost adoptată ordonanţa în Parlament. „Acum, pentru ca aceste companii să primească scutirea de datorii trebuie să se adreseze Consiliul Concurenţei. Reprezentanţii Consiliului ne-au spus nouă, parlamentarilor, să adoptăm ordonanţa, iar în continuare se ocupă ei de toate demersurile necesare ştergerii datoriilor companiilor”, a încheiat deputatul PDL.

Liberalul Ludovic Orban declară că nu-şi mai aduce aminte cum a votat. Pe site-ul Parlamentului se poate constata însă că este singurul dintre cei 41 de liberali care au votat împotriva proiectului de lege. Întrebat dacă e oportună anularea datoriilor companiilor acum în vreme de criză, el spune că „astea sunt datorii istorice, n-au legătură cu criza”.

Eugen Nicolăescu, deputat liberal şi membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, declară că e prea târziu să discutăm despre respingerea proiectului de lege. El spune că votarea ordonanţei cu întârziere de trei ani a avut loc în scopul de a încheia un proces legislativ firesc: „E târziu să discutăm acum despre posibilitatea de respingere a ei în Parlament, din moment ce Ordonanţa şi-a făcut efectele în timp. A fost o decizie bună a Guvernului Tăriceanu la acel moment de a şterge datoriile companiilor. Nu cred că am colegi care să fi votat respingerea ei. Ludovic Orban a votat «nu»?! Probabil că n-o fi fost atent”.

Traseul din Parlament

În martie 2007, ordonanţa a fost adoptată repede de Senat după care a plecat la Camera Deputaţilor, unde a rămas până luna aceasta. În Cameră, în 2007 ea a primit aviz de la Comisiile pentru politică economică, juridică şi cea pentru industrii şi servicii.

Până pe 5 mai 2009, adică doi ani, a aşteptat la Comisia de buget când a fost luată în dezbatere fără a se înainta cu nimic. În martie 2010 a primit un nou aviz de la Comisia de industrii şi servicii după care a fost dezbătută şi i s-a făcut raport la Comisia de buget. A fost votată în plen pe 5 mai, fără nici un fel de dezbatere şi fără ca să atragă cineva atenţia asupra ei, cu 250 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 17 abţineri.

ENKI a scris:Uite aci masura miso:

Dana Piciu a scris:Cu doar o zi înainte de anunţarea de către preşedintele Băsescu a celebrelor măsuri anticriză, Parlamentul României adopta, discret, o ordonanţă de urgenţă dată în anul 2006. Scopul actului normativ emis de Guvernul Tăriceanu: scutirea datoriilor istorice în valoare de 8,3 miliarde de euro a 34 dintre marile companii şi societăţi de stat.

Spirala încrucişată s-a aplatizat. Atât cea ascendentă, a evoluţiei sistemului democratic, cât şi cea descendentă a nivelului de trai, s-au comprimat în jos până s-au suprapus, constituind un singur cerc. Cerc fiind, nu are un capăt de care să-l apuci şi să dai cu el de pământ. Poţi doar să-l frângi în mâinile nervoase.
Am ajuns în punctul „of no return”. Dar nici „forward” nu ne mai putem urni. Suntem înţepeniţi într-un blocaj fără de ieşire.
Într-o ţară în care nu mai poţi ridica un ac de pe jos fără aprobarea parlametului, în care doamna cu balanţa şi-a pus lentile de contact, progresului i s-a pus cruce. Noţiunea de reformă a devenit subiect predilect pt bancurile cu Bulă.
Ne aflăm într-un moment de cumpănă. Parlamentarii îşi votează de unii singuri salariile şi pensiile. Magistraţii se judecă cu ei înşişi, până ajung la ceea ce doresc mai mult şi mai mult, adică libertatea de a avea unele dintre cele mai mari remuneraţii şi pensii. Ca şi cum acestea nu le-ar ajunge, îşi mai arogă şi dreptul la şpagă prin invocarea unor articole constituţionale concepute parcă pt distinsele lor persoane. Edictul prin care au fost blagosloviţi cu plăţi enorme şi cu o inamovibilitate prost înţeleasă, nu şi-a atins scopul. În loc de a fi eradicată, corupţia în sistem a crescut proporţional cu leafa. Nicio muscă reformistă nu poate trece printre picioarele lor crăcănate, din cauză că se loveşte de robele întunecate şi lustruite. Legile pe care îşi bazează pledoariile şi sentinţele sunt mai elastice decât arcurile ceasornicelor elveţiene. Revenind la iluştri noştri aleşi (de către cine, oare?), constatăm (cu o irosită în van stupoare) că domniile lor se constituie în orice, mai puţin în „cea mai democratică instituţie”, sau mă rog, după preferinţă, „ cea mai reprezentativă instituţie a democraţiei”. Această aserţiune s-ar potrivi poate, mai degrabă în cazul Bulgariei sau Albaniei.
Lipsa manifestării punitive a autorităţii are la origine (pe lângă factorul ‘corupţie’), constituţia şi legislaţia. Populăm o şandrama construită din ţărână lipită cu scuipat şi dispreţ. Valorile morale au fost înlocuite de cultul banului şi al maşinii de top. În condiţiile în care adevăratelor elite le este interzisă prin lege şi reavoinţă, depunerea obolului destinat revirimentului atât de necesar naţiunii, nu ne mai rămâne decât o singură soluţie.
Pentru a explica necesitatea recurgerii la aceasta, voi reitera termenul atât de drag opoziţiei. Şi anume, acela de „dictatură”. Numai că, dictatura cu pricina a fost instaurată şi menţinută de către clasa politico-mafiotă, cu aportul incomensurabil al neiertatului Iorgovan. Nicio iniţiativă decentă nu va mai avea succes atâta timp cât alianţa dintre interes şi prostie se va afla la putere.
Este imperios necesar să dărâmăm şandramaua! Să construim un edificiu solid şi bine articulat, pe temelia democraţiei. Cum, nu ne mai putem sprijini pe legislaţia actuală, ieşirea se află într-o intervenţie care să o ocolească. Mămăliga nu va mai exploda. Aşa că, avem nevoie de un puci al statului împotriva statului. De o intervenţie în forţă a acelor elemente ale conducerii statului, care doresc să se opună actualei forme a statului. O revoluţie de palat. Parlamentul să fie dizolvat printr-un act unilateral şi ilegal. Rolul CSM şi al CCR să fie ignorat. Tagma magistraţilor să fie trecută prin sita actelor săvârşite şi a sentinţelor CEDO potrivit cărora pulimea îi plăteşte incompetenţa. Nu doresc intervenţia armatei. Crearea unui grup compus din oameni politici, ziarişti, intelectuali şi profesionişti, care încă mai cred în adevăratele valori democratice, ar putea fi sămânţa nucleului revoltei împotriva ilegalităţii „legalităţii”.
Da, ştiu! Se vor găsi mulţi acei care îmi vor spune că momentul nu este propice unui astfel de demers. Îi contrazic de pe acum. Dacă vom trece criza şontâc-şontâc, vom intra din nou în somnolenţa care ne caracterizează.

Anahoret a scris:Tu chiar ai putut citi chestia asta cap-coadă?

delta a scris:Sulfina Barbu deja promite revenirea TVA-ului la 19%...

Live a scris:Cam mult de citit. Se doreşte un sicriu mai lung, înţeleg.

delta a scris:

Live a scris:Cam mult de citit. Se doreşte un sicriu mai lung, înţeleg.

Cred că PDL dorește un fel de autotren format din sicrie legate unul după celălalt...

Armand a scris:Sa inteleg, din glumitzele voastre, ca ardeti de nerabdare sa ramaneti cu cei care nu prind trenul? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]