Muzica

lolo Mier Aug 18, 2010 5:52 am

Ani Stoica a scris:Ziua de vineri s-a incheiat cu ce au vrut ei, nu cu ce am platit noi. Platisem loc la clasa intai al unui tren rapid. Mai bun ca asta nu s-a inventat in Romania. Plecasem spre Constanta in salonul albastru, unde era cat pe ce sa inghetam de frig, din cauza abuzului de climatizare. Am revenit la Bucuresti in salonul rosu, unde era sa murim de cald, din cauza ca instalatia de climatizare nu functiona, in conditiile in care afara erau 46 de grade si in interior, 34. Un vagon de clasa intai ale carui geamuri erau inchise ermetic.
Ma gandeam la acei oameni care fusesera transportati in conditii incomparabil mai rele spre lagare si nu mi-am permis a ma revolta sau a-mi plange de mila. Si totusi, de ce intotdeauna este dupa cum vor ceilalti?! Si totusi, calitatea oamenilor ce se aflau in acel moment, in acel vagon, au reusit sa-i ofere calatoriei, o atmosfera pe cat posibil de placuta.

Dupa mai bine de patru ore, am ajuns acasa, am desfacut bagajele, am facut altele noi, i-am lasat pe copiii si, de voie de nevoie, am fost luata pe sus de barbate-meu, sora-mea si cumnate-meu si am plecat a doua zi, dis de dimineata, spre Veliko Tarnovo.
Dar credeti ca mi-a fost usor? Pana sa ajungem la destinatie, am fost in vizita la Izvoratorul de Mir. Da, caldura mare, monser, 40 de grade la umbra. Dar ce conta, noi trebuia sa vizitam. Eram pur si simplu devastata. Norocul meu a venit dinspre cei trei calugari, care aveau niste fete foarte prietenoase si haioase. Nu mai fusesem cam de mult dusa la biserica, insa vazandu-i cat de draguti erau, nu m-am abtinut si am cumparat cinci lumanari de zece roni, pe care le-am aprins gandindu-ma la nimic. Yes, man, nimic mi-a fost rugaciunea.

Dar acesta a fost doar inceputul. A urmat hai la complexul monahal Ivanovo, hai la Tarevgrad, hai de nebuni pe strazile orasului, hai la Arbanassi, hai la canionul si pestera Emen, hai la Gabrovo, la complexul architectural si etnografic Etur, hai la Drianovo, la manastirea Arhanghelul Mihail si la pestera Bacio Kiro, hai la cascada Hotnita, hai sa mancam, hai sa bem, hai la cumparaturi, hai, hai, hai, hai….pe sub flori ma leganai.

Adica, ce vreau sa spun este ca nu mi-e deloc usor! Pe 28 plecam in Austria….daca ati vedea ce dezastru e la mine in casa, mi-ati plange de mila. Asta doar in cazul in care nu v-ati scapa pe voi de ras. Dar gata cu vorbaria, sa lasam imaginile sa comunice!

Deci...a fost nașpa scratch