texte de impresionat
+3
Armand
Anahoret
delta
7 participanți
SANCTUAR :: cultura :: convingeri :: psiho
Pagina 1 din 2
Pagina 1 din 2 • 1, 2
texte de impresionat
Interesant, dar sper să nu cumva să creadă careva în asemenea poveşti...
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea.
I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . M-a ajutat si la matematica.. Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea...
"Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceiasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu ealizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea.
"Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"
"Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata ai atins-o astazi?
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea.
I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . M-a ajutat si la matematica.. Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea...
"Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceiasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu ealizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea.
"Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"
"Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata ai atins-o astazi?
Re: texte de impresionat
Seamănă cu o telenovelă dar, până la un punct, este plauzibilă.
Adică centralista putea să intre în jocul copilului. Acţiunea se petrecea -- după detaliile tehnice prezentate în povestire -- prin anii 60-70 şi atunci nu era isteria asta cu agresiunea copilului şi celelalte tâmpenii.
Plauzibil ar fi şi ca tipul să fi revenit în oraşul natal iar centralista încă să mai lucreze acolo ca operator. Mai departe... este telenovelă.
Adică centralista putea să intre în jocul copilului. Acţiunea se petrecea -- după detaliile tehnice prezentate în povestire -- prin anii 60-70 şi atunci nu era isteria asta cu agresiunea copilului şi celelalte tâmpenii.
Plauzibil ar fi şi ca tipul să fi revenit în oraşul natal iar centralista încă să mai lucreze acolo ca operator. Mai departe... este telenovelă.
Anahoret- la cât a postat pe aici, vede altfel lumea
- Mesaje : 3513
Data de inscriere : 03/02/2010
de impresionat...
Salutam cu rezbekt, Jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns,
Tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat,bentru construit aigea bomba, dat
jumadate la taxi,jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler
broaspat,intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok.
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut ,
tigle kazut cap cind vind bate.
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine.
Astia romani are tupeu nu gluma !
Urgent trebuie recrutat, jefu !
Bomba cu azotat mare efect aveam...
Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.
Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit
beat tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat
budelie la barter.
Aicia la Romania , mult cretin!
Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa!
Asta romani nu are nevoie de terorism, face SINGUR
treaba.
Armand- IN MEMORIAM Armand
- Mesaje : 3581
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Armand a scris:
Salutam cu rezbekt, Jefu.
Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa!
Asta romani nu are nevoie de terorism, face SINGUR
treaba.
Vizitato- Vizitator
Re: texte de impresionat
CINE MOARE?
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certitudinea pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putincine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat!
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putincine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreabade frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea lenta, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certitudinea pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putincine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat!
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putincine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreabade frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea lenta, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Armand- IN MEMORIAM Armand
- Mesaje : 3581
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Pentru noi,
doamnele
Acum
câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe
un afiş
cu o tanara spectaculoasa la intrarea
intr-o sala de gimnastica, scria:
"În
vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau
balena?"
Se spune că o
femeie tanara, ale cărei caracteristici
fizice nu
contează, a răspuns la
întrebarea
de publicitate în aceşti termeni:
"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate
de prieteni (delfinii, leii de mare,
oamenii
curiosi). Acestea au o viaţa sexuală
foarte activă, rămân gravide şi au
balenute
micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii,
umplandu-si burta cu creveti.
Se
joaca
si innoata, cutereira mările, cunoscand
astfel
de locuri
minunate ca Patagonia,
marea Barens
sau recifii de corali din
Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar
inregistreaza CD-uri. Sunt
impresionante
şi, practic, nu au nici un dusman care
sa
le vaneze,
in afara de om. Ele sunt
iubite,
apărate şi admirate de toata lumea.
Sirenele nu există. Şi dacă ar
exista, ar
sta la coadă la cabinetele
de
psihoterapie,
deoarece acestea ar avea o problemă
serioasă
de personalitate: "femeie
sau
peşte?".
Nu au viata sexuala,
pentru
că-i omoara pe bărbaţii care se
apropie
de
ele, si pe langa acest aspect, pe unde
si cum ar
putea? Deci, din aceasta cauza, nu au
copii. Ele
sunt frumoase, adevărat, dar
singure
şi triste.
Oricum, cine ar vrea sa se
apropie
de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru
mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care
toata mass-media ne baga in cap
ca
doar femeile slabe sunt frumoase, eu
prefer sa ma delectez cu o inghetata
impreuna cu copii mei, cu o cina buna
cu
un barbat care ma face sa vibrez sau cu o
cafea
si prajiturele impreuna cu prietenele
mele.
Cu timpul câştigam în greutate,
pentru
ca acumulam multe
cunostinte si
informatii si cand nu mai au loc in cap sunt
distribuite in restul corpului. Aşa că
nu
suntem grase, suntem teribil de culte.
De
astăzi, când o sa ma uit la fundul meu
în
oglindă, o sa ma gândesc:"Dumnezeule,
ce
inteligenta sunt
..." [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
doamnele
Acum
câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe
un afiş
cu o tanara spectaculoasa la intrarea
intr-o sala de gimnastica, scria:
"În
vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau
balena?"
Se spune că o
femeie tanara, ale cărei caracteristici
fizice nu
contează, a răspuns la
întrebarea
de publicitate în aceşti termeni:
"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate
de prieteni (delfinii, leii de mare,
oamenii
curiosi). Acestea au o viaţa sexuală
foarte activă, rămân gravide şi au
balenute
micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii,
umplandu-si burta cu creveti.
Se
joaca
si innoata, cutereira mările, cunoscand
astfel
de locuri
minunate ca Patagonia,
marea Barens
sau recifii de corali din
Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar
inregistreaza CD-uri. Sunt
impresionante
şi, practic, nu au nici un dusman care
sa
le vaneze,
in afara de om. Ele sunt
iubite,
apărate şi admirate de toata lumea.
Sirenele nu există. Şi dacă ar
exista, ar
sta la coadă la cabinetele
de
psihoterapie,
deoarece acestea ar avea o problemă
serioasă
de personalitate: "femeie
sau
peşte?".
Nu au viata sexuala,
pentru
că-i omoara pe bărbaţii care se
apropie
de
ele, si pe langa acest aspect, pe unde
si cum ar
putea? Deci, din aceasta cauza, nu au
copii. Ele
sunt frumoase, adevărat, dar
singure
şi triste.
Oricum, cine ar vrea sa se
apropie
de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru
mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care
toata mass-media ne baga in cap
ca
doar femeile slabe sunt frumoase, eu
prefer sa ma delectez cu o inghetata
impreuna cu copii mei, cu o cina buna
cu
un barbat care ma face sa vibrez sau cu o
cafea
si prajiturele impreuna cu prietenele
mele.
Cu timpul câştigam în greutate,
pentru
ca acumulam multe
cunostinte si
informatii si cand nu mai au loc in cap sunt
distribuite in restul corpului. Aşa că
nu
suntem grase, suntem teribil de culte.
De
astăzi, când o sa ma uit la fundul meu
în
oglindă, o sa ma gândesc:"Dumnezeule,
ce
inteligenta sunt
..." [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Armand- IN MEMORIAM Armand
- Mesaje : 3581
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Hopa! A apărut pe forumul (ne)administrat de cel cu râs șobolaniu unu' care mizează precum țiganii cerșetori din toată jumătatea vestică a Europei pe sentimentul de milă a fraierului standard...
Păi, dacă ăsta este handicapat atunci nu luptă neapărat pentru o cauză, ci pentru niște beneficii/avantaje.
Ca "revoluționarii", pedelimbricii și pedelimbiștii (care aduc "argumente" pentru măsurile grotești ale matolului ) sau Flocescu-l care până ieri pupa-ncontinuu buci băsesciene pentru a trece apoi prin fesele penale pentru a se cantona în analele pseudo-regale...
Păi, dacă ăsta este handicapat atunci nu luptă neapărat pentru o cauză, ci pentru niște beneficii/avantaje.
Ca "revoluționarii", pedelimbricii și pedelimbiștii (care aduc "argumente" pentru măsurile grotești ale matolului ) sau Flocescu-l care până ieri pupa-ncontinuu buci băsesciene pentru a trece apoi prin fesele penale pentru a se cantona în analele pseudo-regale...
( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] )3Silviu16 a scris:are importanta asa mare, daca sunt sau nu?
Nu crezi ca e bine sa ajuti pe cineva care lupta pentru o cauza. Acel Ordin despre care e vorba in petitie trateaza discriminatoriu persoanele cu handicap.
Tie ti se pare normal ca sa ai amputatie 1/3 gamba si acel Ordin sa te clasifice la gradul 3, ca si cand nu ai avea nimic, pt. ca asta se intampla cu cei care au gradul 3, in schimb sunt persoane cu afectiuni cum ii defineste legea 488 care au drepturi. Insa ofera doar pt. cei cu gr. 1 si 2.
Re: texte de impresionat
Azi la stomatolog...
- Aveți pe dintele acesta o plombă din amalgam, dar asta nu se mai folosește în prezent deoarece este toxic.
P.S. Ce bine că aflu acum...
- Aveți pe dintele acesta o plombă din amalgam, dar asta nu se mai folosește în prezent deoarece este toxic.
P.S. Ce bine că aflu acum...
Re: texte de impresionat
Povestea lui Michele0 ... ilustrata
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Desi, initial, n-am avut chef s-o citesc, mi-a facut ziua Bine, banuiesc ca trebuia sa-i iasa o poveste romantica, siropoasa, insa pe mine m-a facut sa rad cu pofta. La fel radeam si cand o puneam pe fii-mea sa-mi spuna povesti inainte de culcare, cu printul care se dusesese sa salveze pe printzesa(sa) si se luptasesese cu multi balauri si cu multzi de "sese" pana ajunsesese sa-i rapuna pe totzi si sa traiasca fericit, pana la adanci batranetzi, impreuna cu printzesa sa cu tot.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Ploua, și era așa deprimant să te uiți la frunzele ce cădeau, să auzi foșentul și ropotul scadat al picurilor mari.
Defapt nu ploaia îl întrista pe Paul, se plimbase de atâtea ori prin ploaie, dar acum era alceva, iminența plecare îi dădea frisoane. De ce oare trebuia să plece ?
Se gândi să se ducă la bibliotecă și să împrumute o carte, ca prin lectură să mai atenueze cumpliata sezație de anxietate.
Zis și făcut ajunsese la bibliotecă, și luă o care de poezii. Începuse s-o răsfoiască și observă comentariile pe care cineva le făcuse pe marginea paginilor. Aceste comentarii îl impresionaseră profund. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut și adresa persoanei.
A plecat, dar comentariile citite, frumoasele poezii, și îmbărbâtându-se scrise o scrisoare doamnei. Îi spuse cât demut îi plăcuseră poziile și cât demult apreciase comntariile. Ea i-a răspuns și apoi au inceput să vorbească despre istorie, filozoie, ajunseră la concluzi că amândoi îl admirau pe E.A, Poe, Baudlaire, Eminescu, Dostoievski, Shakespeare, Byron și mulți alți. Eh !!! (Pfff ) și cu cât își scriau mai mult realația devenea din ce în ce mai puternică.
Paul era încântat, își dădea seama că străina devenise ceva mult mai mult decât o simplă cunoștiință.
Era cu ea în gând, comunicau mental.
Într-una din scrisori, ca un adolescent, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a răspuns că dacă dragostea lui este sinceră nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nici o fotografie.
Când s-a întors(de unde ??? ori poate dormea pe stanga si s-a intors pe dreapta? ), și-au dat întâlnire la „Ceas la Universitate”, ca să-l recunoască ea la rugat să ţină în mână cartea, iar ea va avea un trandafir alb.
Era în al noulea cer, urechile i se înroşiseră, avea un tremurat nervos şi o uşoare durere în plexul solar.
Era pe punctul de a-şi descoperi sufetul perche, femeia de care se îndrăgostise dar pe care nu o văzuse niciodată.>>
Ajunse la Piaţa Universităţii cu o jimătate de oră înaine, se plimaba şi mergea îngîndurat, i se părea că timpul înţepenise.
Se uita la fiecare domnişoară , şi vedea trandafiri albi peste tot.
Stând aşa în reverie observă o fată de-o frumuseţe neoboşnuită, croită parcă din alte timpuri.
Era îmbrpcată cu un taior verde ou de rață. Avea părul negru scurt, pieptănat simplu şi prins şcolăreşte. Un năsuc cârn, un aspect nostim de pechineză. Avea doi ochi mari verzi ce-l fixau atent, puţin ironic. (evident, putea sa aiba doar un ochi ori sa fie ciacara, cu un ochi albastru iar altul verde, sau , doamne fereste, putea chiar sa aiba 3 ochi ori mai multi )
Paul observă cu tisteţe că fata nu avea transafir, era dezamăgit, puţin îngrijorat.
Lângă el se opri o doamă în vârstă. Avea în mână un trandafir alb superb. Bătrâna avea un aer zaharizit de molie.
Îngheţase, ar fi vrut să plece, nu ştia ce să facă, se uita la tânăra frumosă şi la bâtrna urâtă...dar care avea trandafirul alb, deci era prietena lui din corespondenţă.
Eh !!! Persoanei cu trandafirul îi ştia sufeltul, ştia că defapt de el se îndrăgostise şi că el îl animase şi-l dominase în ultima perioadă.
Domnişoara se uita isistent şi mai ales că spunea din ochii jucăuşi : „Hai nu vii !!!”. Inima îi era sfîrşită, era tulburat. Stătea în cumpănă, tânara se îndepărta, ar fi vrut să fugă după ea. Ceva totuşi îl reţinu, nu era corect, aşa că senin îşi coninuă drumul înspre bătrânica ce avea trendafirul alb.
I-a sărutat mâna gentil şi a invitat-o la Capşa. Bătrînica i-a zâmbit încurajator, puţin mirată şi i-a spus : „Tinere, o doamna drăguță îmbrăcată în verde mi-a dat acest trandafir alb și mi-a spus că dacă vei veni la mine să-ți spun că te așteaptă la restaurant Capitol”.
Desi, initial, n-am avut chef s-o citesc, mi-a facut ziua Bine, banuiesc ca trebuia sa-i iasa o poveste romantica, siropoasa, insa pe mine m-a facut sa rad cu pofta. La fel radeam si cand o puneam pe fii-mea sa-mi spuna povesti inainte de culcare, cu printul care se dusesese sa salveze pe printzesa(sa) si se luptasesese cu multi balauri si cu multzi de "sese" pana ajunsesese sa-i rapuna pe totzi si sa traiasca fericit, pana la adanci batranetzi, impreuna cu printzesa sa cu tot.
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: texte de impresionat
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Pa har din plastic
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Potrivit traducerii glifelor rongo-rongo, in hieroglifele egiptene, iar apoi pe romaneste : Tefnut = complementar cu misterul Sfinxului Era la mintea cocosului si floare la ureche
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Pa har din plastic
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Potrivit traducerii glifelor rongo-rongo, in hieroglifele egiptene, iar apoi pe romaneste : Tefnut = complementar cu misterul Sfinxului Era la mintea cocosului si floare la ureche
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
(Still a)Live- se gândește cât o fi costând timpul petrecut pe forumuri
- Mesaje : 3285
Data de inscriere : 29/10/2010
Varsta : 49
Localizare : SulfCity
Re: texte de impresionat
(Still a)Live a scris:La asemenea răspunsuri...cred că e clar de ce arată lumea așa cum arată, în momentul de față.
Luni m-a sunat directoarea de la scoala(profa de fizica) unde invatza fii-mea. Pt. ca nu i-am raspunsa din prima, m-a luat tare. Cica putea sa fie un caz extrem, in care lu' fii-mea sa-i fi spart capul vreun coleg tembel, care s-o bage la reanimare. Evident ca m-a socat stilul in care m-a abordat individa. I-am spus ca n-am auzit celularul (ceea ce era adevart).Nu i-am mai spus ca habar n-am ce numar de telefon are DUAMNA DIRECTOARE ca sa fac rapid o pozitzie de drepti la apel. In fine, dupa ce a terminat cu preludiul , imi turuie ca a vazut-o pe fata, Vineri, prin oras, in timpul ultimei ore, de sport (educatie fizica ) si ca fetele, la varsta asta, umbla haihui ,prin baruri, la agatzamente. Bine, yo stiam ca fii-mea avea cursul de teatru ce incepea la 2:30, insa nu mi-a spus ca a chiulit de la ultima ora . Si i-am facut cunoscut ce stiam. A sarit ca arsa : "Ce teatru? astea-s texte. La orele de fizica nici nu ridica doua degete, pt. ca vrea sa ma sfidezeze . Doar ea si inca vreo cativa din clasa, mai obraznici . Probabil nu v-ar conveni sa-i scad nota la purtare, la 7" Dupa aia, am lasat-o sa vorbeasca singura, gandindu-ma ca tra sa fiu calma si sa nu-mi dau drumul la gura, punandu-mi mintea cu o tuta ca ea Am acceptat sa ascult, rabdatoare, tot ce turuia isterica ...doar de dragul fetei. Nici asta n-a fost bine, individa facandu-mi observatie ca, ca parinte , prea o las sa vorbeasca singura , fiind neparticipativa la dialog (noroc ca nu l-a sunat pe barbatu-meu> Sunt sigura ca el ar fi dialogat-o rrrapid , de ramanea tuta fara aer
Cand fata a ajuns acasa, am luat-o la intrebari. Mi-a spus ca directoarea a facut-o troaca de porci la ora de fizica. Cica, atunci cand i-a spus fetei ca era sa dea peste ea cu mashina , fata a belit prea tare ochii , a muuulta mirare , pe deasupra ochelarilor(pe care ii poarta de fitze, ca sa para mai intelectuala , ca ma-sa ) . A chiulit de la ultima ora ,cerand voie profei de sport pt. ca era ziua de nastere a profei de teatru. Fii-mea, impreuna cu alte cateva fete, s-au dus sa-i cumpere un cadou . Evident ca Directoarea n-a crezut-o si a fost furioasa atunci cand a constatat ca pana si eu am confirmat, pe neve (nevazute), spusele fetei...cu aproximatzie ...iar dupa aia i-am promis ca voi lua masuri in cunostintza de cauza
Dupa ce am auzit si punctul de vedere al vinovatei, i-am spus fetei sa faca bine sa ridice 2 degete(eventual de la ambele maini)la orele de fizica, astfel incat sa nu ma mai sune isterica, pt. ca s-ar putea sa ma apuce sindromul tourette si s-o bag in PM de nu se vede . Ceea ce nu ar fi extrem de avantajos pt. urmasa mea Deci: sa faca bine sa-mi menajeze instinctele si sa fie activa la orele de fizica. Ca sa nu ma mai scoata din pepeni tuta respectiva , cu stilul ei de profa isterica si comunizda, cu pretentzii sa-i raspund la telefon, din prima, in pozitie de drepti cu :S'treitzi Ca pot sa fiu si mai mama zmeilor decat ea...daca vreau
Fii-mea mea mi-a zis ca-mi da voie sa-i spun directoarei tot ce-mi vine la gura doar dupa banchetul de clasa a 8 a. Pana atunci, ma roaga foarte frumos sa raman calma, chiar daca tuta ma mai suna pt. aiureli/ abureli din astea .
La naiba! Imi cunosc plodu' prea bine ca sa stiu ca n-am fatat un bebe golan Oricat ar incerca altzii sa ma convinga de contrariul
Ultima editare efectuata de catre baso in Mier Feb 20, 2013 5:19 pm, editata de 2 ori
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: texte de impresionat
(Still a)Live a scris:
La asemenea răspunsuri...cred că e clar de ce arată lumea așa cum arată, în momentul de față.
Nu stiu cum se face, dar majoritatea conflictelor pe care le-am avut cu muierile erau din partea unor asa-numite credincioase, care mergeau regulat la biserica, se rugau, tineau post etc. Sa zicem ca, daca erau doar ipocrite, ar fi fost ok (in sensul ca incerc sa nu ma gandesc la sila pe care mi-o provoaca atunci cand sunt nevoita sa interactionez cu ele), dar te mai si sapa pe la spate, asta dupa ce in prealabil au fost deosebit de amabile. Nu stiu ce naiba le face pe vacile care pretind a fi religioase atat de rele (ca motivele care le fac sa aleaga calea ipocriziei le pot deduce), dar nici nu ma intereseaza sa aflu. Prefer sa am cat mai putin de-a face cu ele.
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
Re: texte de impresionat
Și asta este o fațetă a aceleiași monede, după părerea mea.RocketQueen a scris:(Still a)Live a scris:
La asemenea răspunsuri...cred că e clar de ce arată lumea așa cum arată, în momentul de față.
Nu stiu cum se face, dar majoritatea conflictelor pe care le-am avut cu muierile erau din partea unor asa-numite credincioase, care mergeau regulat la biserica, se rugau, tineau post etc. Sa zicem ca, daca erau doar ipocrite, ar fi fost ok (in sensul ca incerc sa nu ma gandesc la sila pe care mi-o provoaca atunci cand sunt nevoita sa interactionez cu ele), dar te mai si sapa pe la spate, asta dupa ce in prealabil au fost deosebit de amabile. Nu stiu ce naiba le face pe vacile care pretind a fi religioase atat de rele (ca motivele care le fac sa aleaga calea ipocriziei le pot deduce), dar nici nu ma intereseaza sa aflu. Prefer sa am cat mai putin de-a face cu ele.
Nu iubesc nici eu oamenii care, după ce vin de la biserică, se apucă, de exemplu, să discute despre cum erau îmbrăcați cei aflați în biserică, cine cu cine s-a salutat sau nu etc.
(Still a)Live- se gândește cât o fi costând timpul petrecut pe forumuri
- Mesaje : 3285
Data de inscriere : 29/10/2010
Varsta : 49
Localizare : SulfCity
Re: texte de impresionat
RocketQueen a scris:(Still a)Live a scris:
La asemenea răspunsuri...cred că e clar de ce arată lumea așa cum arată, în momentul de față.
Nu stiu cum se face, dar majoritatea conflictelor pe care le-am avut cu muierile erau din partea unor asa-numite credincioase, care mergeau regulat la biserica, se rugau, tineau post etc. Sa zicem ca, daca erau doar ipocrite, ar fi fost ok (in sensul ca incerc sa nu ma gandesc la sila pe care mi-o provoaca atunci cand sunt nevoita sa interactionez cu ele), dar te mai si sapa pe la spate, asta dupa ce in prealabil au fost deosebit de amabile. Nu stiu ce naiba le face pe vacile care pretind a fi religioase atat de rele (ca motivele care le fac sa aleaga calea ipocriziei le pot deduce), dar nici nu ma intereseaza sa aflu. Prefer sa am cat mai putin de-a face cu ele.
Yo nu i-am interzis fetei religia. Mi s-ar fi parut o monstruozitate sa n-o las sa sa-si aleaga singura ce este bine vs rau din ceea ce i se ofera, ca invatzaminte spirituale. Insa recunosc: n-am vrut sa se lase indoctrinata . Mai comentam, glumetz sau cinic, cand simtzeam ca era prea atrasa de bla-bla-uri dogmatice. Si cred ca mi-a reusit Important este ca a luat ce-i bun din ceea ce eu nu prea aveam rabdare sa-i recit, Yo nefiind prea dusa la Biserica
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: texte de impresionat
baso a scris:
Yo nu i-am interzis fetei religia. Mi s-ar fi parut o monstruozitate sa n-o las sa sa-si aleaga singura ce este bine vs rau din ceea ce i se ofera, ca invatzaminte spirituale. Insa recunosc: n-am vrut sa se lase indoctrinata . Mai comentam, glumetz sau cinic, cand simtzeam ca era prea atrasa de bla-bla-uri dogmatice. Si cred ca mi-a reusit Important este ca a luat ce-i bun din ceea ce eu nu prea aveam rabdare sa-i recit, Yo nefiind prea dusa la Biserica
Si eu cred ca e indicat sa-ti lasi copilul sa aleaga, dar ma refeream la persoanele religioase, care ia regulile bisericii in serios - zic ei.
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
Re: texte de impresionat
RocketQueen a scris:baso a scris:
Yo nu i-am interzis fetei religia. Mi s-ar fi parut o monstruozitate sa n-o las sa sa-si aleaga singura ce este bine vs rau din ceea ce i se ofera, ca invatzaminte spirituale. Insa recunosc: n-am vrut sa se lase indoctrinata . Mai comentam, glumetz sau cinic, cand simtzeam ca era prea atrasa de bla-bla-uri dogmatice. Si cred ca mi-a reusit Important este ca a luat ce-i bun din ceea ce eu nu prea aveam rabdare sa-i recit, Yo nefiind prea dusa la Biserica
Si eu cred ca e indicat sa-ti lasi copilul sa aleaga, dar ma refeream la persoanele religioase, care ia regulile bisericii in serios - zic ei.
Pt. mine era amuzant Cand era mica, am convins-o ca ingerasul ei protector este subordonat ingerului meu protector iar eu sunt Sefa peste ingeri protectori Astfel incat aflu rapid orice prostioare face, aproape instantaneu Eram mai rea decat SRI Doar ii pomeneam ca am auzit ceva zvonuri de la ingerasi iar fata imi dadea raportul , inaintea ingerilor, ca sa nu-i iau pe ingeri la intrebari
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: texte de impresionat
baso a scris:
Pt. mine era amuzant Cand era mica, am convins-o ca ingerasul ei protector este subordonat ingerului meu protector iar eu sunt Sefa peste ingeri protectori Astfel incat aflu rapid orice prostioare face, aproape instantaneu Eram mai rau decat SRI
Eu citisem la un moment dat ca printr-o carte de-a evreilor scrie ca virginele sunt in fiecare noapte vizitate de peste 1000 de ingeri care fac amor cu ele. Acuma, nu cred ca virginitatea ar constitui un impediment spre calea fericirii a evreicelor necasatorite, pentru ca traim in alt secol si imi place sa cred ca si ingerii s-au updatat, problema pentru fete e ca acest lucru se intampla in somn, deci n-au cum sa se bucure si ele, cu adevarat, de vizitele nocturne ale ingerilor...
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
Re: texte de impresionat
RocketQueen a scris:baso a scris:
Pt. mine era amuzant Cand era mica, am convins-o ca ingerasul ei protector este subordonat ingerului meu protector iar eu sunt Sefa peste ingeri protectori Astfel incat aflu rapid orice prostioare face, aproape instantaneu Eram mai rau decat SRI
Eu citisem la un moment dat ca printr-o carte de-a evreilor scrie ca virginele sunt in fiecare noapte vizitate de peste 1000 de ingeri care fac amor cu ele. Acuma, nu cred ca virginitatea ar constitui un impediment spre calea fericirii a evreicelor necasatorite, pentru ca traim in alt secol si imi place sa cred ca si ingerii s-au updatat, problema pentru fete e ca acest lucru se intampla in somn, deci n-au cum sa se bucure si ele, cu adevarat, de vizitele nocturne ale ingerilor...
Cam tare aiurea ce scrii tu
Fraiereala mea a fost muult mai pur si simpla, fara nicio conotatie sexuala Bazandu-ma pe flerul meu , i-am demonstrat fetei , in cateva situatii, ca stiam ce a facut, inainte ca ea sa-mi spuna. Dupa aia, a fost floare la ureche treaba cu ingerii protectori care-mi dau raportul. N-a trebuit decat sa adaptez ideile religioase , implementate, pt. a obtine cele mai bune rezultate in aflarea adevarului. Nici nu i-am facut taraboi pt. prostioare; doar am fost curioasa sa stiu ce face cand n-o supraveghez . Ei, dupa ce a mai crescut, nu a mai fost atat de raportoare, insa nici nu ma minte . Daca o iau la intrebari Mi-am satisfacut si eu damablaua, atata timp cat am putut s-o fraieresc, cum ca ingerii ar forma o retzea informativa , la care am acces oricand isi doresc muschii mei
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: texte de impresionat
baso a scris:
Cam tare aiurea ce scrii tu
Se poate, dar eu cred ca acea teorie (sau ce-o fi) are o semnificatie ceva mai profunda decat prima impresie ( sex=schimb de secretii intre 2/mai multe persoane sau placerea carnala, daca vrei) pe care o face.
Ai vazut "Angels in America"?
baso a scris:Fraiereala mea a fost muult mai pur si simpla, fara nicio conotatie sexuala Bazandu-ma pe flerul meu , i-am demonstrat fetei , in cateva situatii, ca stiam ce a facut, inainte ca ea sa-mi spuna. Dupa aia, a fost floare la ureche treaba cu ingerii protectori care-mi dau raportul. N-a trebuit decat sa adaptez ideile religioase , implementate, pt. a obtine cele mai bune rezultate in aflarea adevarului. Nici nu i-am facut taraboi pt. prostioare; doar am fost curioasa sa stiu ce face cand n-o supraveghez . Ei, dupa ce a mai crescut, nu a mai fost atat de raportoare, insa nici nu ma minte . Daca o iau la intrebari Mi-am satisfacut si eu damablaua, atata timp cat am putut s-o fraieresc, cum ca ingerii ar forma o retzea informativa , la care am acces oricand isi doresc muschii mei
Adica ingerii ar fi un fel de SRI...
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
Re: texte de impresionat
RocketQueen a scris:
Adica ingerii ar fi un fel de SRI...
Pai, a trebuit cumva s-o captivez . Ca nici ea nu era proasta si a incercat sa ma verifice ori sa ma amenintze ca-si va mitui ingerasul protector ca sa n-o parasca la ingerul meu protector. A fost distractiv sa ma descurc prin povestea asta, interactiva. Insa i-am zis ca mai bine sa-mi spuna ea adevarul, direct, cand face vreo prostie , decat sa ma conectez la reteaua ingerasilor. Pt. ca nu le place sa-i sacaie pamantenii iar daca imi spun mie, atunci afla si Mos Craciun si nu-i mai aduce cadouri. Mos Craciun fiind un spion , atent la tot ce dau pe goarna ingerashii
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
RocketQueen- crede că are ceva de spus
- Mesaje : 1813
Data de inscriere : 21/06/2012
Localizare : Paradise City
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Inseamna ca in mine inca traieste copilul, din moment ce n-am inca fire albe prin pletele-mi negre ca pana corbului?!
Când eram copil credeam că oamenii albesc de bătrâneţe. Când m-am maturizat am început să cred că oamenii încărunţesc de supărare şi griji. Acum, uitându-mă la firele albe în oglindă, am senzaţia că încărunţim atunci când lumea reală câştigă ultima bătălie cu copilul din noi. Poate că fiecare fir alb e un vis la care am renunţat, o speranţă despre care ni s-a spus că e deşartă, un moment de inocenţă uitat sau acoperit de marasmul ăsta de amintiri banale din viaţa de adult. Uneori încerc să-mi amintesc de copilul din care m-am transformat în arătarea de azi. Parcă era altcineva, un străin, o siluetă pierdută în ceaţa timpului ăstuia irosit. Aş vrea să mi-l amintesc, să-mi amintesc ce voia el de la mine. Oare la ce visa? Nu-mi amintesc. De fiecare dată când nu ştiu să-mi răspund la întrebările astea, se mai albeşte un fir.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Normal ca m-a impresionat si mi-a amintit de melodia asta, una dintre primele cu care am inceput sa ascult rap ceva mai atent, in vara lui 2004, in drum catre Baia Mare.
Atat de copil eram (si) pe atunci, incat mi-am luat nevasta si trei prieteni si am plecat cu un junghi de Dacie la... pescuit, la directorul AJVPS d-acolo.
Chiar asa, sa caut pozele de la celebra aventura...
Când eram copil credeam că oamenii albesc de bătrâneţe. Când m-am maturizat am început să cred că oamenii încărunţesc de supărare şi griji. Acum, uitându-mă la firele albe în oglindă, am senzaţia că încărunţim atunci când lumea reală câştigă ultima bătălie cu copilul din noi. Poate că fiecare fir alb e un vis la care am renunţat, o speranţă despre care ni s-a spus că e deşartă, un moment de inocenţă uitat sau acoperit de marasmul ăsta de amintiri banale din viaţa de adult. Uneori încerc să-mi amintesc de copilul din care m-am transformat în arătarea de azi. Parcă era altcineva, un străin, o siluetă pierdută în ceaţa timpului ăstuia irosit. Aş vrea să mi-l amintesc, să-mi amintesc ce voia el de la mine. Oare la ce visa? Nu-mi amintesc. De fiecare dată când nu ştiu să-mi răspund la întrebările astea, se mai albeşte un fir.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Normal ca m-a impresionat si mi-a amintit de melodia asta, una dintre primele cu care am inceput sa ascult rap ceva mai atent, in vara lui 2004, in drum catre Baia Mare.
Atat de copil eram (si) pe atunci, incat mi-am luat nevasta si trei prieteni si am plecat cu un junghi de Dacie la... pescuit, la directorul AJVPS d-acolo.
Chiar asa, sa caut pozele de la celebra aventura...
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Nu doar cu pisicute se inmoaie vigilenta feisbucistilor.
Soparla japonezului
Pentru a-și renova casa, un japonez a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale.
I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dîndu-și seama că cuiul a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!
Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!?
Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…
Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ați face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru părinții, frații sau prietenii vostri?
Imaginați-vă că o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântată cu o minte strălucită, poate face cu greutate…
Cu avansul tehnologic din aceasta eră a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?
De aceea, nu-i abandonați niciodată pe cei dragi. Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga Lume pentru ei…
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Soparla japonezului
Pentru a-și renova casa, un japonez a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale.
I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dîndu-și seama că cuiul a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!
Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!?
Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…
Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ați face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru părinții, frații sau prietenii vostri?
Imaginați-vă că o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântată cu o minte strălucită, poate face cu greutate…
Cu avansul tehnologic din aceasta eră a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?
De aceea, nu-i abandonați niciodată pe cei dragi. Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga Lume pentru ei…
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Ieri, Flo a gătit mîncare de limbă cu măsline. Eu am curățat limbile. Erau șapte. Beleam la pielița care acoperea mușchiul cărnos, pielița aia alburie, plină de senzori gustativi, învîrteam limba cea caldă și vîscoasă în podul palmei și mă gîndeam.
Au fost șapte porci. Fiecare, o individualitate. Fiecare, un exemplu de succes. S-au născut. Au crescut. Au trăit. Viață. Acuma, fiecare un boț de carne în mîna mea, în curînd tocat să fie pus la scăzut alături de măsline și ceapă și inevitabilul suc de roșii făcut în casă.
Șapte vieți. Șapte indivizi. Șapte limbi total asemănătoare. În spate, dincolo de orizont, șapte ficați, șapte găleți de mațe, de șapte ori patru picioare, șapte ori doi paisprezece urechi, de șapte ori șapte vălătuci de mușchi și de cîrnați. Șapte ființe. Acuma, șapte limbi.
A dracu’ limbă de porc, tare seamănă cu aia de om. La dimensiuni, la consistență. Nu, nu am smuls nimănui pînă acum limba din gură – deși știu cel puțin vreo doi-trei care ar merita-o. Pur și simplu mă duce mintea să-mi pot compara limba din gură cu aia din mînă. Cam la fel.
Cum ar fi fost să fie șapte limbi de om? Ce înseamnă aia viață? La atîta se reduce? Șapte vieți comprimate în șapte organe, în mîna dibace a unui canibal, în fața cratiței?
Tranșeele au tocat mii și zeci de mii și sute de mii și milioane de oameni. Mii de limbi. Zeci de mii de găleți de mațe. Milioane de degete și de creiere și de ochi și de tigve. Inutilă viață. Niște limbi într-un castron. În castronul istoriei.
Băi aceștia, măi dragă, data viitoare cînd vă simțiți buricul pămîntului, individualitatea lu’ pește prăjit, cel mai foarte unic și mai foarte irepetabil de pe lumea asta plină de catralioane de superbi unici și irepetabili, să faceți bine să mergeți în piață sau la supermarket, să cumpărați niște limbi. Să fie șapte.
Au fost șapte porci. Fiecare, o individualitate. Fiecare, un exemplu de succes. S-au născut. Au crescut. Au trăit. Viață. Acuma, fiecare un boț de carne în mîna mea, în curînd tocat să fie pus la scăzut alături de măsline și ceapă și inevitabilul suc de roșii făcut în casă.
Șapte vieți. Șapte indivizi. Șapte limbi total asemănătoare. În spate, dincolo de orizont, șapte ficați, șapte găleți de mațe, de șapte ori patru picioare, șapte ori doi paisprezece urechi, de șapte ori șapte vălătuci de mușchi și de cîrnați. Șapte ființe. Acuma, șapte limbi.
A dracu’ limbă de porc, tare seamănă cu aia de om. La dimensiuni, la consistență. Nu, nu am smuls nimănui pînă acum limba din gură – deși știu cel puțin vreo doi-trei care ar merita-o. Pur și simplu mă duce mintea să-mi pot compara limba din gură cu aia din mînă. Cam la fel.
Cum ar fi fost să fie șapte limbi de om? Ce înseamnă aia viață? La atîta se reduce? Șapte vieți comprimate în șapte organe, în mîna dibace a unui canibal, în fața cratiței?
Tranșeele au tocat mii și zeci de mii și sute de mii și milioane de oameni. Mii de limbi. Zeci de mii de găleți de mațe. Milioane de degete și de creiere și de ochi și de tigve. Inutilă viață. Niște limbi într-un castron. În castronul istoriei.
Băi aceștia, măi dragă, data viitoare cînd vă simțiți buricul pămîntului, individualitatea lu’ pește prăjit, cel mai foarte unic și mai foarte irepetabil de pe lumea asta plină de catralioane de superbi unici și irepetabili, să faceți bine să mergeți în piață sau la supermarket, să cumpărați niște limbi. Să fie șapte.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Nu stiu ce bea Pufosul la Telega, cel mai probabil tuica, dar ii prieste.
Lipsa iubirii e unul din cele mai mari păcate în creștinism. Din contră, în budism atașamentul e buba cea mare.
Din punctul ăsta de vedere, patima colecționării e piatră grea de piciorul mîntuirii. Pofta de a avea. Nevoia de a avea mai mult. Piguleala și migăleala de a le sorta, ordona, aranja. Bibileala sîrguincioasă.
Sfîșierea că-ți lipsește nu știu ce piesă rară, pe care o alergi de nu știu cînd. Odihna otrăvită a privirii, adăstînd asupra adunăturii de lucruri. My preciousss. My preciousss.
Scriu asta uitîndu-mă și gîndindu-mă la toate sărăciile de colecții adunate de-a lungul vieții pînă acum. Cărți. Tricouri negre. Muzică. Filme.
Copaci.
Experiențe de viață.
Ca un hîrciog. Cînd le văd pe toate? Cînd le citesc pe toate? Cînd le port pe toate? Cînd le rememorez pe toate? Cînd îi privesc pe toți crescînd, crescînd pe lîngă mine, peste mine, dincolo de mine?
Patimă. Patimă.
Dar și dacă nu le ai deloc. Rîca din inimă și din creier. Pizma. Furia. Sentimentul că trece viața pe lîngă tine.
Deci să nu exagerăm. Să nu fim mai sfinți și mai franciscani decît prevede Codul Rutier. Viața nu este despre asceză, ci despre buna rînduială. Adunați, pufoșilor. Adunați. Străduiți-vă. Sîrguiți-vă. Dar nu puneți la suflet adunătura. Let it go. Let it bleed. Let it rot.
Doar de copaci cred că n-aș putea să mă lepăd. Mama lor de bestii, cresc atît de încet. Cînd oi fi bătrîn, or fi poate cu ceva crengi mai sus, cu ceva metri mai mult, cu ceva rădăcini mai adînc. Ei au răbdare. Altă răbdare. Neomenească. Răbdare de lemn. Mama lor.
Mi-e dor de ei. Ei la Telega, eu la București. Ce-or fi făcînd, copacii mei, care de fapt nu sînt ai mei, sînt ai lor?
Patimă. Patimă everywhere.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Lipsa iubirii e unul din cele mai mari păcate în creștinism. Din contră, în budism atașamentul e buba cea mare.
Din punctul ăsta de vedere, patima colecționării e piatră grea de piciorul mîntuirii. Pofta de a avea. Nevoia de a avea mai mult. Piguleala și migăleala de a le sorta, ordona, aranja. Bibileala sîrguincioasă.
Sfîșierea că-ți lipsește nu știu ce piesă rară, pe care o alergi de nu știu cînd. Odihna otrăvită a privirii, adăstînd asupra adunăturii de lucruri. My preciousss. My preciousss.
Scriu asta uitîndu-mă și gîndindu-mă la toate sărăciile de colecții adunate de-a lungul vieții pînă acum. Cărți. Tricouri negre. Muzică. Filme.
Copaci.
Experiențe de viață.
Ca un hîrciog. Cînd le văd pe toate? Cînd le citesc pe toate? Cînd le port pe toate? Cînd le rememorez pe toate? Cînd îi privesc pe toți crescînd, crescînd pe lîngă mine, peste mine, dincolo de mine?
Patimă. Patimă.
Dar și dacă nu le ai deloc. Rîca din inimă și din creier. Pizma. Furia. Sentimentul că trece viața pe lîngă tine.
Deci să nu exagerăm. Să nu fim mai sfinți și mai franciscani decît prevede Codul Rutier. Viața nu este despre asceză, ci despre buna rînduială. Adunați, pufoșilor. Adunați. Străduiți-vă. Sîrguiți-vă. Dar nu puneți la suflet adunătura. Let it go. Let it bleed. Let it rot.
Doar de copaci cred că n-aș putea să mă lepăd. Mama lor de bestii, cresc atît de încet. Cînd oi fi bătrîn, or fi poate cu ceva crengi mai sus, cu ceva metri mai mult, cu ceva rădăcini mai adînc. Ei au răbdare. Altă răbdare. Neomenească. Răbdare de lemn. Mama lor.
Mi-e dor de ei. Ei la Telega, eu la București. Ce-or fi făcînd, copacii mei, care de fapt nu sînt ai mei, sînt ai lor?
Patimă. Patimă everywhere.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: texte de impresionat
Alexandru Petria
acum trei ore
Ce martisor pot sa ofer femeilor inteligente de pe lista mea de prieteni? Imagini cu ghiocei, cu gadilici legati cu snurulete alb cu rosu? Sau poze revarsand romantism, sa le tina de cald ca o o incapere cu incalzirea prin podea? Banal.
Uite ce zic- priviți-va in oglinda si cautati acolo semnele primaverii. n-aveti cum sa nu le vedeti. voi sunteti niste evenimente fericite, minuni uneori. Desigur, nu e totdeauna comod in preajma minunilor. si cand o sa reusiti sa zambiti din toata inima, atunci ganditi-va ca acesta este martisorul meu pentru voi. Altfel, ce daruri sa faci unor minuni?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
acum trei ore
Ce martisor pot sa ofer femeilor inteligente de pe lista mea de prieteni? Imagini cu ghiocei, cu gadilici legati cu snurulete alb cu rosu? Sau poze revarsand romantism, sa le tina de cald ca o o incapere cu incalzirea prin podea? Banal.
Uite ce zic- priviți-va in oglinda si cautati acolo semnele primaverii. n-aveti cum sa nu le vedeti. voi sunteti niste evenimente fericite, minuni uneori. Desigur, nu e totdeauna comod in preajma minunilor. si cand o sa reusiti sa zambiti din toata inima, atunci ganditi-va ca acesta este martisorul meu pentru voi. Altfel, ce daruri sa faci unor minuni?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Pagina 1 din 2 • 1, 2
SANCTUAR :: cultura :: convingeri :: psiho
Pagina 1 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|