sindromul "tătucul" (stalinist... ceaușist... inclusiv cel curent aflat în acea funcție - indiferent cine e acolo)

Secretul Laurei Kovesi


Cine a spus că diavolul se ascunde în detalii nu a greșit, iar o dezvăluire extrem de caldă legată de persoana șefei DNA, Laura Kovesi, confirmă strălucit, în opinia noastră, această zicală. Fără a fi ceva exploziv, în aparență – ba chiar dimpotrivă – e, totuși, o dezvăluire care spune multe și despre Kovesi, și despre statul de drept instaurat la noi. Exact cel de care făcea mișto McCain zilele trecute.
Ce a pățit, mai exact, Laura Kovesi?
Nimic deosebit: și-a rupt mîna.
Și ce-i cu asta?
Mai-marii statului nu sunt și ei oameni ca ceilalți? Dacă îi tai, nu sîngerează, vorba lui Shylock?
Ba bine că nu.
Există o singură mică problemă.
Șefa DNA și-a rupt mîna imediat după alegerile prezidențiale din 2014. Și nu a fost deloc ușor: a fost o ruptură cu complicații, care a necesitat operație chirurgicală, într-un spital de stat autohton. Nu știm cum și de ce s-a produs incidentul. Dacă mai trăia, răposatul Vadim Tudor ar fi scris, citînd surse din serviciile secrete, că i-a rupt mîna Coldea, aruncînd cu scaunul după ea de fericire că a ieșit Iohannis.
Lăsînd pamfletul deoparte, informația despre respectivul incident s-a aflat abia acum, grație a două interviuri date de Kovesi pentru siteurile news.ro și republica.ro.

”Nu știu cât de secretă sau nesecretă este informația, dar în urmă cu un an și jumătate mi-am rupt mâna și am fost operată într-un spital public. Îmi fac analizele la fiecare șase luni, mă duc la spital public. Sunt în viață, bine-sănătoasă” a spus Kovesi pentru republica.ro.
Și a completat, pentru news.ro: ”Şi eu mă duc la doctor, şi eu îmi fac analizele o dată la şase luni. Şi eu am suferit o operaţie în România. Am avut mâna ruptă şi am fost operată în România, m-am dus la un spital din România cu toată încrederea. Faptul că se întâmplă infracţiuni de corupţie într-un spital sau un manager de spital este anchetat de DNA nu înseamnă că tot sistemul este la fel. Sunt probleme izolate, în care noi intervenim. Asta nu înseamnă că medicii în România nu sunt buni.”.

În ambele interviuri, șefa DNA a făcut dezvăluirea într-un context bine determinat, vorbind despre nevoia încrederii în medicii români, în ciuda campaniei procurorilor din ultima perioadă.
Kovesi a dezvăluit, deci, că și-a rupt mîna, pentru că informația servea argumentației, deci scopurilor sale.
Aici e marea problemă, însă: cum se face că nimeni nu a suflat un cuvînt despre mîna ruptă la vremea respectivă?
Cum se face că nu există nici cea mai măruntă relatare de presă, nici măcar pe surse?
Să fim bine înțeleși: de vreo doi ani încoace, Kovesi e cea mai urmărită și mai comentată femeie din România.
E omni-prezentă în presă, e asediată de jurnaliști și, mai ales, trece pe lîngă grupul celor acreditați la DNA foarte des, în drum spre birou.
Niciunul nu a observat, în perioada aproximativă decembrie 2014 – ianuarie/februarie 2015 că femeia avea mîna ruptă și operată.
Ciudată această scăpare.
Cînd premierul Ponta a avut probleme la genunchi, toată mass-media a luat foc. Faptul că premierul s-a operat în Turcia nu a împiedicat fișa lui medicală să circule în presă, în facsimil. Ziariștii au făcut eforturi disperate să afle date inclusiv de la medicii turci, deși nu era decît o ruptură de ligament ceva mai complicată, e drept. Medicii români care l-au tratat inițial au fost hărțuiți sistematic cu întrebări. S-a mers cu speculații pînă la a se afirma că premierul s-a tratat în spitalul familiei Erdogan în contra-partidă cu marea moschee etc.
Și alte figuri grele au pățit la fel, de la piciorul în ghips al lui Tăriceanu la hernia lui Băsescu, presa alocînd, de fiecare dată, spații uriașe evenimentelor.
Despre fostul președinte se făceau speculații doar pentru că bîțîia, uneori, din cap, în conferințele de presă. Mîna ruptă a lui Vadim a fost, de asemenea, subiect pentru gazete.
La fel cum și grimasele necontrolate ale adjunctului SRI, Florian Coldea, au fost amplu analizate.
Exemplele sunt nenumărate.
La Kovesi s-a rupt, brusc, ”tradiția”. S-a instaurat secretomania, ca să nu spunem de-a dreptul omerta.
Oare de ce?
S-a considerat că nu e benefic ca publicul să afle că ”femeia de fier” a României – cea care bea lacrimi de corupt în loc de cafea, conform noului folclor – e, și ea, om?
Posibil.
Deși, dacă e vorba de speculații, noi am merge pe altă explicație.
Dacă se afla, după prezidențiale, că Laura Kovesi și-a rupt mîna, presa ar fi făcut, ca de obicei, un întreg tămbălău, mai ales că începuturile de an aduc criză de subiecte, de obicei.
Ori, era extrem de neproductiv ca subiectul DNA să apară în media, în acea perioadă, cu amănunte despre accidentul suferit de Kovesi, cînd trebuiau promovate masiv, netulburate de nimic altceva, evenimente mult mai serioase ținînd de aceeași instituție.
Cum ar fi debutul operațiunii de hărțuire cu procurori a Elenei Udrea și a familiei Ponta, aduși la audieri exact în perioada ianuarie-februarie 2015, cînd șefa DNA se afla în recuperare. Să nu mai vorbim de gloriosul bilanț al DNA, din februarie 2015, pe anul precedent, cînd se operaseră arestări de răsunet în plină campanie electorală, arestări care trebuia musai să fie prezentate în toată splendoarea lor.
Ca să se țină la secret mîna ruptă a procuroarei-șefe, probabil că s-au făcut eforturi deosebite, de la apelarea la serviciile unor medici ”militarizați”, adică cei de la spitalul SRI ori Militar, pînă la comandamente transmise discret subalternilor și majorității publicațiilor. Acea majoritate care nu îndrăznește să o mai ”deranjeze”, oricum, de multă vreme, pe șefa DNA altfel decît cu interviuri penibil-slugarnice.
Un diavol ascuns într-un detaliu.
Și o mostră despre ce înseamnă, în acest moment, statul de drept din România, în care puternicii zilei jonglează cum vor cu informațiile.
Un stat în care primul-ministru e pozat pe ascuns de te miri cine în Dubai, în Turcia, la Londra, la Miami ori pe vase de croazieră caraibiene, iar pozele sunt difuzate rapid pe net, dar în care președintele țării dispare cu zilele, inclusiv în ziua votului, și nimeni nu are habar pe unde.