alergare după armonie

Pagina 5 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Mier Iun 28, 2017 11:18 am

Pana la urma e bun si feisbucu' asta, mai ales cand ma ajuta sa dau peste un General Manager la Reţeaua Naţională de Eliberare Spirituală. laugh

Contescu Cornel
25 iunie la 22:55 · București ·

Rezultatele meditaţiei-rugăciunii pentru naţiune şi ţară

Au participat un număr de 2714 de persoane
Nivelul conştiinţei atins în timpul meditaţiei - 4,98D

Au fost infuzate un număr de 6.100.000 de persoane pe durata meditaţiei, 5914 localităţi - mici, medii şi mari ca şi oraşele reşedinţă de judeţ - au fost infuzate şi curăţate de energii negative.

Pe durata meditaţiei teritoriul României a fost infuzat şi curăţat în procent de 53%, iar Bucureştiul în procent de 62%.

52% din ape, păduri, pământuri ale ţării au fost curăţate pe durata meditaţiei.

S-a curăţat un procent de 27% din negativitatea rămasă pe teritoriul României în societate.





[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Dum Aug 13, 2017 8:50 am

Iaca un Mirel Palada scapat din iadul capitalei si reajuns pe plaiurile natale, puternic emotionat, poate si putin aghezmuit, simpatic, in tot cazul. laugh bine


Cînd ni se usucă roua de pe picioare

În picioare, cu tălpile în iarba plină de rouă, alături de doi cîini care tot dădeau să mă lingă și de o pisică indiferentă, am privit în dimineața asta cum răsare soarele peste Măceș, dealul de la răsărit, dinspre Melicești, care străjuiește valea de-a lungul căreia se întinde Telega.

Cîinii mă lingea, pisica mă ignora, roua picioarele îmi uda, soarele fața-mi încălzea și gîndurile mă cuprindea.

Gîndul că, atunci cînd te uiți la soare, toate celelalte dimprejur devin neimportante, se transformă în întuneric și în detaliu care deranjează și te abat de la cele importante. De unde pînă atunci vedeam copaci și case și un mic norișor alunecînd și destrămîndu-se încet peste casele de sub dealul Mărtin, în momentul în care a izbucnit soarele, dintr-o dată toate celelalte au căzut în obscuritate și lumina a devenit singurul lucru care contează.

Și fizic concluzia e puternică, felul în care ochiul se acomodează și dă deoparte toate celelalte și-și reglează priceperea pentru fluxul puternic de lumină ce-l inundă. Dar și mai importantă este concluzia de dincolo de fizică. E ceva ce-ar trebui să ținem mai des seama în viața noastră plină de fente și de abateri de la drumul cel drum – cînd căutăm lumina, ar trebui să lăsăm toate celelalte fleacuri deoparte. Ah, ce ne mai place să ne scăldăm neputința în fleacuri, să ne îmbîcsim în cele mărunte.

Alt gînd, la fel de necesar. Sfîșierea dintre în sine și prin alții. Gîndul a pornit de la cele lumești, cum pleacă gîndul de regulă. De la film. Gîndul că pentru lumina asta binecuvîntată de început de lume un om de film e în stare de crimă și omor.

Acele cîteva minute în care lumina pică aproape orizontal, întinzînd umbrele nepermis de lungi, amestecul de miere lichidă peste iarba de un verde imposibil de proaspăt și de ud de la rouă, petecele de umbră și de lumină amestecate unele într-altele, aura de lumină caldă, vibrantă, care scălda poteca și iarba și roua ce încă se mai agăța în firele verzi, acel efect obținut altminteri doar prin lentile obscen de scumpe și de greu de procurat,

cîinii o luaseră pe potecă spre poarta de sus, prin iarba aceea amestec de lumină caldă și de umbre umede, totul vibra împrejur, moale și leneș, și...

Și atunci te gîndești, pe de o parte, la marea cumpănă de care ai parte într-un asemenea moment. Ce faci? O trăiești repede, spontan, fără grija trecerii timpului, și o pierzi? Sau o trăiești ca hîrciogul, dornic să o bagi în vizuina minții, la dosar, la borcan, și o pierzi și mai și?

Trăiești clipa, netulburată, nepreocupat de alte detalii. Dar știi că e irepetabilă și că o pierzi. Și deja țipă disperarea în tine: n-o s-o mai văd, o s-o uit, trece prea repede. Și însăși gîndul pe care-l gîndești în acele momente irepetabile și irecuperabile îți abate atenția și-ți smulge o secundă de trăire, o halcă de concentrare,

și se pierde ceva, și trebuie s-o iei de la capăt, să-ți reconstruiești starea de concentrare neconcentrată, de spontaneitate organizată de care ai nevoie în asemenea momente pentru a trăi ce vrei tu să trăiești acolo cînd privești soarele în față și totul e perfect în jur, prea perfect, e deja plenar și stereotip momentul pe care îl trăiești și știi că îl vînezi de maniera cea mai hipsterească și mai nelimpede.

Și gîndurile astea deja omoară, într-un fel, clipa. Și o iei de la capăt. Și soarele a mai săltat cîțiva milimetri peste Măceș, mai tare în lumină, mai rotund în felia de dimineață pe care o desenează pe moțul dealului.

Și te întorci la gînd, la cumpăna pe care unii o au de trecut, de ales. Ce faci: trăiești clipa și se pierde, sau o înregistrezi, cu vorba, cu filmul, cu alții alături, și atunci tot pierzi clipa, căci deja nu mai e aia, e altceva, trebuie să întinzi cablurile, să aduci echipa de filmare, să pregătești vorbele, să dai drumul la cameră, să scoți creionul să scrii sau să pregătești în minte frazele să le ții minte pînă în cameră la calculator și

Și s-a dus.

Și cealaltă consecință a acestui gînd: felul în care cei surprind clipa și pentru alții o fac doar cu prețul unui sacrificiu. E mare pricepere și sacrificiu să poți să surprinzi această clipă binecuvîntată să o dai și altora, care poate nu se trezesc să privească soarele, sau nu au chef, sau nu au soare, sau nu au curte cu iarbă și cu deal în față și nu au unde să-l vază.

Și cineva trebuie să li-l arate, să li-l povestească, să nu se piardă, că de-aia e omenirea omenire, să dăm și altora, pe cuvinte s-a construit omenirea, pe cuvinte și pe amintiri, riguros stocate și editate și aranjate și conferite cu sens, e o disciplină pe care se zidește lumea de la Ghilghameș încoace, ba chiar de mai dinainte, și

...și m-am dus să-mi fac cafeaua, că lăsasem ibricul în bucătărie să dea apa în clocot, și de partea cealaltă a casei, în spate, cicoarea s-a deschis deja sub iureșul luminii, acolo unde au ajuns razele de soare a înflorit deja cu culoarea aia a ei ștearsă și totuși atît de puternică, imposibil de frumoasă și imposibil de descris în cuvinte, iar acolo unde încă e umbră, de n-a ajuns soarele cel pieziș, stă și așteaptă, cu moațele inflorescențelor încă strînse, într-o nuanță mai închisă a aceleiași culori imposibil de frumoase și imposibil de numit cu nume de om sau de fiară...

și această disciplină de care vorbeam are nevoie de o pendulare fină, pe muchie de cuțit, între trăirea momentului și spontaneității și toată industria de pricepere din spatele străduinței de a o surprinde

și atunci înțelegi cu alți ochi meșteșugul de filmar, delicatețea cu care Tarkovski surprindea vîntul printre ierburi, cît mama cea bătrînă care de fapt era tînără se sprijinise de o balustradă de lemn la marginea drumului, ori lumina dureros de caldă a naturii din Barry Lindon, Kubrick, alt perfecționist al clipei,

discipline aspre, care necesită echipe și oameni și cabluri și bani și răbdare și voință și organizare și creativitate, multă creativitate, cum surprinzi începutul de lume să-l dai și la alții, nestricat, netulburat, nevătămat,

ora lupului, cînd de-abia vezi prima geană de lumină, ora șoimului, cînd prima rază de soare străpunge peste deal, ora șarpelui, cînd îndoiala te cuprinde și-ți prinzi fața în palmă și filmul e alb-negru, dar disperarea e colorată, prea colorată

Iar celălalt gînd care m-a cuprins a fost trei secunde mai încolo sau cinci minute sau șapte pisici și frunze, nu știu, n-am numărat, n-am cuantificat, cînd un măr s-a desprins din copac în spatele meu, la colțul casei, și a căzut cu oareșce zgomot și atunci gîndul a izbucnit neforțat, firesc, koanul ăla atît de vînturat încît a ajuns flasc și stereotip, deși el e un gînd puternic,

“oare un copac cînd cade singur în pădure face vreun zgomot sau nu?”

Oare dacă nu eram aici, acum, adică acolo, atunci, nu acum cînd scriu, ci atunci cînd trăiam, să văz soarele cum răsare peste Măceș, să aud mărul cum pică, să ling cu ochii lumina aia caldă, mierea aia lichidă care curge peste iarbă, petece de lumină și de umbră, roua care-mi răcea picioarele, cîinii care-mi lingeau mîinile, pisica portocalie și indiferentă care zăcea portocaliu și indiferent într-un cuib de pămînt făcut de cîini, cu ochii ăia ai ei indiferenți și felini,

oare dacă nu eram acolo, ce gust avea momentul? Ce zgomot făcea mărul? Cum erau ochii pisicii? Era iarba la fel de udă? Străbătea lumina la fel?

Știm cu toții răspunsul. E prea banal și prozaic. Bineînțeles că ar fi fost la fel, pentru ele, pentru restul lumii. Știm cu toții și nevoia filosofică de a distinge între realitate și realitatea observată, trăită, care ar avea alt gust decît realitatea simplă, netulburată de creier, copacul care cade singur în pădure.
De fapt, nu e vorba despre realitate, pufoșilor. E vorba tot despre noi. E o îngîmfare de copil răsfățat și tembel și naiv și egocentric în toată această melancolie filosofică.
Întrebarea trebuie pusă altfel, căci nemernicii de existențialiști aveau dreptate: cum naiba poate natura să existe fără mine? De ce răsare soarele și cînd nu sînt eu acolo? Cum de îndrăznește?
De ce nu mor toate cînd o să mor și eu? Ce-i cu nesimțirea asta ontologică pe capu realității? De ce nu mă iubește nimeni? De ce e lumea rea? Eu sînt buricul pămîntului, eu sînt carnea universului, Ich bin der Zorn Gottes, cînd trec eu prin viață cad păsările moarte din copaci. Mother should I run for President? Mother, should I trust the government? Mother will they put me in the firing line? Mother, did id need to be so high?
Cum de există ceva, fără noi? Și, evident, și declinarea mai bicisnică a întrebării: cum de există ceva, dacă nu vi l-am povestit eu, acum, aici, pe Facebook?
Ce căutăm noi? Lumina. Ce e afară? Cîinii și pisica. Cum răsare soarele? Cum vrea el. Cînd mor oamenii? Cînd li se usucă roua de pe picioare. Cînd ne lepădăm de aroganța existenței din creierul capului nostru? Cînd ni se usucă roua de pe picioare.

Am zis.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Sam Oct 07, 2017 5:09 pm

Ati observat ca data de azi *7102017* poate fi citită din ambele direcții?




[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Joi Noi 02, 2017 9:47 am

NEVILLE. "Nimic nu apare sau continuă să fiinţeze prin putere de la sine. Evenimentele se produc pentru că au fost create constant de activităţi imaginative similare şi vor continua să fiinţeze numai atâta vreme cât primesc un asemenea suport. „Secretul imaginării”, scrie Douglas Fawcett, „este cea mai mare dintre probleme, spre a cărei soluţionare aspiră misticul. Putere supremă, înţelepciune supremă, încântare supremă – toate se găsesc în soluţia îndepărtată a acestui mister”.
Când omul rezolvă misterul imaginării, el va fi descoperit secretul cauzării, adică: Imaginarea creează realitatea. Aşadar, omul care e conştient de ce îşi imaginează ştie ce creează; realizează tot mai mult că drama vieţii este imaginară – nu fizică. Toată activitatea este, la bază, imaginară. O Imaginaţie trezită funcţionează cu un scop. Creează şi conservă dezirabilul şi transformă sau distruge indezirabilul.
Imaginarea divină şi imaginarea omenească nu sunt defel două puteri, ci mai degrabă una. Diferenţa autentică ce există între cele numai aparent două stă nu în substanţa cu care ele operează, ci în gradul de intensitate al operatorului însuşi. Jucat la tensiune înaltă, rolul imaginar este un fapt concret imediat. Temperat, un rol imaginar se realizează într-un proces temporal.
Totul pe lume îşi datorează caracterul imaginaţiei la vreunul din variatele sale niveluri.
Oamenii dau prea puţină atenţie acestui dar nepreţuit – Imaginaţia Omenească – şi un dar este practic non-existent până ce nu există o posesie conştientă a lui şi o determinare de a-l folosi. Toţi oamenii au puterea de a crea realitatea, dar această putere doarme ca şi cum ar fi moartă atunci când nu e practicată. Oamenii trăiesc în însăşi inima creaţiei – Imaginaţia Omenească – şi totuşi n-au înţelepciunea de a observa ce se petrece înăuntru.
Viitorul nu va fi fundamental diferit de activităţile imaginative ale omului; aşadar, cel care poate chema la dorinţă orice activitate imaginativă doreşte şi căruia viziunile imaginaţiei sale sunt la fel de reale precum formele naturii, este stăpânul destinului său.
Viitorul este activitatea imaginativă a omului în evoluţia ei creativă. Imaginarea este puterea creativă nu numai a poetului, artistului, actorului şi oratorului, dar şi a omului de ştiinţă, inventatorului, negustorului şi meşteşugarului. Abuzul ei în închipuiri neplăcute nestrunite este evidentă; dar abuzul ei în reprimări nejustificate duce la sterilitatea care privează omul de adevărata bogăţie a experienţei. Imaginând soluţii inedite la tot mai complexe probleme este mult mai nobil decât a fugi de probleme. Viaţa este soluţia continuă a unei succint continue probleme.
Imaginarea creează evenimente. Lumea, creată din imaginarea omului, cuprinde nenumărate credinţe contradictorii; aşadar, niciodată nu poate exista o stare perfect statică ori stabilă. Evenimentele de azi sunt obligate să perturbe ordinea stabilită ieri. Bărbaţii şi femeile imaginativi tulbură invariabil pacea pre-existenţială a minţii.
Nu te supune dictaturii faptelor şi nu accepta viaţa pe baza lumii exterioare. Impune-ţi supremaţia actelor tale imaginare asupra faptelor şi supune-le lor toate lucrurile. Menţine-ţi idealul în imaginaţie. Nimic nu ţi-l poate lua în afara nereuşitei tale de a persista în imaginarea idealului realizat. Imaginează numai asemenea stări ce au valoare sau o bună perspectivă.
A încerca să schimbi împrejurările înainte de a-ţi schimba activitatea imaginativă înseamnă a te lupta cu însăşi natura lucrurilor. Nu poate exista o schimbare exterioară până ce nu se produce o schimbare imaginară. Tot ceea ce faci, neînsoţit de o schimbare imaginativă, este numai o cosmetizare inutilă a suprafeţei. Imaginarea dorinţei împlinite aduce o contopire cu starea respectivă, iar în timpul acelei contopiri te comporţi în conformitate cu schimbarea ta imaginată. Aceasta îţi arată că o schimbare imaginară va duce la o schimbare de comportament."


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Dum Dec 03, 2017 2:50 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Mier Dec 06, 2017 11:30 am

Parca si Finlanda a facut ceva asemanator de curand, insa io am uitat sa mai urmaresc fenomenul pe glob. Laughing

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  ENKI la data de Lun Dec 11, 2017 1:08 pm

S-o mai fi intampland si in zilele noastre, ca stirea e veche de cel putin doi ani?!  suspect



„Se intampla ceva extraordinar in lume” – Gustavo Tanaka


ExtraordinaryInTheWorld„Inca nu realizam ca ceva extraordinar se intampla in lume, si anume ca modelele social si economic, chiar si stilul alimentar urmate pana acum, sunt in plin proces de schimbare”, spune Gustavo Tanaka, antreprenor brazilian, care identifica un nou model de societate, un nou sistem si poate un nou model economic. El isi expune argumentele intr-o postare pe internet, sustinand importanta schimbarii acestor modele, de care unii oameni incep sa isi dea seama.

Articolul de mai jos reprezinta o traducere si adaptare a articolului original pe care il puteti gasi aici.

‘Cu cateva luni in urma m-am eliberat de societate, in sensul ca m-am eliberat de toate dependentele pe care le aveam si de temerile ca acestea ma vor tine prizonier in sistem’, isi incepe antreprenorul pledoaria schimbarii. ‘De atunci, am inceput sa vad lumea dintr-o alta perspectiva. Din perspectiva ca totul se schimba si ca majoritatea dintre noi nu ne-am dat seama inca de asta.

De ce se schimba lumea? Voi enumera motivele care ma fac sa cred asta’, puncteaza Gustavo Tanaka.



   Nimeni nu mai poate sustine modelul actual de munca.

Fiecare dintre noi ne atingem, la un moment dat, propriile limite. Tot mai multi oameni care lucreaza in corporatii mari nu mai pot face fata job-urilor lor. Lipsa unui scop incepe sa bata la usile noastre, iar aceasta o percepem asemenea unui strigat disperat iesit din strafundul inimii.

Oamenii vor sa scape. Ei vor sa lase totul in urma. Uitati-va cum multi oameni incearca sa devina antreprenori, cati oameni isi iau concedii sabbat-ice, cati oameni sunt deprimati la locul de munca, cat de multi oameni sunt epuizati pur si simplu.



   Se schimba modelul antreprenorial.

In urma cu cativa ani, odata cu explozia start-up-urilor, mii de antreprenori s-au inchis in propriile garaje pentru a crea idei de miliarde de dolari. Gloria finala era sa atraga finantare din partea unui investitor. Cu banii investitorilor in mana se simteau ca si castigatorii Cupei Mondiale.

Dar, ce se intampla, de fapt, dupa obtinerea finantarii?

Au redevenit angajati. Investitorii sunt oameni nealiniati visurilor tale antreprenoriale, care nu dau  doi bani pe scop si care transforma totul in bani. Rentabilitatea financiara devine motorul principal.

Multi oameni sufera din aceasta cauza. Start-up-uri stralucitoare au inceput sa cada din cauza acestui model al alergarii disperate dupa bani si care niciodata nu se termina.

E clar ca avem nevoie de un nou model de antreprenoriat. Si sunt deja multi oameni buni care fac acest lucru.  



   Sporirea colaborarii.

Multi oameni au realizat deja ca nu mai are niciun sens sa mearga de unii singuri si pur si simplu incep sa refuze aceasta mentalitate nebuneasca de a „merge pe cont propriu”.

‘Stop, fa un pas inapoi si gandeste’, sfatuieste Gustavo Tanaka. Nu este absurd ca noi, 7 miliarde de oameni, sa impartim aceeasi planeta si sa fim separati unul de altul? Ce logica are ca tu, si miile (sau milioanele) de oameni cu care traiesti in acelasi oras, sa intorci spatele celuilalt? De fiecare data cand ma gandesc la asta, ma apuca chiar depresia.

Din fericire, lucrurile se schimba. Toate miscarile catre ‘sharing and collaborative economy’ indica schimbarea ce are loc. Sporirea colaborarii, impartasirea, ajutarea, o mana intinsa spre ajutor catre celalalt ne unesc pur si simplu.



   In sfarsit incepem sa intelegem ce este Internetul.

Internetul este un lucru incredibil de spectaculos si abia acum, dupa atatia ani, ii intelegem puterea. Internetul deschide lumi, doboara bariere, distruge separarea, produce uniuni, explozii de colaborari, determina intrajutorarea.

Unele natiuni au facut revolutie prin internet, precum Primavara Araba. In Brazilia abia cum incepe utilizarea acestui instrument magnific.

Internetul  a distrus controlul in masa. Nu mai exista televiziune, nu mai sunt ziare care sa ne ofere stirile pe care vor acestea sa le citim. Putem merge pe ce linie vrem, sa ne raportam la cine dorim.

Cu ajutorul internetului, cei mici au capatat voce. Anonimii devin cunoscuti. Lumea devine unita, iar ‘sistemul’ poate sa cada oricand.



   Caderea consumului exagerat.

Multi ani am fost manipulati, fiind indemnati sa consumam precum maniacii. Sa cumparam orice este nou lansat pe piata. Sa avem cea mai noua masina, ultimul model de iPhone, sa purtem cele mai bune branduri, o gramada de haine, de pantofi, o multime de orice.

Insa, multi oameni au inteles deja ca toatea acestea nu au niciun rost. Tendintele catre o scadere a consumului, catre o viata cumpatata, ne lamuresc clar despre cum ne-am organizat pana acum viata, in modul cel mai absurd posibil.

De fapt, nu ne trebuie nimic din ce ne spun ei ca avem nevoie. Aceasta realitate constientizata poate distruge orice corporatie a carei prosperitate depinde de consumul exagerat.



   Sanatate si mancare organica.

Am fost atat de nebuni sa accepatm sa manacam ‘gunoaie’, ne-am multumit doar sa aiba gust bun si totul era ok.

Am fost atat de rupti de realitate incat au inceput sa adauge otravuri in mancarea noastra, iar noi nu am scos niciun cuvant. Dar, iata ca unii dintre noi au inceput sa se trezeasca si sa se orienteze catre o alimentatie sanatoasa, catre consumul unei hrane organice. Iar aceasta este o tendinta, este o realitate ce se va extinde.

Dar ce legatura au toate astea cu economia si cu locurile de munca? Au o foarte mare legatura!

Productia de alimente este fundamentul societatii noastre. Industria alimentara este una dintre cele mai importante in intreaga lume. Daca ne schimbam constiinta, se vor schimba si obiceiurile nostre alimentare, iar implicit consumul se va schimba si marile corporatii vor fi nevoite sa tina cont de aceste schimbari.

Fermele mici incep sa isi recapete puterea de alta data. De asemenea, si oamenii care isi planteaza propria hrana. Iar aceasta situatie va schimba intreaga economie.



   Trezirea la spiritualitate.

Cati prieteni aveti care practica yoga? Dar cati care practica meditatia? Cati dintre noi faceam asta in urma cu zece ani?

Pentru mult timp, spiritualitatea era un domeniu al oamenilor atrasi de ezoteric. Multi erau considerati ciudati.

Din fericire si acest aspect se schimba. Am ajuns la limita rationalitatii noastre. Se poate vedea faptul ca doar cu o minte rationala nu ne putem explica tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Si e clar ca se intampla ceva mai mult, iar eu stiu ca va doriti sa intelegeti.

Va doriti sa intelegeti ce se intampla. Cum opereaza viata, ce se intampla dupa moarte, ce este aceasta energie despre care oamenii vorbesc atat de mult, ce este fizica cuantica, cum pot gandurile sa devina lucruri si sa creeze realitatea noastra, ce sunt coincidentele si sincronizarile, cum functioneaza meditatia, cum este posibila vindecarea prin atingerea mainilor si cum functioneaza terapiile alternative, cu care medicina nu este de acord, dar totusi functioneaza?

Sunt companii care promoveaza meditatia in randul angajatilor lor. Chiar si scoli de meditatie pentru copii.



   ‘Unschooling’ – individul sa devina responsabil pentru propria viata.

Cine creaza modelul de invatare? Cine decide ce cursuri trebuie sa urmam? Cine alege lectiile pe care trebuie sa le invatam din toata istoria? De ce nu ne-au invatat adevarul despre alte civilizatii antice?

De ce trebuie copii sa se supuna regulilor? De ce trebuie ca ei sa priveasca totul in liniste? De ce trebuie sa poarte uniforme?

Sa dai un test pentru a dovedi ca ai invatat?

A fost creat un model in care formele urmeaza sistemul, care pregateste oamenii sa fie fiinte umane obisnuite.

Din  fericire, sunt multi oameni care lucreaza la a schimba acest model. Sunt idei, miscari, neinvatate pana acum la scoala, invatate acasa, la un alt tip de scoala.

Poate ca nu v-ati gandit niciodata la asta si sunteti socati de punctele mele de vedere pe care vi le-am prezentat, Dar, toate aceste lucruri chiar se intampla.

In liniste, oamenii se trezec si realizeaza ce nebunie este sa traiesti in aceasta societate.

Analizati modelul din prezent si vedeti daca puteti spune ca totul este normal. Eu unul nu pot face asta.

Este ceva extraordinar ca lucrurile se schimba, este extraordinar ce se intampla.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Se mai intampla ca eu sa citesc zilele astea o carte SF, ajunsa miraculos in telefonul meu: Povara cunoasterii, de Poul Anderson. In consecinta, am inceput sa ma gandesc ca poate, cine stie, mintile sandilailor au fost upgradate, iar ei inca n-au reusit sa se adapteze la ele, ca in celebra zicere a lui Andrei Versace - "daca va dau mintea mea, v-o ia corpurile razna". laugh
avatar
ENKI
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual

Mesaje : 12859
Data de inscriere : 07/02/2010

Sus In jos

Re: alergare după armonie

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum