I'm as mad as hell...

Recunosc ca am fost oripilata indeosebi cu privire la spectacolul mediatic in privinta bacalaureatului, fata de care am o distanta/echidistanta  emotionala explicabila.
OK. Sunt absolut de acord sa fie pedepsiti cei dovediti ca fraudeaza...insa spectacolul oferit publicului, cu insistenta, a fost de un grotesc ce atinge un nivel de sus al nebuniei.Habar n-am cine a ordonat sa se ajunga pana la halul asta de implicare al organelor statului in depistarea copiutelor ascunse in chiloti sau in sutien.  Daca n-ar fi o chestie serioasa, ai putea chiar sa razi cu lacrimi. De parca sereistii,procurorii si militienii n-ar fi copiat in viata lor, niciodata....fiind demni de dat ca exemple pozitive pt. toate generatiile urmatoare de copii.  Yo imi aduc aminte ca am avut un prof in liceu , extrem de inteligent si de haios care ne-a anuntat solemn ca el cunoaste absolut toate metodele de copiat si sa nu indraznim sa le repetam, ca ne ia dracu'  D-aia se mira cand unii reuseam sa luam 10, fiind convins ca am copiat, fara sa-si fi dat seama cum am facut. Nici nu-l interesa explicatia ca s-a intamplat sa invatam. Ne-a mirosit, de la mare distanta, cam cate prune aveam in traista, aproape  pe totzi "zecistii" la testele lui.

Bine, la BAC nu am copiat. In schimb, i-am lasat pe viitorii ingineri sa copieze de la mine,inclusiv la mate si la fizica...pt. ca subiectele au fost usoare si am luat nota mai mare decat ei  Insa Doamne-Doamne m-a pedepsit, luand la bac nota cea mai proasta la limba romana, in conditiile in care, viitorii ingineri au copiat aproape cuvant cu cuvant de la mine iar ei au luat note mult mai mari  decat mine  Dupa ce s-au afisat rezultatele, i-am injurat amical, ca sa nu se mai umfle in pene, distrandu-se isteric de fenomenul : "facerea de bine =futere de limba materna"

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Un elev care tocmai "scăpase" din focul examenului a declarat pentru gândul.info: “Ştiţi care e problema cu liceul ăsta? Că n-ai de la cine să copiezi! Te uitai prin sală şi ei se uitau la tine. În stânga era prost, în dreapta prost”

Se pare ca, la vremea mea, am fost o comoara norocoasa pt. cei din jur , in sala de examen pt. Bac

Iar ca sa "ma laud" pana la sfarsit, absolut niciodata n-am avut incredere in copiutele armonice facute de altii. Intotdeauna mi le faceam singura, stiind cu precizie unde si la a cata rasfoire, fara belit ochii in ele, se gasesea fix ce trebuia.Din acest motiv, de cele mai multe ori nici nu m-am folosit de armonica, invatand chiar fara sa vreau expres ...tot ce am scris pe ea .
Era cea mai grozava recapitulare a materiei  Si ma simteam asigurata stiind-o la indemana, chiar daca n-o foloseam   
Dar daca mi-ar fi cautat procurorul sau meletzeanul sub fusta , n-as fi fost capabila sa le demonstrez ca n-am copiat si ca armonica aia era ca un "talisman", purtator de noroc pt. situatia in care m-ar fi lasat memoria

Iar cu profu' ala, care ne-a amenintat ca ne ia dracu' daca indraznim sa copiem dupa metodele stiute de el, treaba a fost si mai simpla, insa tinuta la mare secret de toti  zecistii pe car ii suspecta. Cum lectiile lui se bazau doar pe teorie si cam toti din clasa aveam caiete mecanice (toate materiile in acelasi caiet) cativa aveam grija ca la materia lui, la fiecare lectie predata, sa incepem pe o pagina goala(fata/verso) si sa lasam cateva randuri libere la inceput. Na, cand il apuca pofta sa ne dea test, scoteam foi goale din caietul mecanic pe care scriam tot ce ne trecea prin cap ca sa para ca stim asa de bine, incat zbarnaie ceasul . Unul chiar a scris o poveste inspirata din Alba ca zapada combinata cu scufita rosie . (Stiu ca a pastrat-o si ne-a citit-o la un chef, de am ras isteric minute in sir.) Asta pana cand reuseam sa inlocuim paginile alea, pline cu tampenii,  cu subiectele scrise la ore , pe foi similare, completand doar cu numele ,data si subiectul testului. Asta era singura manevra riscanta in toata treaba. Cu alte cuvinte, nici macar n-am copiat.  Desi tipu' avea ochi de vultur si pe toti copistii ii prindea, in privinta catorva dintre noi avea nedumeriri maxime  
Atata de tare l-a stresat nedumerirea, incat a insistat si la banchet sa-i dezvaluim secretul. Cand i-am spus ce si cum, cu toate detaliile picante, a ras de nebun. Iar ca sa fie sigur ca nu se mai repeta povestea, la generatia urmatoare a venit cu foi de acasa pt. teste, semnate de el pe fiecare pagina

Într-o lume în care mărimea contează, românii au cea mai mică zdrîlă din Europa...   

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]