Re: masoneria

delta Dum Dec 05, 2010 1:07 pm

Anahoret a scris:
delta a scris:
Anahoret a scris:Da, dacă tragi linie şi aduni, cam asta iese. Metoda nu este nouă, a fost patentată demult: mă atac singur ca, după aia, să am motiv să intervin unde-mi convine.
Adică pe site-ul australianului poate să apară practic orice text despre care să spună că e de fapt o scrisoare a lui X trimisă lui Y și toată lumea îl crede pur și simplu pe cuvânt?
Depinde şi cum este pusă în scenă. Nu uita că prin anii '30, când s-a difuzat la radio "Războiul lumilor" după H.G. Wells, americanii credeau că sunt atacaţi de marţieni!

Da, a convins (parcă ăla cu emisiunea difuzată la radio era Orson Wells... sau Welles... sau ceva de acest gen) să se isterizeze câteva milioane bune de tâmpiți de pe Coasta de Est. Laughing

Cre' că Șpăgaru se jupuia pe sine dacă așa îl putea face pe ăla utilizator pe forumortăciunea tapalabistă... laugh

**Vasile** Dum Dec 05, 2010 1:53 pm

delta a scris:
Anahoret a scris:
delta a scris:
Anahoret a scris:Da, dacă tragi linie şi aduni, cam asta iese. Metoda nu este nouă, a fost patentată demult: mă atac singur ca, după aia, să am motiv să intervin unde-mi convine.
Adică pe site-ul australianului poate să apară practic orice text despre care să spună că e de fapt o scrisoare a lui X trimisă lui Y și toată lumea îl crede pur și simplu pe cuvânt?
Depinde şi cum este pusă în scenă. Nu uita că prin anii '30, când s-a difuzat la radio "Războiul lumilor" după H.G. Wells, americanii credeau că sunt atacaţi de marţieni!
Da, a convins (parcă ăla cu emisiunea difuzată la radio era Orson Wells... sau Welles... sau ceva de acest gen) să se isterizeze câteva milioane bune de tâmpiți de pe Coasta de Est.
Cre' că Șpăgaru se jupuia pe sine dacă așa îl putea face pe ăla utilizator pe forumortăciunea tapalabistă...

deci esti cre'incios ?

**Anahoret** Dum Dec 05, 2010 6:16 pm

I-am mai spus şi lui Enki că este imposibil ca un instrument de nivel mondial să rămână în afara controlului. Internetul este controlat, însă cred că acum vor să mai strângă puţin şurubul, să ştie postacul plebeu că nu-i de capul lui p-acolo... Very Happy

Oricum, n-ai cum să fii haiduc în Internet atât timp cât în mediul virtual laşi urme ca pe zăpadă, oricât te-ai strădui să le ascunzi.

ENKI Dum Dec 05, 2010 6:26 pm

Anahoret a scris:I-am mai spus şi lui Enki că este imposibil ca un instrument de nivel mondial să rămână în afara controlului. Internetul este controlat, însă cred că acum vor să mai strângă puţin şurubul, să ştie postacul plebeu că nu-i de capul lui p-acolo...

Oricum, n-ai cum să fii haiduc în Internet atât timp cât în mediul vizual laşi urme ca pe zăpadă, oricât te-ai strădui să le ascunzi.

Eh, doar nu-ti imaginezi ca as fi crezut vreo clipa in "liberatatea virtuala", jucandu-ma pe net din '98. laugh

Sigur, a fost lansat tocmai ca arma a controlului discret, invizibil in cele mai multe cazuri. Insa acum se intampla exact ceea ce spui tu, lasand impresia ca virtualul se "curbeaza", prin monitor itindu-se pumnul de fier al "legii", pocnind fata internautului ametit si, evident, surprins. Un alt soi de reeducare, a mintii, cu metode "alese" chiar de catre subiect, prin click-uri. vesel

Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.

delta Dum Dec 05, 2010 6:37 pm

ENKI a scris:Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.

E cu sfaturi legat de modul în care poți să te pitești pe internet? Suspect

ENKI Dum Dec 05, 2010 6:44 pm

delta a scris:
ENKI a scris:Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.
E cu sfaturi legat de modul în care poți să te pitești pe internet?

Aproximativ, daca a piti il folosesti pentru a desemna interiorizarea si asceza. laugh

E vorba despre experimentul unic in lume, realizat diabolic de meticulos in inchisoarea pentru detinuti politici de la Pitesti. Very Happy

**Anahoret** Dum Dec 05, 2010 7:09 pm

ENKI a scris:Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.

Nu cred c-aş putea să o citesc...

ENKI Dum Dec 05, 2010 7:37 pm

ENKI a scris:
Anahoret a scris:I-am mai spus şi lui Enki că este imposibil ca un instrument de nivel mondial să rămână în afara controlului. Internetul este controlat, însă cred că acum vor să mai strângă puţin şurubul, să ştie postacul plebeu că nu-i de capul lui p-acolo...

Oricum, n-ai cum să fii haiduc în Internet atât timp cât în mediul vizual laşi urme ca pe zăpadă, oricât te-ai strădui să le ascunzi.
Eh, doar nu-ti imaginezi ca as fi crezut vreo clipa in "liberatatea virtuala", jucandu-ma pe net din '98.
Sigur, a fost lansat tocmai ca arma a controlului discret, invizibil in cele mai multe cazuri. Insa acum se intampla exact ceea ce spui tu, lasand impresia ca virtualul se "curbeaza", prin monitor itindu-se pumnul de fier al "legii", pocnind fata internautului ametit si, evident, surprins. Un alt soi de reeducare, a mintii, cu metode "alese" chiar de catre subiect, prin click-uri.
Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.

Eh, uite ca am gasit o parere exprimata in urma cu mai bine de 3 ani, intr-un mod destul de diplomatic, pentru a nu deranja gasca portocalie de pe forumul RTV. laugh

ENKI a scris:Am inteles, asa ca voi considera Identitatea drept acea Pecete pusa de Creator in sufletul omului.
Poate aceasta identitate comunica online? Fireste! Stimulata fiind de aparenta "libertate" oferita in spatiul virtual, ea va comunica mult mai viu decat falsa "identitate" pe care suntem siliti sa o purtam prin societatea „reala”. Este insa aceasta comunicare benefica Sinelui? Da si nu...
Uite, eu cred ca daca omul si-ar fi urmat Calea, ar fi descoperit ca Timpul sublimeaza in Iubire, generandu-se astfel un salt pe frecventa unui... „alt univers”. Renasterea, Iluminismul, Umanismul, New age-ismul, iata obstacole uriase asezate in Cale. Si totusi, le-am depasit pe toate, ridicand fata inlacrimata catre Dumnezeu! Internetul l-am primit ca pe un soi de nou Cal Troian, din care s-au pogorat armate coplesitoare, amagindu-ne si deturnand Sensul intr-un fel de second life. Acolo (aici!), in mediul ametitor al undergroundului, este mult mai usor sa se controleze si sa se manipuleze SUFLETE, ce vor fi stoarse apoi intru obtinerea energiei necesare hranirii Leviatanului.
Arma teribila numita Internet are insa doua taisuri, caci nimic nu se poate face si nu poate dura fara voia Domnului! Exista deja exemplare comunitati online, site-uri si chiar hub-uri pe care simti chiar si prin monitor iradierea Iubirii! Cum e posibil? Pai, simplu, pentru ca exista ceva ce nu au luat in calcul „manipulatorii”, cel putin in cazul nostru, al romanilor: curatenia sufleteasca si uriasa capacitate de fentare si chiar romanizare a Sistemului, respectiv adoptarea rapida a „mastilor” protectoare si folosirea nesfarsitelor retele intru zidire. In acelasi timp, cu ajutor divin, tot mai multi romani isi dezvolta capacitati altadata amortite, precum intuitia si telepatia, cu care comunica dincolo de generalizatul control bazat pe IP. Nu cred ca este intamplator ca a doua limba vorbita in Microsoft este romana...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

**Anahoret** Dum Dec 05, 2010 7:49 pm

ENKI a scris:Uite, eu cred ca daca omul si-ar fi urmat Calea, ar fi descoperit ca Timpul sublimeaza in Iubire, generandu-se astfel un salt pe frecventa unui... „alt univers”.

Reperele astea le tot indică filosofii încă din Antichitate. Dar cine să-i asculte? salutare

Cu ceea ce ai scris mai departe, parţial sunt de acord, în sensul în care nu toată lumea umblă prin Internet cu degetul pe trăgaci şi cu şplintul de la grenadă în dinţi. Mai sunt şi oameni care butonează cu bucuria schimbului de idei şi de impresii.

delta Dum Dec 05, 2010 7:51 pm

Anahoret a scris:
ENKI a scris:Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.
Nu cred c-aş putea să o citesc...

Așa groasă e? Suspect

**Anahoret** Dum Dec 05, 2010 7:56 pm

delta a scris:Așa groasă e?

Ce? Bâta?

ENKI Dum Dec 05, 2010 7:57 pm

delta a scris:
Anahoret a scris:
ENKI a scris:Recomand tuturor o carte deosebita: "Pitesti", de Dumitru Bacu.
Nu cred c-aş putea să o citesc...
Așa groasă e?

E destul de "groasa", un fel de prelungire, cu detalii inspaimantatoare, a unui capitol din "1984". Depaseste imaginatia oricarui om, fie el si bolnav de putere. Nici in lagarele naziste nu s-a intamplat ceva cat de cat asemanator cu abominabilele experimente de la Pitesti.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

delta Dum Dec 05, 2010 8:01 pm

Anahoret a scris:
delta a scris:Așa groasă e?
Ce? Bâta?

Eh, cartea...

P.S. Nu știu detalii despre acel "experiment Pitești", da' l-am auzit întotdeauna în context legat de anticomunism și metode secriste, așa că-mi imaginez că era vorba despre faptul că unii (mai comuniști de felul lor) schingiuiau pe alții (mai puțin comuniști de felul lor)... probabil ceva de genul chestiilor pe care le fac rușii, americanii sau evreii musulmanilor mai talibani sau mai fundamentaliști de felul lor. scratch

**Anahoret** Dum Dec 05, 2010 8:03 pm

Exact din motivele astea am zis că n-aş putea citi cartea. Nici "Uzina morţii" n-am putut s-o duc până la capăt.

Câteodată caut să-mi imaginez un torţionar în afara orelor de serviciu: îşi sărută copiii, îşi dezmiardă nevasta, face dragoste, plantează panseluţe... Ciudate creaturi!

delta Dum Dec 05, 2010 8:23 pm

ENKI a scris:E destul de "groasa", un fel de prelungire, cu detalii inspaimantatoare, a unui capitol din "1984". Depaseste imaginatia oricarui om, fie el si bolnav de putere. Nici in lagarele naziste nu s-a intamplat ceva cat de cat asemanator cu abominabilele experimente de la Pitesti.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Cartea "1984" am citit-o, da' nu era chiar așa de dramatic precum s-ar aștepta omu' dacă se ia după reclamele care subliniază partea cu ororile comunismului...
Probabil că la Pitești au strâns o bună parte dintre cei care-i stăteau în gât regimului comunist și i-au făcut carne tocată (la propriu) în ritm rapid.

**RocketQu33n** Dum Dec 05, 2010 8:26 pm

Anahoret a scris:

Câteodată caut să-mi imaginez un torţionar în afara orelor de serviciu: îşi sărută copiii, îşi dezmiardă nevasta, face dragoste, plantează panseluţe... Ciudate creaturi!

Foarte simplu: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
A fost si un documentar despre acest ofiter pe National Geographic anul trecut. E vorba despre un album foto al unui ofiter nazist de la Auschwitz recent descoperit (mai degraba donat); multe poze au fost facut in iarna 1944 cand au fost omorati sute de mii de evrei maghiari. Tipul a scapat de condamnare in timpul Procesului de la Nürnberg din lipsa de dovezi, dar unele poze (spun specialistii ca) ar dovedi ca si el a luat parte la crime.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ENKI Mar Dec 07, 2010 10:04 am

Anahoret a scris:Exact din motivele astea am zis că n-aş putea citi cartea. Nici "Uzina morţii" n-am putut s-o duc până la capăt.

Câteodată caut să-mi imaginez un torţionar în afara orelor de serviciu: îşi sărută copiii, îşi dezmiardă nevasta, face dragoste, plantează panseluţe... Ciudate creaturi!

Pastrand proportiile, asemenea unui isteroid, dupa ce isi inchide calculatorul. vesel

ENKI Mar Dec 07, 2010 10:46 am

(Still a)Live a scris:Chiar...poate găsim imagini de la înmormântarea lu' Moţu' şi...cine ştie ce surprize deosebite am avea!

Am mutat discutia aici ca sa fie mai usor de gasit si, mai ales, ontopic.
O prima imagine, de la vegherea lui Pittis.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Apoi, un mic filmulet, in care ii putem observa, printre altii, pe ultramediatizatii frati: Niels Schnecker, Sorin Ovidiu Balan, Nicu Alifantis, Peter Imre (daca nu-l confund p-asta).

Ciudat, eram sigur ca a fost si Virgil Iantu printre cei ce au carat sicriul, iar daca stau bine sa-mi amintesc, chiar si Ducu Bertzi. Shocked

Hm, cei doi absenti din film, apar totusi in prima poza, de la veghe. scratch

(Still a)Live Vin Dec 10, 2010 12:30 am

ENKI a scris:
(Still a)Live a scris:Chiar...poate găsim imagini de la înmormântarea lu' Moţu' şi...cine ştie ce surprize deosebite am avea!
Am mutat discutia aici ca sa fie mai usor de gasit si, mai ales, ontopic.
O prima imagine, de la vegherea lui Pittis.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Apoi, un mic filmulet, in care ii putem observa, printre altii, pe ultramediatizatii frati: Niels Schnecker, Sorin Ovidiu Balan, Nicu Alifantis, Peter Imre (daca nu-l confund p-asta).

Ciudat, eram sigur ca a fost si Virgil Iantu printre cei ce au carat sicriul, iar daca stau bine sa-mi amintesc, chiar si Ducu Bertzi.
Hm, cei doi absenti din film, apar totusi in prima poza, de la veghe.

De Bertzi nu-mi amintesc, dar de Ianţu, da!

ENKI Dum Dec 12, 2010 10:46 am

Masonul Dan Puric, fata in fata cu Vlad, un pusti de 15 ani, din Brasov. laugh

ENKI Dum Dec 12, 2010 11:11 am

(Still a)Live a scris:De Bertzi nu-mi amintesc, dar de Ianţu, da!

Mda, greu de gasit dovezi pe net, desi io imi amintesc foarte bine de Ducu Bertzi. Shocked

Vad ca doar beutorii de pis mentioneaza cate ceva, dar aia nu-s surse credibile. scratch

"Fost purtător de cuvânt al Marii Loji Masonice din România, acesta a fost înmormântat pe 7 august, în mod bizar conform ritualului masonic, la acesta participând în mod revoltător şi preoţi ortodocşi. Printre cei şapte “fraţi” care i-au purtat sicriul lui Pittiş l-am recunoscut cu stupoare alături de Nicu Alifantis, Ducu Bertzi şi Virgil Ianţu pe înverşunatul militant anti-MISA din 2004, S.O.Bălan."
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Eh, macar am mai gasit un filmulet cu si despre fratele Florian. laugh

EDIT. Hm, am gasit o fotografie foarte interesanta, aici: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Lun Dec 13, 2010 11:50 pm

Mentalitatea francmasonică

Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru ca în realitate nici nu ai ce sa întelegi în cazul asa-zisei doctrine a ei. Nu stiu ce vor de fapt acesti oameni, cine le-a bagat în cap ca-si trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide si de ce sunt atât de misteriosi cu “secretele” lor, pe care le publica totusi în sute de carti de propaganda.

Dar un lucru am învatat totusi din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am învatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.

Va veti mira, poate, aflând ca acord o mentalitate francmasonica chiar si unor oameni care nu au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Într-adevar este uimitor cât de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte si vadit gresite în judecarea istoriei.

Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pâna la absurd, abstracte pâna la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. În capul lui e prea multa “lumina”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sunt, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.

Am început sa ma gândesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxista. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva în câteva formule simple, care explica tot, satisfac orice curiozitate, preîntampina orice controversa. Irationalul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat, care fac ca istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nici macar nu exista.

Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judeca lumea si istoria într-un mod abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului).

Un francmason pur sânge ar spune, de pilda cam asa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat.” (Am pe masa, acum când scriu, o serie întreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se îndoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul acesta straniu poate continua…).

Ati observat cât de “abstract” si cât de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista de asemeni fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale.

Ei poseda o bizara schema simplista – adica semidocta, pseudorationala, lipsita de o reala patrundere filosofica si în acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema ei rezolva totdeauna totul.

Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonica – care îsi are originea în mentalitatea evreiasca – nu exista enigma, dupa cum nu exista destin. Toate care exista se pot prevedea, toate se pot explica; toate se explica si pentru oricine. (Freud si psihanaliza care isi are originea tot în mentalitatea evreiasca alcatuiesc înca un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenta este unica, prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde înainte întelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sulfetului, a realitatii suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihalnaliza ofera oricui aceasta întelegere în schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic în spiritualitatea iudaica (unde nu a existat niciodata, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienta spiritului) – care, dupa parerea noastra, coincide cu aceasta laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la îndemâna oricui. Învata un simbol în plus si ai înteles Evul Mediu. Citeste un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti înca o taxa la o Loja francmasonica si înveti un al doilea simbol; întelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capitalul” si întelegi Revolutia Franceza.

Poate ca ceea ce scriu acum par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile în aceasta directie sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce este acea stranie societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul complet gresit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns periculos de mult si a rascolit întreaga mentalitate europeana. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri ca poseda cheia cea suprema a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta bizara certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, în vesnica prefacere, în evanescenta revenire: viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.

Nu stiu daca ati întâlnit si Dvs. asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te întâlnesti doar pe un teren neutru de discutii. Priviti cu o mai mare atentie si luciditate asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit ca, în cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explica totul si pentru toata lumea.

Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pamânt, lumea s-a transformat. Si acest fapt este ireversibil si este totodata un mare miracol. Dar observati câte deosebiri de mentalitate laica moderna exista în mentalitatea francmasonica.

În primul rând crestinul religios în general, filosoful, moralistul accepta harul, mântuirea, destinul, istoria, accepta o economie spirituala care este paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati acum Dvs. si veti gasi câte deosebiri veti voi.

Exista un lucru pe care întotdeauna realitatea masonica îl refuza îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna, un teozof stie trei si bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.

Veti spune: “Bine, dar acesta este însusi scopul ratiunii (al gândirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de întelegere al lumii.”

Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o Lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta de fapt în coerenta, nu în monovalenta.

Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora totdeauna orice coerenta, ocupându-se numai de monovalenta. Adica în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judeca simplist (constrâns, monovalent).

Nu stiu si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica între feluritele manifestari ale mentalitatii masonice în lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonica se manifesta si în afara cadrelor ce au fost mentionate mai sus.

Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist si putin cam semidoct. Cu cât stii si totodata esti mai convins numai de “una si buna”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonica.

Iata, de pilda, istoria politicii românesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu întâlnesti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolana. Lipseste cu desavârsire acolo simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor noastre ar putea continua… la nesfârsit.

Mircea Eliade

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Dum Ian 02, 2011 10:11 am

Plecand de la caricatura postata de Anahoret, mi-am reamintit de acest articol, mai bine zis un fragment dintr-o carte pe care inca nu am reusit sa o gasesc. sad

Metatron şi Mikaël-Hristos

Spune R. Guénon, urmând Kabbala ebraică, în Regele Lumii, pp. 29-31:”Termenul de METATRON cuprinde înţelesurile de păzitor, de Domn, de trimis, de mediator; el este autorul teofaniilor în lumea sensibilă; el este Îngerul Feţei, şi de asemenea Prinţul Luminii (Sar ha-ôlam) (…). Vom spune că aşa cum şeful ierarhiei iniţiatice este Polul terestru, Metatron este Polul ceresc, şi îşi are reflexul în acela cu care este în legătură directă, urmând Axa Lumii. Numele său este Mikaël, Marele Preot care este jertfă şi jertfire înaintea lui Dumnezeu. Şi tot ceea ce fac Israeliţii pe pământ este împlinit după ceea ce se petrece în lumea cerească. Marele Pontif simbolizează aici pe Mikaël, prinţul Milei…În toate pasajele în care Scriptura vorbeşte de apariţia lui Mikaël, e vorba de slava Shekinei1. Ce se spune despre Israeliţi se poate spune la fel despre toate popoarele cu o tradiţie cu adevărat ortodoxă; cu atât mai mult trebuie să se spună despre reprezentanţii tradiţiei primordiale, din care toate celelalte decurg şi căreia îi sunt subordonate; acest lucru e în legătură cu simbolismul Pământului Sfânt, imagine a lumii cereşti(…). Pe de altă parte, decurgând din ceea ce am spus mai sus, Metatron nu are numai aspectul de Milă, îl are şi pe cel de Dreptate; el nu este numai Marele Preot (Kohen ha-gadol), ci şi Marele Prinţ (Sâr ha-gadol) şi şeful oştirilor cereşti, ceea ce înseamnă că este principiul puterii regale ca şi al puterii sacerdotale sau pontificale, căreia îi corespunde propriu-zis funcţia de mediator. Trebuie remarcat de asemenea că Melek=rege - şi Maleak=înger, sau trimis - nu sunt, în realitate, decât două forme ale aceluiaşi cuvânt; mai mult, Malaki=trimisul meu (adică trimisul lui Dumnezeu, sau îngerul în care este Dumnezeu, Maleak ha-Elohim), este anagrama lui Mikaël.2

Trebuie să adăugăm că, dacă Mikael se identifică cu Metatron, aşa cum s-a văzut, el nu reprezintă totuşi decât un aspect al lui; alături de faţa luminoasă există o faţă întunecată şi ea este reprezentată de Samaël, care este numit şi Sar ha-ölam; aici revenim la punctul de plecare al acestor consideraţii. Într-adevăr, ultimul aspect, şi numai el, este geniul acestei lumi într-un sens inferior, Princeps huius mundi, de care vorbeşte Evanghelia; şi raporturile sale cu Metatron, căruia îi este ca şi o umbră, justifică folosirea uneia şi aceleiaşi denumiri în sens dublu, şi fac să se înţeleagă, în acelaşi timp, de ce numele apocaliptic 6663, numărul Fiarei, este, de asemenea, un număr solar4. De altfel, după Sfântul Hipolit, Mesia şi Anticristul au, ambii, ca emblemă - LEUL, care este încă un simbol solar; aceeaşi observaţie ar putea fi făcută pentru ŞARPE etc. Din punct de vedere kabalistic, aici e vorba tot de cele două feţe opuse ale lui Metatron (…). Vom spune că tocmai această confuzie între aspectul luminos şi aspectul întunecat constituie satanismul propriu-zis; şi tocmai această confuzie o fac, involuntar, fără îndoială, sau din ignoranţă (ceea ce e o scuză, dar nu o justificare), aceia care cred că descoperă o semnificaţie infernală în denumirea de Regele Lumii“.

Deci, în linii mari, Metatron-Mikaël trebuie să fie numele Păzitorului-Domnului lojei iohanice, de pe Columna Traiană, despre care vorbeşte V.Lovinescu (cf. O ICOANĂ CREŞTINĂ PE COLUMNA TRAIANĂ (glose asupra melancoliei) – Cartea Românească, Colecţia Gnosis, 1996). Studiind şi nota de subsol (nr. 16 la R.Guénon), care începe cu “Hristos este asimilat cu Mikaël etc.” - devine tot mai clar că Hristosului din imagine lojei iohanice de pe Columna Traianică îi corespunde, în spiritualitatea românească anistorică - Mikaël-Mihai Eminescu.

Şi tot R. Guénon, în Simboluri ale artei sacre5 , la cap. Referitor la cei doi sfinţi Ioan, spune că Ianus se descompune în cele două jumătăţi ale ciclului annual (ascendentă şi descendentă), puse sub semnul celor doi sfinţi Ioan (deva-yana ascendentă, perioada “veselă”, şi pitŗ-yana, perioada “tristă”). E un dublu sens în numele IOAN: hanan, în ebraică, are în acelaşi timp sensul bunăvoinţă - şi cel de laudă. Rezultă că “Jahanan= a-îndurarea lui Dumnezeu, dar şi lauda lui Dumnezeu. Primul sens ni-l dă pe Sfântul IOAN BOTEZĂTORUL, iar al doilea sens - pe Sfântul IOAN EVANGHELISTUL. Îndurarea=descendentă, lauda=ascendentă”.

Mai e nevoie, oare, acum, după ce am adus aceste informaţii suplimentare, să mai subliniem chipul de IANUS BIFRONS, alcătuit de EMINESCU şi CREANGĂ, în spiritualitatea românească? Să mai reamintim, doar, că Ion Creangă zice6 despre sine că este IMBERBUL (caracteristică a lui IOAN AL INIMII-Evanghelistul): “când mă vedeam în oglindă, barbă şi musteţe ca în palmă“.

V.Lovinescu are multe pasaje în care subliniază, în operele sale, legătura ocultă Eminescu-Creangă; prima, în ordinea importanţei, o considerăm a fi cea deja citată, la p. 42 a cărţii O icoană… Apoi, despre Creangă, afirmă în Creangă şi creanga de aur, p. 14: “E posibil ca Ion Creangă să fi fost o piesă de racord între lumea exterioară şi o organizaţie secretă de povestaşi, cu caracter iniţiatic” – pentru a reveni, mai ferm, în Mitul sfâşiat, p. 119 (Aspecte ale simbolismului iniţierii) : “Problema lucidităţii lui Creangă este strict dependentă de aceea a existenţei, în Moldova sec. al XIX-lea, a unui grup de deţinători ai unui depozit iniţiatic, căci în domeniul tradiţional nu poţi transmite decât ce-ai primit. Este o lege de o rigoare absolută.”

Ei bine, sublinierile ulterioare, din pasajele despre legătura Eminescu-Creangă, nu credem a fi făcute decât pentru a deveni, pentru noi, relevantă continuitatea şi eficienţa acţiunii anticei masonerii COLLEGIA FABRORUM, care lucra la producerea osmozei dintre simbolurile vechi şi cele noi. În cazul LOJEI IOHANICE, al cărei nivel superior (Eminescu-Creangă) îl discutăm acum, osmoza trebuia făcută între simbolurile rurale şi simbolurile cetăţii, între simbolurile solare şi cele lunare, între simbolurile creştine şi cele pre-creştine. Şi, evident, nu doar atât.

Iată ce mai zice V.Lovinescu7: “Ciubăr-Vodă (Păzitorul Graalului, ascuns sub nomenclatură românească) este emblematic o permanenţă în istoria Moldovei, suportată de o individualitate, manifestându-se în curgerea vremii, de-a valma în istorie, în folclor şi în ceea ce se numeşte literatura cultă. Referitor la aceasta din urmă, se întăreşte presupunerea că anumite tradiţii, anumite mituri despre personaj, erau deţinute de grupuri secrete, compuse din citadini mai ales, dar şi din ţărani cu calificări iniţiatice, <>; altfel spus, aceşti ţărani puteau fi deficienţi în înţelegerea noţională a lumii - ceea ce e departe de a fi un defect, cum erau colegii lui Creangă la Fălticeni - dar cu o compensatoare, vastă înţelegere a aspectului mitic al universului; acesta era sensul primordial al cuvântului virtus, virtute, sinonim cu calificare iniţiatică.

Enigmatica prietenie, frăţie de cruce dintre Creangă şi Eminescu, şi-ar putea avea una din explicaţii în cele spuse; o dăm ca ipoteză. Rătăcitor prin luceferi, gata în orice clipă să evadeze în imponderabilitate, dizolvându-se în Okeanos ca Homunculus al lui Goethe, Eminescu este tras în jos, spre Misterele MAMEI, de Mistagogul său humuleştean. Silenul de pe Ozana aminteşte existenţial, fără nevoia vorbelor, că orice teofanie se năluceşte, se risipeşte dacă nu se încarnează în humă8, în pământ, în viscerele lui, care sunt peşterile sacre ale munţilor - fapt pe care pletosul adolescent era prea uşor înclinat să-l uite. Percepem cântecul şi jocul şoimanelor pe nori, pentru că pământul ţine isonul; geamătul MAREI MAME prinde trup din pricina planului de refracţie teluric.

Creangă este cutia de rezonanţă a lui Eminescu.”

Cei doi vorbesc, în cadrul aceleiaşi duble semantici, ocult osmotice, despre Centrul Spiritual al Lumii9: “Guénon spune că, în mod real, există în Asia Centrală, ca şi în America şi poate altundeva, peşteri şi subterane în care anumite centre iniţiatice au putut să se menţină de secole10. La Creangă găsim (…) tradiţia Mânăstirii de Tămâie, a cărei descriere corespunde întru totul celor spuse mai sus. Şi atunci ne credem îndreptăţiţi să susţinem că <>11 - după notaţiile scenice ale lui Eminescu, şi Mânăstirea de Tămâie a prietenului său Creangă, sunt unul şi acelaşi lucru.”

Adică Agarttha12.

V.Lovinescu face, întâi, o afirmaţie “nedemonstrabilă”, la p. 96, din Incantaţia sângelui: “După părerea noastră, nedemonstrabilă, Creangă a avut un rol de PREZENŢĂ pe lângă Eminescu, ceea ce înseamnă că Creangă era adevăratul SUPERIOR NECUNOSCUT, ca să mă exprim printr-o formulă masonică”.

Prudenţa lui V.Lovinescu, din pasajul citat mai sus, este cel puţin salutară - căci în O icoană…, la p. 46, are revelaţia, în timp ce vorbeşte despre “Luceafărul dintre coarnele Bourului, reprezentat în exterior de voievodatul moldovean, până astăzi, MUŞATINUL ascuns, în cine ştie ce peşteră, sau fund de codru, ţinând la piept Floarea de Amin13 (…) . Menţionăm un fapt semnificativ, pentru acela care nu crede în hazard. Numele lui Eminescu este AMIN“14(s.n.).

Da. Regele-Preot al LOJEI IOHANICE, MUŞATINUL ASCUNS (Frumosul-Făt-Frumosul Solar, dar Soare Ocult, Soare Negru) s-a refugiat în “peştera” ignoranţei şi orbeniei oamenilor normali, în peştera istoriei, într-un secol al Golemilor-maşinării - şi s-a înscris la “starea civilă”. Se numeşte MIHAI EMINESCU. N-a ştiut nimeni acest lucru? L-am presimţit mulţi - şi până astăzi, presimţirea a avut vreme să devină revelaţie. Să-i vedem loja de iniţiere efectivă, acestui MAESTRU .

*

Neamul românesc, cel puţin în secolul al XIX-lea (dar noi ştim, secret, că, sub alte nume de stare civilă, “faptul” sacru călătoreşte, sfidând istoria, din secole anterioare, în secole ulterioare secolului XIX) - şi-a consacrat ocult o LOJĂ IOHANICĂ, pe care toată lumea a privit-o şi încă o priveşte, fără s-o vadă. V.Lovinescu spune clar, definitiv, numele MAESTRULUI lojei: “Menţionez un fapt semnificativ, pentru acela care nu crede în hazard. NUMELE LUI EMINESCU ESTE AMIN“(s.n.).

Bine. Ştim, deci, că MAESTRUL lojei iohanice emergente (oarecum) a sec. Al XIX-lea este Eminescu: AMIN înseamnă: a- Confirmarea-Subsumarea Treimii; b- Desăvârşirea ca Revelaţie şi Epifanie întru Sfânta Treime.

Cine sunt, însă, membrii lojei iohanice?

Răspunsul la această întrebare dovedeşte că ghicitoarea “Mânăstire-ntr-un picior/Ghici , ciupercă, ce-i?” - nu este creaţie a copiilor pentru copii, ci creaţie a îngerilor-”muşaţilor”, pentru îmbătrâniţi-complăcuţi între cojile-keliphoturi15. Căci relaţiile lui Amin-Eminescu sunt “la vedere”, emergente, ştiute “de toată lumea” - cu TREI IOANI: ION Creangă, ION Luca Caragiale şi IOAN Slavici.

“Şi ce dacă?” – va spune robul keliphot-urilor. Nu-i chiar aşa, stimabile.

Dacă “Fiecare lucru manifestat este o literă divină” - trebuie să vedem dacă numele manifestate n-au corespondent în nume nemanifestate (ocult manifestate, divin-potenţiale). Dacă nu cumva avem de-a face cu nume ca indicaţii de funcţii şi relaţii divin-oculte - “vitale” pentru menţinerea flăcării spirituale a Neamului Românesc.

ION CREANGĂ trebuia, conform logicii profane, să se numească Ion Ştefănescu (aşa şi este prins în registrul matricol al seminarului de la Fălticeni - a se vedea replica lui Trăsnea, din Amintiri, comentată de însuşi autorul demersului anamnetic, Ion Creangă: “Ştefănescule (căci aşa mă numeam la Fălticeni), astăzi nu mai mergem la şcoală”etc. Aşa şi este normal, într-o epocă patriarhală, în care numele de familie este luat după tată, nu după mamă. De ce, atunci, CREANGĂ?

Cineva care este din neamul lui Ciubăr-Vodă, adică al Regelui Graalului16 şi al Sângerului (Sfântul Înger) cu Creanga de Aur17 şi care, ca şi Eminescu, este cunoscător al Cetăţii Focului-PIPIRIG18 - sunt două versuri din Eminescu , în Miron şi frumoasa fără corp19: “De la râşniţă la Dane [n.n.: se trimite, mitologic, la Bogdan - Bog=Dumnezeu, Dan=judecată - s-ar putea să fie un feminin construit, al lui DAN – prin CARE FEMININ SĂ SE SUGEREZE zânele] /Şi la borş de Pipirig” [s.n.] - “Pipirigul vegheat de două vârfuri simetrice, numite Chiţigaia Bună şi Chiţigaia Rea” - chiţigaie=cucuvaie=pasărea intelectuală, pasărea Athenei - loc unde V.Lovinescu găseşte prilej să întrebe, retoric: ” Din mii de sate, Eminescu nu a putut găsi altul? Ce e cimilitura aceasta grotescă? (…) Complicitatea Eminescu-Creangă nu este mai mult decât insinuantă? – s.n.” ) - un astfel de “cineva” nu era suficient (nu spunem “relevant”, căci numele de ŞTEFAN vine de la COROANĂ-KETHER, vârful arborelui sephirotic), având în vedere funcţia lui complexă, de mediator între lumi, să se numească ŞTEFĂNECU.

Ar putea răspunde unii, puţin convingător, sau deloc convingător, în forma răspunsului: “s-a numit CREANGĂ , pentru că pe mama sa o chema Creangă”. Cum ar fi mai convingător răspunsul? Să încercăm altfel: “Pentru că pe mama sa o chema SMARANDA Creangă.” Şi SMARANDA este SMARALDA - şi Smaraldul este piatră luciferică şi cristică, în acelaşi timp (a se vedea şi cele două chipuri de Sfinţi IOAN, ale anului, dominat de IANUS BIFRONS): da, piatra căzută de pe fruntea lui Lucifer, cum mai spuneam, anterior acestor rânduri – dar şi SMARALDUL scobit-cercetat întru concavitatea INIMII APRINSE - Sacré Coeur ) şi transformat (de fapt, revelat DOAR!) în Potirul Graal, în care este fixat alchimic sângele lui Iisus Hristos Răstignitul (care este, funcţional, şi ÎNGERUL FEŢEI şi PRINŢUL LUMII, adică METATRON - Polul Ceresc; numele său este “MIKAËL, Marele Preot care este jertfă şi jertfire înaintea lui Dumnezeu (…). Marele Preot simbolizează aici pe Mikael, Prinţul Milei”20. SMARALDUL trebuie dus, de Iosif din Arimateea, în ŢARA PREOTULUI (rex et pontifex) IOAN, care, în cele din urmă, este ŢARA SARASULUI - identificată geografic cu Nordul României (Maramureşul, de unde se scoboară cuplul voievodal paredru Dragoş [Dragonul Sacru]-Bogdan [Judecata lui Dumnezeu] , identificabil cuplului sephirotic Justiţie-Mizericordie - dar şi strămoşii lui Creangă ION - atât din partea lui David=Cel-Trimis-şi-Bun, bunicul - cât şi din partea lui Ştefan-Încoronatul).

Ion Creangă îşi marchează, astfel, prin nume, atât apartenenţa la LOJA IOHANICĂ, protejat-dominată de AMIN, cât şi rolul său de stăpân al Crengii de Aur şi al Focului-Ştiinţă Sacră a Primordiilor. Ion Creangă marchează , prin nume, apartenenţa la topos-ul sacru al Nordului (Locul Divinităţii!) - al Capătului Polar, orientat spre Steaua Polară, dar şi loc al Grădinii Hesperidelor. Topos Sacru al Axei Spirituale terestre şi româneşti, deopotrivă.

Nordul Ţării este o zonă sacră, din care izvorăsc AMIN-ul (din Ipoteşti şi Cernăuţi - oraşul Negrului Ocult, în care a început, probabil, aventura Soarelui Negru, numit şi Luceafăr), JOHANNES-ul (Regele-Preot IOAN - Monarhul Ascuns al lui Guénon şi V.Lovinescu) şi MIKAËL-ul (nu doar MIHAI Eminescu, ci şi MIHAIL Sadoveanu - şeful masoneriei interbelice româneşti, deci posibil urmaş-continuator al unei loje iohanice româneşti, în sec. XX). Neuitând semantica lui MIKAËL (cel vădit de Dumnezeu), nu uităm nici că, de la 1870, începe EPOCA SPIRITUALĂ MIHEALICĂ a Pământului, epocă prin care se înlătură, treptat, efectele epocii gabrielice (se înlătură, treptat, materialismul pozitivist - şi proclamă supremaţia Spiritului, revoluţionând, astfel, biologicul şi înfrângând legile eredităţii, cu toate efectele lor malefice, împovărătoare). Loja iohanică a Aminului-Eminescu prepară spiritual temelia epocii mihaelice.

Revenind la numele lui Ion Creangă - de CREANGĂ, nu trebuie să omitem deloc nici ceea ce spune mai puţin dotatul (din punct de vedere spiritual) James George Frazer, în studiul Creanga de aur - şi, mai ales, ce spune V.Lovinescu, în studiile sale din Creangă şi creanga de aur, Mitul sfâşiat, Incantaţia sângelui şi Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade româneşti: CREANGA DE AUR este din Rai - şi este semnul iniţiaţilor. Ion Creangă nu este, în plan iniţiatic, un nume, ci indicator al funcţiei sacrale, ca misiune, ca oficiu de legătură între planul divin şi planul terestru (dar şi între Amin-Maestrul Hristos - şi ceilalţi doi membri ai lojei iohanice): ION - cel care aparţine lojei iohanice (adică Arca Spirituală a unui ev); CREANGĂ – Iniţiatul şi păstrătorul Cheilor Iniţierii, prin voia Aminului-Mastru, căruia îi este, mistic, şi paredru. În definitiv, Ioan Evanghelistul , Ioan al Inimii - stând cu capul pe Inima lui Hristos, se identifică cu ea: el aude-stăpâneşte, astfel, PARASHABDA - Sunetul (şi Ritualul) Primordial, pe care îl reimpune, pentru reordonare (renaştere spirituală, întru mântuirea în starea de Paradis) omenirii-lume.

Deci, în şirul celor trei din loja iohanică, Ion Creangă este PRIMUL, pentru că este CREANGĂ - şi nu doar ION-IOAN.

Ceilalţi doi sunt ciudaţi, prin poziţia şi prin cvasi-anonimatul funcţiei: fac parte din loja iohanică, dar nu ca ÎNAINTEMERGĂTORI - nu consubstanţiali cu Sunetul şi Ritmul Inimii Cosmic-Divine (cu PARASHABDA), nu au ce schimba reciproc, ca parolă şi esenţă, cu Maestrul. Ei aşteaptă iniţierea: asupra lor se va pogorî harul, dar postura lor este una mai pasivă - chiar, într-o oarecare măsură, neîncrezătoare şi repulsivă. Iniţierea, pentru ei, nu a ajuns şi va ajunge cu greu să însemne DELICIUL SUPERIOR, ascultarea “muzicii sferelor”. Ei sunt încă timoraţi, încă marcaţi de nivelul “corvoadei” iniţierii. Asupra lor apasă, greu, pământul - ei ascultă mai curând freamătul steril al borborosului, decât armonia astrală. Aceasta nu înseamnă că nu va veni, şi pentru ei, vremea respiraţiei “aerului tare”, a PRANEI sacre – că nu va veni, şi pentru ei, ceasul AGON-ului sacru, al agoniei ca dans al schimbării fundamentale, revoluţionare, a logos-ului fiinţei. Căci ei alcătuiesc - să nu uităm! - loja revelaţiei Inimii lui Hristos.

Deocamdată, însă - ei nu sunt tot atât de relevanţi în plan sacral - cum este “cel aplecat înainte”, spre comuniunea secretă şi totală cu Maestrul-Amin: Regele (Preotul) Ioan al Crengii de Aur - şi al Smaraldului.

Observăm clar că V. Lovinescu pune problema, în mod repetat şi insistent, a consubstanţialităţii oculte, fascinatorii, dintre Eminescu şi Creangă - iar nu dintre Eminescu şi Caragiale sau dintre Eminescu şi Slavici.

Şi totuşi, este foarte ciudată lipsa de informaţii (totală) în ce priveşte cunoaşterea reciprocă dintre CARAGIALE şi CREANGĂ - deşi, din punct de vedere profan chiar, au stat, ani de zile, în aceeaşi cameră: “loja” JUNIMII lui Maiorescu, camera cenacliştilor din Casa Pogor - amândoi cunoscând foarte bine şi admirându-l pe acelaşi om - pe Eminescu (dacă Ion Luca Caragiale îşi manifestă, profan, admiraţia, abia în postumitatea eminesciană - în schimb, Creangă îl denumeşte, deşi Eminescu era mult mai tânăr, BĂDIE (BĂDIŢĂ): nu pentru că Eminescu era orăşean, ci pentru că BĂDIE este denumirea rangului iniţiatic suprem, într-o lojă iniţiatică tradiţională: a se vedea reluată această terminologie, cu exact aceeaşi semnificaţie, de ordin eminamente spiritualist, în “lojele” legionare ale lui Corneliu Zelea Codreanu - CUIBURILE – în care se pregătea “zborul” spiritual al iniţiatului).

Şerban Cioculescu tace, cu obstinaţie, în cartea sa Viaţa lui I.L.Caragiale21 - când e vorba de relaţia Caragiale-Creangă, de parcă cei doi nici nu s-ar fi văzut la faţă, de parcă Amin-Eminescu nu i-ar fi conjugat în aceeaşi paradigmă sacrală.

Despre Slavici, se ştie (nu doar prin Şerban Cioculescu sau George Călinescu - ci prin mărturiile unor prieteni şi cunoscuţi ai celor doi, neajunşi “celebri” nu cât membrii lojei iohanice româneşti - dar nici măcar cât cei doi critici citaţi mai sus) că Slavici l-ar fi cunoscut pe Caragiale - mai ales în perioada celor doi ani de la ziarul Timpul - când erau colegi de redacţie. Ciudată este şi legenda despre greu-vorbitorul, greu-scriitorul, greu-exprimatorul de limbă românească - Slavici. Doar LOJA IOHANICĂ este, în primul rând, loja Logos-ului, loja lui Parashabda - a Sunetului Primordial-Sacral, impus de Inima Cristică. Se spune că Eminescu îi “corecta” caietele cu poveşti, povestiri etc. Cum se potriveşte, însă, imaturitatea (pretinsă) lingvistică a lui Slavici - cu postura sa de iniţiator al românilor – într-o gramatică “pentru propriul uz” al “Treimii Redacţionale”(dar “propriul uz” al divinităţii - devine ritualul umanităţii…) – în TOPICĂ ROMÂNEASCĂ?22

O CARTE A LOGOS-ULUI ROMÂNESC - pentru “uzul propriu”…Nu merge: în loja iohanică se prepara, se vede treaba, o Carte a Logos-ului Ideal (adică: Recuperat Sacral) Românesc. Dar rămâne mirarea: Slavici preia sarcina TOPICII. Or, ŞTIINŢA TOPICII, în orice limbă, presupune o fineţe interioară deosebită, în raport cu Logos-ul. Presupune cel puţin tot atâta fineţe a cunoaşterii limbii, cât şi sintaxa: TOPICA este microcosmosul imergent al Logos-ului, aşa cum SINTAXA este macrocosmosul emergent al Logos-ului.

Pentru noi este clar că Slavici era un iniţiat în Sunetul Primordial - iar legenda despre “corectarea” caietelor sale de către Eminescu conţine tocmai descrierea mecanicii aparente-emergente a iniţierii întru Logos - omiţând, cum e şi firesc pentru o relatare profană, undele energetic-spirituale care-i cuprindeau pe amândoi, pe Maestru şi pe Ucenic, în vârtejul lor, aducându-I în starea de ek-stasis lingvistic - fixaţi în centrul vârtejului sonor al Logos-ului-Caiet (aici e locul, credem, a aduce aminte că GRAAL înseamnă şi VAS şi CARTE : cupă=Grasale, carte=Gradale23 - iar despre “corectarea” Cărţii-Graal putem sune că este, de fapt, RECTIFICAREA alchimică a Logos-ului, acel faimos VITRIOL - Visita Interiore Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem - “Vizitează părţile interioare ale Pământului, prin rectificare vei găsi Piatra Ascunsă”; PIATRA ARUNCATĂ de “zidarii nebuni”şi transsubstanţiată de Hristos în PÂINEA VIEŢII ETERNE - piatra aruncată, tocmai spe a fi căutată, în vederea desăvârşirii operei cosmic-arhitectonice - căci ea va deveni CHEIA DE BOLTĂ - cheia de deschidere a Porţilor Paradisului, în urma efortului iniţiatic de construire a edificiului sacral - Templul Logos-ului, Templul Rugăciunii Reintegratoare în Sacralitate).

Întorcându-ne la problema CARAGIALE - ne frapează cel puţin două lucruri:

a- în primul rând, traducerea numelui său de familie (Caragiale) trimite fie la SPIN NEGRU, fie la MĂRĂCINE NEGRU24 - oricum, trimite la COROANA CRISTICĂ A CALVARULUI (pusă sub semnul lui Negru-Mistic). Adică, este COROANA OCULTĂ (şi ocultată), în care CALVARUL SOTERIOLOGIC şi ISPITA LUCIFERICĂ SUPREMĂ (acel “Eli, Eli, lama sabachtani?” al supremei “rătăciri”-năuciri existenţiale, al labirintului infinit al fiinţei, în finitul clipei de rătăcire-aiurare-despletire a Logos-ulu) - aduc aminte de cele două feţe ale lui Ianus, formate de cei doi Sfinţi IOANI: Botezătorul (fără otravă - cu Logos-ul-AMRITA – putrnic, dar seducător, coagulant) şi Evanghelistul ( cu otrava subtilă a Logos-ului Suprem, Amoral: VITRIOLUL - care arde-transfigurează).

Mitul despre I.L.Caragiale este al CELUI CARE NU RÂDE NICIODATĂ (doar rânjeşte, obosit, caustic, amar, ca şi Lucifer-Bătrânul de sub Lumi, sau dintre Lumi) – şi ai cărui solzi-ochelari sclipesc ca ochiul de balaur, sau ca ochiul rece al Luceafărului-Lucifer - sau ca solzii Dragonului (rudă de sânge cu Dragoş de Sarasău şi cu Grue-Sânger [Sânge de Înger] - şi ei conducători sa aparţinători ai unei loje iohanice susţinătoare a pământului spiritual românesc). Prin aceasta, I.L.Caragiale este integrat special în loja Luceafărului-Amin, în loja iohanică a Dragonului Românesc. Caragiale are poziţia intermediară, între GARDIENII şi RECTIFICATORII săi spirituali: Creangă şi Slavici. Slavici este RIGUROSUL, ARHITECTUL, TĂCUTUL - şi totuşi…SLĂVITUL, sau cunoscătorul interiorului Cuvântului-Slovă (slova/slava=cuvânt). Cei doi (Creangă şi Slavici), unul jovial, celălalt sobru (unul diurn, celălalt nocturn), trebuiau să-l echilibreze spiritual pe complexul I.L.Caragiale - dar, vorba lui Arghezi: “lăsând întreagă dulcea lui putere” - putere a veninului cunoaşterii luciferice (VITRIOL). Fără piatra ispitei demonice, fără piatra aruncată - nu se poate concepe actul recuperării pietrei-cheii de boltă, actul transsubstanţierii, al transgresării pietri , în pâine euharistică.

b- În al doilea rând, dubla numire a Spinului Ocult Cristic (cu Trandafirul Revelaţiei răsărind, obligatoriu, ca finalitate a iniţierii în loja iohanică) dă de gândit: ION+LUCA. Cei doi stâlpi ai Evangheliei (=Bunei Vestiri): Logos-ul Pur+Logos-ul Imaginat [Logos-ul "Muncit"-Dinamic]25. În limbajul lui Rudolf Steiner, Logos-ul Cunoaşterii Inspirate şi Intuitive+Logos-ul Cunoaşterii Imaginative. I.L.Caragiale, prin “hrănirea” sa iniţiatică, dinspre stânga şi dinspre dreapta (Slavici, respectiv Creangă), a devenit THULE-BALANŢA, echilibratorul între LOGOS-UL PROIECTIV şi LOGOS-UL OPERATIV (Lucianic)26. Între Logos-ul Proiectiv-Iohanic - şi cel Dinamic-Lucianic - se instaurează Eterna Interogaţie Luciferică a Lumii şi a Originii ei. Ba chiar putem vorbi, în cazul lui I.L.Caragiale, de Demonul-Logos - Antilogos: are plăcerea de a savura savant Neantul obţinut prin dezintegrare, prin a Logos-ului. Şi deci, a RITUALULUI-OM.

Iată de ce I.L.Caragiale nu vede şi nu este văzut de membrii lojei iohanice - ci doar de Maestrul Amin: pentru că el este Axul Balanţei, “hierogliful Centrului Suprem”. Iată de ce I.L.Caragiale şi Maestrul Amin se adapă din aceeaşi oglindă-fântână - pentru că doar ei doi îşi pot revendica, concomitent, nedisimilabil, rolul de THULE (Fântâna-Balanţă, Centrul Spiritual al Vechilor Germani, care sunt rude de sânge cu dacii; aceştia din urmă, după Iordannes Gotul, le erau germanilor dux - conducători spirituali - şi germanos=fraţi mai mari - sau, în unele tălmăciri, fraţi gemeni…): Fântâna-Veronica27(Micle). Amanţii ADEVĂRATEI IMAGINI (ICOANE) nu puteau fi, concomitent, decât Mastrul Amin şi Luca-Maestrul Imaginii (altoit peste Ioan, Maestrul Vibraţiei Cosmice). Creangă şi Amin se întâlnesc, până la consubstanţialitate, în Miezul Sunetului-Logos. Caragiale, care este Ion+Luca, se întâlneşte cu Amin în starea de compromis a Imaginii din Fântâna-Balanţă. Acolo, în Imagine, ei se întâlnesc sintactic, structurând cosmosul românesc, pe bazele Logos-ului Românesc. Ion+Luca, hibrid de Proiect şi Imagine Realizată şi Dinamică a Proiectului - NU RÂDE, pentru că este încordat să nu piardă din mâini, din simţuri şi din intelect Hăţurile Compromisului. Să nu piardă, adică, Deşirarea Lumii. Caragiale-Balanţa va fi veşnic CRISPAT, căci el are sisificul rol de mediator permanent, de Atlas încordat în a uni SLAVA-Slavici (al Cerului Subtil al Topicii Constelaţiilor Tăcute) cu PĂMÂNTUL, cu ŢÂŢÂNA DE JOS A AXEI POLARE - CREANGA Copacului cu Rădăcini în Cer, Creanga-RĂDĂCINĂ (în Pământ). Şi crisparea Compromisului Cosmic al Lojei se face sub îndemnurile demiurgice ale Aminului, cuprins de furor sacer: aceasta este explicaţia “furiilor”, “isteriilor” disertative ale lui Eminescu, în loja provizorie din redacţia Timpului (ca şi-n Scrisori - EPISTOLELE CĂTRE THULE). În definitiv, nu degeaba se găseau acolo, la Timpul: ei erau complotiştii împotriva TIMPULUI, cei care compromiteau şi anulau TIMPUL (istoric) pri sabotaj sistematic şi coerent al logos-ului profan - şi amplificare “isterică” a Logos-ului Sacru, sub chipul Cărţii Logos-ului Neamului Românesc - GRAALUL-Carte şi Vas-Inimă a Logos-ului Recuperat Sacral. Căci Triada Slavici-Eminescu-Caragiale a SCRIS EFECTIV, la Timpul (împotriva Timpului) Cartea-Graal(Gradale) a Logos-ului Resacralizat Românesc.

Dhikr28-ul lui Ion Creangă , Amintiri din copilărie - începe cu nemele de IOAN(părintele Ioan) şi se sfârşeşte cu numele de LUCA (Luca Moşneagul). Cartea sa (Gradale) este pusă sub semnul Balanţei-Thule - dintre INTUITIV şi IMAGINATIV, dintre Proiectiv şi Emergent (Efectiv). Cum hazard nu există (vorba lui V.Lovinescu) decât pentru năuci, este învederat că dhikr-ul lui Ion Creangă este mai complet decât o simplă anamneză: este o combinaţie (echilibratoare), unică, de ANAMNEZĂ INTUITIVĂ(ioanică) cu TĂLMĂCIREA IMAGINATIVĂ(lucianică) - o întrepătrundere a concomitentului (prezentul evanescent) cu trecutul (illo tempore) eminamente sacru - până la confuzia sacră supremă: Prezentul Etern al Logos-ului-Amin. În acest sens, a se vedea şi relevanţa sacral-orfică a Aminului-Eminescu, temelie a Epocii Mihaelice în România: în partea a IV-a a dhikr-ului-amintire (parte a supremei sinteze, în anistorie, a Logos-ului Sacru), la p. 219, Mihai scripcariul din Humuleşti (Humuleşti fiind numele generic al topos-ului sacru anamnezic, dar, ca evidenţă sacră epifanică - este şi numele secret al lojii iohanice, în care HUMA este transfigurată în CIER (Cieriul Cucului, Cieriul Socolei, din final). Datorită lui Mihai-MIKAËL Lăutarul (Orfeul-Amin, Rifeul din imaginea lui Ianus bifrons=Herbul Prezentului Sacru Nediferenţiat-Rearmonizat) se produce starea de SĂRBĂTOARE ( de cucerire, pe scara iniţiatică, a CIERULUI-cer-Paradis) - sărbătoare spirituală perpetuă a românilor (viziunea mântuirii spirituale, prin degajarea-dezrobirea finală a Shekinei-Shakti29, vertical-ascendent pe axul învăluit de spirală, a lui Kundalini30; spirala învăluieşte Sephiroţii31, Arborele Sephiroţilor32 echilibraţi sub semnul Coroanei-Kether: semn al mântuirii Spiritului Românesc).

Vorba sibilinică, prin care se marchează victoria în act a demersului soteriologic al Logos-ului-dhikr este rostită chiar de Rădăcina Axei Lumii, Talpa Iadului transfigurată în Sfânta Duminică - baba devenită Fecioara Eternă, Potenţialitatea Eternă, conţinută de MIEZUL FOCULUI, sângele cristic din Potirul Smarandei-Graalul:”Şi câte şi mai câte nu cânta Mihai lăutariul din gură şi din scripca sa răsunătoare, şi câte alte petreceri pline de veselie nu se făceau la noi, de-ţi părea tot anul sărbătoare (n.n.: nu mai părea - ci era, efectiv, sub efectul eliberării Shakti-Shekinei, pe traseul ascendent al gunelor, şi ajungându-se la epifania de la nivelul sattwic)! Vorba unei babe: <>”(n.n.: adică moartea şi viaţa să se confunde în suspendarea mistică a Paradisului, unde Copacul Vieţii şi Morţii a rămas neatins de tentaţiile luciferic-raţionaliste ale lui Adam Protogonos).

Exerciţiul criptării limbajului îi este familiar lui Ion Creangă (ca un fel de defulare a lucrărilor iniţiatic-alchimice asupra Logos-ului Sacru, în zona Operei-Ritual al Aminului) - dar trebuie făcută o distincţie netă între încifrarea de mesaje, exercitată în sfera existenţei profan-politice - şi Ritualul de Descoperire(Dez-Văluire), pentru iniţiaţi, a Templului Logos-ului. Una este păsăreasca paiaţelor (“carbonarii” infernali de la 1877…) - şi alta este păsăreasca îngerilor.

Una este scrisoarea cu substrat profan-politic (joc steril, aproape penibil), către Iacob Negruzzi:

“Stimabile d-le Negruzzi,

Fost-am şi la p. rail…şi la rop, rop…, şi s-au prins că întru un cuget vor mărturisi pentru chir., fiind rasasiaţi până-n gât de frac…Şi că pentru chir. Huludeţe sunt informaţi şi din partea altora în bine.

Însă n-ar fi rău să mai bateţi ferul până-i cald, că ştiţi cum e lumea la noi.

Vă doresc sănătate şi iertare de păcate,

Ion Creangă”

(n.n.: de reţinut că Iacob Negruzzi era mason cu grad 33 în Loja Marelui Orient al Franţei - unde simbolurile şi parolele erau la mare cinste) – şi cu totul altceva este solemna şi minuţioasa lucrare de descriere a

a-labirintului infernal al iniţierii, urmată de

b-conservarea, în registru iniţiatic, a victoriei sacrale a Fiinţei Umane - Adam Protogonos (Logos-ul Reabilitat – finalul Amintirilor, mai cu seamă).

Chiar dacă Axa Polară a lumii uneşte Cerul cu Infernul – Templul nu permite (în funcţionarea lui corect-sacrală) catehumenilor (aspiranţilor la sacralitate) să asiste la misterele profund-iniţiatice, până când nu acumulează forţa spirituală necesară asimilării “organice”, depline, a energiei transfiguratoare a acestor misterii. Ion Creangă este, în Amintiri şi Poveşti - Preot şi Rege. Dar redevine catehumen, obidit şi fără sentimentul seurităţii ssacrale, devine un Arheu-Caragiale, Demonizant-Savant Entropizant – când se amestecă printre colburi - prefăcut, şi el, în fir de colb (ca Făt-Frumos în muscă). Poate că, astfel prefăcut, are (virtual sau real) acces la tainele celor de jos - taine fundamentale pentru ulterioara re-urcare a Axei Polare (acesta este cazul lui Caragiale). Dar datoria noastră, de “cronicari” ai Ana-Cronos-ului - Regelui şi Preotului IOAN AL CRENGII DE AUR - este să percepem singurul eveniment “Revoluţionar” Sacral (dacă transfigurarea supremă poate fi asimilată, într-un limbaj foarte aproximativ, cu o revoluţie cosmică, astrală): ÎNVIEREA. Şi să aşteptăm prefirarea, domoală şi sterilă, a capcanelor care premerg “Revoluţia” Sacrală, ca simple răzmeriţe entropice, capcane pentru veghea noastră de evanghelişti umili.
*
(din lucrarea LOJA IOHANICĂ ROMĂNEASCĂ, de prof. dr. Adrian Botez, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2006)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Lun Ian 03, 2011 10:36 am

Ma doare capul ! Laughing

Mai ales ca am ,al doilea prenume , conform certificatului de nastere si buletinului... (prenume la care am raspuns doar cand eram copil -pt. ca aveam o vecina ce nu era in stare sa-mi tina minte primul prenume ) Michaela Laughing

M-a nedumeri intotdeauna acest "ch" si n-am priceput de ce maica-mea a avut fitza asta in loc de pur si simplul "Mihaela" . Mi-a explicat, cand am crescut, ca ma dorea baiat, cu numele de Michael (un fel de mishel sau maical...pe romaneste ) si sa-mi zica "maic" Laughing

ENKI Lun Ian 03, 2011 11:51 am

baso a scris:Ma doare capul ! Mai ales ca am ,al doilea prenume , conform certificatului de nastere si buletinului... (prenume la care am raspuns doar cand eram copil -pt. ca aveam o vecina ce nu era in stare sa-mi tina minte primul prenume ) Michaela M-a nedumeri intotdeauna acest "ch" si n-am priceput de ce maica-mea a avut fitza asta in loc de pur si simplul "Mihaela" . Mi-a explicat, cand am crescut, ca ma dorea baiat, cu numele de Michael (un fel de mishel sau maical...pe romaneste ) si sa-mi zica "maic"

Si pe mine m-a ametit de cap la prima lectura, mai ales ca eram la birou, prefacandu-ma ca lucrez la niste tabele imputite. laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Io am zis ca mi-ar pride bine o noua ameteala, la inceput de an, asa ca i-am trimis un e-mail autorului, in speranta ca mai are vreun exemplar al cartii. Laughing

ENKI Lun Ian 17, 2011 3:51 pm

Victoras Ghipsatu', Verstoy Attila, "intimitatile frumoasei Fratii" si marele ajutor al puterilor masonice straine, interesate de binele tarisoarei care tocmai se stinge... vesel

ENKI Lun Ian 24, 2011 9:51 am

Prima loja din Romania infiintata in 1703?! Shocked

Nu-i exlus, pentru ca bate cu cei 300 de ani de cand tot acceptam formele fara fond importate de la altii, intru sincronizarea cu Europa...

lolo Lun Ian 24, 2011 10:50 am

ENKI a scris:...tot acceptam formele fara fond importate de la altii, intru sincronizarea cu Europa...

Fenomenul este generalizat. Very Happy

Eu "ador" tipul ăsta de împrumut şi acceptare. La români a devenit axiomă faptul că dacă-i din străinătate înseamnă automat că-i adevărul absolut.

Apropo, fără nici o legătură cu masoneria. Very Happy

Mai nou am dat cu ochii de tot felul de manuale educative pentru copii, de tipul: cum să fi cel mai bun în toate, tehnici de supravieţuire etc.
Au autorii un talent de a nu ţine cont de realităţile româneşti şi de condiţiile locale de-a dreptul grotesc. Exemplul cel mai evident este chestia cu aprinsul focului în pădure frecând un băţ de o bucată de lemn. Laughing

Chestie O.K. dacă-i vorba de zone foarte aride, dar la noi...hai, să fim serioşi. Laughing

Ăia nu au mers în viaţa lor cu cortul în spinare.

**Anahoret** Lun Ian 24, 2011 11:53 am

lolo a scris:Exemplul cel mai evident este chestia cu aprinsul focului în pădure frecând un băţ de o bucată de lemn. Chestie O.K. dacă-i vorba de zone foarte aride, dar la noi...hai, să fim serioşi. Ăia nu au mers în viaţa lor cu cortul în spinare.

Merge şi la noi, dar trebuie să ai materialele uscate: şi băţul cu vârf şi lemnul-vatră. În plus, îţi trebuie şi îndemânarea necesară (care se formează cu ceva antrenament) pentru că n-o să-ţi iasă din prima.

Am văzut şi eu astfel de manuale de "supravieţuire" şi m-a umflat râsul. Din punctul meu de vedere, mai bine le-ar prezenta câteva metode de orientare în teren, ce să nu facă atunci când se rătăcesc, câteva tehnici de supravieţuire în diferite situaţii până la sosirea salvatorilor, echipamentul de bază pe care trebuie să-l aibă într-o drumeţie, metode de semnalare a prezenţei în caz de rătăcire. Cred că astea ar fi foarte utile.

Spre exemplu, în drumeţiile pe munte trebuie să ai pe tine măcar o vestă viu colorată, portocalie de preferinţă, pentru că se vede de la mare distanţă. Dacă ai un accident şi nu te poţi deplasa (picior rupt, spre exemplu) vei fi văzut de departe. Ceea ce nu se întâmplă dacă porţi costume vănătoreşti de camuflaj. Din păcate ăi mici numai aşa merg pe munte... se cred Rambo.

lolo Lun Ian 24, 2011 12:47 pm

Anahoret a scris: Din păcate ăi mici numai aşa merg pe munte... se cred Rambo.

Exact chestia asta incerc sa contracarez. Very Happy

Manualele de supravietuire erau pentru scolari-preadolescenti Laughing

asa ca...
Vara trecuta a plecat haiducul cu cortul in tabara, impreuna cu un prieten. Gasca era de mare incredere asa ca, am avut curajul sa-l lasam de capul lui.
De la 3 ani si jumatate il caram cu noi prin diverse locuri si teoretic ar fi trebuit sa stie o gramada de chestii, dar realitatea crunta a fost alta. veselie

Important este faptul ca la intoarcere au fost taxati la pusculita pentru ca au pierdut cuiele de la cort in proportie de 80% Laughing

Continut sponsorizat