o țară coruptă... fără corupți
+4
Vasile
baso
Anahoret
delta
8 participanți
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Re: o țară coruptă... fără corupți
pâi, când ăia se referă la matol, la nuți etc., atunci vorbesc despre corupție...
( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] )comandant nava a scris:Unu din lideri si-a rupt picioru cu motocicleta , unu s-a dat peste cap cu masina era sa-si franga gatu , iar unu doarme tot timpu , iar cand nu doarme si e mahmur latra la poza domnului Basescu ....
Pai ati auzit macar o singura data un lider al opozitiei sa iasa special public numai ca sa demaste coruptia sa vorbeasca exclusiv despre coruptie ?
Toti liderii opozitiei nu tin nici un discurs despre coruptie , ei de fiecare data au in cap doar sa-l injure pe Basescu sa-l faca in toate felurile sau cumva se iau de fusta doamnei Udrea ...
Ei stiu doar Basescu , Boc Udrea , in mintea lor nici nu avem coruptie ...
Re: o țară coruptă... fără corupți
adică avem chiar și criminalitate "la negru"...
( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] )milud a scris:Romania are mult mai multe crime si delicte decit apar in statistici pentru ca acolo sint trecute doar cele sigure, cu condamnari. Ori, dupa cum stim,proasta de Justite sta in genunchi prin buda si suge de la toata lumea cind ar putea sa fie regina balului. Mai nou chiar piratul fara rusine si fara onoare banuit ca ar trebui sa vegheze la separarea puterilor in stat si la respectarea Constitutiei vrea sa ne opreasca de la a ne mai cere drepturile in justitie inpotriva statului. Dar noi nu cu statul avem ce avem ci cu banda de ordinari care au confiscat statul in folos propriu.
Si mai trebuie sa stiti ca la recordurile de criminalitate din tarile straine au o mare contributie si rromanasii nostri neaosi. Ca daca nu e aici nu poate mangli aici ... si, oricum, cu neamu' nu faci pricopseala, minca-ti-as !
Re: o țară coruptă... fără corupți
Cred ca se potriveste p-aci radiografia lu' nenea asta.
Statul-ficţiune
de Ioan Vieru
Teroarea din Decembrie 1989 nu s-a terminat. Continuă cu evenimente năucitoare, care pot isteriza o întreagă planetă. Răpirea jurnaliştilor români în Irak se înscrie într-o asemenea succesiune tipologică. Atât răpirea, cât şi eliberarea par să fi fost preparate în laboratoare politice. Numai că acele concepte politice care au produs asemenea evenimente sunt una cu terorismul, fac parte din acesta. Românii ştiu bine ce înseamnă asta, viaţa fiindu-le încă decisă de o asemenea focalizare a forţelor statale. Democratic, Statul român nu există, el este doar o ficţiune.
Toate evenimentele dramatice de după 1990 nu au fost clarificate. Mineriade, delapidarea economiei, cazul Ioan Petru Culianu, trecerea foştilor securişti în noile structuri, mai nou, răpiri fac parte dintr-o galerie în plină şi semnificativă evoluţie. România nu are mai multe probleme de siguranţă decât alte ţări UE, însă suspiciunile asupra structurilor actuale sunt imense, ceea ce schimbă datele problemei. Păstrarea Securităţii prin tot felul de tertipuri, de la profesionalism la deţinătorii unor mari secrete, a permis continuitatea unei instituţii de tip terorist. Complicitatea acesteia, legăturile cu mediul politic sunt filiale. Numai o transparenţă totală, sub control public, ar putea pune punct acelui angrenaj care a speriat lumea, exterminând instinctul democratic al românilor.
Românilor li se derulează un film în care ocultarea istoriei şi a prezentului se face cu o subtilitate care îi depăşeşte la nivel de societate. Uşor, uşor, cam toată România este împinsă spre gâlceavă, contradicţie, în timp ce regizorii acestor orori experimentaliste lucrează eficient la creşterea popularităţii. Când unii, când alţii. Metodele sunt identice. Sentimentul că ne ne întoarcem într-o istorie în care aberaţia făcea în mod absolut legea devine o realitate. O întreagă configurare administrativă, juridică, culturală depune mărturie că aşa stau lucrurile. E un carusel care nu mai poate fi oprit decât printr-o trezire generală, altfel sufocarea spaţiului public este iminentă. Folosind oportunismul, poate colaborarea sub acoperire cu instituţiile Securităţii, unor personalităţi din pretinsa societate civilă, aparatul care nu este la vedere şi-a consolidat o poziţie similară celui din trecut.
Aceasta este Opera esenţială a lui Traian Băsescu, aşa a înţeles el să consolideze Statul democratic, expunând o întreagă societate unui veritabil declin moral. Reabilitând fosta Securitate, metodele de imixtiune, tot arsenalul. În asemenea condiţii, era absolut imposibilă o rezolvare a Justiţiei, programul său politic fiind, în esenţă, împotriva acesteia. Încălcând o întreagă agendă publică, viziunea preşedintelui are o colaratură inedită, impetuoasă, superioară, însă de clovnerie. Nu doar Traian Băsescu activează în acest regim, cam toţi liderii actuali. Şi nu doar pentru a capta interesul public, mai mult acesta fiind programul lor de păstrare şi dezvoltare a unei politici totalitare. Democraţia pe care o reliefează Traian Băsescu este un anarhism care dezintegrează orice formulă de solidarizare într-o direcţie stabilă. Formula statală pe care o promovează este a unui autoritarism personalist, al corupţiei. Îndatorarea ţării prin FMI asigură, ca în cazul Ceauşescu, fondurile necesare acestui triumfalism sinistru.
Cazul siriano-românului Hayssam, acuzat pentru terorism, pare din sala de cinematograf, care este România, diferit de versiunile oficiale. Jurnalista franceză Florence Obenas a luat distanţă faţă de grupul românesc. Părând un exerciţiu într-o zonă de conflict, o provocare prin care securiştii se trimiteau unii pe alţii la zid, această saga conţine elementele strategiilor româneşti de securitate. Ea luminează capitole privind jurnalismul, televiziunea, eroismul, afacerile româneşti actuale, regimul acordării cetăţeniei etc. De la toate aceste ferestre se văd cei care au condus şi conduc România. Punctul culminant al acestei răpiri, care a făcut înconjurul lumii, este că nu i se poate poate pune la îndoială veridicitatea. .
Dacă de punerea la punct a acestei răpiri au ştiut sau nu au ştiut oficialii români, de revenirea în ţară a presupusului regizor ar fi trebuit să ştie. Neinformarea unor responsabili la vârf asupra acestui eveniment ultrasecret e un fapt care arată insecuritatea publică în care funcţionează România. Într-o asemenea ţară se poate întâmpla orice. România este condusă din altă parte, o altă explicaţie nu există.
Parlamentul României ar trebui să treacă la demiterea imediată a celor care conduc instituţii ale Statului şi care s-au ridicat deasupra acestuia. Aruncarea în derizoriu a siguranţei românilor prin folosirea unor infractori economici gen acest personaj Hayssam reprezintă, în foarte multe sensuri, un atac la adresa României. Parteneriatele României par a fi construcţia unor agenţi de duzină.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Statul-ficţiune
de Ioan Vieru
Teroarea din Decembrie 1989 nu s-a terminat. Continuă cu evenimente năucitoare, care pot isteriza o întreagă planetă. Răpirea jurnaliştilor români în Irak se înscrie într-o asemenea succesiune tipologică. Atât răpirea, cât şi eliberarea par să fi fost preparate în laboratoare politice. Numai că acele concepte politice care au produs asemenea evenimente sunt una cu terorismul, fac parte din acesta. Românii ştiu bine ce înseamnă asta, viaţa fiindu-le încă decisă de o asemenea focalizare a forţelor statale. Democratic, Statul român nu există, el este doar o ficţiune.
Toate evenimentele dramatice de după 1990 nu au fost clarificate. Mineriade, delapidarea economiei, cazul Ioan Petru Culianu, trecerea foştilor securişti în noile structuri, mai nou, răpiri fac parte dintr-o galerie în plină şi semnificativă evoluţie. România nu are mai multe probleme de siguranţă decât alte ţări UE, însă suspiciunile asupra structurilor actuale sunt imense, ceea ce schimbă datele problemei. Păstrarea Securităţii prin tot felul de tertipuri, de la profesionalism la deţinătorii unor mari secrete, a permis continuitatea unei instituţii de tip terorist. Complicitatea acesteia, legăturile cu mediul politic sunt filiale. Numai o transparenţă totală, sub control public, ar putea pune punct acelui angrenaj care a speriat lumea, exterminând instinctul democratic al românilor.
Românilor li se derulează un film în care ocultarea istoriei şi a prezentului se face cu o subtilitate care îi depăşeşte la nivel de societate. Uşor, uşor, cam toată România este împinsă spre gâlceavă, contradicţie, în timp ce regizorii acestor orori experimentaliste lucrează eficient la creşterea popularităţii. Când unii, când alţii. Metodele sunt identice. Sentimentul că ne ne întoarcem într-o istorie în care aberaţia făcea în mod absolut legea devine o realitate. O întreagă configurare administrativă, juridică, culturală depune mărturie că aşa stau lucrurile. E un carusel care nu mai poate fi oprit decât printr-o trezire generală, altfel sufocarea spaţiului public este iminentă. Folosind oportunismul, poate colaborarea sub acoperire cu instituţiile Securităţii, unor personalităţi din pretinsa societate civilă, aparatul care nu este la vedere şi-a consolidat o poziţie similară celui din trecut.
Aceasta este Opera esenţială a lui Traian Băsescu, aşa a înţeles el să consolideze Statul democratic, expunând o întreagă societate unui veritabil declin moral. Reabilitând fosta Securitate, metodele de imixtiune, tot arsenalul. În asemenea condiţii, era absolut imposibilă o rezolvare a Justiţiei, programul său politic fiind, în esenţă, împotriva acesteia. Încălcând o întreagă agendă publică, viziunea preşedintelui are o colaratură inedită, impetuoasă, superioară, însă de clovnerie. Nu doar Traian Băsescu activează în acest regim, cam toţi liderii actuali. Şi nu doar pentru a capta interesul public, mai mult acesta fiind programul lor de păstrare şi dezvoltare a unei politici totalitare. Democraţia pe care o reliefează Traian Băsescu este un anarhism care dezintegrează orice formulă de solidarizare într-o direcţie stabilă. Formula statală pe care o promovează este a unui autoritarism personalist, al corupţiei. Îndatorarea ţării prin FMI asigură, ca în cazul Ceauşescu, fondurile necesare acestui triumfalism sinistru.
Cazul siriano-românului Hayssam, acuzat pentru terorism, pare din sala de cinematograf, care este România, diferit de versiunile oficiale. Jurnalista franceză Florence Obenas a luat distanţă faţă de grupul românesc. Părând un exerciţiu într-o zonă de conflict, o provocare prin care securiştii se trimiteau unii pe alţii la zid, această saga conţine elementele strategiilor româneşti de securitate. Ea luminează capitole privind jurnalismul, televiziunea, eroismul, afacerile româneşti actuale, regimul acordării cetăţeniei etc. De la toate aceste ferestre se văd cei care au condus şi conduc România. Punctul culminant al acestei răpiri, care a făcut înconjurul lumii, este că nu i se poate poate pune la îndoială veridicitatea. .
Dacă de punerea la punct a acestei răpiri au ştiut sau nu au ştiut oficialii români, de revenirea în ţară a presupusului regizor ar fi trebuit să ştie. Neinformarea unor responsabili la vârf asupra acestui eveniment ultrasecret e un fapt care arată insecuritatea publică în care funcţionează România. Într-o asemenea ţară se poate întâmpla orice. România este condusă din altă parte, o altă explicaţie nu există.
Parlamentul României ar trebui să treacă la demiterea imediată a celor care conduc instituţii ale Statului şi care s-au ridicat deasupra acestuia. Aruncarea în derizoriu a siguranţei românilor prin folosirea unor infractori economici gen acest personaj Hayssam reprezintă, în foarte multe sensuri, un atac la adresa României. Parteneriatele României par a fi construcţia unor agenţi de duzină.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: o țară coruptă... fără corupți
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Iobagi proști și umili
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Statul român, prin instituțiile sale și angajații săi, începînd cu ultimul funcționar și terminînd cu Premierul și Președintele, are ca singură preocupare principală activitatea de a-și jefui proprii cetățeni, de a-i fura, de a stoarce bani de pe spatele lor, în cele mai multe cazuri cu japca.
Prin autoritățile sale de la nivel local și central, Statul român hingherește cîini, inclusiv pe cei cu stăpîn, hingherește autoturisme proprietate personală, hingherește conturile din bănci ale contribuabililor. În ultima vreme, așa cum toată lumea se putea aștepta, Statul român hingherește chiar și oameni, îi ridică din casele lor cu noaptea în cap în numele ”democrației” și al ”statului de drept”.
Prin modul în care se comportă, prin felul în care își batjocorește cetățenii, Statul român este Hingherul Suprem.
Un hingher ce este în stare să ia cu japca șapte piei de pe români, pentru a putea strînge birurile și dările pe care le datorează la înaltele porți de la Washington și Bruxelles.
Că instituțiile Statului hingher sînt abuzive și opresive, nu mai miră pe nimeni, este deja un fapt știut. Că nici una din așa-zisele formațiuni politice nu sare în apărarea drepturilor cetățenilor din România, este iarăși un lucru acceptat, trădarea unanimă a politicienilor autohtoni și mafia transpartinică fiind, de asemenea, realități conștientizate de o mare parte dintre români.
Ce miră însă este poziția eminamente pasivă a românilor de rînd, care se supun resemnați jafului la care se dedă mafia hingherească ce este Statul român. Foarte puțini au curajul, puterea și știința să riposteze, fiind în cele mai multe cazuri răpuși, singuri în fața hidrei monstruoase reprezentată de autoritățile Statului.
Cu o atitudine de iobagi proști și umili, cei mai mulți dintre români se îngrămădesc să lingă moaște, rugîndu-se la Dumnezeu să îi apere de abuzurile Hingherului.
Nu își cunosc obligațiile, dar nici drepturile cetățenești, le este frică și de umbra lor, se complac în ignoranță, superficialitate, bigotism și nepăsare.
Cînd le vine rîndul, inevitabil, să fie hingheriți de Stat, preferă să se ploconească în fața Hingherului, să îi lingă mîna, aleg calea servilismului și a colaboraționismului cu cel ce îi asuprește. Le este mai la îndemînă să își îndoaie, scîrbos, coloana vertebrală, decît să își pună în vreun fel propriile ființe patetice în pericol.
Mai mult decît atît – unii dintre ei aleg să slujească de bună-voie Hingherul, în speranța deșartă că așa se pun la adăpost, prin trădarea semenilor lor.
Societatea românească a fost literalmente distrusă în ultimii 25 de ani, fiind transformată într-o masă informă de robi fără personalitate, ce trudesc pe proprietățile boierilor feudali autohtoni și pe moșiile corporatiste ale stăpînirii străine.
În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.
Ce nu înțeleg românii e că, dacă ei în primul rînd nu vor avea respect de sine, este foarte greu să ceară altora să îi respecte.
Respectul se cîștigă însă greu și de multe ori cu sacrificii. Se vede treaba că este mai ușor și mai convenabil să fii un iobag prost și umil.
Iobagi proști și umili
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Statul român, prin instituțiile sale și angajații săi, începînd cu ultimul funcționar și terminînd cu Premierul și Președintele, are ca singură preocupare principală activitatea de a-și jefui proprii cetățeni, de a-i fura, de a stoarce bani de pe spatele lor, în cele mai multe cazuri cu japca.
Prin autoritățile sale de la nivel local și central, Statul român hingherește cîini, inclusiv pe cei cu stăpîn, hingherește autoturisme proprietate personală, hingherește conturile din bănci ale contribuabililor. În ultima vreme, așa cum toată lumea se putea aștepta, Statul român hingherește chiar și oameni, îi ridică din casele lor cu noaptea în cap în numele ”democrației” și al ”statului de drept”.
Prin modul în care se comportă, prin felul în care își batjocorește cetățenii, Statul român este Hingherul Suprem.
Un hingher ce este în stare să ia cu japca șapte piei de pe români, pentru a putea strînge birurile și dările pe care le datorează la înaltele porți de la Washington și Bruxelles.
Că instituțiile Statului hingher sînt abuzive și opresive, nu mai miră pe nimeni, este deja un fapt știut. Că nici una din așa-zisele formațiuni politice nu sare în apărarea drepturilor cetățenilor din România, este iarăși un lucru acceptat, trădarea unanimă a politicienilor autohtoni și mafia transpartinică fiind, de asemenea, realități conștientizate de o mare parte dintre români.
Ce miră însă este poziția eminamente pasivă a românilor de rînd, care se supun resemnați jafului la care se dedă mafia hingherească ce este Statul român. Foarte puțini au curajul, puterea și știința să riposteze, fiind în cele mai multe cazuri răpuși, singuri în fața hidrei monstruoase reprezentată de autoritățile Statului.
Cu o atitudine de iobagi proști și umili, cei mai mulți dintre români se îngrămădesc să lingă moaște, rugîndu-se la Dumnezeu să îi apere de abuzurile Hingherului.
Nu își cunosc obligațiile, dar nici drepturile cetățenești, le este frică și de umbra lor, se complac în ignoranță, superficialitate, bigotism și nepăsare.
Cînd le vine rîndul, inevitabil, să fie hingheriți de Stat, preferă să se ploconească în fața Hingherului, să îi lingă mîna, aleg calea servilismului și a colaboraționismului cu cel ce îi asuprește. Le este mai la îndemînă să își îndoaie, scîrbos, coloana vertebrală, decît să își pună în vreun fel propriile ființe patetice în pericol.
Mai mult decît atît – unii dintre ei aleg să slujească de bună-voie Hingherul, în speranța deșartă că așa se pun la adăpost, prin trădarea semenilor lor.
Societatea românească a fost literalmente distrusă în ultimii 25 de ani, fiind transformată într-o masă informă de robi fără personalitate, ce trudesc pe proprietățile boierilor feudali autohtoni și pe moșiile corporatiste ale stăpînirii străine.
În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.
Ce nu înțeleg românii e că, dacă ei în primul rînd nu vor avea respect de sine, este foarte greu să ceară altora să îi respecte.
Respectul se cîștigă însă greu și de multe ori cu sacrificii. Se vede treaba că este mai ușor și mai convenabil să fii un iobag prost și umil.
Dracu' gol- nu se mai dezlipeste de ecranul computerului
- Mesaje : 5567
Data de inscriere : 03/02/2010
Localizare : Trollywood
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Subiecte similare
» manelisme și similare fără număr... fără număr
» pile, cunostinte, relatii - fiice, fii, fini, prietene, veri, naşi, prietenul prietenei...
» Toate-s vechi si noua toata
» ţară de... rahat cu nuci, atentate... la fel
» Sub egida : “Dialog de la distanta”
» pile, cunostinte, relatii - fiice, fii, fini, prietene, veri, naşi, prietenul prietenei...
» Toate-s vechi si noua toata
» ţară de... rahat cu nuci, atentate... la fel
» Sub egida : “Dialog de la distanta”
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|