Re: pacia pe Pământ

baso Mier Iul 27, 2016 9:55 pm

Am mutata aici discutia

ENKI a scris:

Interesant, chiar daca hilar, fesul alb al soldatilor, cel putin al celor aflati in garda.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Si mai interesante sunt femeile kurde . Am vazut cu ceva timp in urma un documentar cu luptatoarele din Kobane impotriva ISIS , un documentar impresionant . Frumoase si curajoase femei. Kurzii merita tot respectul.

ENKI Mier Aug 03, 2016 8:00 pm

Foarte interesanta analiza facuta de Dughin. bine

Imi place si ca spune pe sleau ce prefera, dintre holera si gonoree. laugh

Transcriptul emisiunii aici: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mier Aug 31, 2016 12:07 pm

Hm, io aveam vaga impresie ca USA au iesit deja din NATO. suspect

The United States Should Withdraw from NATO
08/29/2016 11:58 am ET | Updated 1 day ago

Bruce Fein Constitutional Lawyer and Author

We should not be in the business of pledging to send our brave soldiers to risk that last full measure of devotion to defend Estonia, Latvia, or Lithuania from Russian aggression, or Croatia or Albania from Serbian attack. Their sole duty is to defend the citizens of the United States who pay their salaries and owe allegiance to the United States, which Estonians, Latvians, Lithuanians, Croatians, and Albanians do not. For that reason among others, the United States should invoke Article 13 of the North Atlantic Treaty Organization (NATO) to withdraw.

Our NATO membership contradicts the Constitution’s foreign policy of billions for invincible self-defense, but not one cent for Empire or entangling alliances. NATO was established in April 1949 not in self-defense, but to provide military protection to Europe (including the French colonial appendage in Algeria) and the world generally at the beckoning of the British Foreign Secretary Ernest Bevin. That Empire objective hearkened back to President Woodrow Wilson’s starry-eyed aim to make the world safe for democracy by employing United States military force under the League of Nations auspices to defend every border on the planet. President Harry Truman, in signing the NATO treaty, echoed Wilson: “By this treaty, we are not only seeking to establish freedom from aggression and from the use of force in the North Atlantic community, but we are also actively striving to promote and preserve peace throughout the world.” (Truman economized on the truth. Portugal, a founding member of NATO, was then governed by dictatorial Prime Minister Antonio Salazar.)

To reiterate, self-defense did not push us into NATO. In 1949, we were the most militarily and economically dominant nation on the globe. We enjoyed an atomic bomb monopoly, and Europe was militarily unified under the 1948 Brussels Treaty Organization. No invasion from any quarter was threatened—including from the Soviet Union. Even during the depths of World War II, neither the Wehrmacht nor the Imperia Japanese Army set foot on the continental United States. We joined NATO as part of a gratuitous, preoccupation with containing Soviet power no matter how irrelevant to protecting us from attack. It was no accident that our NATO membership was soon followed by President Truman’s unconstitutional Korean War, the overthrow of democratically elected Iranian Prime Minister Mohammed Mossadegh the overthrow of Guatemala’s President Jacobo Arbenz, executive agreements to defend Franco’s Spain, and the attempted assassination of Patrice Lumumba of the Democratic Republic of the Congo. These undertakings were calculated to check the Soviet Union.

Our NATO and post-NATO quest for Empire and global domination made a mockery of the bravery and sacrifices of Lexington and Concord in 1775. Our glory had previously been liberty, not world leadership whatever that means. Our march had previously been the march of the mind, not the march of the foot soldier. Our greatness had previously been a fair opportunity for every citizen to develop his faculties and to pursue his ambitions free from domestic or foreign predation. Our summum bonum had never previously been a multi-billion dollar military-industrial complex bestriding the world like a colossus chanting, “We are the chosen people.”

Suppose the Soviet Union had invaded Western Europe without NATO despite the BTO military alliance. That would not have disturbed the safety and security of the United States. Indeed, the invasion would have been a blunder which would have accelerated the disintegration of the Soviet Empire and weakened its ability to threaten us in the interim.. Conquests or occupations of hostile peoples weakens rather than strengthens the conqueror or the occupier, for example, Napoleon in Haiti or Spain, or the United States South Vietnam, Iraq or Afghanistan. .

The point may seem counterintuitive, and requires elaboration. Colonization, conquest or foreign occupation loses money for the national treasuries of the colonizer, conqueror, or occupier, although particular individuals or companies may be enriched by state-created monopolies or crony capitalism. The military costs of occupation and control of hostile populations dwarf any offsetting expropriation of property. Thus, post-World War II decolonization in Africa and Asia lifted economic albatrosses from Britain, France, and the Netherlands, among other nations. The fall of the Berlin Wall and the disintegration of the Soviet Union were precipitated substantially by the prohibitive costs of subsidizing and militarily occupying and controlling its Eastern and Central European satellites. The USSR was required to suppress a 1953 Uprising in East Germany, the 1956 Hungarian revolt, Prague Spring in 1968, the 1970-71 Uprising in Poland, and the Polish Solidarity Movement in 1981, among other manifestations of chronic foreign restiveness or resentment.

The costs of ruling over a hostile population are staggering. Russia, for instance, spent $30 billion from 2000-2010 to prop up its rule in the Muslim North Caucasus, including Chechnya Another $80 billion will have been forthcoming by 2025 for a population of only 9 million.

The Eastern and Central Europe and North Caucasus examples demonstrate that Soviet aggression against Western Europe after World War II would have weakened it and probably failed. In 1949, Western Europe was far stronger militarily than was the mujahideen that thwarted Soviet aggression in Afghanistan in 1979 or the North Vietnamese who defeated the United States in Vietnam. At that time, Europe had already united militarily under the BTO to defend itself. If the Soviet Red Army secured temporary victories, the military resources expended in the endeavors would nevertheless have lessened its ability to attack the United States in the same way that Operation Barbarossa in World War II lessened Hitler’s threat to Great Britain by squandering Third Reich military resources in fighting the Soviet Union.

Notwithstanding these truths, our overwhelming military victories in World War II fueled a psychology of Empire that found expression in NATO membership. The chief earmark of that psychology is world domination for its own sake—even when it promises self-ruination. NATO enabled the United States to dominate Western Europe. We were NATO’s torso, while the Europeans were NATO limbs. The Supreme Allied Commander in Europe has always been an American. At present, the United States pays 75 percent of NATO’s budget, and deploys 65,000 to 70,000 troops in Europe.

But domination for the sake of domination is treasonous to the Declaration of Independence and Constitution. The United States was an anti-imperialist creation. The exclusive purpose of government, according to the Declaration, is to secure unalienable rights to life, liberty, and the pursuit of happiness, not to race abroad in search of monsters to destroy. The Constitution repudiated the global projection of force or wars not in self-defense—no matter how benignly motivated—because the results would subordinate liberty and transparency to coercion and secrecy by concentrating limitless power in the executive. The Roman Republic had been destroyed by endowing dictators with limitless power to fight wars.

The Constitution’s war powers were entrusted to Congress, not to the President, to prevent the emergence of a warfare state underwritten by a military-industrial complex. James Madison explained in a letter to Thomas Jefferson:

“The constitution supposes, what the History of all Govts demonstrates, that the Ex. is the branch of power most interested in war, & most prone to it. It has accordingly with studied care, vested the question of war in the Legisl.”

Abraham Lincoln echoed:

“The provision of the Constitution giving the war making power to Congress was dictated, as I understand it, by the following reasons: kings had always been involving and impoverishing their people in wars, pretending generally, if not always, that the good of the people was the object. This our convention understood to be the most oppressive of all kingly oppressions, and they resolved to so frame the Constitution that no one man should hold the power of bringing this oppression upon us.”

Then Secretary of State John Quincy Adams made the case against wars not in self-defense no

matter how glorious the immediate objective in a July 4, 1821 Address to Congress:

“[The United States] well knows that by once enlisting under other banners than her own, were they even the banners of foreign independence, she would involve herself beyond the power of extrication, in all the wars of interest and intrigue, of individual avarice, envy, and ambition, which assume the colors and usurp the standard of freedom.
The fundamental maxims of her policy would insensibly change from liberty to force....
She might become the dictatress of the world. She would be no longer the ruler of her own spirit....”

NATO marked an unprecedented break in American history. Not only was it the first peacetime alliance ever, but it was the first time promoting and preserving peace everywhere in the world became a United States objective. NATO flouted President George Washington’s Farewell Address warning against entangling alliances or dividing the world between angles and devils. The treaty tied our fate to the vicissitudes of West European politics and played favorites among nations. But the Farewell Address admonished:

“[N]othing is more essential than that permanent, inveterate antipathies against particular nations, and passionate attachments for others, should be excluded; and, that in place of them, just and amicable feelings towards all should be cultivated. The nation which indulges towards another a habitual hatred or a habitual fondness is in some degree a slave. It is a slave to its animosity or to its affection, either of which is sufficient to lead it astray from its duty and interest.”

President Washington also warned that any military engagements or alliances with

Europe would impair our safety and other national interests:

“Europe has a set of primary interests which to us have none; or a very remote relation. Hence she must be engaged in frequent controversies, the causes of which are essentially foreign to our concerns. Hence, therefore, it must be unwise in us to implicate ourselves by artificial ties in the ordinary vicissitudes of her politics, or the ordinary combinations and collisions of her friendships or enmities.”

Adhering to Washington, Madison, and John Quincy Adams, the United States prospered and spread across the continent for 70 years. We uniformly refrained from foreign entanglements. Among other things, we remained aloof from the Central and South American rebellions against Spain and Portugal, the Greek War of independence against the Ottoman Empire, and Hungary’s 1848 revolutionary ambitions against Russia. As regards the latter, Senator Henry Clay explained:

“Far better is it for ourselves, for Hungary, and for the cause of liberty, that, adhering to our wise, pacific system, and avoiding the distant wars of Europe, we should keep our lamp burning brightly on this western shore as a light to all nations, than to hazard its utter extinction amid the ruins of fallen or falling republics in Europe.”

The cornerstone of national security is the willingness of citizens to fight and die for their country in self-defense. We enjoy that patriotism in abundance. Moreover, we confront no existential or other threats that could arguably justify NATO or any other defense treaty. What Abraham Lincoln said in 1838 before the Young Men’s Lyceum of Springfield, Illinois is equally true today:

“At what point shall we expect the approach of danger? By what means shall we fortify against it?—Shall we expect some transatlantic military giant to step the Ocean, and crush us at a blow? Never!—All the armies of Europe, Asia and Africa combined; with a Bonaparte for a commander, could not by force, take a drink from the Ohio, or make a track on the Blue Ridge, in a trial of a thousand years.
At what point then is the approach of danger to be expected? I answer, if it ever reach us, it must spring up amongst us. It cannot come from abroad. If destruction be our lot, we must ourselves be its author and finisher. As a nation of freemen, we must live through all time, or die by suicide.”

NATO is more ill-conceived at present, having expanded to 28 members, than it was in 1949. Among other things, we are committed to defending the Baltic States, Hungary, the Czech Republic, the Slovak Republic, Poland, Romania, and Bulgaria from Russian aggression. The previous occupation or domination of these nations by the Soviet Union during the Cold War weakened it financially and militarily. Why should we seek to prevent Russia from repeating that blunder? We are also absurdly committed to defending Slovenia, Albania, Greece, and Croatia—none of which have relevance to our self-defense.

NATO advocates argue that the spread of democracy makes the United States safer; that we know how to spread democracy; and, that tyranny anywhere is a threat to our security. They substantially echo President George W. Bush’s counterfactual Second Inaugural gospel:

“Across the generations we have proclaimed the imperative of self-government, because no one is fit to be a master, and no one deserves to be a slave. Advancing these ideals is the mission that created our Nation. It is the honorable achievement of our fathers. Now it is the urgent requirement of our nation’s security, and the calling of our time.
So it is the policy of the United States to seek and support the growth of democratic movements and institutions in every nation and culture, with the ultimate goal of ending tyranny in our world.”

The NATO-Bush doctrine is unconvincing. The United States was born and has flourished amidst tyrannies. They include the French Empire, the Romanoff Empire, the Ottoman Empire, the Chinese Empire, and the Austrian-Hungarian Empire. Today, tyranny in Belarus or Zimbabwe, among other nations, is no danger to the United States. Our peaceful co-existence with tyrannies has been the rule, not the exception.

Additionally, we can no more create democracies from cultures and institutions with no democratic DNA hostile than we can build a perpetual motion machine. We have failed spectacularly attempting the impossible in South Vietnam, Afghanistan, Iraq, Libya, Somalia, and Yemen despite a staggering investment of resources. South Sudan is conclusive proof of our impotence to give birth to democratic dispensations. We midwifed its 2011 independence from Sudan, but It quickly succumbed to a grisly ethnic civil war between President Salva Kiir and the Dinka against Rick Machar and the Nuer featuring tens of thousands killed and millions displaced. South Sudan was a failed state on arrival, and remains so today. Our efforts to collaborate with its leaders and people to steer a democratic course were predictably futile.

The evidence is mixed as to whether democracies are inherently less threatening to the United States than are authoritarian or tyrannical nations. Hamas was popularly elected in the Gaza Strip, but is listed as an international terrorist organization by the United States. Egypt’s former President Mohammad Morsi was a greater danger to United States interests than is his less democratically elected successor Abdel Fattah el-Sisi. The United States has refrained from clamor for free elections in Saudi Arabia for fear of the results, i.e., victory for Wahhabism. Tyranny by the majority is tyranny nonetheless. In any event, the evidence is far too inconclusive to assert that wars against non-democratic nations are, ipso facto, justifiable wars of self-defense.

In leaving NATO, the United States would dramatically lessen tensions or conflicts with Russia and strengthen our security against external aggression. Among other things, the stage would be set for a new treaty to reduce the nuclear arsenals of the two countries. Russia would probably claim a sphere of influence over its neighbors, but that would be unalarming. The United States has acted in the same way for more than two centuries, including the Monroe Doctrine, the Mexican-American War, the Spanish-American War, the Panama Canal, and military ventures in Cuba, Haiti, the Dominican Republic, Mexico, and Nicaragua. To maintain that all nations are equal, but that the United States is more equal than others is to encourage war.

To make the nation more secure in its safety, wealth, and liberty, NATO should be made a museum piece along with other artifacts of the American Empire.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Joi Apr 13, 2017 10:02 am

Inteleg ca oficiosul macacian si-a tras colaborator nou - Ovidiu M. Curea, probabil fratele lui Mirel Curea, singurul pe invers in lunga perioada de slujire a sistemului anti-corupt da' mai corupt decat cel corupt*.
Bun omu', scrie mult si ocupa coloana paginii cu articolu', dar pentru mine este mult prea plictisitor, mai ales ca, la cateva ore dupa atacul supriza, accesasem pe goagal dictionarul urban pentru a vedea semnificatia lui 59, intrigat ca a fost ""ratat" obsedantul numar 60. laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

* am citit zilele trecute pe feisbuc o zicere pe care mi-as fi insusit-o la semnatura, daca forumul ar mai fi fost populat ca odinioara: Romania anti-corupta e mai corupta decat Romania corupta. Laughing

ENKI Mier Apr 26, 2017 7:35 am

Operațiunea „Peter Pan”: Sistemul și Marea Moschee din Paris îl vor pe Macron președinte

„Le Pen este mai puțin combătută și mai mult folosită ca sperietoare pentru ca nimic să nu se schimbe.” Această frază a lui Michel Onfray, filosof anarhist de stânga, este cea mai pătrunzătoare descriere a situației din Franța și din toată Europa.

Ziarele și emisiunile occidentale își folosesc toate resursele de propagandă pentru a convinge că primul tur al alegerilor din Hexagon a fost un vot masiv împotriva Sistemului, dovedit chipurile de scoaterea din cursă a candidaților partidelor tradiționale. Că Macron și Le Pen deopotrivă ar fi produsul exasperării populare față de elitele conducătoare. Dar că, spre deosebire de Le Pen, emanația celor mai întunecate și primitive tendințe populiste, Macron reprezintă calea luminoasă și legitimă a lepădării de un „Establishment” cândva meritoriu, dar care, n’est-ce pas?, și-a consumat rolul de necesitate istorică. Printr-un hocus-pocus mediatic, Emmanuel Macron este prezentat ca un virgin politic, un Peter Pan - „băiatul care refuză să crească” (povestea de amor cu profesoara servește perfect scenariului) și care, parașutat pe malurile Senei, poate salva Franța. Manevra este de o ridicolă grosolănie și de aceea este uluitoare priza pe care o are la opinia publică: nu doar că Macron nu este virgin politic, dar, în calitate de fost consilier prezidențial și apoi de ministru al Economiei, este unul dintre principalii artizani ai dezastrului economic care i-a anulat lui François Hollande orice șanse la un nou mandat.

Dacă Hollande a ajuns la cote de popularitate de 12%, asta i se „datorează” în primul rând lui Macron. Mai mult, Macron și fantomatica sa mișcare „En Marche!” este sută la sută creația lui Hollande, fabricată în retortele „Cabinetului Negru” de la Elysée, după o rețetă brevetată și la București, cu Nicușor Dan, Dacian Cioloș și Uniunea Salvați România. Voit fără nici o identitate politică asumată („Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta”), Emmanuel Macron este ectoplasma, dublul lui François Hollande, care, pentru a-i netezi emanației sale calea, a sacrificat cu sânge rece Partidul Socialist care l-a sprijinit în acești ani.

Exponent al Stângii – Caviar, al intereselor marilor corporații, al băncilor (el însuși fost bancher la Rotschild) și al miliardarilor de stânga (în actuala etapă a globalizării, acesta nu mai este un oximoron), Macron este reprezentantul cel mai autentic al Sistemului, caraghios deghizat în combatant al acestuia.

Marii Păpușari au simțit curentul de nemulțumire, de frondă populară împotriva elitelor conducătoare, care se întinde cu repeziciune și, în loc să îl combată, au ales să-l confiște și să-l canalizeze, folosindu- l în interes propriu. Așa cum bunăoară Iliescu și FSN au confiscat Revoluția printr-o Lovitură de Stat, salvând Nomenclatura și Securitatea. În această formidabilă manipulare, un rol la fel de important ca acela al Salvatorului îl joacă Dușmanul. Așa au fost inventați în decembrie 1989 Teroriștii, pentru ca lui Iliescu să i se uite trecutul comunist.

Nu altfel stau lucrurile acum în Franța și mai peste tot în Occident, semn că sforile sunt trase de aceleași mâini, după același scenariu. Michel Onfray a observat excelent: Le Pen (ca și alți lideri naționaliști) este folosită pe post de sperietoare „pentru ca nimic să nu se schimbe”. Marine Le Pen este diabolizată pentru ca Macron să fie albit.

Lui Le Pen (care este departe de a fi un înger) i se pun de-a valma etichete, încât să nu mai prididească cu justificările: de pildă că este extremistă, fascistă, islamofobă și antisemită, pentru ca francezii să uite că peste 200 de evrei au fost uciși în mandatul lui Hollande, pe fondul oploșirii islamismului. Sau că mâna dreaptă a lui Macron, Richard Ferrand, foarte probabil viitor ministru, a sprijinit finanțarea din bani publici a Asociației de Solidaritate Franța – Palestina (AFPS), care, în 2010, potrivit raportului ONU redactat de Sir Geoffrey Palmer, a participat la flota ce a încercat să spargă blocada din Gaza, pentru ca Hamas să primească din partea Iranului, drept „ajutoare umanitare”, rachete pe care să le lanseze asupra orașelor israeliene.

Sau că Macron însuși, aflat în vizită electorală în Algeria, a condamnat colonizarea ca pe „un act de barbarie” și ca pe „o crimă împotriva umanității”, expresii pe care gherilele Frontului Național de Eliberare algerian (FLN) le foloseau în anii 1950-60, când au ucis zeci de mii de civili.

Duminică seara, mai multe sute de „antifasciști”, îmbrăcați în negru, cu cagule pe fețe, care protestau față de rezultatele primului tur al alegerilor, au atacat cu pietre și sticle forțele de ordine, scandând: „Cine este mândru că este fișat S (adică suspect de terorism – n.m.) să bată din palme!”

Ei semănau perfect cu manifestanții anti- Trump, finanțați de Soros, care au incendiat străzile Americii în primele săptămâni ale noii administrații.

Islamismul este una din armele favorite ale Sistemului, pentru a se salva și a impune cu anasâna legile globalizării, într-un Occident tot mai recalcitrant și mai răzvrătit.

Mai este nevoie să spunem că Marea Moschee din Paris a făcut apel ca toți musulmanii din Franța „să voteze masiv” pentru Macron?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

In mod normal, articolul facea partea din sectiunea premium a EVZ, neputand fi citit decat cu abonament, aici:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

NOTA. Asa cum schimbarea lui www cu m e primul pas pentru descarcarea unui filmulet de pe feisbuc, m-am gandit sa inlocuiesc premium-ul din link cu m (varianta pentru mobil), iar rezultatul nu s-a lasat asteptat. laugh

ENKI Dum Aug 13, 2017 9:29 pm

Inteleg ca s-au ciconit niste rasisti albi cu niste tefelisti sorosisti prin USA, ingrijorandu-l rau de tot pe Trump. N-am avut timp sa studiez prea atent chestiunea, dar mi se pare cel putin simpatic ca capul rasistilor albinosi - Matthew Heimbach ii are drept modele pe Zelea Codreanu si Justin Parvu. laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Matthew Heimbach a scris:I think that Codreanu and his legions were actively supported by the [Romanian] Church at the time. If I’m standing on the same level with Fr Justin Parvu, who supported the Legions, then I stand behind Codreanu and I stand behind his statements. Fr Justin Parvu, on his way to sainthood, was a member of the Legion.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

EDIT. Mda, informatiile par sa vina cate noi pe fliera ruseasca, aparand mai intai pe obscurul site Pandurul (?!) si fiind imediat preluate de Flux 24. Cool

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Interesant, pe site-ul Pandurul, la finalul articolului imi apare o reclama facuta de un site rusesc la niscai picaturi pentru... erectie flasca. laugh

ENKI Mar Sept 05, 2017 5:48 pm

Pe Saddam l-au matrasit ca avea arme de "distrugere in masa", le cauta si azi, Afghanistanul a fost atacat pentru 11 septembrie, atacatorii erau toti sauditi si pe bin Laden l-au gasit in Pakistan, dupa a urmat o frumoasa Primavara Araba, care a lasat in urma numai factiuni teroriste si un dezastru umanitar

acum, cand piticul atomic a devenit termonuclear, ceea ce e extrem de grav, pentru ca poate realmente sa produca o catastrofa, e liniste si pace, si sta linistit omul,

in Coreea de Nord nu e petrol

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Sept 19, 2017 5:39 pm

Mda, pare ca ne indreptam spre cataclism. Cool

Donald Trump a scris:SUA au răbdare, dar dacă suntem forțați nu avem alte soluție decât să distrugem Coreea de Nord, suntem gata, vrem și putem dar să sperăm că nu va fi cazul.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Dec 16, 2017 9:14 am

Nu exista un thread Medicamente la politica externa, asa ca postez aici stirea despre revocarea exilului lui Ovidiu. laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Sam Dec 16, 2017 9:28 am

ENKI a scris:Nu exista un thread Medicamente la politica externa, asa ca postez aici stirea despre revocarea exilului lui Ovidiu.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Dec 23, 2017 1:02 pm

Cica in CAP-ul asta s-ar fi masat creierele revolutionare globale ale lui Soros, functionand ca o adevarata Casa Alba paralela. suspect

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Dec 30, 2017 4:13 pm

Aştept cu nerăbdare momentul în care se vor face presiuni internaţionale asupra Rusiei pentru predarea cadavrului lui Lenin în vederea afişării sale într-un loc mai reprezentativ: Washington, Londra, Berlin, Paris sau Geneva. La urma urmei, opera lui Ulianov e lumea actuală, astfel încât menţinerea sa în continuare la Moscova e o atingere atât de mare încât nu poate fi trecută cu vederea!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Feb 13, 2018 8:58 am

Ca tot se apropie 16 februarie, mareata zi a unui faraon nord-coreean, iata un articol linistitor. laugh

Nu ştiu exact care-i blatul, dar Rusia a lăsat-o mai moale în Siria. Israelul îşi face de cap, distruge poziţiile armatei siriene, iar ruşii parcă n-ar exista acolo.

N-ar fi primul blat pe care-l fac ruşii. Mai ţineţi minte împrumutul nerambursabil de 17 mld. $ pe care Elţin la contractat de la FMI? Probabil că nu. Ca să-l identificaţi mai bine, vă voi spune că a fost acordat doar cu o zi înainte de atacarea Iugoslaviei(în fapt, a Serbiei) de către SUA. Aţi înţeles dichisul?

La ora actuală se desfăşoară o nouă şaradă în Orient. SUA şi-a trimis servanţii(Israel & Arabia Saudită) la atac îmăpotriva Iranului. Atacurile Israelului din ultima perioadă - absolut ilegitime, să ne înţelegem - vizează de fapt poziţii iraniene care se bazau pe umbrela oferită de către ruşi. Se pare că „umbrelele” S300 şi S400 nu vor să funcţioneze împotriva Israelului, altfel nu-mi pot explica modul în care tehnică de luptă învechită, pe care-o poţi lua în cătare manual nu este lovită de către sistemele antiaeriene de ultimă generaţie.

Iranul pare că a înţeles deplin în ce ape se joacă. În ultimele ore şi-a regrupat forţele sub protecţia sistemelor antiaeriene proprii. Mai mult, au înţeles că „pişcăturile” din Siria şi Liban sunt doar începutul, continuarea fiind cel mai probabil împingerea pionului saudit în război, cu suport israelian în spate. Sforarul şef în toată această operaţiune perversă este, desigur, SUA. Lucru pe care Iranul l-a înţeles. De-aceea Qasem Soleimani a transmis un mesaj cât se poate de clar: „Avem tehnica militară pentru a distruge toate bazele americane din zonă”. Oare o au sau e o declaraţie clasică de intimidare?

Nu vă chinuiţi să căutaţi prea mult răspunsul. În cursul unei parade militare desfăşurate la Teheran, Iranienii au ieşit cu două rachete intercontinentale despre care nu se ştia mai nimic, care au o rază de acţiune de aproximativ 2000 km(da, aţi citit bine!), capabile să transporte focoase nucleare şi putând fi lansate de pe dispozitive mobile. Practic mergi frumos cu camionul şi, la apăsarea butonului, racheta porneşte către ţintă.

Mai e o mică socoteală care pare a fi fost uitată: Coreea de Nord şi Iranul au un tratat de schimb de tehnologie militară. Când Trump a zis-o p-aia cu „butonul lui care e mai mare”, a zis-o făcând oarecum în izmene deoarece nu şi-a putut explica avansul atât de rapid al Coreei de Nord în ceea ce priveşte rachetele intercontinentale. Pesemne guşterii de la CIA, ocupaţi să fabrice probe cu ruşii, au scăpat din mână acest aspect minor. Şi iată-l pe Trump în faţa celei de-a doua provocări a sa: ce se va face acum, când iranienii i-au arătat racheta „aia lungă”? Vă mai scoate capul belicos la lumină sau va ieşi din nou cu explicaţii penibile de genul „Coreea de Nord a început să devină cooperantă”?

În altă ordine de idei, ţin să vă atrag atenţia că şi pe teritoriul măreţei şi războinicei noastre ţărişoare avem baze americane. Baze care pot fi luate direct în ţintă de către iranieini, mai ales în condiţiile în care multă tehnică militară va tranzita pe la Kogălniceanu. Dar, staţi liniştiţi! Vă va apăra scutul! Nu-i aşa că vă simţiţi mai bine? Numai deşert radioactiv nu mai fuseserăm!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mier Feb 21, 2018 9:59 am

Ca doar nu-si facuse cineva iluzii ca Bogdan Aurescu castigase la Haga in favoarea miorilor. laugh

Stan Constantin
ieri la 20:01

Ucrainenii vor să-și vândă rețelele de transport gaze unor ”investitori americani”. Este fix chibritul aprins în depozitul de praf de pușcă! Crede cineva că rușii vor permite statului care îi este adversar, și încă unul înverșunat, să-i controleze exporturile de gaze naturale, una dintre sursele principale de venituri?

Riposta rusă era evidentă. Construiesc în draci trasee alternative. Și vor lăsa ”investitorilor americani” niște conducte goale! Care vor rugini în portofoliul lor! Asta, dacă nu cumva le vor umple, într-un fel sau altul, cu gaz românesc, din Marea Neagră. Acum devine mai clar scopul conductei BRUA. Din Ungaria, cuplată direct la ruta ”Drujba”, se vor umple conductele ucrainenilor, că doar n-au să-i lase americanii pe sclavii ăia să moară de frig.

Ce entuziasm tâmp cuprinsese România, când cu sentința de la Haga! Ei bine, gazul ăla nu era pentru cine se pregătea, este pentru cine vor americanii să fie! Nație de imbecili!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Mar 03, 2018 3:42 pm

Patrick André de Hillerin
1 oră ·

Aia de sus e de la anunțarea noilor arme rusești. Aia de jos, pentru cine nu știe, este din 1984, spotul tv al Apple inspirat din cartea lui Orwell.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Lun Mar 05, 2018 9:13 am

Pe holurile coclite ale administraţiei americane, orice învârtitor de mătură poate deveni un posibil făcător de istorie. Poate v-aţi gândi că lucrurile aşa sunt de când lumea. Cum la curtea Franţei, cel care-l spăla pe rege pe mâini era de o importanţă colosală, având - prin ceea ce-i putea strecura regelui - drept de viaţă şi de moarte asupra unora, la fel probabil că ar fi normal să se întâmple şi în America de azi.

Putem totuşi să ne gândim că nobilimea de curte din Franţa avea o lungă descendeţă(anterioară anului 1400), că, după naştere, cel care urma să stea la curtea Franţei avea parte de o lungă pregătire şi că, până la urmă, totul se desfăşura în cadrul unui foarte interesant raport de forţe menţinut în echilibru de către rege. Astfel parcă avem o cu totul altă imagine. Spun asta pentru a nu se face, din eroare, vreo comparaţie cu ceea ce se întâmplă în SUA. Acolo, orice ghiolban terminând o universitate zisă de prestigiu(în realitate o fabrică de memorizare a unor rezumate ultracondensate şi prost făcute) se poate trezi încadrat în infernala maşinărie guvernamentală şi poate deveni, printr-un cumul de factori, cauza unor dezastre la scară planetară.

Să luăm un exemplu ale cărui efecte le simţim azi. Totul a pornit de la o analiză prost făcută, conform căreia, climatul mondial de înţelegere şi cooperare slăbeşte adeziunea cetăţenilor americani faţă de stat, aceasta putând cauza, în final, ruperea SUA. Şi-atunci, pentru menţinerea marii naţiuni s-a inventat un duşman: terorismul. Care duşman servea cel puţin două scopuri: pe de-o parte întărea teoretica adeziune a cetăţeanului american, iar pe de altă parte avea ca efect creşterea puterii serviciilor secrete americane tocmai pentru a putea „combate” asemenea fenomene. Cunoaşteţi amplitudinea terorismului, aţi trăit această demenţă a istoriei recente. Spectacolele groteşti puse în scenă de serviciile secrete au fost mega show-uri desfăşurate fastuos şi transmise live pe toate canalele posibile. Terorismul a intrat în viaţa noastră de zi cu zi pe uşa din faţă. După ce s-a dezmeticit lumea au trebuit căutaţi duşmanii, cu alte cuvinte cauzele care-au făcut posibile asemenea nebunii de neimaginat. Şi-au fost găsiţi la fundul pământului, într-un Afganistan în care tot nişte acoliţi de-ai CIA făceau regulile prin instituirea unui regim extremist de teroare. S-au făcut acuzaţii, s-au început războaie, iar show-ul mediatic a fost alimentat cu informaţii. Non stop informaţii reale pornite de la presupoziţii false. Spectacolul însă nu putea ţine la infinit. Publicul-consumator de ştiri s-a plictisit şi întreg spectacolul tindea să cadă în derizoriu. Asta spre dezamăgirea scenariştilor care, după două războaie(Irak şi Afganistan) plănuiau atragerea altor acoliţi şi sporirea climatului de teamă.

Problemele au apărut în momentul în care naţiuni partenere au început să se cam îndoiască de oportunitatea punerii în scenă a respectivului spectacol. Costurile erau mari, iar profiturile inexistente. Cea mai vehementă contestatară a acestei aberaţii a fost Rusia, confruntată cu un cost mult mai mare decât şi-ar fi putut permite. Având pe de o parte opoziţia ţărilor partenere şi, de cealaltă parte, plictisul propriilor cetăţeni, băieţii din spate s-au gândit la un alt scenariu, anume acela al reinventării unui fost duşman, adânc întipărit în mentalul colectiv: Rusia. Însă cum poţi provoca un prieten cu care stai la masă şi care, în plus, e insignifiant din punct de vedere militar faţă de tine? S-a început cu provocări mai mici sau mai mari. Deplasări de trupe spre graniţele Rusiei, ameninţarea cu atragerea unor foste republici sovietice în blocul Nord-Atlantic şi provocări pe faţă.

Un exemplu de manual a fost criza georgiană. Un telegidat al CIA - Mihail Saakashvili - este propulsat preşedinte al Georgiei, beneficiind din belşug de fonduri şi know-how americane. Urmând o agendă agresivă la adresa Rusiei, Saakashvili lansează complet aberant o acţiune militară în Osetia de Sud. Vladimir Putin înţelege din aceasta că Rusia e atacată de către partenerii occidentali şi ordonă un atac la scară asupra Georgiei. Raportul de forţe este disproporţionat, însă teama lui Putin a fost aceea că SUA - prin proxy-ul ONU - va acuza Rusia şi o va ataca. Pentru a preveni această situaţie a activat „protocolul nuclear” deoarece intuia un atac iminent la adresa Rusiei. Cei de la CIA au grijă să informeze atât proprii oficiali cât şi pe cei ai ţărilor aliate asupra activării „protocolului”. Absolut toţi au simţit o transpiraţie rece, un fel de remember al fostului conflict dintre comunism şi occident. Media occidentală a început să înfiereze „diavolul roşu”, în timp ce Putin era confruntat cu o realitate cruntă: armata sa era aproape în degringoladă, tehnologia învechită, iar graniţele „maicii Rusii” erau mai ameninţate decât oricând în istorie.

Conflictul georgian i-a declanşat lui Putin exact ceea ce tartorii americani din spatele scenei doriseră: investiţii în dotarea armatei, astfel încât Rusia să redevină - cel puţin în ochii publicului - un duşman la fel de redutabil ca în trecut. Culmea, după criza georgiană, Rusia a continuat să rămână membră cu puteri depline în comitetele şi comiţiile globale, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta, în timp ce media occidentală punea pedala pe propagandă, reşapând întreaga retorică antisovietică. Putin şi-a canalizat investiţiile în direcţia reorganizării şi retehnologizării armatei. Pe partea cealaltă, George Friedman calculează momentul zero de la care armata rusă ar fi prea puternică pentru a mai fi învinsă, cu alte cuvinte momentul în care ar trebui intervenit direct în Rusia pentru a nu se obţine o dezvoltare militară prea puternică. În urma studierii dinamicii înzestrării armatei ruse şi a alocărilor din PIB, Friedman ajunge la concluzia că „momentul zero” e anul 2014.

Iată şi misterul pentru care fix în 2014 izbucneşte Revoluţia Colorată din Ucraina. Este o provocare directă, menită a obţine răspusul militar al Rusiei şi atragerea acesteia într-un conflict proxy în care să fie aruncaţi în bătălie pionii Ucraina, Polonia şi România, puternic alimentaţi cu arme de către SUA. Scopul era cât se poate de simplu: secarea de resurse a armatei ruseşti. Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Rusia refuză să-şi asume atacul asupra Ucrainei, utilizând, de asemenea, forţe proxy. Nu putem şti la acest moment dacă operaţiunile Rusiei au fost pur întâmplătoare sau dacă serviciile ruseşti de informaţii au reuşit să pună mâna pe planul american şi să-şi pregătească din timp contraatacul. Cert este că, în loc să atace direct - aşa cum o făcuse în Georgia - Rusia a părut mai degrabă pasivă, atacând mai degrabă prin intermediul declaraţiilor şi al mijloacelor legale. A fost însă doar o temporizare tactică. Peste noapte au apărut „soldaţi ai nimănui”, „armate de fantome” luptând împotriva noului regim de la Kiev. Rusia e acuzată pe faţă, însă nu se găsesc dovezi palpabile ale amestecului său. Toată lumea ştie că sunt ei, dar nu există nici măcar o dovadă! Între timp situaţia se înrăutăţeşte. Crimeea îşi declară independenţa şi votează masiv pentru alipirea la Rusia, situaţie care respectă adevărul şi realitatea istorică. Estul Ucrainei este în flăcări, devenind un `no man's land`.

Rusia este acuzată de agresiune şi se trece la pasul doi al operaţiunii de anihilare: blocada economică. Se speră că astfel planul de înarmare pus la punct de către Putin va sucomba din lipsă de fonduri. Se obţine însă efectul contrar. Rusia contraatacă economic prin vânzarea masivă de bonduri americane. SUA începe presiunile pentru izolarea financiară a Rusiei. Iniţial se reuşeşte chiar blocarea operaţiunilor financiare ale cetăţenilor ruşi: fondurile sunt blocate aiuristic în băncile occidentale, cardurile ruseşti nu mai funcţionează, transferurile de fonduri prin SWIFT nu mai merg pe relaţia Rusia. Un haos economic ameninţă puternic fotoliul lui Putin. Rusia impune restricţii economice similare, însă obţine efecte contrare. Chiar dacă restricţiile lovesc în producătorii alimentari europeni, în Rusia începe o mini-criză alimentară care-i obligă pe responsabili să scoată rezervele strategice la bătaie şi să importe orice. Între altele chiar şi carne de aligator!

Ceea ce s-a obţinut însă a fost un rezultat contrar. Putin a conştientizat rolul păgubos al dependenţei de importuri şi a accelerat în dezvoltarea propriei infrastructuri economice. Încurajarea investiţiilor în agricultură şi în restul industriei alimentare n-au avut mult de aşteptat până să-şi arate roadele. Stabilizarea pieţei interne s-a făcut într-un singur an(!!!). Peste noapte Rusia a devenit cel mai mare producător de grâu al planetei, aruncând în derizoriu agricultura americană. În timp ce fermele americane devin nerentabile din cauza costurilor mari, ruşii investesc în creşterea producţiei inundând piaţa mondială cu cereale. Exporturile alimentare ale Rusiei au devenit aproape la fel de mari cu cele de hidrocarburi contribuind pe deplin la PIB. Şi nu e singurul domeniu în care Rusia contraatacă. Izolarea financiară şi restricţiile bancare au avut ca efect dezvoltarea propriului sistem de carduri şi a propriului sistem de plăţi, concurent direct al SWIFT.

Culmea e că absolut toate planurile de îngenunchere a Rusiei au avut în practică efectul contrar, confirmând parcă zicerea că „ceea ce nu te omoară te întăreşte”. Şi iată-ne acum, la peste douăzeci de ani de la ideea creaţă a unui prostovan de pe lângă Casa Albă care s-a gândit că e cazul să întărească adeziunea patriotică a gloatei americane. După imbecilele spectacole ale terorismului şi după re-segregarea lumii, America s-a trezit că vrea să fie „great again”. Mai poate oare? După ce Putin a transmis „săgeata hipersonică”, întreg complexul militaro-industrial american e în suferinţă. Obişnuită cu alocările bugetare generoase contra slide-uri frumos realizate, gigantica structură coruptă a statului american e pusă în faţa duşmanului pe care şi l-a creat singură. Practic America se confruntă acum nu cu Rusia, ci cu propria prostie, propria lipsă de preocupare care-a făcut-o să-şi inventeze un duşman. Este o luptă din care, cred eu, n-are cum să iasă întreagă. Şi asta mai ales prin prisma faptului că, adevăratul duşman pe care şi l-a crescut singură la piept încă nu a scos capul. Dar despre aceasta vom mai avea timp să discutăm.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Dum Mar 18, 2018 11:53 am

Presupun cu rusoii il vor realege astazi pe tov. Putin, ca altfel ii ia mama dracu'. Laughing

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Dum Mar 18, 2018 6:02 pm

ENKI a scris:Presupun cu rusoii il vor realege astazi pe tov. Putin, ca altfel ii ia mama dracu'.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sunt profund ingrijorata in privinta realegerii lui Putin. bounce

Pff, am aflat ieri ca Putin nici macar nu s-a agitat sa-si faca reclama electorala la fel ca Trump . Probabil ca nici nu-i mai pasa daca va fi reales sau nu ca presedinte albino

ENKI Lun Mar 19, 2018 10:55 am

baso a scris:Sunt profund ingrijorata in privinta realegerii lui Putin.
Pff, am aflat ieri ca Putin nici macar nu s-a agitat sa-si faca reclama electorala la fel ca Trump . Probabil ca nici nu-i mai pasa daca va fi reales sau nu ca presedinte

Macar rusoii au dovedit ca sunt mai normali la cap decat miorii, Nicusor Dan al lor obtinand doar 1,67%, desi era mult mai... prezentabila. laugh

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Joi Mar 29, 2018 8:55 am

Stan Constantin

Un scurt scenariu: agentul GRU, care a fost recrutat de britanici, prins de ruși, schimbat acum câțiva ani cu niște spioni britanici ”pescuiți” de FSB, era, în continuare, agent activ rus. Se practică acest mod de a face jocuri operative. Culmea, britanicii le-au inventat, și perfecționat, în WW II. Cu prețul sacrificării a zeci, poate sute de agenți proprii(e drept, nu britanici, ci străini, cetățeni ai țărilor ocupate de Germania nazistă), vezi cazul agenților care, prinși de Gestapo, emiteau codurile care se foloseau în momentul în care emiteau sub constrângere, și, cu toate astea, Londra fie trimeterea noi agenți(cu informații false pentru germani), fie dădea instrucțiuni care deconspirau și alți agenți ai SOE.

Omul de legătură cu Moscova este fata spionului. Agentă rusă, sau sub constrângere, iar nu contează. Britanicii se prind(poate înghițiseră o dumă, care nu le-a căzut deloc bine) și montează operațiunea ”atacul chimic ordonat de Moscova”. Cu un obiectiv secundar lichidarea trădătorului(tipul își trădase noii stăpâni), și cu acela principal de a destructura cât mai multe rețele de spionaj rusești, conduse de ofițeri de dirijare cu acoperire diplomatică. Acum se vede că a fost o acțiune coordonată cu câteva mari țări europene și, evident, cu Washingtonul.

La o analiză atentă operațiunea montată de britanici pare făcută în grabă, sunt multe scăpări, multe improvizații, multe lucruri care nu se leagă în povestea asta. Narațiunea Londrei nu a convins, și nici n-a generat valul de indignare scontat. Multe țări s-au alăturat ”valului de solidaritate” în silă, fără niciun chef. Pur și simplu n-au putut rezista presiunilor Londrei și Washingtonului. Știu că s-au făcut de râs, și asta nu dă bine la imagine. Ca să nu mai vorbim despre faptul că-și văd și ele distruse rețele de culegere de informații din Rusia, organizate la fel cum sunt organizate cele rusești din exterior, cu acoperire diplomatică pentru ofițerii de dirijare. În plus se tem pentru viața cetățenilor ruși recrutați de serviciile respective. Nu e simplu să recrutezi în Rusia, chiar dacă FSB nu e ce-a fost KGB. Nici ăștia de acum nu sunt niște tandri!

În plus, să nu uităm că rușii au o diaspora importantă, și, vorba cuiva, ”spionajul” poate fi privatizat. Adică nu mai este nevoie de ofițeri de informații de profesie, sub acoperire diplomatică. Acum pot fi onești cetățeni, care au emigrat, sau studiază, sau fac afaceri, sau se află în vizită la rude, sau, sau, sau. Dacă americanii pot urmări o sută de indivizi, potențial ofițeri de informații ruși, diaspora rusă din SUA are peste două milioane de membri. Atât!

Acum toți sunt la faza ”Ce făcurăm, mă, nene, mă?!” Adică ceea ce părea o soluție începe să producă tot mai multe probleme. Pentru toți. Cum scriam în urmă cu ceva vreme, creșterea neîncrederii este o imensă eroare a Occidentului. Putem începe un nou Război Rece, deși eu sunt ferm convins că acela vechi încă nu s-a terminat, că acum asistăm la o reanimare a lui. Ca și vechiul Război Rece, opțiunile sunt limitate: îl transformăm în război cald, sau începem destinderea, prin pomenitele măsuri de sporire a încrederii, care înseamnă dialog și respect reciproc în cazul intereselor fiecăruia dintre actorii implicați.

Deocamdată faza destinderii este departe. Confruntarea crește, în condițiile în care dialogul între cei implicați este din ce în ce mai greu de realizat. Suntem, cred eu, pe drumul care duce la o criză similară celei a ”rachetelor sovietice în amplasate în Cuba”. Ea poate fi legată fie de Ucraina, fie de Siria-Iran. Nu știu în ce măsură mai avem lideri politici capabili să gestioneze astfel de crize, și diplomații capabile să le ofere instrumente de negociere. Uitați-vă la serviciul diplomatic al SUA: condus fie de militari, fie de foști șefi ai CIA, populat cu militari și foști agenți ai CIA. Ce fel de diplomație se poate face cu tunul?

Inutil să vă puneți ceva întrebări despre România în acest context. Ea există doar ca sursă de carne de tun, în caz că noul-vechi Război Rece se transformă în război pe bune. Dumnezeu să ne aibă în paza lui! Tenerifeeeee!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Joi Mar 29, 2018 4:39 pm

Bogdan Duca
acum trei ore

Mă amuză formularea ”izolarea Rusiei”.
Eu nu pot vedea nicio izolare a Rusiei în evenimentele din ultima vreme ci o polarizare a lumii care duce, inevitabil, la o izolare a Occidentului (din care România face parte).
Toate sancțiunile impuse Rusiei, tot conflictul din Asia în care se urmărește, probabil, ”izolarea Chinei”, duc de fapt la consolidarea unei alianțe care poate însemna sfârșitul Occidentului.
Când China, Rusia, Iranul și Turcia colaborează de zor, când India și Brazilia privesc spre ei cu încredere și speranță la o alternativă la globalizarea neoliberală a Occidentului, când Rusia se afirmă ca putere militară superioară NATO (lucru recunoscut chiar de oficiali NATO), când China cumpără Africa, când Turcia se afirmă ca lider al lumii islamice luând, încet dar sigur, rolul coruptei și teocraticei Arabii Saudite- cam singurul aliat al Occidentului rămas în lumea islamică), când economia chineză deja o depășește pe cea americană, a vorbi despre ”izolare” de către Occident e o glumă propagandistică, de genul celor făcute de propaganda nazistă, care explica că după ce vor ocupa sovieticii jumătate din Germania, abia, va veni victoria finală pentru Hitler.
În fapt asistăm la o auto-izolare a Occidentului.
O Uniune Europeană în care fanteziile ideologice, de mână cu o prosperitate pe datorie, duc țări întregi spre prăpastie pe ritmuri de ”Oda bucuriei”, o SUA care oscilează între delirul ideologic al corectitudinii politice și naționalismulși imperialismul belicos neoconservator (neoconservatorii împachetându-l definitiv și irevocabil pe Trump), trăiesc o fantezie: aceea că de fapt ele ar mai fi lumea, că mai au forța de a izola pe cineva.
În fapt, această trufie imperialistă se bazează pe produse made in China, pe mâna de lucru ieftină a Africii, Asiei și Americii latine care vin buluc peste noi pentru că noi avem nevoie de ei, nu pentru că am fi neputincioși să ne apărăm granițele, pe gazele rusești și pe memoria altor secole.
De vreo 10 ani aflăm că deși Occidentul e în criză economică, China e un ”uriaș cu picioare de lut” iar prăbușirea sa economică e ”iminentă”. De vreo 6 ani aflăm că înfrângerea Rusiei prin sancțiuni economice va avea loc....mâine, sau, hai, poimâine. În fapt sancțiunile economice au reușit performanța să scoată Rusia din capcana unei economii bazate pe consum și să își relanseze propria economie internă. Turcia, după un puci încercat de americani (evidențele sunt destul de multe) a renunțat la iluzia UE, a părăsit de facto NATO și s-a alăturat Rusiei.
Primăverile arabe, făcute cu încurajarea unui Occident care poate că spera că astfel va prelua controlul asupra Orientului a dus la renașterea unui islamism foarte anti-occidental.
America latină e departe de a fi acel continent în care guvernele și juntele militare impuse de CIA mai apărau America de comunism și interesele corporațiilor americane de....naționalism.
SUA și Occidentul nu au mai câștigat niciun război din 1945 încoace. Și acela l-au câștigat în alianță cu URSS, să nu uităm.
Occidentul are o singură șansă: să fie glamour, strălucitor și....vandabil. Ca un mall. Dar mall-ul care își ”izolează” cumpărătorii, alungându-i, are toate șansele să dea faliment.

Deci cine pe cine izolează?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Apr 07, 2018 2:16 pm

Înțeleg că SUA se pregătesc pentru un război prelungit, pe trei fronturi, cu Rusia și cu China. Asta implică să-i aducă de partea lor și pe indieni, pentru că pe japonezi îi au, pe frontul Pacificului, respectiv Asia de sud-est.

În Europa lucrurile sunt simple: două fronturi, unul în zona țărilor baltice, Polonia, Ucraina, și unul pe zona Mării Negre. Aceasta din urmă va fi cea mai complicată Turcia, Iranul, Siria pot provoca cele mai grave probleme, pentru că SUA vor fi obligate să apere în primul rând Israelul. Lucru deloc simplu.

Pe flancul nord-vestic al Europei determinantă va fi poziția Belarusului, singurul obstacol în calea unei invazii NATO către Rusia. Acolo va fi punctul de maximă intensitate al confruntării. Sigur, Ucraina poate oferi și ea mari surprize. Printre cei care și-o vor lua grav vom fi noi și moldovenii. Grav-grav, nu așa!
În Asia lucrurile sunt, spre deosebire de Europa, mult mai nesigure pentru americani. Națiunile asiatice încep tot mai mult să privească spre China, ca o alternativă. Nimic nu garantează că Vietnamul, în ciuda lungului său conflict cu China, va bascula în tabăra americană. La fel de imprevizibilă poate fi și atitudinea Japoniei, care, chiar dacă acum face eforturi vizibile să se întoarcă la statutul de mare putere militară, dorind să intre chiar și în clubul puterilor nucleare, nu poate să nu țină cont de atitudinea societății. Susținerea japonezilor nu este garantată.

Rămâne și mai greu de știut cum vor reacționa cele două Corei, iar Pakistanul este un veritabil coșmar pentru americani. Americani prinși în cursa afgană, și unde pot fi blocați de talibani, cu ajutorul rușilor și pomeniților pakistanezi. India este și ea cu posteriorul în două luntrii. Are vrea să se poziționeze ca o mare putere în zonă, dar, spre deosebire de China, nu are cum. Nu are resursele chinezilor, mai ales intelectual, dar și ca pregătire a forței de muncă, nu are disciplina chinezilor, și marea ei slăbiciune sunt infrastructurile.

Dacă pentru SUA căile de transport sunt relativ sigure în relația cu Europa, și nu foarte lungi, cât privește zona Asia-Pacific lucrurile se schimbă. E drept, Alaska există ca o bază de pornire pentru susținerea forțelor din Japonia, dar dacă se pune în discuție susținerea Vietnamului și Indiei, spre pildă, și a Afganistanului, chiar au o problemă.

Iar dacă vorbim despre război de lungă durată, ce înseamnă asta? Câți ani? Dacă în WW II SUA nu au fost vizate direct de atacurile germanilor și japonezilor, acum și Rusia, și China, pot ataca de voie infrastructura industrială a Americii, și căile de aprovizionare. Mai mult, trecerea de la un război clasic la unul nuclear se poate face instantaneu, fără preaviz. Poate ști cineva când și de ce ar lua o astfel de decizie chinezii și rușii? Sau americanii?

Metoda scenariilor e bună. Jocurile de război, pe calculator, la fel. Doar că americanii au ajuns în acel punct în care nu mai pot discerne între virtual și real. Nu au dovedit că pot gestiona complexitatea. Și nu se mai bucură de forța aia de atracție, care-i făceau de admirat și în rândul adversarilor. Iar starea de spirit, și coeziunea societăților din țările aliate devin factori critici. Altminteri voioșia cu care se vorbește despre lucrurile astea sunt dătătoare de frisoane. Doar complexul militar-industrial are orgasme multiple...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Mai 15, 2018 1:01 pm

Continut sponsorizat