Re: reforma reformei... cronicizată ca revoluția socialistă

ENKI Dum Feb 26, 2017 5:07 pm

Eh, chiar imi doream sa vad cum arata un olimpic denuntator fruntas pe ramura, cu dosar de origine sanatoasa (mama postas, tata mecanic). laugh

Eleva din Galaţi premiată de Ministerul Justiţiei pentru un poem-manifest contra corupţiei: „Şi timpul e corupt, că doar trăim în România“

Nicoleta Gurău (17 ani) este elevă la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri din Galaţi şi a primit premiul de originalitate la concursul „Niciodată prea tânăr pentru a te implica“, organizat de Ministerul Justiţiei şi Ambasada SUA. Poemul cu care a câştigat este un amplu rechizitoriu la adresa corupţiei de la toate palierele instituţionale din România.

O cheamă Nicoleta Gurău, are 17 ani, este elevă la prestigiosul Colegiu Naţional Vasile Alexandri din Galaţi şi este pornită să schimbe lumea în care trăieşte. Mărturiseşte că nu are deocamdată forţa să răstoarne sistemul corupt, însă îndrăzneşte să spere că va veni o zi când oamenii ca ea vor izbuti să facă din România o ţară cu adevărat liberă şi democrată. Până atunci, se ţine de şcoală şi de poezie. Înzestrată cu o sensibilitate aparte, dublată, remarcabil, de un spirit manifest, Nicoleta nu transmite doar emoţii simple prin ceea ce scrie, ci îşi înfinge condeiul în teritorii complexe, care au atingere cu frustările cele mai cumplite ale naţiei. Stau dovadă că are talent numeroasele distincţii obţinute, cel mai recent fiind premiul primit de la Ministerul Justiţiei din România şi Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti. Nicoleta Gurău a izbutit să primească trofeul de originalitate în cadrul campaniei „Niciodată prea tânăr pentru a te implica”, cu un poem-manifest cu titlul „România se schimbă cu mine!”. Verbul tăios al tinerei care vrea o ţară „ca afară” Deşi este dură cu prezentul controversat al României, Nicoleta este mândră că este româncă şi crede că ţara este ca un diamant neşlefuit intrat pe mâna unor bijutieri corupţi: „ Ea e coruptă, dar continuă să fie frumoasă,/ Politica e la pământ, dar vrea să pară glorioasă”. „Corupţia vine, corupţia pleacă,/ Corupţia leagă, şi tot ea dezleagă./ Trăim într-o ţară coruptă de ani buni,/ Ne dorim să auzim adevărul, nu minciuni”, scrie tânăra, cu firească revoltă, apoi ne dezvăluie, pas cu pas, adevăruri ştiute, spuse sau nespuse, care arată puteziciunea sistemului în care trăim. Atinge şfichiitor, cu sintagmă acidă, corupţia măruntă, care face viaţa un calvar oamenilor obişnuiţi (poeta însăşi vine dintr-o familie normală, mama fiind poştaş, iar tatăl mecanic), loveşte apoi, cu sete, în corupţia şi incompetenţa din sistemul educaţional, acolo unde pilele şi proptelele ţin loc de pricepere. „De ce statul nu direcţionează bani pentru educaţie? / De ce şcoala nu are propria fundaţie? / De ce nu se oferă condiţii optime de învăţare? / De ce nu există un minim de bunuri pentru fiecare?”, scrie Nicoleta Gurău. Ne vorbeşte apoi despre corupţia din ministere, despre înstrăinarea tinerilor – alungaţi din propria ţară de lipsa de şanse – despre drama din Colectiv şi complicitatea autorităţilor, despre luptă, deznădejde şi speranţă. „Am vrut să evit, dar e inevitabil, / N-am putut, căci timpul e contabil. / Şi e corupt şi el, doar trăim în România, / Oh, de s-ar vedea doar armonia!”, trece tânăra prin toate emoţiile relaţiei cu prezentul ţării. A ales poezia ca etapă a devenirii Nicoleta Gurău a scris până acum caiete întregi de versuri. Scrie de mică, de la şcoală generală (pe care a absolvit-o la Galaţi, la „Iulia Hasdeu”). „Când eram mică îmi doream să ştiu care este talentul meu, mi-ar fi plăcut să cânt, dar nu aveam voce, aşa că am început să-mi imaginez că sunt cântăreaţă şi că îmi compun propriile cântece. Astfel, mi-am descoperit marea pasiune: poezia”, povesteşte adolescenta. Ne-a mai mărturisit că nu vrea să plece din România niciodată, nici măcar la studii, şi că i-ar plăcea să devină jurnalist, pentru a putea să-şi pună talentul în slujba binelui, însă, cu spirit critic şi lucid, a concluzionat că ştie că tinerilor nu li se oferă prea multe şanse în ţara în care s-au născut. „Am înţeles că în România nu poţi face chiar ceea ce îţi doreşti şi că, fără pile, este foarte greu să intri în orice sistem. Nu este suficient, pentru a putea face carieră, să termini studii universitare şi de masterat, să fii talentat, să depui tot efortul. E incorect ca un tânăr cu facultate şi masterat să ajungă să lucreze pe salariul minim pe economie la un supermarket, asa cum am văzut numeroase cazuri în Galaţi. Este uneori frustrant, dar te şi motivează să lupţi”, ne-a mai spus Nicoleta Gurău.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Articolul din Scanteia rebotezata Adevarul este din 30 decembrie 2016, ca un arc peste timp cu 30 Decembrie 1947 - Ziua Republicii, insa io am gasit pagina de feisbuc a proletarei digitale si am descoperit o creatie mult mai recenta, din 1 februarie 2017, prima zi a protestelor rezistente. veselie

Legea gratierii

Ni s-a promis dreptate!
Nu detinuti in libertate!
Am votat pentru schimhare!
Nu pentru o teapa mai mare!
Noaptea este un sfetnic bun, cand ai intentii rele,
Cum sa mai dormim linistiti cand stim ca vin zile grele?
Ne-ati furat la inserat,
Parerea noastra nu v-a interesat.
De ne-ati luat drept ,,prosti", este jicnitor,
Suntem ,,prosti, dar multi", vorba unui domnitor.
Si ma tem ca boierii sunteti mariile dumneavoastra,
Daca stiti despre ce vorbim in opera noastra.
Cum se poate sa se ignore glasul poporului atat de ferm?
Cum o putem numi democratie cu un astfel de guvern?
Daca un biet om care nu are o paine fura 10 de lei,
Primeste executare cu vreo 6 ani destul de grei,
Insa daca sunt in joc sume de neimaginat,
Se inchid ochii, caci e domnul deputat!
Scuzati-ma de sunt prea acida, ori neimportanta,
Nu stiu daca vocea unui simplu elev se va auzi vreodata!
Dar va spun ca eu am incredere-n tara mea,
Lucrurile nu vor ramane asa!
Vom lupta pentru dreptate, nu e o cauza pierduta,
Mai bine saraca, dar a noastra, decat a voastra si vanduta!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

M-as fi asteptat ca eleva silitoare si premiata sa aiba o poza de profil cu bentita macar, daca nu cu cravata in culorile steagurilor SUA-UE, dar ea, parsiva, si-a tras poza ispititoare, parca pentru atragerea tefelistilor de dreapta excesiva in baie. Poza este insotita si ea de o mica poezea, ca pentru oracolul de-a 8-a, subconstientul manand-o sa pomeneasca de curcubeu, steagul originalelor proteste #resist. veselie

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

I-as sopti curcubeului povesti desenate,
I le-as da si marii pe cele colorate,
Sa ajunga la el poezia ce-am scris,
Sa vina in vizita, macar intr-un vis.
Sa ii dedic pagini de metafore absurde,
Sa i le cant pana cand le aude,
Sa ii impletesc o cununa din asonante,
Sa zburam prin nuvela marilor sperante.
Atat pot sa daruiesc, ca un simplu chip,
Ii voi scrie numele in nisip,
Valurile il vor uda,
Si va sterge poezia mea

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Dum Feb 26, 2017 5:27 pm

ENKI a scris:

M-as fi asteptat ca eleva silitoare si premiata sa aiba o poza de profil cu bentita macar, daca nu cu cravata in culorile steagurilor SUA-UE, dar ea, parsiva, si-a tras poza ispititoare, parca pentru atragerea tefelistilor de dreapta excesiva in baie. Poza este insotita si ea de o mica poezea, ca pentru oracolul de-a 8-a, subconstientul manand-o sa pomeneasca de curcubeu, steagul originalelor proteste #resist.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

I-as sopti curcubeului povesti desenate,
I le-as da si marii pe cele colorate,
Sa ajunga la el poezia ce-am scris,
Sa vina in vizita, macar intr-un vis.
Sa ii dedic pagini de metafore absurde,
Sa i le cant pana cand le aude,
Sa ii impletesc o cununa din asonante,
Sa zburam prin nuvela marilor sperante.
Atat pot sa daruiesc, ca un simplu chip,
Ii voi scrie numele in nisip,
Valurile il vor uda,
Si va sterge poezia mea

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Eu ma asteptam sa apara in poza impreuna cu F.O.C.A laugh

ENKI Dum Feb 26, 2017 6:59 pm

Politrucii de maine, vajnici aplicatori ai nazisto-bolsevismului cu fata umana trebuie sa fie musai si olimpici la engleza. laugh

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Lun Feb 27, 2017 9:12 am

Cristian Niculescu pare el insusi lipsit de vlaga, relatand despre ultima coregrafie a tefelistilor. laugh

ODĂ EUROPEI ȘI UE DRAGNEA

Foaie-albastră, nu-i de șagă, Europa n-are vlagă! Vlaga i-a cam lipsit celei de-a 27-a zi consecutive de proteste, în care cca.4000 de tefeliști s-au străduit să facă un steag al UE. A ieșit ce-a ieșit, un drapel european de câteva ori mai pricăjit decât tricolorul de acum două săptămâni... Pancartele cu sloganuri s-au rărit și au dispărut cele vulgare, ceea ce e un semn de civilizație. A dispărut și mașina de veterinari din care se proiecta pe blocul cu MegaImage la parter. Indivizi răi, în uniforme, au gonit-o de acolo, cică n-avea drept de staționare. Nici copii nu mai sunt, deși îi caut cu privirea, abia am remarcat vreo doi. Pentru mine ăsta e un semn tacit că părinții și-au înțeles greșeala, deși n-o vor recunoaște niciodată.
Entuziasmul e pe cota de avarie. Oamenii fac coregrafia convenită dar le lipsește convingerea de acum 2-3-4 săptămâni. Protestatarii luminează foile care formează steagul UE, apoi cântă imnul național, cu voci nesigure sau obosite. Nici vuvuzelele nu mai sunt ce-au fost. Sunetul lor mai explodează când și când, din doi în doi. Impasul ideologic cam bântuie prin piață.
Nu-s multe de spus despre mitingul de aseară. Poate despre apariția euroscepticilor, plantați cu bannerele lor în fața Muzeului Antipa. Niște antipatici: ei vor Romexit și egalitate de tratament fiscal pentru firmele românești. Adică ANAF e mumă pentru multinaționale și ciumă pentru ai noștri. Mesaje deloc comestibile pentru tefeliștii pro-UE, cu care au schimbat cuvinte tari și au reușit să se îmbrâncească, peste capul jandarmilor. Mă uit la eurosceptici, să văd dacă au mecle de pesediști, parcă n-au. Oricum, nimic grav, puțină tensiune de animat un miting unde impresia e că lumea a venit să bifeze. Dealtfel, în treisferturi de oră după ”arborarea” steagului UE, șezătoarea antiguvern se încheie și gurile de metrou înghit cele câteva mii de protestatari și bannerul pe care scrie ”UE Dragnea”. Oda Europei se încheie în blues. La mine-n cartier golanii de pe scară ar zice că mitingurile s-au cam fâsâit.
Aștept să văd ce vânzări vor avea mărțișoarele cu #Rezist.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Feb 28, 2017 10:02 am

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ENKI Mar Feb 28, 2017 6:50 pm

Voi realizați în ce situație suntem? Avem un stat scindat în două: unul care funcționează după Constituție și legi, iar altul nu. Iar cel care conduce, de fapt, România, este partea totalitară a statului, cea formată din SRI și din DNA. Iar când statul democratic, cel condus de Constituție, legi, și toate celelalte, ”statul de drept”, domnu Klemm, dacă vă sună cunoscut, vrea să pună ordine în zona statului totalitar, pentru a fi, totuși, o democrație funcțională, statul totalitar este intangibil.

Nu există niciun fel de mecanisme de intervenție împotriva lui. Și, chiar dacă ar exista, deciziile statului democratic ar fi invalidate de batalioanele de asalt ale ”fascismului civic”, care, ieșite în stradă, ar arunca România în război civil. Iar aceste batalioane de asalt au fost formate cu expertiză din partea guvernelor unor țări democratice, parteneri și aliați ai României, finanțate copios de acele guverne, de serviciile secrete ale țărilor respective, de Bruxelles, inima Imperiului Interior, și de Washington.

Dacă vă închipuiți că poate s-o urnească cineva pe Kovesi de la DNA, nu sunteți cu toți boii acasă. Kovesi va pleca atunci, și doar atunci, când va deveni o povară pentru ocupanții României. Dar plecarea ei nu va schimba nimic. Pentru că tot bucata de stat totalitar va domina în România. Vom schimba un ticălos cu un alt ticălos, pentru că noi suntem, pentru puterile ocupante, niște sub-oameni, pentru care democrația este un folos necuvenit.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mier Mar 01, 2017 7:58 am

Doua mici fragmente din cartea lui Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, disponibila in format PDF pe Scribd:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Recunosc, o citesc cu mare greutate, pentru ca traducerea e facuta de pedofilul Mihnea Columbeanu, alias Pitbull de pe forumul Cinemagia, cel cu telenovele inspirate din forumeala si ai carui ucenici poposisera si p-aci.

Acţiunea subversivă urmăreşte trei scopuri:
- să demoralizeze naţiunea vizată şi să dezintegreze grupările care o constituie;
- să discrediteze autoritatea, precum şi pe apărătorii, funcţionarii şi notabilităţile sale;
- să neutralizeze masele pentru a împiedica orice intervenţie spontană generală în favoarea ordinii stabilite, în momentul ales pentru cucerirea non-violentă a puterii de către o mică minoritate.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Goebbels, mare tribun al viului grai şi abil utilizator al radioului, nu a fost un dezinformator în sensul exact al cuvântului, ci un propagandist care folosea minciuna într-un mod atât de constant şi de cinic, încât ne permitem să ni-l însuşim aici. „Micul doctor“, căruia i se atribuie expresia „O minciună repetată de o mie de ori rămâne minciună, o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr“, a mai spus: „Propaganda nu are nimic în comun cu adevărul" şi pretindea că putea „să se joace cu sufletul poporului la fel cum se cântă la pian“. Programul său consta în „a dezlănţui pasiuni vulcanice, a provoca explozii de furie, a pune în mişcare masele omeneşti, a organiza ura şi disperarea cu un calcul rece“, iar pentru a-şi defini doctrina, nu-şi menaja cuvintele: „Propaganda bună este aceea care duce la succes, iar propaganda rea e aceea care-şi ratează scopul, oricât ar fi de inteligentă, căci propaganda nu are misiunea de a fi inteligentă, ci de a asigura succesul (...). Prin urmare, nimeni nu poate spune: propaganda dumneavoastră este prea brutală, prea vulgară (...). Dacă cineva zice «Propaganda dumneavoastră nu are ţinută morală», e inutil să mai discut serios cu el. “ Este foarte posibil ca Goebbels însusi să nu fi crezut în nici una dintre ideile naţional-socialiste pe care le profesa. Puţin conta pentru el conţinutul teoriei pe care le-o transmitea maselor, nu-l interesa decât adeziunea acestora: „Esenţa propagandei consta în a câştiga fiinţele pentru o idee, într-un mod atât de intim, de viu, încât să sfârşească prin a i se dărui complet şi a nu mai putea să renunţe la ea“. Lui Goebbels nu-i lipsea nici simţul umorului: a ajuns să determine un subprefect de poliţie să-şi dea demisia, după ce, în toate discursurile sale, îi atribuise prenumele ridicol de „Isidor“, iar când s-a hotărât să împiedice premiera filmului Nimic nou pe Frontul de Vest, în loc de a organiza o manifestaţie politică, s-a mulţumit să introducă în sală şoareci şi năpârci. De altfel, îşi semna de bună-voie textele cu formula „Goebbels, căpetenia bandiţilor", pentru că un adversar politic îl insultase cu aceste cuvinte. Bineînţeles, Ministrul Reichului pentru luminarea poporului şi propagandă - acesta fiind titlul său când naziştii au preluat puterea - nu se mulţumea numai să ţină discursuri, radiodifuzate sau nu. Defilările, drapelele, făcliile şi tobele, salutul hitlerist, strigătele de Sieg-Heil scandate sonor, toată mizanscena de la Nürnberg, îi servea să „dezrădăcineze" individul (în sensul weilian al termenului) şi să facă din el un automat care nu se mai putea lipsi de partid şi devenea capabil ca, în numele lui, să săvârşească toate actele de eroism şi toate atrocităţile. La apogeul nazismului, Goebbels dispunea de trei sute de ofiţeri şi cinci sute de angajaţi care munceau douăzeci şi patru de ore pe zi la manipularea informaţiei, iar în timpul războiului a creat „companii de propagandă’’ în care corespondenţii de război îşi satisfăceau stagii de opt zile. Nu trebuie să uităm că, deşi a inventat şi şi-a asumat „războiul total", Goebbels fusese ostil războiului în sine, considerând, în maniera lui Sun Ţî, că spada nu trebuie să fie scoasă din teacă decât în ultimă instanţă: nu obţinuse el rezultate miraculoase, fără a se trage nici un foc de armă, cu reocuparea Renaniei, restabilirea serviciului militar, revenirea bazinului Sarre, Anschlussul cu Austria, anexarea teritoriului Sudeţilor şi Memelului, stabilirea unui protectorat în Cehoslovacia?
Dacă-l asculta, Hitler ar fi putut obţine coridorul din Dantzig pe cale paşnică, rezolvând la fel şi problema coloniilor. Dar zeii au vrut altfel.Când a sosit Gotterdămmerung-ul din final, propaganda lui Goebbels a atins niveluri fantastice. A mers până la a pune să se întocmească manuscrise false ale lui Nostradamus, scrise pe pergament şi legate cu piele din secolul alXVI-lea, în care ilustrul mag prezicea victoria „oştirilor ce poarta cruce cu capete încârligate". A susţinut până la capăt că aveau să obţină această victorie cu ajutorul unei „arme miraculoase" şi, pentru a încheia, a resuscitat mitul oamenilor-lupi, atribuindu-le acest apelativ băieţilor tineri care aveau să acţioneze în spatele liniilor inamice.

ENKI Joi Mar 02, 2017 7:53 am

Inca doua fragmente din cartea lui Volkoff, care, coroborate cu cel despre Goebbels, pot creiona profilul Omului Nou (post corectitudine politica), ce va #rezista, chiar prin forta daca va trebui, "neoconservatorismului" promovat pe axa Putin-Trump. vesel

Lenin şi dezinformarea

Lenin a practicat mult şi propaganda, şi dezinformarea, între altele, sub forma unor sloganuri mai mult sau mai puţin imitate după Marii înaintaşi şi epigonii acestora: „Bolşevismul este puterea sovietelor plus electrificare", „Război palatelor, pace bordeielor", „Ia cu forţa ceea ce ţi s-a luat cu forţa" şi alte expresii la fel de primare l-au ajutat să-şi instaureze puterea în Rusia, dar aici nu era vorba decât de o propagandă internă, în care nu a dat tot ce avea mai bun în el.Mai cu seamă, Lenin a fost genial în modul de a trata Occidentul capitalist căruia îi visa pieirea. Această atitudine se poate rezuma în patru formule esenţiale:- „Spuneţi-le ceea ce vor să audă" este însăşi deviza oricărui soi de dezinformare;- „Le vom vinde frânghia cu care să se spânzure" demonstrează importanţa pe care o acorda, pe bună dreptate, maturităţii politice a inamicilor săi şi avantajelor pe care le putea obţine de pe urma ei;- „Idioţii utili" era denumirea sa favorită pentru cei care au fost numiţi, mai măgulitor, „tovarăşii de drum";- „Lada de gunoi a Istoriei", pe care le-o rezerva cu amabilitate inamicilor şi rivalilor săi, reaminteşte că denigrarea adversarului este unul dintre procedeele favorite ale lui Sun ŢI.Nu ne putem abţine să cităm aici extrase ample din memorandumul adresat de Lenin în 1921 lui Cicerin, comisarul său de afaceri externe:„în urma observaţiilor directe pe care le-am putut realiza personal în timpul anilor de emigrare, trebuie să mărturisesc că aşa-numitele cercuri cultivate din Europa de Vest şi America sunt incapabile să înţeleagă atât situaţia actuală, cât şi raportul real de forţe. Aceste cercuri trebuie să fie considerate surdo-mute (...).Ţinând seama de marele decalaj de timp necesitat de dezvoltarea revoluţiei socialiste mondiale, trebuie să se recurgăla manevre speciale care pot accelera victoria noastră asupra ţărilor capitaliste.a) Să se anunţe, pentru a-i linişti pe surdo-muţi, despărţirea fictivă a guvernului şi a organelor noastre guvernamentale de partid şi de Politburo, şi mai ales, de Komintern. Acesta din urmă trebuie să fie calificat ca o grupare politică independentă, tolerată pe teritoriul Uniunii Sovietice. Surdo-muţii ne vor crede.b) Să ne exprimăm dorinţa de a stabili imediat relaţii diplomatice cu ţările capitaliste, pe baza unei totale neingerinţe in afacerile lor interne. Surdo-muţii ne vor crede şi de această dată. Vor fi chiar încântaţi şi ne vor deschide larg porţile; prin aceste porţi, vor intra rapid emisarii Kominternului şi ai serviciilor de informaţii ale ţării noastre, sub camuflajul reprezentanţilor diplomatici, culturali şi comerciali... Capitaliştii din lumea întreagă şi guvernele lor vor închide ochii asupra genurilor de activităţi despre care am vorbit, iar aceşti surdo-muţi vor deveni orbi de-a binelea. Ne vor trimite credite, care ne vor ajuta să susţinem partidele comuniste din ţările lor. Ne vor furniza materialele şi tehnologiile care ne lipsesc şi ne vor reconstitui industria militară de care avem nevoie pentru a lansa apoi atacuri victorioase asupra furnizorilor noştri. Cu alte cuvinte, vor acţiona spre a-şi pregăti propria sinucidere."Lucrările lui Thierry Wolton ne demonstrează cu ce succes s-a realizat programul profetic al lui Lenin, autorul unor maxime paralele, în plan geografic şi ideologic, cu cele ale lui Goebbels (pe care le-au precedat în timp). Să nu uităm că inefabilul tovarăş Lenin este cel care a scris, cu litere de-o şchioapă: ,A spune Adevărul este o prejudecată burgheză meschină".

Pravda

Apropo de „adevăr", nu fără umor, desigur, Lenin a botezat astfel ziarul partidului comunist, fondat în 1912. La drept vorbind, pravda nu este decât unul dintre cele două cuvinte ruseşti care înseamnă „adevăr", celălalt fiind istina. Istina e adevărul, considerat contrar minciunii; pravda e adevărul cu sens de dreptate. Prima culegere de legi ruse, promulgate de Iaroslav cel înţelept în secolul al Xl-lea, se numea „pravda rusă“. Prin urmare, ziarul oficial de partid pretindea atât că spunea adevărul, cât şi că fundamenta dreptatea.Observatorii occidentali, mai exact cei noncomunişti, au fost indignaţi să vadă că un ziar care se numea Adevărul apăra, la interval de numai câteva zile, teze opuse, îşi schimba punctul de vedere ca pe o cămaşă şi modifica istoria după bunul său plac. Unii au găsit că era chiar spiritual să-l ia în râs. Aceasta însemna o înţelegere greşita a modului în care vedeau lucrurile Lenin şi succesorii săi.Pentru Lenin, singurul adevăr era absenţa oricărui adevăr. Iar singura justiţie era voinţa partidului.Din moment ce oamenii se ataşează cu naivitate de aceste cuvinte găunoase, ca „adevărul" şi „dreptatea", le vom folosi pentru a le face plăcere, dar în realitate rolul perfect adecvat al ziarului a constat în a decreta adevărul şi dreptatea „zilei" care, spre deosebire de „specialităţile zilei" din restaurante, numai rareori sunt aceleaşi cu cele de ieri sau de mâine. Empirismul dezorganizator al lui Lenin constă în a adapta la necesitatea cotidiană principii prezentate ca imuabile, de unde şi fluiditatea constantă a comunismului, care i-a lăsat atât de per- plecşi pe adversarii acestuia. Comunismul presupune la fel de uşor colectivizarea pământurilor, cât şi necolectivizarea lor, revoluţia mondială ca şi revoluţiile locale, internaţionalismul ca şi naţionalismul exacerbat şi, întrucât trebuie totuşi ca militantul de bază să se orienteze, acesta are nevoie de o gazetă care să-i precizeze zilnic unde se află.Astfel se explică, în paranteză fie zis, tirajele enorme ale ziarelor Pravda (unsprezece milioane şi Komsomolskaia Pravda (Pravda tineretului comunist, cu douăzeci şi două de milioane), cel puţin în perioada de glorie a comunismului. După căderea regimului, Pravda, interzisă o vreme, a căzut la un tiraj de o suta cincizeci de mii de exemplare, iar Komsomolskaia Pravda, devenită de altfel foarte puţin comunistă, la un milion trei sute de mii de exemplare.Am făcut aceste precizări pentru a demonstra în ce măsură stătea dezinformarea în însăşi natura comunismului, sau mai degrabă - din nou paradoxul lui Mucchielli - în ce măsurăcomunismul nu era, una peste alta, decât o formă de dezinformare deosebit de nocivă. Nu poate fi o întâmplare că cei trei conducători principali ai primei generaţii au preferat să trăiască sub nume false. Lenin, Troţky şi Stalin nu sunt chipuri, ci măşti - măştile lui Ulianov, Bronstein şi Djugaşvili. Mai este cazul să reamintim, în acest sens, cuvintele lui Soljeniţîn? Acesta afirma următoarele: ar fi de ajuns ca ruşii să înceteze a mai minţi şi comunismul se va prăbuşi dintr-o dată.

ENKI Dum Mar 05, 2017 4:52 pm

Interesant, atat Ilici Iliescu, cat si Macacu' ar putea fi emanatiile unei celule comune CIA&KGB, portocalia si aparent pro-americana Alianta Dreptate si Adevar putand fi concentrata in limba rusa prin cuvantul pravda. O astfel de structura comuna Uniunea Sovietica Ailalta - Uniunea Sovietica ar aparea perfect justificata daca am vedea asa-zisul razboi rece ca pe o colaborare frateasca, menita sa secatuiasca echitabil resursele Europei. Cred ca abia acum am inteles de ce, in 2005, imediat dupa victoria Macacului in alegeri, primarul Brasovului s-a grabit sa scrie D.A. pe Tampa, facand astfel o legatura subtila cu Stalin-ul scris, cu decenii de in urma, de vajnicii silvicultori comunisti. laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mier Mar 08, 2017 3:10 pm

ENKI Joi Mar 09, 2017 9:10 am

Mi-am imbogatit vocabularaul cu termenul mono-mental. laugh

Iohannis, împiedicat de el însuşi

Oare ce face marele nostru preşedinte Klaus Iohannis? Întrebarea aceasta banală şi-o poate pune oricine. Și chiar o auzim formulată deseori. Primul lucru care îmi vine în minte în legătură cu el este naveta la Sibiu.

- Ce să facă? Merge sau vine de la Sibiu!?

Drumul preşedintelui la nevastă a devenit emblema personajului, a instituţiei şi, de o bună bucată de vreme, îi defineşte activitatea. Dar altceva, ce mai face dînsul? Totuşi, vorbim despre preşedintele României!

- Luptă cu PSD-ul şi cu Tăriceanu!

Asta, da, este activitate politică. Preşedintele a luptat la greu cu Guvernul şi cu ordonanţa 13. Și cu Dragnea şi cu PSD-ul. Scopul mandatului său este să doboare PSD-ul şi să-şi instaleze un guvern care să-l lase în pace. Sau să-i raporteze o dată pe lună. Și să nu mai fie nevoit să vină la Bucureşti în fiecare luni după-amiază.

Preşedintele a muncit din greu la acest început de an. Chiar s-a cocoşat niţel. Se şi vede că s-a cam spetit. A fost la CSM, a mers în vizită la Avocatul Poporului, a împins CSM-ul într-o postură care ar fi putut duce şi la dizolvare. A fost la bilanţul DNA şi la bilanţul Ministerului Public, semn că îi plac bilanţurile. Să stea în prezidiu, să primească rapoarte, să critice şi să dea indicaţii. Și să plece zîmbind ca Gary Cooper la sfîrşitul filmului. Başca faptul că a intrat în istorie. Este primul preşedinte acuzat de uzurpare.

Să recapitulăm. Mersul la Sibiu nu se pune. Lupta cu ordonanţa 13 i-a adus simpatizanţi, demonstranţi, articole în presa obedientă, susţinători etc. Dar l-a dus şi în cea mai penibilă situaţie. A fost taxat cu refuzuri şi puneri la punct. A furat-o de la Curtea Constituţională, de la Parlament, de la presă, de la susţinătorii PSD – ALDE. Și a produs un gîdilici delicat pe lobul parietal al Ralucăi Turcan şi al lui Nicuşor Dan.

Klaus Iohannis a traversat o lună şi jumătate de eroism stradal şi, cu preţul unor puneri la punct, s-a reafirmat ca actor politic.

Ne folosesc la ceva victoriile lui Klaus Iohannis? Ele sunt egale cu înfrîngerile sale. Adică la fel de inutile. Declaraţia Parlamentului îl vulnerabilizează pentru unii şi îl eroizează pentru Moise Guran şi Mihai Poliţeanu. Și au mai trecut două luni din mandat.

Preşedintele României se împiedică de propria sa neputinţă. În mod normal, ar trebui să-i tăiem din leafă. A tocat un spaţiu al agendei politice pe aproape nimic. A înfierbîntat populaţia pe o ciornă care, altfel, putea rămîne cum a fost sau putea să nu existe. În oricare dintre ipoteze aveam de-a face cu acelaşi drac împachetat în vorbe. Politichie şi iar politichie.

Klaus Iohannis, cît este el de mare, se dovedeşte a fi nespus de mic. De la înălţimea sa abia de-şi vede interesele sale. Adică şansele de la viitorul mandat. Aţi auzit ceva sau aţi depistat oarece preocupări în viaţa preşedintelui care să depăşească limitele subiectului numit anticorupţie? Klaus Iohannis e mai rău ca un primar, care este obligat să acopere o diversitate de subiecte şi de probleme într-o comunitate locală. În fruntea României, Klaus Iohannis este un personaj politic mono-mental. Adică este un om dedicat unei singure idei. Programul său, în afara drumului la nevastă, este dedicat unui singur subiect care decurge din singura sa idee obsedantă.

Anticorupţia şi iar anticorupţia. Nu-i exclus ca în curînd România să ofere şi anticorupţie la export. Și aşa au existat tentative de a curăţa Bulgaria sau Moldova cu procurori exportaţi de la Bucureşti. Dar în afară de profesionişti ai anticorupţiei gen Emilian Eva, Negulescu, Papici, Codruţa Kovesi, Monica Macovei, România poate exporta manuale şi tehnici de întocmit dosare, reguli şi proceduri, modele de protocoale ale Parchetelor cu serviciile secrete, tehnici de infiltrare în partide politice, complete de judecată, redacţii de ziare şi televiziuni etc. Apoi să deschidă un muzeu. La Sibiu, bineînţeles!

Klaus Iohannis a transpirat de atîta alergătură prin Europa. Toată ziua se întîlneşte cu liderii europeni. Nu vedeţi ce trafic este de la Aeroportul Otopeni pînă la Palatul Cotroceni? Circulă şefii de stat şi miniştrii de Externe ca salvările la accidentele colective. Toată lumea se înghesuie să ia lumină şi sfaturi de la Klaus Iohannis. Toţi se întreabă: oare ce variantă adoptă România în reformarea Uniunii Europene? Varianta Iohannis, bineînţeles! Știţi cum se aplică? Faci un drum pînă la Sibiu şi te plimbi niţel pe munte. Te mai pozezi cu turişti, mai iei o gură de aer, mai simţi niţel parfumul nevestei şi te loveşte un optimism cumplit. Sau o nepăsare tembelă.

România are nevoie de încredere în economie, în instituţii. Românii au o cruntă nevoie de optimism şi de speranţă. România are nevoie de un proiect, de un ideal, de un strop de normalitate.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Vin Mar 10, 2017 8:11 am

Neștiuta istorie și adevărata misiune a ambasadorului SUA

Adăpostit de opaca tăcere a comentatorilor și oamenilor politici, s-a petrecut recent un eveniment care este relevant pentru viitorul României - și poate chiar ale zonei.

Aflat într-una dintre numeroasele sale vizite prin județele României, ambasadorul SUA Hans Klemm a făcut o declarație despre "prioritățile SUA în România" precizând că "prima este promovarea securității țărilor noastre" și că "SUA și România au avut o colaborare extraordinară în domeniul apărării și al dezvoltării capacităților de descurajare a amenințărilor consistente din această regiune". Apoi Klemm folosește o retorică demnă de o cetate asediată: "Avem o colaborare foarte eficientă între serviciile de informații și instituțiile de aplicare a legii care ne permit să combatem (…) intențiile ostile ale țărilor vecine României de a submina instituțiile democratice și guvernarea democratică de aici". Este o declarație stupefiantă, care menționează clar mai întâi existența unor state cu intenții ostile față de România, apoi le definește geografic ca fiind "țări vecine României" și în final expune și ținta acestor intenții ostile — ordinea de stat din România. Mai clar spus, Klemm vorbește de o lovitură de stat pregătită de țări vecine. Ce înseamnă această declarație extraordinară, cum se traduce ea în și prin misiunea ambasadorului "partenerului strategic"? Se poate corobora cu o altă mențiune ca prima prioritate a SUA în România este "promovarea securității țărilor noastre", deci și a SUA, "de descurajare a amenințărilor consistente din această regiune" — mă întreb ce amenințare pentru securitatea SUA poate veni din îndepărtatul și micul nostru areal? Reacțiile în urma acestei declarații — repet, extraordinare — au lipsit. Liderii statului s-au întrecut în a declara hotărârea de a achita de cei 2% pentru NATO, de a avea trupe și dotări militare NATO cât mai multe pe teritoriul românesc — poporul nu a fost întrebat, dar cred că nici nu mai e nevoie, veți vedea de ce. În schimb, de faptul că reprezentantul oficial al partenerului strategic vorbește în clar, oficial chiar, de țări vecine ostile — nimeni nu a spus, nu a remarcat nimic. Folosesc termenul "oficial", pentru că o declarație în care ambasadorul expune în clar, nu în principiu sau aluziv, prioritățile țării sale și ale unui parteneriat strategic militar, nu poate fi decât oficială. Paranteză: dacă vorbim de țări definite ca ostile, se pot aplica eventual prevederile Codului penal de la Titlul "Infracțiuni contra securității naționale". Fără să știi că o țară a fost desemnată "ostilă", de poți trezi acuzat de "ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale" (Art 394, Trădarea, articolul d). În cazul acesta chiar ziariștii de la Sputnik ar trebui să se teamă, fiindcă printe declarațiile lui Hans Klemm, date chiar în fața Senatului SUA, într-un se spune clar că "România va rezista la agresiunea Rusiei", deci Rusia ar putea fi o țară ostilă în viziunea lui Klemm, chiar dacă nu vecină. În aceste context, cum presa română și străină aberează de multe ori cu privire la scopul subversiv al unor articole publicate de Sputnik, cine ar putea considera condițiile "trădării" îndeplinite. Nelăsând de tot gluma la o parte, joaca de-a "fake news" poate avea, în același context de mai sus, un alt înțeles, ma refer la Art. 404 — "Comunicarea de informatii false" care sună așa: "Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani". De data asta nu mă refer la Sputnik, ci la o listă întreagă de surse românești — făcută chiar de "un român", care postează acolo 70 de agenții, site-uri, va chiar și câteva dintre cele mai cunoscute posturi de televiziune (atenție, Sputnik nu figurează printre ele). Trec acum la chestiunea serioasă legată de Hans Klemm și pun o întrebare firească după declarația în cauză — ce dorește, de fapt, ambasadorul SUA? S-a jucat cu vorbele? A folosit un clișeu "atlantist"? Sau e vorba de un pas calculat, bine gândit, o etapă a unui plan mai vast? O primă dificultate în a răspunde la această întrebare este chiar personajul în cauză — Klemm, Hans Klemm. Fiindcă, veți realiza în cele ce urmează, este un personaj de tip biblic — ne înclinăm (în fața) lui, dar habar nu avem cine este. Cine este, de fapt, ambasadorul Hans Klemm Nu e pentru prima dată când spun că îl consider pe Hans Klemm un ambasador excelent. Greșesc cei ce spun că valoarea sa stă doar în forța colosului american din spate; și predecesorii săi au fost reprezentanții superputerii mondiale, dar nu era prea băgați în seamă. Făceau și ei câte o afacere, mai profitau de vreun fond românesc, chestii omenești, deh, capitalismul are față umană. Klemm nu e așa; de când a venit în România face agenda zilei, este puternic în fața puternicilor, plăcut și prezent printre cetățeni, face donații de carte, cumpără tablouri și sprijină artiști români, are întâlniri cu studenții și tinerii antreprenori, iar presa, fără să-și dea seama când și cum, a ajuns să facă din fiecare vorbă a acestui diplomat o știre din prime time sau de prima pagină. Dacă adăugăm și amabilitatea sobră și discretă, protejarea trăirilor și a oricărui detaliu personal, toate acestea trădând o educație de excepție, ajungem la concluzia că Hans Klemm este un diplomat mult prea bun pentru (o țară ca) România. Îmi vine chiar să pun întrebare — a venit oare Hans Klemm doar pentru România? Și pun această întrebare pentru că istoria lui oferă un moment interesant în acest sens: 2010 — 2012, Afganistan. Mai exact, Hans Klemm a fost în acea perioadă ambasador (sau coordonator) pentru Statul de Drept şi Respectarea Legii. Ce fel de stat de drept au edificat americanii și distinsul lor ambasador, cred că știe toată lumea, mai ales militarii români trimiși acolo — un haos total, fundamentalism religios printre atentate, producere de droguri pentru țările europene (NATO) dar și furnizor de rebeli ai terorismului islamist. Și mai interesant este că, în perioada în care Hans Klemm "coordona" statul de drept din butoiul cu pulbere al islamismului (am numit Afganistanul), apar marile mișcări teroriste și războaiele civile de care ne plângem azi — și ale căror urmări le suportă întreaga lume. Coordonatorul focarului islamist la începerea nebuniei din Orient Pe scurt, în 2011 izbucnește războiul civil în Siria, apar grupările armate rebele (în mare parte finanțate de americani), izbucnește insurecția din Irak, pe celaltă parte a Mediteranei izbucnește "Primăvara arabă", care cuprinde și aruncă în flăcări Tunis, Libia, Egipt, Algeria, Yemen, apoi se întinde în Nigeria, căpătând forme cumplte, grotești, rămase aproape necunoscute nouă, datorită presei internaționale… Dar, cel mai important, tot în 2011, Califatul islamic (ISIS, ISIL, Daish sau cum ar fi numit) capătă adevărata forță. Motivul — ridicarea în fruntea acestei mișcări teroriste islamiste (finanțate inițial de serviciile americane), la finele lui 2010, a lui Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele adevărat Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai) un terorist aflat timp de cinci ani în închisorile SUA (CIA) din sudul Irakului… și brusc eliberat! Tot brusc, preia mișcarea teroristă, care imedat începe să aibă armament, bani dar și o schemă "de lucru", mai exact o hartă a unor atacuri precise, ținte strategice, trasee economice, tunele în care s-au pregătit secvențe sofisticate ale unui plan de război — și așa începe nebunia din Orient, care durează și azi. Ei bine, în toată această perioadă, Klemm era "coordonatorul statului de drept" în focarul sunnit taliban; ca o paranteză explicativă, menționez că ISIS este o variantă radicală a sunni, whabbit-salafită, suniți-salafiți fiind și rebeli sirieni Al Nusra. În schimb Iranul, considerat de americani "originea axei răului", este șiit. În acea perioadă domnul Klemm, ale cărui calități le-am expus la începutul articolului, era cu vreo șase ani mai tânăr — deci, dacă acum, la aproape 59 de ani, este un timp atât de energic și omniprezent, vă dați seama cum era acum 6-7 ani? Putem oare să ne închipuim că Hans Klemm era atunci nepriceput, iar teroriștii arabi și traficul de droguri care finanța terorismul jucau pe lângă el, prin mijlocul "statului său de drept", fără ca el, ambasadorul coordonator, să poată face nimic? Sau, poate, misiunea sa era una mult mai complexă, în concordanță cu cele ale serviciilor americane care finanțau — și poate organizau — grupări rebele și (cel puțin azi considerate) teroriste? Pe pagina Departamentului de Stat se spune clar: "Din 2010 Klemm a condus TOATE programele civile și militare în materie de stat de drept în Afganistan". Specialistul trimis să rezolve confruntarea cu China Încă un capitol interesant și ignorat în România — înainte de Afganistan, Hans Klemm a avut o misiune diplomatică într-o țară numită Timorul de Est (Timor Leste). Ce-i aia, vor întreba mulți, vreo chestie minoră, i-au dat ceva nesemnificativ, era și el un sinecurist al Departamentului de Stat. Se impune o mică mare corecție — această insuliță muntoasă are o mare importanță, fiind un punct vital pe harta Tratatului Trans Pacific (TPP, o afacere de… 28 de trilioane de dolari anual), îndelung pregătită de administrația Obama. Iată ce spunea prestigioasa publicație "Geopolitical Mirror", în anul de grație pentru TPP, 2011: "De când Timor Leste și-a dobândit independența în 2002, micuțul teritoriu a cunoscut o competiție puternică între SUA și China. Cu toate că Timorul de Est nu a fost considerat ca fiind strategic pentru unul sau celălalt dintre state, ambele văd prezența lor pe acets teritoriu ca pe un barometru pentru concurența lor la nivel mondial". Este de menționat un fapt important: Timorul de Est și-a declarat independența în 1975, dar imediat puterile Occidentale și SUA au fost de acord ca armata indoneziană să ocupe noua republică; sub această ocupație s-a produs unul dintre cele mai cumplite masacre din istoria contemporană, 200.000 de oameni, aproape o treime din populație, fiind ucisă de ocupant la începutul anilor ´90 (aici un documentar despre această tragedie și despre cum a fost pusă la cale cu complicitatea "lumii civilizate"). Abia în 2002 Timorul se eliberează de trupele de ocupație, iar între China și SUA începe competiția descrisă mai sus. O competiție în regim "soft power". China trimite firme comerciale care preiau mare parte din comerțul insulei și își asigură o parte din guvern — în plus China susține toate demersurile Timorului în privința tratatelor zonale, în primul rând ASEAN. După câțiva ani de întârziere (după 2002), SUA, acuzate de populație pentru susținerea ocupației indoneziene, îl trimit în 2007 pe Hans Klemm. Din 2008, imediat după venirea lui Klemm, marina militară a SUA începe să fie o prezență constantă în marea Timorului și navele militare americane devin o prezență constantă lângă țărmurile insulei, susținând astfel demersurile diplomatice. "Prezența marinei militare este un mesaj clar, că SUA este principalul jucător în Asia", scria "Geopolitical Mirror" care completează: "Asitența umanitară oferită de SUA și calitatea diplomaților săi, ca unanim respectatul fost ambasador Hans Klemm, au crescut mult imaginea SUA în Timor, astfel că ajutoarele umanitare, școlarizarea, diplomația la nivelul cetățeanilor au început să precumpănească resentimentele față de ajutorul dat de SUA ocupației indoneziene", explica revista "Geopolitical Mirror" în 2011. Rezumând, ca și în Afganistan, Klemm a fost trimis într-o misiune specială — nu ca o răsplată "pentru că a lipit afișe în campanie" — într-o zonă dificilă, în Timor, cu cel mai puternic adversar al SUA, China. În Afganistan, Klemm a avut misiunea ridicol de imposibilă — "statul de drept" în lumea terorismului islamist — adică fie bani mulți aruncați cupid și iresponsabil, dar și vieți americane sacrificate criminal; sau, mult mai credibil, denumirea pompos democratică a fost un paravan pentru o altă misiune, așa cum apreciam anterior, în contextul izbucnirii coincidente și contigue a primăverii arabe, războiului civil sirian și irakian, dar mai ales a fenomenului ISIS. Iar concluzia parțială este: Hans Klemm nu e un diplomat american oarecare, ci un specialist trimis în misiuni importante, delicate. Desigur, se impune întrebarea care ar putea fi misiunea din România? Evident, ținta nu poate fi decât una importantă, iar în opinia mea ea poate fi depistată prin studierea paternului, a matriței "stilului Klemm". Specializarea sa, demonstrată în Timor, este "grassroots diplomacy", diplomația la nivelul cetățeanului — ceea ce se vede clar și la noi: cum spuneam, Klemm face agenda zilei presei, este printre cetățeni și printre aducătorii și promotorii progresului — artiști, antreprenori, studenți. Cel care susține "puterea poporului" în opoziție cu statul Klemm susține puterea poporului în fața statului, susține revolta cetățenească dincolo de firescul human rights, ba chiar mânuiește cu anticipație pârghia mâniei populare cunoscută sub acronimul DNA, susținând-o… încă înainte de a veni în România. Cu totul întâmplător, ca de obicei, un senator (chiar republican), îi spunea lui Klemm, cu trei luni înainte de sosirea la postul de la București, că a întâlnit o "femeie incredibil de curajoasă", pe Laura Codruţa Kovesi, și speră ca Hans Klemm se va "asigura că rămâne sprijinită de Guvernul României". În acest sens, Klemm a legat — sau a asigurat — instrumentele de forță ale anticorupției de securitatea națională (citește securitatea blocului NATO), justificând astfel chiar și eventualele protocoale între departamentele anticorupție și serviciile care se ocupă de securitatea națională, adică DNA și respectiv SRI, despre care se vorbește în aceste zile în presa română. "Corupţia reprezintă un pericol clar pentru securitatea naţională a ţării, România a stat puternică în faţa corupţiei, prin instituţiile şi agenţiile de aplicare a legii, o mulţime de oficiali au fost condamnaţi", spunea Klemm în fața senatului SUA, cu câteva luni înainte de a călca în România (citatele din audierile din Senatul SUA sunt preluate din arhiva Gândul) Klemm are deci de partea sa instrumentele de forță, iar prin ele — și paralel cu ele — sprijinul masselor militante; să ne înțelegem, Klemm nu e un doritor de sânge, un răzbunător — massele sunt așa, iar el dă masselor ce vor. Dacă massa militantă dorea dulciuri, probabil Hans Klemm ar fi atras în siajul său cofetarii și patiserii, așa însă massa vrea capete tăiate, deci Klemm susține procurorii, deveniți nu justițiari, ci acuzatori publici. Am demonstrat că talentatul ambasador — poate cel mai performant din câți au avut SUA în România — controlează societatea românească. Revin acum la întrebarea de bază — "Ce vrea Klemm de la România?". Fac iar un recurs la memoria declarațiilor și reproduc o altă delarație cheie din Senatul SUA, dată tot cu câteva luni înainte a respira aer românesc: „Românii sunt totuşi foarte îngrijoraţi faţă de Rusia, de agresiunea Rusiei şi de impactul asupra securităţii din regiune. Au graniţă cu Ucraina şi imediat peste Marea Neagră se află chiar Rusia. România lucrează cu noi şi cu NATO pentru a se asigura că balanţa de securitate rămâne puternică şi va rezista agresiunii ruse". Fraza definește punctul de plecare, originea, al vectorului acțiunii (misiunii) lui Klemm, "Românii-foarte-îngrijoraţi", iar punctul de aplicare al vectorului misiune este predicatul "România-va-rezista". Interpretez deci că misiunea lui Klemm este transformarea țării noastre nu doar într-un bastion militar strategic — ci într-un model regional sau chiar european. Acest model este embrionul statului participativ, dorit de visători, condus aparent de popor, susținut de Marele Frate. Poporul este reprezentat de figuri pitorești gen Tudor Chirilă, artiști hăruiți gen Oana Pellea sau luceferica Maia, lideri vocali ai studenților, băbuța cu năframă, părinții cu copii desenând pe asfaltul guvernului, corporatiști vorbind romgleza, feisbukiști indignați, nicușori nevinovați, rebeli politici mâncători din gunoaie etc.etc., ei bine toți aceștia pot conduce țara, iar Marele Frate îi susține, îi consideră "inspiraționali". Marele Frate și modelul experimental românesc pentru Europa Mulți s-au întrebat ce caută mass media occidentale într-un număr atât de mare — s-a opinat că așteaptă sânge, revoltă a la Kiev; în scurt timp am citit relatări din diverse țări europene despre manifestații și "modelul românesc". De fapt, mass media venise să preia și să exporte un model sau un virus. Așa zisul embrion participativ, statul condus civic, nu politic. Și, iată, pe fondul unui sistem politic slab, traumatizat de păcate cupide și penale, reale, de arivismul nonvalorii ajuns cale de consacrare, ei bine acest sistem se așează pe burtă, schelălăie și se gudură în fața masselor — pe cât de așa-zis civice, pe atât de susținute de marele frate. De fapt, slăbiciunea sistemelor politice este generalizată în Europa; Franța, Italia, Spania, Olanda nu au conducători mai breji decât România; în toate țările popoarele sunt actualmente convinse că se confruntă cu două amenințări majore — una internă, reprezentată de complexul corupție-hoție-dictatură — și una externă, invazia musulmano-estică în vest, atacul Rusiei, în est. Or, această psihoză antrenează mentalul colectiv într-un dans obsesiv, un bolero compus de un Ravel strateg sistemic. Iar Marele Frate preia, mai repede sau mai încet, rolul partenerului care conduce dansul. "Prioritățile SUA în România" — să nu cădem în eroare, Marele Frate s-ar putea să nu fie SUA. Personal, nici nu cred că este SUA. Cred că SUA reprezintă doar o acoperire și o bază de lucru, de lansare, de atac — sau poate un trup puternic pe care îl ocupă în această etapă istorică. Așa cum a fost imperiul britanico-olandez sau cel habsburgic, în alte etape. Grupurile de gânditori multinaționali, ca să definim mai clar Marele Frate, crează în România (poate și în alte părți) modelul statului participativ, așa cum, exact cu 100 de ani mai devreme, creau statul sovietelor (al consiliilor, în traducere, tot un stat participativ la origine, fiindcă partidul era, teoretic, al poporului). Da, cred că aceasta este misiunea ambasadorului Hans Klemm. Să ne uităm în oglinda prezentului românesc: o mare parte a populației, mai ales cea activă, îl ia ca referința pe ambasadorul Klemm și respinge, ca minciună cupidă și manipulare, orice vine din structurilor statului român; cel puțin același segment de populație consideră necesară și de la sine acceptată orice acțiune girată de Hans Klemm, de la diseminarea ideii despre "intențiile ostile ale unor state vecine", la eventualitatea amplasării unui arsenal nuclear în România — și consideră ca genetic, axiomatic, pericolul ce vine, pe toate căile posibile, de la rivalii strategici — nu ai României, cu siguranță. În situația aceasta am ajuns noi, odinioară "țara păcii și prieteniei între popoare". Închei repetând că Hans Klemm este un ambasador foarte bun cu o activitate de excepție; în virtutea celor expuse, îmi permit să apreciez că, pentru viitorul României, este cel mai important personaj care a venit la noi de la Mihail Gorbaciov încoace, iar efecte acestor sosiri — cred că vor fi comparabile.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Mar 21, 2017 7:39 am

Intrucat doamna autoare a articolului pare sa bajbaie in cautarea adevarului, i-as recomanda sa revada serialul Caracatita, o data cu mine, adica peste circa 3-4 luni. Acolo, personajul care m-a fascinat - Tano Cariddi (dupa care am numit motanul sef al cartierului laugh

) rosteste unicul adevar valabil in societatea actuala: coruptia este uleiul care unge angrenajul democratic. Ma rog, am citat din memorie, serialul vazandu-l la vremea lui, la inceputul anilor '90. vesel

Corupţia ucide sau corupția zideşte și anticorupţia ucide?

Observ cu oarecare detaşare cum trec unii de la o extremă la alta. De la „Corupţia ucide“ la „Anticorupţia ucide“, pe la mijloc nu a mai rămas nimic. Zilele trecute, ascultând un interviu realizat într-o puşcărie, am auzit şi o a treia variantă. Nu poate exista o economie prosperă şi dezvoltată dacă cei aflaţi în funcţii nu-şi iau o şpagă binemeritată, în opinia autorului.

„Corupţia ucide“ a plecat de la catastrofa Colectiv. Valul uriaş de indignare a creat această sintagmă îndată ce s-a descoperit că dacă nu era corupţie în sistemul de stat, nu mureau zeci de tineri. Însă apoi, cei care criticau sintagma şi împreună cu ea un mare val de proteste au spus că ea a fost inventată de Iohannis ca să-l dea jos pe Ponta şi să-l aducă la putere pe dezastrul electoral Cioloş.

Cum la noi toate sunt pe invers, bătălia s-a încins abia după alegeri. După o vreme de osteneală a unor lideri de opinie pe la televiziuni, o ordonanţă de graţiere de noapte şi o decizie a CCR de zi, acum avem trei curente. Două dintre ele antagonice, respectiv „Corupţia ucide“ şi „Anticorupţia ucide“, iar al treilea lansat săptămâna trecută din puşcărie, respectiv „Corupţia zideşte“.

La sloganul „Corupţia ucide“ s-au raliat la început mai mulţi, după care unii s-au pierdut pe drum. Cum ar fi chiar Cioloş sau Nicuşor Dan, care nici acum nu reuşeşte să priceapă cum de a ajuns partidul lui a treia forţă politică a ţării şi ce are de făcut cu ea. Vocalii acestei tabere sunt Iohannis, DNA, Parchetul General, ÎCCJ nu încă, aşteaptă noile ordine.

În altă parte, la „Anticorupţia ucide“, culmea, nu poţi să spui că e PSD din cauza poziţiei ambigue a lui Dragnea. Deşi Guvernul Grindeanu a dat ordonanţa 13. Avem aici ALDE şi PMP, deci Tăriceanu şi Băsescu, plus Constantin şi foştii colegi ai lui Oprea. UDMR pare să consimtă. Să nu uităm nici de principalele servicii secrete, care, în această bătălie, s-au împărțit.

Se va contura şi o a treia grupare, pro-corupție pe față, inspirată din tezele exprimate de SOV din puşcărie? Vom vedea în viitorul apropiat. S-ar putea ca aceste teze din penitenciar să fie plagiate de tabăra „Anticorupţia ucide“ şi această tabără să fie moartă înainte de a se naşte. Oricum, argumentaţia folosită pentru a justifica existența acestei grupări este precară.

Corupţia ucide: adevărul este că nici nu poţi respira fără să ţi se ceară să fii „binevoitor“ cu măcar o micuţă șpăguță. Pe care dacă nu ştii să o dai sau nu o ai ca s-o plasezi unde trebuie, poţi să şi mori că nu se uită nimeni la tine. De la mica corupţie la marea corupţie e doar o chestiune de dimensiune. Poţi muri oricând şi oriunde din cauze provocate de corupţie.

Anticorupţia poate ucide: adevărul e că poate lua vieţi şi marca destine. Nimeni nu ar trebui să devină victima unor magistraţi care din prea multă prostie, din exces de putere sau din slugărnicie față de factorul politic să trimită la închisoare oameni nevinovaţi. Abuzurile din partea oricui trebuie oprite. Justiţia la comandă politică nu este nici democratică și nici măcar justiție nu este.

Corupţia zideşte: demnitarii care acordă contracte, de la cele mici până la cele de miliarde, ar trebui să-şi „tragă“ comision, deoarece acest lucru i-ar stimula ca acele contracte să fie cele benefice. Dar de ce trebuie unii să se înfrupte din bani publici numai pentru că au reuşit să-şi cumpere o funcţie? Cine ştie ceva istorie va recunoaşte sistemul fanariot, dezastruos pentru simplii români.

Modernizarea statului român nu se poate face cu niciuna dintre aceste trei formule. Nu putem construi nimic dacă, în permanență, între noi intervin dezbinări. Cei care au o poziţie fermă, dar întotdeauna constructivă, lipsită de un discurs incitator la ură, sunt imediat blamaţi.

Acum să vedem şi compoziţia de la mijloc: cetăţenii României. Toţi. Ei sunt la mijloc, dar adevărul?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Mar Mar 21, 2017 4:31 pm

ENKI a scris:Intrucat doamna autoare a articolului pare sa bajbaie in cautarea adevarului, i-as recomanda sa revada serialul Caracatita, o data cu mine, adica peste circa 3-4 luni. Acolo, personajul care m-a fascinat - Tano Cariddi (dupa care am numit motanul sef al cartierului ) rosteste unicul adevar valabil in societatea actuala: coruptia este uleiul care unge angrenajul democratic. Ma rog, am citat din memorie, serialul vazandu-l la vremea lui, la inceputul anilor '90.

Din cauza frezei care imi conferea o oarecare asemanare fizica cu actrita, serialul fiind la moda in perioada respectiva, ma iritau unii cu porecla de Silvia Conti laugh

Pana si o profesoara (cam lezby in opinia... nu doar a mea) a incercat sa ma canalizeze spre un rol pe care nu-l simteam ca-mi apartine. Nici macar nu exista vreun viitor posibil Corrado Cattani in peisaj (cancerul femeilor la vremea respectiva) laugh

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Bine, este simpatic de citit si comentariul lui Bettina de sub poza laugh

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pe motanul Maine Coon il voi numi Corrado raset

ENKI Sam Mar 25, 2017 5:33 pm

Nu-i realizat de 23 august, ci de 25 martie - Buna Vestire, dar repotajul e identic cu cele comuniste. Doar ca in oglinda. laugh

ENKI Dum Mar 26, 2017 8:48 am

Din nou sunt surprins placut de nenea asta vizionar, care scria in 2008 despre ceea ce unii nu pot pricepe nici acum. Laughing

miercuri, 3 septembrie 2008

Soldaţii noii Revoluţii Bolşevice

Sunt sigur că mulţi m-au înjurat în momentul în care am scris despre Revoluţiile Colorate ca despre veritabile lovituri de stat civice, care au fost concepute, organizate şi finanţate în parteneriat public-privat de serviciile de informaţii din Occident, în special de cele ale SUA şi ale Marii Britanii, împreună cu ONG uri cunoscute, precum Fundaţia Soros şi Freedom House. Vreau să fiu bine înţeles: nu sunt nici filo-american, nici filo-rus, nici americanofob, nici rusofob. Nu sunt anti-occidental, cum nu sunt nici pro-occidental. Sunt un tip realist, care nu-şi face iluzii că o ţară precum România va putea fi vreodată tratată drept partener cu drepturi egale de marile puteri. Aşa a fost, aşa va fi mereu.
Nu există democraţie. Ceea ce numin noi democraţie este un sistem politic abia cu puţin mai bun decât celelalte pe care le-am cunoscut în decursul istoriei, care se poate oricând transforma într-un coşmar. Cu votul nostru, prin manipularea voinţei noastre. Lumea în care trăim oferă celor care vor să manipuleze opinia publică instrumentele societăţii informaţionale, care sunt infinit mai perverse şi mai persuasive decât propaganda bolşevică sau decât cele cu care s-a purtat războiul mediatic în perioada Războiului Rece. Romanul lui Orwell, 1984, este deja un soi de preistorie a controlului minţii prin media.
Mai grav este că apar tot mai multe dovezi ale constituirii şi funcţionării unui nou tip de Comintern, Civinternul, Internaţionala Civică, al cărui scop este acelaşi cu al bolşevicilor: abolirea statului, ca o condiţie de bază a victoriei Revoluţiei Bolşevice şi a instaurării dictaturii proletariatului, atunci, iar acum abolirea statului, drept condiţie de bază a instaurării "democraţiei" liberale" la nivel global, pentru a facilita instaurarea Guvernului Mondial. Un fel de Comunismul cel Mare înghite Comunismul cel Mic.
Nu, nu delirez! Citiţi ce scrie astăzi seriosul Los Angeles Times despre "Un soldat georgian al Revoluţiei de Catifea". "Velvet revolutions require the same type of discipline as military revolutions but without the guns," the 28-year-old Georgian lawyer says. "People, if they stay united and disciplined, can change a lot of things."Georgia's status as a kind of laboratory for such groups is a little-explored dimension of the recent battle between Moscow and Tbilisi. It is a conflict between imperial ambitions rooted in the 19th century and the soft power of 21st century electronic media and global culture -- the iron fist versus the velvet glove. The velvet revolutionaries, whose name comes from the peaceful 1989 uprising against communist rule in Czechoslovakia, have racked up numerous successes, including Georgia's Rose Revolution, which brought Soros protege Mikheil Saakashvili to the presidency in 2004; the Orange Revolution later that year that toppled the Kremlin-backed government in Ukraine; and the Cedar Revolution of 2005 in Lebanon that led to the withdrawal of Syrian troops."
Din acelaşi articol aflăm că există un centru special de planificare, CANVAS, adică Center for Applied Nonviolent Action and Strategies. "The group is funded in part by the International Republican Institute, which many describe as the international arm of the GOP, and Washington-based Freedom House, which receives most of its funding from the U.S. government."
Nu puţini sunt îngrijoraţi de întorsătura pe care au luat-o Revoluţiile colorate sau de catifea. "Critics say the velvet revolutionaries are naive, trying to graft foreign political solutions onto countries with long histories and regional realities."These do-gooders, thinking themselves to be doing good, walked themselves into a trap, sensing they could do whatever they wanted regardless of the long and tangled history of this place," says Thomas Goltz, an American journalist and scholar who lived for years in the Caucasus and has written books about Georgia, Azerbaijan and Armenia."Get real!" he says. "You've lived here for thousands of years." Şi adaugă: The irony is you have a bunch of political do-gooders pushing a military agenda."
Pe blogul KlausS, autorul publică articolul scris de un jurnalist american F. William Engdahl, scriitor contribuitor al "Online Journal", în care sunt prezentaţi "Maeştrii păpuşari din spatele preşedintelui georgian Saakashvili ". Citez: " Faimoasa „Revoluţie Trandafirie” din noiembrie 2003, care a forţat pierderea puterii de către un Eduard Şevarnadze îmbătrânit şi a adus la putere un absolvent de universitate SUA, în vârstă de 36 ani, a fost condusă şi finanţată de Departamentul de Stat SUA, Fundaţia Soroş şi agenţii legate de Pentagon şi comunitatea agenţiilor secrete ale SUA...Saakaşvili a fost adus la putere printr-o lovitură de stat aranjată pe teren de ONG-urile finanţate de SUA, prin aplicarea unei noi metode a SUA de destabilizare a regimurilor pe care le consideră ostile planurilor sale de politică externă. În ediţia din 23 noiembrie 2003, Wall Street Journal a creditat explicit pentru răsturnarea regimului Şevarnadze operaţiunile „unei serii de organizaţii neguvernamentale… susţinute de fundaţii americane şi occidentale.” Aceste ONG-uri, afirmă jurnalul, „au născut o clasă de tineri intelectuali, vorbitori ai limbii engleze, înfometaţi de reforme pro-occidentale”, care au fost instrumentali în aşezarea fundaţiei pentru o lovitură de stat nesângeroasă...ONG-urile au fost coordonate de ambasadorul SUA în Georgia, Richard Miles, care tocmai a sosit la Tbilisi, după proaspătul succes în orchestrarea răsturnării lui Slobodan Miloşevici la Belgrad, susţinută de CIA, folosindu-se aceleaşi ONG-uri. Miles, care se bănuieşte a fi un specialist sub acoperire al serviciilor secrete, a supravegheat lovitura de stat a lui Saakaşvili."
Şi în cazul Serbiei, care a trecut la mustaţă pe lângă un război civil, şi în cazul Libanului, care chiar a avut parte de un scurt război civil, care încă mai mocneşte, dar şi de un război în toată regula cu Israelul, dar mai ales în cazul Georgiei revoluţiile civice au produs efecte perverse şi mari pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri, distrugerea infrastructurilor şi a serviciilor publice, sute de mii de refugiaţi, sărăcie şi disperare.
Victoria în alegerile prezidenţiale din 2004 a lui Traian Băsescu şi negarea rezultatelor alegerilor parlamentare prin numirea lui C P Tăriceanu drept premier este tot o lovitură de stat, organizată de aceleaşi organizaţii ale societăţii civile vârâte până în gât în tragedia din Georgia. Motivele sunt altele: România era percepută ca o ţară prea apropiată de marile puteri europene, Franţa, Germania şi Italia, care se remarcau atunci prin anti-americanism şi prin relaţii bune cu Rusia. În plus România dăduse cu flit unui proiect promovat cu frenezie de Bruce Jackson , cel care privea introducerea flotei americane în Marea Neagră, sub un pretext oarecare. În plus individul este cel care a promovat agresiv în România produsele firmei Lockheed Martin, al cărui vicepreşedinte cu planificarea stategică a fost. Vreţi să ştiţi ce avion vom cumpăra? F 16, evident!
Deja "societatea civilă" românească se pregăteşte să conteste rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie, pentru a-i permite lui Traian Băsescu să-şi numească premierul şi guvernul pe care le doreşte. Singura noastră şansă ar fi ca neo-conservatorii de la Washington să sufere o înfrângere dramatică, astfel încât cârdăşia asta servicii secrete-societate civilă să se mai potolească, să nu se mai amestece în procesele politice şi să nu mai destabilizeze regimul democratic românesc.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Vin Mar 31, 2017 5:19 pm

"sa macelareasca spre a aboli macelul, sa jerfeasca miei pentru a nu mai fi taiati mieii, sa biciuiasca oameni pentru ca ei sa nu invete sa se lase biciuiti, sa se lepede de orice scrupule in numele unei inalte scrupulozitati" - Arthur Koestler - Intuneric la amiaza, 1940, roman scris in minunata Uniune Sovietica in urma experientei de condamnat la moarte

sa plagieze pentru a opri hotia, sa incalce Constitutia pentru a apara Constitutia, sa incalce drepturile omului pentru a apara omul si asa mai departe

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Lun Apr 10, 2017 5:44 pm

Nu știu cât de bun președinte ar fi fost Geoană. Știu însă că victoria în alegerile prezidențiale din 2009 i-a fost furată*. De aceleași personaje sinistre, gen Kovesi, Coldea, băsescu și compania. Personaje care l-au făcut președinte și pe Iohannis. Alte alegeri furate.

Cine era purtătorul de cuvânt al campaniei lui Geoană? Ponta! Cine a pierdut alegerile prezidențiale din 2014? Același Ponta! Personajul are de dat multe, multe, explicații. Sistemul s-a folosit de el în anii ăștia. În 2009 sigur. După care a primit un șut în cur, și acum bate la ușa pușcăriei. Probabil că după faptă, și răsplată.

Soarta lui Geoană, Ponta și a altor ”victime” ale statului profund e strict problema lor, iar dacă au fost parte a sistemului, la un moment dat, e un motiv în plus să nu ne pese de ei. Grav este că ”statul profund” și-a creat mecanisme prin care pot înfrânge, fără drept de apel, voința cetățenilor. Asta este marea noastră problemă. Ne luptăm cu o dictatură colectivă, fără față, fără contur, cu puteri nelimitate. Orice dictator are niște limite, este obligat să țină cont și de voința cetățenilor, altminteri nu are viață prea lungă la putere. Monstrul numit ”stat profund” nu poate fi limitat. Pentru că nu știi împotriva cui să lupți. Iar el poate inventa oricând un țap ispășitor, poate livra un cap de Moțoc. A tot făcut asta. Udrea, Bica, Ponta, PSD, ”penalii”, ”corupții”, Coldea, în curând Kovesi, Dragnea, și tot așa.

Cum să răstorni o astfel de putere tiranică? Cum să distrugi acest mecanism infernal, care golește de substanță economia, distruge democrația, dizolvă societatea? Nu cred că ne-am confruntat, noi, ca umanitate, cu această situație, în întreaga noastră istorie. Până acum răul avea un chip. Acum nu mai are. Nici mijloacele democratice, nici folosirea forței, nu pot rezolva această problemă. Pentru simplul motiv că nu știi cine este dușmanul. Asta naște guvernarea prin frică. Și de aici începe declinul civilizației, așa cum o știm noi acum.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

* [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso Mar Apr 11, 2017 7:50 am

Mai e si problema de mentalitate colectiva si modul pervers in care s-a lucrat atatia ani asupra mentalului colectiv. Indiferent de tabere, oamenii se grupeaza la fel de superficial, usor de manipulat intr-o directie sau alta. De multe ori simt o mare lehamite citind comentariile la tot felul de articole scrise de asa zisii formatori de opinie. Am descoperit ca exista si o specie de propagandisti foarte activi, pusi sa discrediteze credibilitatea unor articole/site-uri, prin modul insistent de a spama cu niste comentarii complet imbecile. Laughing

Se induce astfel efectul psihologiei inverse la orice cititor cat de cat rational atunci cand da peste un astfel de concurs de imbecilitati si comentarii repetitive, ca ecou in asa numitul public cititor, indiferent de subiectul abordat. Adica, si daca s-ar scrie despre cultivarea panselutelor, idiotii ar fi mot acolo, fix cu acelasi gen de comentarii. Si ajunge omul,in cele din urma, sa-si intareasca ideea ca doar retardatii sunt fanii respectivului blog, site, etc. Laughing

Nu stiu cum sunt altii construiti, insa eu constientizez ca asupra mea functioneaza psihologia inversa Laughing

Chiar daca se intampla sa impartasesc intr-o anumita masura opinia autorului sau sa-mi placa articolul, cand vad corul adeptilor ma apuca lehamitea, chiar greata Laughing

Cam la fel cum as vedea un cor de injuraci al propagandei. De pilda,cu mai mult timp in urma am renuntat efectiv sa mai citesc site-ul Descopera din cauza unei nebune care spama acolo cu comentarii religioase Laughing

Era nelipsita in peisaj, ca o musca de gunoi. Am facut abstractie de ea o perioada, fiind si imposibil de inteles ceva din comentariile nebunei. Nici nu-mi bateam capul sa citesc macar vreun rand din elucubratiile individei.O singura data am incercat sa parcurg cap coada o postare de-a ei doar ca sa ma conving cat e de dusa. Alti cititori chiar se enervau, atragandu-le atentia administratorilor site-ului ca lipitoarea aia , dusa rau cu capul, le indeparteaza citititorii. A fost suficient ca la finalul articolelor sa tot apara ea, cu nebunia ei insistenta, incat am renuntat complet sa mai citesc ceva pe site-ul ala. Mi s-a parut ciudata si indolenta administratorilor respectivului site, parca dornici sa se asocieze articolele publicate (unele chiar interesante si documentate) cu o bolnava psihic de internat la psihiatrie.

ENKI Dum Apr 16, 2017 1:37 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ENKI Sam Apr 22, 2017 10:05 am

Ma bucur ca Grindeanu a vorbit despre ineficienta sistemului de achizitii publice.
Am convingerea ca una dintre cauzele principale ale stagnarii tuturor proiectelor economice o reprezinta actuala legislatie.
Din prostie, din obedienta fata de UE, din dorinta excesiva de a arata ca starpim coruptia...a rezultat legea achizitiilor publice, o monstrozitate care blocheaza orice initiativa.
Mai mult, ne-am pricopsit cu tot felul de consultanti impusi de BEI, BERD etc. Astia, in pura traditie corporatista, nu inteleg nimic din ce se intampla. Traiesc doar in teorie, fara sa fi trecut prin practica. In capul lor "coruptia" e cantonata in zona procedurilor de licitatie.
Fals ! Pentru ca totul e atat de greoi si paranoid, cu mii de pre-calificari, SEAP-uri, contestatii, filtre etc., actele de coruptie si ingineriile financiare s-au mutat demult pe partea de derulare - umflari sistematice prin j' de mii de acte aditionale, prelungiri de termene si suplimentari de buget etc.
Cred ca legislatia trebuie simplificata total.
Ca in fond tot trebuie sa te incadrezi in buget - cu sau fara lege si obligatia notei valorii estimate si alte cerinte.
Cea mai buna dovada a faptului ca legea achizitiilor e ineficienta e aceea ca exact firmele care se incadreaza in toate rigorile legii sunt cele care treneaza nefiresc executia lucrarilor.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Apr 22, 2017 10:09 am

Ţi se aduce un scut în ţară. Scutul nu ţi se aduce gratuit. Trebuie să pui la dispoziţie terenul, să plăteşti toate hangaralele şi să asiguri oameni plătiţi de tine, dar aflaţi sub coordonarea lor.
Scutul nu e pentru a te apăra pe tine, ci pe fratele cel mare. Mai mult, scutul e văzut ca o ameninţare de către celălalt frate mare, cel de la răsărit. Care frate de la răsărit oricând ar putea să-l atace. E chiar îndreptăţit s-o facă în cazul unui conflict.
Ţi se sugerează că eşti slab, că nu-ţi poţi apăra teritoriul ţării, că ai avioane învechite care oricum sunt uzate moral. Ţi se oferă şi tu cumperi alte avioane, la fel de uzate moral, dar care cică sunt retehnologizare. Aşa te trezeşti în curte cu o escadrilă compusă din avioane uzate moral şi ale căror performanţe nu le ating nici măcar pe cele ale vechilor tale avioane(vezi radarul cu raza mai mică decât la MIG-uri). Înghiţi în sec şi accepţi să le cumperi fără niciun offset, lucru nemaivăzut până acum.
N-ai rezolvat nimic cu apărarea obiectivului strategic, adică al „scutului lor”. Ţi se sugerează să te aperi antiaerian cu sisteme Patriot. Care sisteme Patriot nu-s grozave, chiar sunt depăşite tehnic. Le vei lua şi pe astea, tot aşa fără offset, doar suntem parteneri.
Ce urmează? Probabil o renegociere a sferelor de influenţă, o destabilizare a ţării, o retragere pripită şi nişte proşti care se vor uita lung la nişte fiare vechi cumpărate mai scump decât dac-ar fi fost făcute din aur.
N-ar fi o nenorocire. De fiecare dată am fost jefuiţi în istorie. Marea problemă însă este aceea că de data asta am reuşit s-o facem lată. Dacă punem cap la cap tot ce s-a furat din ţara asta începând cu ocupaţia romană şi terminând cu ruşii tot nu reuşim să ajungem la jaful făcut de la Revoluţie încoace. Nu, nu e o figură de stil. E chiar realitatea.
Copiii, nepoţii şi încă vreo zece generaţii ne vor pomeni, fiţi siguri de asta!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Dum Apr 23, 2017 9:19 am

Mutantul a fost creat şi nu mai poate fi oprit

Despre demența iacobină în care au fost fixate aşteptătările unui public care juisează în fața suferinței, am avut de-a face zilele trecute, când am vorbit despre cazul lui Adrian Severin, pe care l-am vizitat la închisoare. Nu era ceva neaşteptat. Când DNA-ul cere mărirea pedepsei după ce au fost aduse documentele care atestă faptul că a fost operat de cancer şi i-au fost îndepărtați câțiva lobi ai ficatului, ai imaginea unui produs avortat si periculos. Faptul că există un public ce se bucură la astfel de veşti, ține de patologie.
Avocata Laura Vicol aduce alte cazuri din justiție, pentru că acest produs malformat se hrăneşte din suferința celor pe care ar trebui să-i judece, nu să-i distrugă, indiferent de mediul social din care provin. Închisoarea neoliberală devine lagăr de concentrare nazisto-bolşevic:

''Statul de drept, infractor autorizat si protejat de legile sale

Un nou caz cutremurator, care mi-a zguduit sufletul ieri, in Saptamana Luminata, si care ma face sa ma intreb daca unele persoane pot fi numite oameni...

O cheama Adriana, are 19 ani. Fusese condamnata la 6 luni sub supraveghere, insa un monstru imbracat in roba de judecator a trimis-o in spatele gratiilor pentru 8 luni, admitand apelul procurorilor. Era insarcinata in 7 luni la momentul incarcerarii, dar burta ei in care un pui crestea nu a trezit nici macar un gram de umanitate.
Miercuri, in curtea puscariei Rahova, am indrumat-o pe mama Adrianei catre instanta competenta sa formuleze o cerere de amanare a executarii pedepsei.
Vineri am tinut-o in brate si am plans impreuna, tot in curtea puscariei, cu fata ridicata spre Dumnezeu si cu o singura intrebare in suflet: de ce nu faci macar Tu, Doamne, ceva, ca hienelor astora oricum nu le pasa..
De o saptamana ma tot duc acolo incercand sa salvez 2 ani de viata ramasi pentru clientul meu bolnav de cancer in faza terminala. La el am avut noroc, daca pot spune asa, macar ii pot face analizele. Adriana nu a avut nicio sansa, in loc sa nasca in trei saptamani, isi ingroapa fetita...Dupa un control, legata de maini si de picioare, asa imi spunea mama ei printre suvoaiele de lacrimi si urletele de durere, Adrianei i s-a spus ca i-a murit copilul.
I-au scos fetita din burta si i-au aratat-o. Moarta. Au aruncat-o din nou in puscarie.
Nici macar sa ingroape copilul nebotezat nu are cum, de unde certificat de deces..
O alta mama, tot ieri, mi-a aratat poza cu baiatul ei, de 27 ani de ani, hepatita C netratata, mort anul trecut la Jilava..
Nu vreau sa va impresionez si nici nu cred ca se va schimba aceasta mentalitate a multora: "esti la puscarie meriti sa mori".
Insa nici nu pot sa tac. Si cat sunt lasata sa vorbesc, in ciuda unora dintre cei care ar trebuie sa ma protejeze (ai grija Gheorghe Florea, securistule, de tine vorbesc maine, de ziua ta) o sa va tot spun. Pentru ca, din nefericire, sunt nenumarate drame in spatele gratiilor. Despre care nimeni nu are curaj sa vorbeasca..doar o nebuna ca mine..

Sanatate si libertate!''

Cred că este cert, frâiele Justiției au încăput pe mâna unor personaje sadice şi frustrate. Iar ''Corupția'' este paravanul perfect al unor psihopați care îşi construiesc cariera pe cadavre, slujind un Golem ce nu mai poate fi oprit şi este sprijinit de către cei care vor o Românie în prostrație, ce se scufundă în propriile dejecții.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Vin Apr 28, 2017 10:02 am

Sa vedem, acum ca au trecut circa 4 luni din cele 6 prognozate de Savaliuc: reforma reformei pare incetinita, dar nu datorita masurilor luate de PSD, ci pentru ca scopul ei final (destructurarea statului real) s-a realizat deja. vesel

Alesii conduc tara! Statul mafiot trebuie destructurat!

Noua putere instalata dupa alegerile din 11 decembrie 2016 nu va sta mai mult de 6 luni pe pozitii daca nu va intelege faptul ca ALESII CONDUC TARA.

In orice regim democratic sau autoritar, cei ajunsi la conducerea tarii decid calea de urmat. Daca PSD nu baga asta la cap va ajunge istorie! Daca in 6 luni PSD nu lichideaza politia politica din aceasta tara va cadea prada fortelor oculte din servicii si parchete, precum si a propagandei finantata ocult de sustinatorii institutiilor de forta.

In Romania, transformata sub regimul Basescu in colonie, cu un actual presedinte autist care nu face decat sa preia mesajele propagandei sorosiste, puterea politica a fost distrusa programat si inlocuita cu marionete impuse de afara.

Totul s-a operat cu ajutorul serviciilor secrete, a marilor parchete, precum si a autoritatilor fiscale de control – care au devenit asa cum a recunoscut creatorul Traian Basescu “un stat mafiot”.

Parlamentul a fost discreditat si adus in stare de paralizie politica, zeci de senatori si deputati fiind urmariti penal, arestati, trimisi in judecata, acuzati de ANI de conflicte de interese, si supusi linsarii mediatice de o propaganda platita ocult prin servicii.

Mass media a fost distrusa, “mogulii” de presa bagati la inchisoare, iar cele mai importante posturi de televiziune si publicatii au fost inchise sau aduse in stare de insolventa, pentru a fi preluate de paravane ale serviciilor. Nicaieri in Uniunea Europeana nu s-a intamplat un asemenea pogrom impotriva presei, fiind evident atentatul institutiilor de forta impotriva libertatii de exprimare.

Cea mai grea lovitura s-a dat mediului de afaceri romanesc, care a fost decimat cu parchetele si cu ANAF-ul pentru a se face loc multinationalelor, primele la scutiri fiscale si facilitati guvernamentale, si niciodata urmarite penal sau controlate de fisc.

Toti liderii politici, mogulii de presa si toti oamenii de afaceri romani importanti au primit etichete de “penali”, in vreme ce Romania a trecut sub o influenta straina fara precedent.

Succesul urias in alegeri al “penalilor” PSD s-a datorat tocmai faptului ca romanii au inteles pericolul distrugerii a tot ce e romanesc cu ajutorul institutiilor de forta, iar votul lor a fost o reactie de aparare in fata a ceea ce este antiromanesc.

Exista informatii ca personaje din afara au impus Romaniei si Moldovei un plan numit MINERVA, de preluare a controlului asupra Romaniei prin arma catuselor, stiindu-se ca in aceste tari in care exista mica coruptie generalizata de pe vremea comunistilor (cand totul se rezolva cu bacsis) orice roman isi doreste sa vada corupti la inchisoare. Un plan similar s-a incercat si in Polonia, dar nu a prins.

Planul a vizat formarea de dosare penale tutoror liderilor politici si factorilor decidenti importanti din politica, aparat guvernamental, presa, mediu de afaceri, astfel incat nimeni sa nu mai apere Romania si, cu ajutorul institutiilor de forta, sa se impuna o conducere dirijata din afara.

Guvernul tehnocrat a fost apogeul planului MINERVA, care insa a eseuat lamentabil la nivelul perceptiei romanului de rand, intrucat romanii au vazut diferentele de tratament intre ei si tot ce este extern, si faptul ca nu se pun catuse decat lor, nu si celor care vand tara strainilor si ne transforma in colonie.

Planul MINERVA a distrus Romania pentru multi ani de acum incolo si s-a bazat in ultimii 12 ani pe intarirea continua a institutiilor de forta!

Fiti atenti la cifre: daca pe vremea lui Ceausescu odioasa Securitate avea peste 2000 de securisti, azi SRI are peste 11.000 - (faceti calcul la 1000 euro/lunar media pe un lucrator de informatii x 12 luni, ca sa vedeti cat ne costa anual).

Daca pe vremea lui Ceausescu existau 2000 de magistrati, azi exista circa 7000, iar procurorii au ajuns sa isi formeze propria republica bagand frica in judecatori, in afara oricarei raspunderi pentru oamenii nevinovati desfiintati cu dosare penale - (faceti calcul la 3000 euro/lunar media pe un magistrat x 12 luni, ca sa vedeti cat ne costa anual).

Au fost create armate intregi de inspectori fiscali, jandarmii au fost transformati in trupe de interventie cu miile, au fost create agentii de prigonit politicieni si oameni de afaceri precum ANI, DLAF, structuri de politie speciale si alte institutii de acelasi soi: iata imaginea a zeci de mii de reprezentanti ai institutiilor de forta, care lovesc nu doar in alesii politici ai acestei tari, ci in mediul de afaceri care sustine prin taxe si impozite bugetul acestei tari!

Bugetele acestor institutii de forta au crescut an de an, si au crescut atat de mult incat daca va intrebati de ce nu se construiesc coridoarele de autostrazi asa cum a aprobat Uniunea Europeana, e din cauza ca bugetul de stat a devenit prea impovarat de institutiile de forta pentru a mai putea sustine asemenea investitii.

Aceasta a fost “viziunea” lui Traian Basescu despre statul romanesc modern, conjugata cu vointa celor de afara, si in aceasta fundatura a ajuns Romania. Iar PSD, oricat a fost de hulit pana acum, a ajuns sa fie votat masiv ca ultima speranta.

Ce trebuie sa faca PSD?

Eu nu vreau sa platesc prin taxele si impozitele care le achit lunar institutii de forta care nu iubesc si nu apara aceasta tara. Ca mine vor milioane de romani.

Cred ca daca PSD vrea sa aiba viata usoara cu institutiile de forta trebuie sa taie la greu in anul care incepe bugetele urmatoarelor institutii:

-bugetul serviciilor secrete (care nu se justifica in numar atat de mare si nu au fost in stare sa salveze tara de sub influenta straina, desi au ascultat la greu politicieni, jurnalisti si oameni de afaceri si care e suspectat ca a inlocuit mare parte din presa libera cu instrumente de propaganda platite din bani publici);

-bugetul marilor parchete (care au distrus ideea de Justitie independenta in aceasta tara pe care au transformat-o in Republica Procurorilor);

-bugetul CSM si al Inspectiei Judiciare (care au musamalizat toate abuzurile procurorilor si a unor judecatori din campul tactic);

PSD trebuie sa formeze urgent o Comisie Parlamentara de ancheta a modului in care presa a devenit vulnerabilitate la siguranta nationala sub regimul Basescu, iar SRI, PICCJ si DNA au declansat un pogrom impotriva a zeci de patroni de institutii de presa, cu consecinta distrugerii unor publicatii, in conditiile in care Constitutia garanta ca nicio publicatie nu poate fi suprimata. Daca au existat vinovati in actionarii unor institutii de presa, afacerile media nu trebuiau suprimate!

Nu in ultimul rand, noul ministru al Justitiei trebuie sa ceara in noul CSM revocarea procurorilor care au inregistrat achitari pe lipsa de probe si a sefilor DNA care au inregistrat ani de ani cifre record, de neacceptat, de peste 10% achitari. Ministrul Justitiei are de asemenea corp propriu de control si poate declansa actiuni disciplinare impotriva magistratilor care au savarsit abuzuri.

Atentie PSD! Daca nu intelegeti ca cei alesi conduc tara si daca va veti speria de propaganda antiromaneasca a oengeurilor sorosiste si a unor publicatii finantate ocult cu stiinta serviciilor, nu doar ca veti ajunge in masa victimele politiei politice, dar romanii nu va vor mai vota niciodata!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Dum Apr 30, 2017 10:41 am

Da, a murit Epoca de Aur a lu' Ceasca, da' s-a nascut Epoca de Tabla (de Ford), implinind profeticele versuri care ne-au bantuit copilaria:

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000

REPORTAJ: Muncitor la Ford. Viata in uzina si farmecul ei

Viata in uzina m-a fascinat mereu: disciplina, rigoarea, precizia si pulsul propriu al fabricii sunt, toate, speciale. Locul asta traieste dupa propriile reguli, iar in interior exista o adevarata comunitate. O familie. La fel ca-n viata, in uzina gasesti oportunitati, eroi, prieteni si pericole la orice pas. Daca n-as fi ajuns sa scriu despre masini, cel mai probabil le-as fi facut cu mana mea. Asa ca iata-ma in uzina Ford din Craiova, muncitor.

Sa muncesc la Ford Craiova, pentru o zi, este pentru mine o buna ocazie sa inteleg mai bine masinile despre care scriu de zece ani. Iar pentru aproximativ 1000 de oameni din zona Craiovei portile uzinei Ford sunt deschise, pentru ca acum se fac angajari. Si sunt foarte multe posturi scoase la concurs. Aproape 1.000, dupa cum spuneam.

Asa ca am experimentat viata unui nou angajat la Ford.

Aceasta este a doua „provocare de uzina” pe care o accept din partea celor de la Ford pentru ca in vara lui 2014 am lucrat cu alti 7 colegi din presa la o masina Ford B-MAX, alba. Tot asa, in ideea de a intelege mai bine masinile despre care scriem. Poti reciti acel articol AICI.

Acum, insa, atentia mea cade pe oameni.

Cursul despre siguranta in uzina e obligatoriu. Aproape ca ramai mut dupa ce-l faci. Pare greu de crezut ca intr-o tara atat de aproximativa se poate lucra atat de riguros. Si e bine sa te calibrezi mental pentru asta. E spre binele tau. Aflu ca in uzina Ford n-au mai fost accidente de munca demult.

La ultimul, in 2014, un muncitor din uzina de motoare si-a prins un deget intr-un utilaj. Asta pentru ca a incercat sa rezolve lucrurile din mers, contrar procedurilor si instructajului primit. Accidentul lui e o lectie buna pentru noii veniti: indisciplina te poate lasa fara degete sau fara viata, in uzina.

Din fericire pentru mine, invat de la cei mai buni.
Vasile – lucrul bine facut s-a nascut in mainile sale

Primul om din ziua mea de lucru e Vasile Busu. Are 48 de ani, sta langa Craiova si are un fiu care abia si-a facut buletinul. Sotia e plecata la lucru in strainatate. Vasile lucreaza de 30 de ani in uzina auto din Craiova. A prins Oltcit, Daewoo si Ford. Sudor de meserie, Vasile e incredibil de prietenos si… uman.

Sincer sa fiu, am intalnit adesea oameni care fac din comunicare o meserie si care nu se pot ridica la performantele de relationare interumana ale lui Vasile.

Pentru a lucra la Ford face naveta in jur de 40 km pe sens, in fiecare zi, alaturi de alti doi colegi si vecini din localitatea Marsani. Impart costurile cu GPL-ul si le mai da si de la uzina 50 de lei de fiecare pe luna pentru transport. La final de luna ies bine facand „car sharing”. Pentru cine se gandeste ca trebuie sa stai in Craiova sa lucrezi la Ford, iata un exemplu ca se poate si altfel.

Daca vrei, poti!

In 1-2 ore am invatat sa fac ce face el. E mult spus ca sunt la fel de pregatit sa fac fata oricarei situatii in care poate ajunge un sudor modern si experimentat, dar am invatat procesele de baza si miscarile. Ai putea sa ma lasi in postul acela o ora fara sa ma supraveghezi. Ochelarii de protectie si manusile sunt obligatorii. Scanteile te pot lasa fara vedere, iar elementele din metal pe care le manevrezi te pot taia la maini cat ai clipi. Protejat fiind, esti in perfecta siguranta.

Postul lui Vasile e cu totul special. El sudeaza structura de rezistenta laterala la impact a lui Ford B-MAX. Celebrul stalp B „inexistent” la aceasta masina, din punct de vedere vizual, este, de fapt, ascuns in rama usilor laterale. Prin urmare, cadrul metalic al acestor usi trebuie sa fie foarte rezistent. Fara sa-si dea seama, prin fiecare miscare a lui, Vasile Busu contribuie la siguranta unor familii in cazul unui nefericit impact lateral intr-un Ford B-MAX.

Munca e repetitiva, dar suficient de variata ca miscari cat sa nu te plictisesti. La cei 48 de ani si 30 de ani de munca, omul nostru e vioi si intr-o forma fizica de invidiat. Uneori aspectul acesta e trecut cu vederea. Poate parea mai usor sa lucrezi intr-un birou toata ziua decat sa fii sudor intr-o uzina. Dar, pe termen lung, viata de uzina nu doar ca te extenueaza in fiecare zi, ci te si tine mai sanatos zi de zi! Pana sa-l intalnesc pe Vasile nu mi-am pus niciodata problema asa.

Tonusul sau este molipsitor, fizic si psihic. Il apreciez cu atat mai mult cu cat isi foloseste mainile pentru a lucra, iar din nastere are degetele de la o mana dezvoltate insuficient. M-am simtit stanjenit sa-l intreb despre asta. Am crezut ca sunt urmele unui accident de munca. Nu, Vasile imi spune ca asa s-a nascut si nu a considerat niciodata asta o problema, un handicap.

Ma bucur enorm ca am avut ocazia sa fiu coleg de uzina, cateva ore, cu un sudor atat de prietenos, de vertical si de limpede la minte. Oamenii ca el sunt cei care transforma „Romania lucrului bine facut” din slogan de campanie electorala in realitate. Si Vasile Busu a facut asta si in comunism, si in tranzitie, si in boom-ul economic si in criza. Si o face si acum, cand uzina Ford din Craiova se pregateste sa intre intr-o noua etapa infloritoare.

Imi povesteste cu drag despre familia si casa lui. Si despre Oltcit: “Eu chiar si dupa atatia ani as sti ce am de facut. Sudam pe vremuri cu clesti, nu cu roboti, ca acum. Daca imi aduci sculele de atunci si materialele, le-as folosi fara greseala si acum!”.
Mady – doamna de fier

Maria Lazarescu e sefa de sectie. Ea e responsabila de 85% din caroseria lui Ford B-MAX. Este, practic, sefa lui Vasile Busu. Toata lumea ii spune Mady sau… doamna Mady.

E o femeie de fier: cu suflet bun, dar intransigenta. S-a vazut reconvertita profesional la 50 de ani. A lucrat toata viata „la birouri”, la planseta, in departamentul studii. Ea a fost responsabila de puntea fata de la Oltcit.

Romanca fiind, a invatat franceza cand era tanara, gratie lucrului cu francezii care faceau Oltcit la Craiova. A venit Daewoo si a invatat engleza, dar trebuia sa foloseasca si translatori pentru lucrul cu coreenii. A venit Ford si aptitudinile de engleza au trebuit imbunatatite si mai mult. In plus, a trecut de la departamentul studii, din zona de birouri, direct pe linia de productie, in uzina. E drept, nu intr-un post de baza, ci pe o pozitie de sef, cum era si normal.

Un coleg al ei, Corneliu Tataru, lucra pe vremea Daewoo la vanzari si dezvoltarea retelei de service. Si el s-a reconvertit profesional si a ajuns in uzina. Nu i-a fost usor, insa acum n-ar mai pleca de acolo.

Sa fii sef nu e mereu usor. Si cu siguranta nu e usor sa te reinventezi la 50 de ani. Iata o frumoasa poveste de viata din Oltenia.

“Cand am venit aici aveam 50 de ani, iar fiul meu era student la Medicina. Invatam cu el. El invata pentru facultate, iar eu engleza. Facultatea de Medicina e grea! El isi pierdea rabdarea si spunea ca nu mai poate. Eu il incurajam si ii spuneam ca eu invat engleza si am 50 de ani! In plus, nu mai lucrazem niciodata in uzina. Dar am invatat statie cu statie, robot cu robot, piesa cu piesa. Desi mi-a fost greu sa ma adaptez, acum n-as mai pleca de aici!”, povesteste Mady.

Ea isi aminteste cu amuzament intalnirea cu presedintele Ford, pe vremea cand performantele ei lingvistice modeste au facut-o totusi placuta in fata inaltului oficial.

“Cand a venit presedintele Ford, in loc sa zic <>, am spus <>. La care al a zambit si mi-a spus <>”
Mariana – meseria e bratara de aur

Ii parasesc pe Vasile si pe Mady, din sectia de caroserie, si merg la sectia de montaj final. Aici indrumatorul meu este operatorul Mariana.

Lucrurile sunt ceva mai alerte la montaj final pentru ca trebuie sa lucrezi cu un obiect aflat permanent in miscare. Caroseria se misca, avanseaza pe linie, iar tu o echipezi cu ce prevede fisa postului tau. In cazul Marianei… deschizi capota, o blochezi pe deschis, montezi sinele de plafon, apoi apuci prima surubelnita electrica, doua suruburi si o piesa care se monteaza pe arcul plafonului, strangi suruburile, iei sase suruburi si alta surubelnita electrica, infiletezi patru dintre ele in partea superioara a aripii spate, montezi capacul (bucata de aripa), adaugi si celelalte doua suruburi. Apoi reiei operatiunea.

Totul se petrece in circa un minut.

Usurinta cu care se misca Mariana, si ea cu o experienta de peste 30 de ani in uzina auto din Craiova, ma face sa ma simt tanar si obosit. Mai mult decat atat, ea afiseaza o frumusete interioara si exterioara iesite din comun pentru varsta ei.

Apasati de viata si de probleme, multi oameni la 50 de ani au chipul pamantiu, privirea alienata, dintii stricati si pe fata lor se citeste o scazuta stima de sine. Ei bine, Mariana e in zona total opusa: are parul ingrijit, indreptat cu atentie, buzele rujate discret, pielea frumoasa si dantura luminoasa. Si mai e ceva: are acea sclipire in ochi a unui om sanatos fizic si psihic. Dupa 30 de ani de lucru in uzina auto din Craiova, Mariana isi traieste a doua tinerete.

Si, in rest, e un om realizat. Fiica ei este in Bucuresti, lucreaza in domeniul resurselor umane, iar fiul sau lucreaza in cadrul unei afaceri cu termopane in Craiova. Cu sotul se vede mai rar, pentru ca e sofer de tir. Desi pare mai usor sa conduci si sa te plimbi prin tara sau prin Europa decat sa montezi in 60-80 de secunde niste piese pe o masina… viata ei este mult mai previzibila si mai sigura in fabrica decat o poate avea orice om pe strada, in trafic.

Nu mi se pare politicos sa va spun cat castiga Mariana, desi mi-a spus. Cadem insa de comun acord ca pentru Craiova e o suma buna. Iar alternativele sunt mult mai putin atractive.

Si mai e un aspect. Disciplina de uzina nu inseamna numai obligatii, ci si drepturi si beneficii.

“Lucrez aici de 30 de ani. Niciodata, dar absolut niciodata, nu mi-a intarziat salariul o zi. Daca ziua de leafa pica sambata sau duminica, suntem platiti de vineri. Chiar azi e zi de salariu, apropo! (…) Avem prime de Paste, de Craciun si de vacanta. Nu pot sa ma plang, dimpotriva, sunt recunoscatoare”, spune Mariana.

Din perspectiva mea, un om de media, cu venituri variabile si aleatoare, aceasta siguranta vine, parca, din alta lume. Si ca mine sunt mii de angajati din Romania.

E senzational sa vezi din interior pulsul uzinei, mersul lucrurilor si al oamenilor. Pauzele de 8 minute la fiecare doua ore si pauza de 22 de minute de la jumatatea programului. Sa iti iei pranzul la masa cu colegii olteni, printre roboti si utilaje in care o companie a investit timp si bani. Cu un pic de ghinion aici putea sa nu mai fie nimic, sa se aleaga praful, cum s-a intamplat la Aro. Ne-ar fi stricat o fabrica Land Rover acolo? Nu cred.

In fine, eu mi-am dorit mereu sa cunosc mai indeaproape oamenii care tin sus exportul Romaniei, prin produse cu valoare adaugata mare, cum sunt masinile. Si dintotdeauna am vrut sa petrec mai mult timp in „societatea din uzina”. Recunosc, am ramas cu un gust placut in urma acestei zile de lucru. Oamenii chiar fac diferenta si ma bucur nespus ca am apucat sa lucrez cateva ore cu fiecare dintre cei trei protagonisti ai acestui articol.

Romania frumoasa exista, nu trebuie decat sa deschidem ochii s-o vedem!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Joi Mai 04, 2017 7:05 pm

Ca să guvernezi România nu e nevoie să câștigi alegerile. Nu! E suficient să-l agăți cu ceva pe șeful partidului care le-a câștigat, să-l șantajezi cu diverse, să plătești cu-n fursec niște jurnaliști ratați, și morți de foame, vreo două-trei ONG uri, să strângi cu ușa un potentat-doi, care să plătească niște alți muritori de foame, pe post de #rezistenți prin piețe publice, și să speculezi prostia unei turme, abuziv numită popor. Cu investiții minime, profitul este de zeci de miliarde de euro. Și nici nu te caută DNA pe acasă. E și ea parte a combinației ăsteia.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Sam Mai 06, 2017 7:52 am

EVZ devine cat de cat frecventabil. Laughing

Fețele personajului colectiv #rezist | CONTRA MUNDUM

Personajul politic al anului în curs, este fără, discuție, unul colectiv: masa de protestatari #rezist. Atât de multe a realizat acest personaj (sau, mai bine zis, atât de multe s-au realizat prin intermediul său) și a atât de mult a fost mediatizat, la noi și aiurea, încât își merită un locșor în istoria României.

Ce-i drept, în versiunea – mereu editabilă – de pe Wikipedia, și nu neapărat printre momentele cu adevărat importante și glorioase, dar îndeajuns încât să le permită componenților acestui personaj colectiv ca, atunci când le vine cheful, să îl roage, prin intermediul chat-ului Facebook, pe generalul Cornelius Fuscus să le aducă niște Prosecco de la mama lui, atunci când vine să cucerească Dacia, ori să-și pună pe Instagram selfie-uri făcute lângă celebrul jilț de fier, înroșit în foc, pe care tocmai se perpelește Gheorghe Doja.

O asemenea entitate grozavă, care, cel puțin potrivit istoriografiei oficiale, l-a făcut, printr-o simplă apăsare a butonului „lanternă” a smartphone-ului, să-și îndoaie coloana vertebrală până și pe Liviu Dragnea, cel mai demn exponent al unei clase politice de nevertebrate, frământate între degete, după bunul plac, de instituțiile de forță, merită un studiu aprofundat. Cine și cum sunt #rezistenții? Ce-i deosebește și ce-i aseamănă? Chiar dacă vorbim de un personaj colectiv, #rezistenții nu sunt, din punct de vedere al tipologiei umane, al preocupărilor sau al motivațiilor, trași la șapirograf. Dimpotrivă. O analiză atentă a rețelei de socializare online pe care acești oameni se adună, se exprimă și acceptă ori chiar promovează, cu o voluptate demnă de o cauză mai bună, manipularea pe note revoluționar-justițiare, indică existența a cel puțin cinci categorii de protestatari.

Revoluționarii de profesie antipatici. Puțini la număr. Dacă scormonești puțin memoria formidabilă a Google, îi găsești la originea tuturor mișcărilor de stradă anti-politice din 2013 până astăzi. Ei sunt mobilizatorii, cei care cheamă primii, din taste, lumea în stradă. Ei dau linia mișcării, produc majoritatea sloganurilor și au grijă să țină mereu trează vigilența revoluționară. Dacă ne-am lua după datele din cartea de muncă, pot fi oengiști de rang înalt (care, periodic, beneficiază de privilegiul unei cafele sau al unui pișcot cu însăși Laura Codruța Kovesi), jurnaliști militanți, sau cetățeni care nu par a avea carte de muncă, precum tânărul de la „Corupția ucide”, cel care a lansat flashmob-urile fără pantaloni, organizate, duminica, în metrou. Indiferent de profesia declarată, peste toți aceștia planează unele suspiciuni rezonabile de relații strânse cu serviciile secrete.

Oengiștii mici, emoționali și empatici. Ceva mai mulți la număr, constituie primul sertar de carne de tun din congelatorul aflat la îndemâna primei categorii. În general, sunt tineri aflați la vârsta la care te mână de sentimente înalte și nobile, dar la care, din păcate, nu ai încă procesorul suficient de rodat, și nici hardul suficient de plin, astfel încât să poți distinge binele aparent de binele real, adevărul crud, de minciuna frumos poleită. Ei sunt entuziaștii cauzelor „Salvăm tot” – Roșia Montană, spațiile verzi, câinii, homosexualii celibatari, refugiații care ocolesc România, pe americani de Trump etc. Tot ei sunt fraierii care, în vremuri de „pace”, pun pe hârtie proiecte și adună semnături pentru ca marii oengiști internaționali ai țării, șefii lor adică, să poată reforma clasa politică prin înlocuirea acesteia cu ei înșiși.

Șarlatanii simpatici. Aici găsim o gamă largă de profesii și de ocupații, al căror scop în afacerea #rezist este capitalizarea: de like-uri, de notorietate, de clienți etc.. Aici intră activiștii partidelor de opoziție PNL și USR, care, dintr-un oportunism naiv, își imaginează că, bătând ziua din taste, cu sau fără haștag și ieșind noaptea, ca oamenii cinstiți, la protestele din piață, vor capitaliza politic. Tot aici îi descoperim pe artiștii care trăiesc de ceva vreme doar din exploatarea civismului, precum Tudor Chirilă, pe polițistul virtual Godină, ori pe scriitoarele din noul val al speciei literare soft-porn-online. Șarlatanimea simpatică profesionistă o formează, însă, profesioniștii like-urilor, așa-numiții influencer-i. Liderii acestui segment de piață sunt cei doi eroi civilizatori digitali ai României, Lucian Mândruță și, mai ales, Moise Guran. Pe același palier, dar mai în spate, evoluează o brigadă artistică formată din ex-jurnaliști și publicitari pentru care epoca guvernului tehnocrat a fost un fel de „Vârstă de aur”.

Alegătorii apatici. Cetățeni, public. Cei mai mulți n-au votat la alegerile parlamentare, dar au înghețat astă-iarnă, o seară-două, în Piața Victoriei, și sunt gata să se topească și la vară, dacă nu au nimic mai bun de făcut prin Centrul Istoric, pentru a-și exprima oroarea față de „ciuma roșie de la PSD”. Cu ei s-a făcut numărul de lanterne aprinse care le-a permis așa-numitelor organe de presă ale binomului să umfle prezența în piață la proporțiile care, zice istoriografia oficială, l-ar fi speriat până și pe neînfricatul lider maxim al „ciumei roșii”.

Am văzut ce-i deosebește, în mare, pe bravii #rezistenți. Dar ce-i aseamănă? În esență, un singur lucru: faptul că, niciodată, niciunul dintre ei nu a manifestat nici cea mai vagă intenție de a manifesta împotriva corupției sistemice de la vârful sistemului instituțiilor de forță.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Lun Mai 08, 2017 5:33 pm

„Sistemul ticăloşit" e ticălos din naştere?

Nu faptul că am greşit, în urmă cu un an, luând în serios vorbele lui Traian Băsescu despre „lupta cu sistemul ticăloşit" mă face să mă simt jenat azi, ci amploarea greşelii. Care se dilată, văd, tot mai mult.

Nu ştiu ce temei se poate pune pe afirmaţiile lui Emil Constantinescu (neacoperite, până acum, cu probe) în legătură cu faptul că Traian Băsescu, Theodor Stolojan şi Adrian Năstase ar fi avut relaţii intime cu Securitatea. Am motive şi de ordin personal să fiu prudent cu zisele fostului preşedinte.

Şi fiindcă sunt sătul de flecăreală de tip paranoid, bazată pe retorică inflamată, nu intenţionam să mă hazardez pe un teren atât de alunecos, cum e cel pe care valsează azi d-l Constantinescu. Mai ales că o nedumerire se impune. De ce a avut nevoie de cinci ani pentru a se hotărî să spună ce spune acum?

Dar „ceva" m-a făcut să mă întreb: Şi dacă, totuşi, Emil Constantinescu are dreptate? Dacă, totuşi, e adevărat că decembrie ’89 a dat Securităţii prilejul să îndrepte România spre un regim oligarhic cu glazură „democratică" în care ea să deţină controlul economic şi, deci, puterea? Dacă „sistemul ticăloşit" e, de fapt, ticălos din naştere?

Acest „ceva" care m-a făcut să privesc cu alţi ochi ceea ce în primul moment mi se păruse a fi o fumigenă de politician frustrat a fost reacţia lui Traian Băsescu.

Oricât de motivată ar fi dorinţa mea de a uita de Emil Constantinescu, nu se putea să nu mă pună pe gânduri furia - nu numai necontrolată, ci şi de prost-gust – cu care Băsescu s-a năpustit asupra lui cu „argumentul" că n-a lăsat „nici o dâră" în istoria postdecembristă, de aceea n-ar avea dreptul să se pronunţe.

Mi-am amintit imediat de ironia lui Ralea în care un ins rămas fără replică se aruncă, enervat, în ridicol: „Nu discut cu un tuberculos"! Asta era problema, ce „dara" a lăsat Constantinescu la Cotroceni? „Tuberculosul" vorbise despre altceva.

Despre cum şi-au făcut ucenicia în „atelierele" Securităţii unii din mahării „democraţiei" de pe malurile Dâmboviţei, fosta „originală" şi, în prezent, „eficienta". Insultă azvârlită de Băsescu peste gard m-a determinat să presupun că „tuberculosul" a atins, poate, un punct foarte sensibil, ascuns cu grijă prin arhive ţinute în continuare sub lacăt. Din clipa aceea mi-am pus şi alte întrebări.

Nu cumva Theodor Stolojan nu e deloc „neamţul" care ne-a făcut pe mulţi să-l considerăm un inocent bolovănos nimerit printre ticăloşi abili? Nu cumva Traian Băsescu are de la Anvers şi amintiri inavuabile? Nu cumva slăbiciunea lui Adrian Năstase pentru Ristea Priboi are nişte explicaţii mai vechi? Pe scurt, nu cumva haosul postdecembrist n-a fost decât aparent? Nu cumva, dincolo de întâmplările pe care noi le credeam „spontane", totul era minuţios pus la punct de „structuri" pentru aducerea unei oligarhii pe ruinele regimului comunist?

Dacă e adevărat ce susţine Constantinescu, înseamnă că, în urmă cu un an, am avut de ales între două persoane care au servit Securitatea (sau de care s-a servit Securitatea), după ce al treilea securist s-a dat bolnav (să fi fost boală la ordin?) Şi dacă aşa au stat lucrurile, înseamnă că nu bat câmpii cei care văd în evenimentele din decembrie ’89 o lovitură dibace a Securităţii.

A scos din joc partidul comunist, decisă să conducă România nu că „garda pretoriană", nu prin teroare, ci punând mâna pe economie şi lăsându-le romanilor o jucărie: democraţia.

Asta da „democraţie originală"! Democraţie care, după ce securiştii selectaţi ca posibili oligarhi au acaparat o mare parte din ceea ce putea fi acaparat, a devenit, iată, şi „eficientă"! La urma urmei, de ce ne-am mai mira că „democraţia" autohtonă are nevoie mereu de un adjectiv care să atârne de ea că zdreanţă roşie atârnată de încărcăturile ce depăşesc lungimea camioanelor pe şosele?

Formal, totul pare în regulă acum, la noi. Avem, cică, mai multe partide. Avem, cică, alegeri în care „suveranitatea poporului" decide ce parte a oligarhiei va guverna ţară.

Avem un preşedinte care face gargară cu „întoarcerea la popor", avem un parlament cu circ asigurat, avem o corupţie care e şi nu e, în funcţie de locul unde se afla Băsescu, la Bucureşti sau la Paris, avem scandaluri, crize şi demagogie, avem ziare şi televiziuni „independente", ce mai lipseşte? Până şi lehamitea e asigurată, aşa cum se cuvine într-o democraţie „eficienta", unde dreptul „democratic" la scârba e garantat. Nimeni nu-l poate contesta. Pe vremea când Securitatea avea doar conturi, nu şi mari oligarhi, orice protest, fie şi rostit în şoaptă, era reprimat fără milă. În regimul oligarhic de azi, organizat, să recunoaştem, şi cu ajutorul inconştientei sau naivităţii noastre (când nu e vorba de complicităţi!), poţi să urli cât doreşti. Nimeni nu-ţi pune palma pe gură.

Dar nici nu se schimbă nimic. Suntem prinşi, că într-o pânză de păianjen, în farsă unei istorii măsluite. Băsescu poate pretinde oricând că are legitimitatea votului dat de noi. Şi cine-l poate contrazice?

În plus, la viitoarele alegeri, vom putea vota pentru Adrian Năstase în locul lui Traian Băsescu. Iar Theodor Stolojan va fi rezervă. Care-i, deci, problema? Piesa rămâne aceeaşi.

Îmi vine să murmur un vers din Shakespeare: „Un cer atât de tulbure nu se luminează fără o furtună". Dar cine-l aude? •

Octavian Paler
Cotidianul 29 noiembrie 2005

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Mai 09, 2017 8:16 am

Care stat?! Laughing

Statul român este creștin sau cretin?

În Predica de pe munte, Iisus Hristos a rostit cu totul și cu totul revoluționara povață „iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt“ (Matei 5.39), care a bulversat pur și simplu lumea. De veacuri, învățații s-au întrebat ce a vrut de fapt să spună Hristos, chemând aparent la o defensivă necondiționată în fața celui rău. Sigur, a opus-o vestitului „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“ (Matei 5.38), care era, dimpotrivă, o chemare la răzbunare și provocare. Povața „întoarcerii celuilalt obraz“ n-a prea fost urmată nici pe verticala istoriei, nici pe orizontala lumii creștine, tocmai de către cei care s-au afișat că reprezintă creștinismul, dar povața cu pricina a fost și a rămas cel mai minunat îndemn împotriva provocărilor și ciclului neîntrerupt al răzbunării.

Problema este ce te faci tu, creștin, cu cei care te lovesc sistematic și permanent peste obraz, iar tu n-ai decât un singur „celălalt obraz“?! Și dacă cei ce te lovesc sunt „comuniștii“, n-ar fi o problemă, căci n-ai nicio pretenție de la ei, declarându-se deschis atei, dar ce te faci că cei ce te tot lovesc peste obraz, și în ochi, și în nas, și la gioale se dau creștini nevoie mare. Sunt mai răi decât inchizitorii. Măcar inchizitorii erau cu Dumnezeu în gură și cu Satan în suflet, ca și komisarii de tip sovietic de la Bruxelles, dar nu făceau caz și de democrație, cum fac vajnicii komisari.

Fapt este că statul român a dat atât de mult pe deasupra de presupus creștinism, încât, după ce komisarii de la Bruxelles i-au luat resursele de petrol și gaze, le-a „întors și celălalt obraz“ și le-a mai dat și băncile și piesa economică strategică a distribuțiilor de energie (căci, indiferent cine produce energia, toată lumea o consumă și banul este strâns de distribuții, de aceea devenind în mod obiectiv interesul numărul 1 al preluărilor sub control). Iar cine are în mână resursele, băncile și distribuțiile de energie deține întregul rulaj al banului, restul (adică industrii, servicii și comerț) căzându-i la picioare de la sine, precum popicele. Nici nu mai este nevoie să ți se întoarcă și celălalt obraz, întrucât, ca stăpân al rulajului banului preiei automat decizia! Pe când tu, creștin de rând, rămâi chiriaș în țara ta, doar cu credința în mântuirea cea de pe urmă.

Până la mântuirea cea de pe urmă vin însă vremuri grele. Satan de la Bruxelles sau de fapt, de la Berlin, îți mai pregătește una. Cu două viteze. Ei, corifeii, cu viteza rezervată stăpânului, tu cu viteza prostului! Dar lucrurile nu se opresc aici: de fapt, ideea este ca prostul să nu împiedice cumva cu ceva, efectiv sau formal-decizional, înaintarea și propășirea stăpânului. Altfel spus, prostul, lovit și mai tare la gioale, să întoarcă din nou celălalt obraz, recunoscându-și de data aceasta oficial condiția de vasal și urmând a-i face și mai abitir ghetele stăpânului, doar așa, de drag, și nu dintr-o postură, chiar dacă falsă, de membru cu drepturi egale.

Prin așa-numita „Europă cu două viteze“, Satan de la Bruxelles sau mai bine zis de la Berlin cere supușilor o predare necondiționată, consfințită și parafată în acte. Numai proștii pot accepta așa ceva! Satan de la Bruxelles încearcă să vândă proștilor absurditatea că nici măcar perspectiva mântuirii nu mai vine de la Dumnezeu și că până și aceasta le este oferită tot de Satan, dacă sunt cuminți și îi cântă acestuia psalmi, satanici bineînțeles!

Problema este că pilda revoluționară a „întoarcerii celuilalt obraz“ a fost adresată de Hristos preamăritorilor creștini cu referire la semenii lor și nu cu referire la Satan, în timp ce komisarii de la Bruxelles și regulile lor îl reprezintă pe Satan însuși. Confundând probabil ca păcat al său cel mai de seamă, Komisarii de la Bruxelles cu preamăritorii întru credința în Dumnezeu, bietul stat român, în loc de a fi creștin, a rămas de cretin, indiferent de celelalte multe păcate ale sale, cele de voie sau fără de voie!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI Mar Mai 16, 2017 5:42 pm

Masa de manevră, carnea de tun

Îi întâlniți pe străzi, prin cluburi. Unii cu turul pantalonilor atârnând grotesc, ca la copiii mici care au făcut caca pe ei.
Ascultă o muzică lălăită, fără personalitate. Beau ceaiuri, nu tării. Vorbesc pretențios, dar majoritatea sunt tabula rasa în raționamente, dialectica fiindu-le apropiată ca extratereștrii. Exersează atletismul superficialității crase, confundând tinerețea cu o virtute în sine.
Au convingerile induse că-s buricul lumii, alfa și omega, că numai prezentul contează, că istoria e o poveste pentru uzul retrograzilor- nesemnificativă, o bagatelă, că inclusiv vampirii din filmele americane trebuie să fie corecți politic. Să-și procure sânge din centrele de transfuzii, nu sugându-l din gâtul victimelor, și- de ce nu?- să se transforme în vegetarieni.
Hipsteri, sau cum urma melcului îi cheamă, sunt un material ușor manipulabil, dându-le impresia că-s o elită civilizatoare. Autoiluzionarea le vine ca turnată, erectă falsa importanță. Au credința că sunt liberi și frumoși, când, de fapt, reacționează precum subiecții din experimentele cu demonstrarea reflexelor condiționate.
De unde au apărut? Din refluxurile globalizării și ale consumerismului tâmp, care au distrus pretutindeni învățământul și reperele culturale.
Te-ai rezuma doar să zici că-s caraghioși, demni de milă, dacă n-ar avea periculozitatea ascuțită. Au caracteristicile mijloacelor perfecte pentru presiune politică, fiindcă autosuficiența e mână în mână cu tupeul și cu isteria fără limite. Sunt umanoizii visați de orice sforar cinic din umbră; idioți utili, după formularea lui Lenin. Care nu se obosesc cu întrebările, au inflație de certitudini. Iar acelea inoculate subtil și interesat, pe nesimțite.
Dacă cineva vrea să instaureze un regim de mână forte, ăștia pot să fie de bază, carne de tun. Își aprind casa, ca apoi, după un timp, să se dea cu dosurile de pământ, că nu mai au unde sta.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Continut sponsorizat