Acasa
Ultimele imagini
Publicatii
Înregistrare
ConectareCum se formează caracterul la români ?
+14
Tavi
Sylver Cheetah 53
RocketQueen
lolo
Ligia M
RocketQu33n
Vasile
Dracu' gol
Armand
Rody
(Still a)Live
Anahoret
delta
aurora
18 participanți
Pagina 20 din 25 • 
1 ... 11 ... 19, 20, 21 ... 25 
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Lun Feb 13, 2017 7:03 pm
Cît o mai ducem pe Codruţa?
Noi, românii, avem un păcat uriaş: cum ajunge cineva într-o funcţie înaltă îl considerăm imediat nu numai cel mai bun, cel mai frumos, cel mai inteligent, ci şi de neînlocuit! De aceea, chiar şi cei mai veroşi parveniţi, care păreau pînă la numire slugi perfecte, devin brusc conştienţi că pot să aibă Putere, iar noi, cei care i-am ridicat în funcţii, nu ne dăm seama că Puterea asta a lor vine tocmai din păcatul nostru de a-i considera de neînlocuit! Din acel moment, fostele slugi devin instantaneu stăpînii noştri, iar nouă ne place al dracului de mult acest lucru.
Exemplul cel mai bun este Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, fostă chiar procuror general al României. Cel care a numit-o în funcţie, fostul preşedinte Traian Băsescu, ne-a descris cum şi de ce a desemnat-o să ocupe cea mai înaltă funcţie pe linia procurorilor, şefa lor supremă: era femeie, era din provincie şi avea un procent de soluţionare a dosarelor de sută la sută, adică 3 din 3. Nimic despre profesionalismul său, despre experienţa sau ştiinţa de carte a Codruţei Kovesi. A „uitat”, desigur, să ne spună că Laura Codruţa Kovesi este fiica fostului procuror comunist Ioan Lascu, iar acesta era prieten de familie cu Vasile Blaga, coodonatorul campaniilor electorale ale PDL-ului şi ale lui Băsescu însuşi.
Potrivit art. 54, al. 1 din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, atît mandatul de procuror general, cît şi cel de prim adjunct (cum este funcţia de şef al DNA) au durata de 3 ani, putînd fi prelungite o singură dată. Dacă urmărim cu atenţie traseul profesional al Laurei Codruţa Kovesi, observăm că a fost numită procuror general în anul 2006, apoi i s-a prelungit mandatul în anul 2009, deţinînd această funcţie pînă în anul 2012. După şapte luni, cît a fost trimisă la Bruxelles, a revenit în ţară, fiind numită în 2013 şefa DNA, iar în 2016 i s-a reînnoit mandatul pînă în 2019.
Concluzie: odată numită în funcţie, şi la Parchetul General, şi la DNA, Laura Codruţa Kovesi a devenit imediat „de neînlocuit”, adică exact ceea ce spuneam la începutul articolului! N-a mai fost nevoie de nici o concurenţă pe post, n-a mai fost nevoie de nici o evaluare, ci s-a presupus, ca o axiomă, ideea că Laura Codruţa Kovesi este singura potrivită să ocupe aceste funcţii, cu alte cuvinte că este „de neînlocuit”!
Chiar dacă, în timpul mandatelor sale, asociaţiile magistraţilor au semnalat numeroase derapaje ale acţiunilor sale, cerîndu-i-se chiar demisia după cazul Rarinca, iar presa a pus-o deseori la zid pentru încălcarea repetată a drepturilor omului în instrumentarea unor dosare, „dosirea” dosarului fratelui său, favorizarea dosarului în care este implicată firma unde lucrează actualul său iubit. Despre acuzaţia de plagiat, ce să mai vorbim!
Nimic din toate aceste acuzaţii nu a contat, ba, din contră, chiar instituţii ale statului au făcut tot ce se poate chiar şi pentru negarea evidenţei, cum s-a întîmplat în cazul plagiatului, cînd, în loc să constate existenţa furtului intelectual, ele au fost la un pas de a-i acorda chiar un premiu Codruţei Kovesi pentru plagiat!
De altfel, în toţi aceşti 10-11 ani de cînd fosta baschetbalistă este în fruntea procurorilor, ea este tratată ca o mare sportivă pe terenul Justiţiei, oferindu-i-se de pretutindeni medalii, ordine, premii, diplome ca şi cînd ar fi participat la vreo Olimpiadă sau Campionat Mondial!
Ca şi cînd cineva ar vrea să ne-o bage cu forţa pe gît, ca pe o sentinţă definitivă şi irevocabilă, la fel cum au făcut ruşii cu comisarii sovietici în perioada stalinistă! Dacă sîntem sinceri cu noi, trebuie să recunoaştem că şi atunci mii de români aplaudau condamnările politice ale Tribunalului Poporului, cînd toată intelectualitatea ţării a fost trimisă să moară în puşcării. Azi privim senini la condamnările lui Decebal Traian Remeş, Mircia Gutău sau Mariana Rarinca şi o slăvim pe adevărata autoare a acestor erori judiciare, Laura Codruţa Kovesi!
Acum aflăm că în Piaţa Victoriei se strigă „Kovesi, Preşedinte!” şi că sondajele o plasează pe Kovesi în topul încrederii populaţiei. Îmi este greu să cred că, la aproape 30 de ani de la „Revoluţie”, am ajuns la o asemenea „Involuţie”, încît să acceptăm senini să fim atît de manipulaţi, încît să ne ducem singuri spre ghilotină, la fel ca în bancul acela, în care Ceauşescu spunea că trebuie să fim spînzuraţi cu toţii, iar muncitorul îl întreba dacă ne cumpărăm singuri frînghia şi săpunul sau îl primim de la sindicat!
Dacă asta este direcţia care ni se impune, nu ne rămîne decît să întrebăm cu sfială: „Cît trebuie s-o mai suportăm pe Kovesi?”. Nu de alta, dar să ştim şi noi la cîţi ani de supliciu am fost deja condamnaţi.
Noi, românii, avem un păcat uriaş: cum ajunge cineva într-o funcţie înaltă îl considerăm imediat nu numai cel mai bun, cel mai frumos, cel mai inteligent, ci şi de neînlocuit! De aceea, chiar şi cei mai veroşi parveniţi, care păreau pînă la numire slugi perfecte, devin brusc conştienţi că pot să aibă Putere, iar noi, cei care i-am ridicat în funcţii, nu ne dăm seama că Puterea asta a lor vine tocmai din păcatul nostru de a-i considera de neînlocuit! Din acel moment, fostele slugi devin instantaneu stăpînii noştri, iar nouă ne place al dracului de mult acest lucru.
Exemplul cel mai bun este Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, fostă chiar procuror general al României. Cel care a numit-o în funcţie, fostul preşedinte Traian Băsescu, ne-a descris cum şi de ce a desemnat-o să ocupe cea mai înaltă funcţie pe linia procurorilor, şefa lor supremă: era femeie, era din provincie şi avea un procent de soluţionare a dosarelor de sută la sută, adică 3 din 3. Nimic despre profesionalismul său, despre experienţa sau ştiinţa de carte a Codruţei Kovesi. A „uitat”, desigur, să ne spună că Laura Codruţa Kovesi este fiica fostului procuror comunist Ioan Lascu, iar acesta era prieten de familie cu Vasile Blaga, coodonatorul campaniilor electorale ale PDL-ului şi ale lui Băsescu însuşi.
Potrivit art. 54, al. 1 din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, atît mandatul de procuror general, cît şi cel de prim adjunct (cum este funcţia de şef al DNA) au durata de 3 ani, putînd fi prelungite o singură dată. Dacă urmărim cu atenţie traseul profesional al Laurei Codruţa Kovesi, observăm că a fost numită procuror general în anul 2006, apoi i s-a prelungit mandatul în anul 2009, deţinînd această funcţie pînă în anul 2012. După şapte luni, cît a fost trimisă la Bruxelles, a revenit în ţară, fiind numită în 2013 şefa DNA, iar în 2016 i s-a reînnoit mandatul pînă în 2019.
Concluzie: odată numită în funcţie, şi la Parchetul General, şi la DNA, Laura Codruţa Kovesi a devenit imediat „de neînlocuit”, adică exact ceea ce spuneam la începutul articolului! N-a mai fost nevoie de nici o concurenţă pe post, n-a mai fost nevoie de nici o evaluare, ci s-a presupus, ca o axiomă, ideea că Laura Codruţa Kovesi este singura potrivită să ocupe aceste funcţii, cu alte cuvinte că este „de neînlocuit”!
Chiar dacă, în timpul mandatelor sale, asociaţiile magistraţilor au semnalat numeroase derapaje ale acţiunilor sale, cerîndu-i-se chiar demisia după cazul Rarinca, iar presa a pus-o deseori la zid pentru încălcarea repetată a drepturilor omului în instrumentarea unor dosare, „dosirea” dosarului fratelui său, favorizarea dosarului în care este implicată firma unde lucrează actualul său iubit. Despre acuzaţia de plagiat, ce să mai vorbim!
Nimic din toate aceste acuzaţii nu a contat, ba, din contră, chiar instituţii ale statului au făcut tot ce se poate chiar şi pentru negarea evidenţei, cum s-a întîmplat în cazul plagiatului, cînd, în loc să constate existenţa furtului intelectual, ele au fost la un pas de a-i acorda chiar un premiu Codruţei Kovesi pentru plagiat!
De altfel, în toţi aceşti 10-11 ani de cînd fosta baschetbalistă este în fruntea procurorilor, ea este tratată ca o mare sportivă pe terenul Justiţiei, oferindu-i-se de pretutindeni medalii, ordine, premii, diplome ca şi cînd ar fi participat la vreo Olimpiadă sau Campionat Mondial!
Ca şi cînd cineva ar vrea să ne-o bage cu forţa pe gît, ca pe o sentinţă definitivă şi irevocabilă, la fel cum au făcut ruşii cu comisarii sovietici în perioada stalinistă! Dacă sîntem sinceri cu noi, trebuie să recunoaştem că şi atunci mii de români aplaudau condamnările politice ale Tribunalului Poporului, cînd toată intelectualitatea ţării a fost trimisă să moară în puşcării. Azi privim senini la condamnările lui Decebal Traian Remeş, Mircia Gutău sau Mariana Rarinca şi o slăvim pe adevărata autoare a acestor erori judiciare, Laura Codruţa Kovesi!
Acum aflăm că în Piaţa Victoriei se strigă „Kovesi, Preşedinte!” şi că sondajele o plasează pe Kovesi în topul încrederii populaţiei. Îmi este greu să cred că, la aproape 30 de ani de la „Revoluţie”, am ajuns la o asemenea „Involuţie”, încît să acceptăm senini să fim atît de manipulaţi, încît să ne ducem singuri spre ghilotină, la fel ca în bancul acela, în care Ceauşescu spunea că trebuie să fim spînzuraţi cu toţii, iar muncitorul îl întreba dacă ne cumpărăm singuri frînghia şi săpunul sau îl primim de la sindicat!
Dacă asta este direcţia care ni se impune, nu ne rămîne decît să întrebăm cu sfială: „Cît trebuie s-o mai suportăm pe Kovesi?”. Nu de alta, dar să ştim şi noi la cîţi ani de supliciu am fost deja condamnaţi.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mier Feb 15, 2017 4:45 pm
Pentru cei care tot fac (voit sau nevoit) comparații, cel puțin nefericite, între manifestația din Piața Universității - aprilie-mai 1990 și cea din Piața Victoriei - februarie 2017 le supun atenției 10 diferențe fundamentale:
1. În 1990 s-a ieșit în stradă împotriva COMUNISMULUI, nu împotriva unei ordonanțe de guvern;
2. În 1990 nu exista Constituție.
3. Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, care era unul din obiectivele majore ale manifestanților (prin care se cerea să nu candideze foștii activiști PCR sau membrii Securității), viza întreaga clasă politică, nu membrii unui guvern;
4. În 1990, manifestația era asumată de către Liga Studenților și alte asociații civice importante la vremea aceea, în 2017 nu este asumată oficial de nimeni, dar membrii unor partide au îndemnat să iasă lumea în stradă;
5. Studenții LS supravegheau paza perimetrului, având grijă să nu se dea curs provocărilor, nu jandarmeria;
6. În 1990 Poliția recurgea la arestări fără mandat sau alte explicații. Pentru orice manifestant, nemaivorbind de organizatori, exista în permanență riscul de a fi arestat, lucru care, de altminteri, s-a și întâmplat;
7. În 1990, cu toate că nu existau celulare, tablete, bloguri, facebook, oamenii care veneau în piață nu s-au lăsat manipulați de presă. Atunci când de la balcon sau chiar din rândul manifestanților se spuneau lucruri cu care aceștia nu erau de acord, vorbitorul era huiduit și îndepărtat (în mod pașnic, bineînțeles);
8. În 1990 exista o comunicare umană între manifestanți și reprezentanții lor, care transmiteau mesaje de la balconul Universității, nu se citeau lozinci ca la karaoke, de pe prompter;
9. În 1990, președintele nu era de partea manifestanților, nu a ieșit printre manifestanți, nu a acceptat nici măcar un dialog cu reprezentanții pieței în prezența presei;
10. Luminile din 1990 reprezentau torțe aprinse de oamenii din piață, la inițiativa lor, în MEMORIA MORȚILOR revoluției din decembrie 1989, nu era un spectacol, atunci oamenii plângeau...
Și lista poate continua...
1. În 1990 s-a ieșit în stradă împotriva COMUNISMULUI, nu împotriva unei ordonanțe de guvern;
2. În 1990 nu exista Constituție.
3. Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, care era unul din obiectivele majore ale manifestanților (prin care se cerea să nu candideze foștii activiști PCR sau membrii Securității), viza întreaga clasă politică, nu membrii unui guvern;
4. În 1990, manifestația era asumată de către Liga Studenților și alte asociații civice importante la vremea aceea, în 2017 nu este asumată oficial de nimeni, dar membrii unor partide au îndemnat să iasă lumea în stradă;
5. Studenții LS supravegheau paza perimetrului, având grijă să nu se dea curs provocărilor, nu jandarmeria;
6. În 1990 Poliția recurgea la arestări fără mandat sau alte explicații. Pentru orice manifestant, nemaivorbind de organizatori, exista în permanență riscul de a fi arestat, lucru care, de altminteri, s-a și întâmplat;
7. În 1990, cu toate că nu existau celulare, tablete, bloguri, facebook, oamenii care veneau în piață nu s-au lăsat manipulați de presă. Atunci când de la balcon sau chiar din rândul manifestanților se spuneau lucruri cu care aceștia nu erau de acord, vorbitorul era huiduit și îndepărtat (în mod pașnic, bineînțeles);
8. În 1990 exista o comunicare umană între manifestanți și reprezentanții lor, care transmiteau mesaje de la balconul Universității, nu se citeau lozinci ca la karaoke, de pe prompter;
9. În 1990, președintele nu era de partea manifestanților, nu a ieșit printre manifestanți, nu a acceptat nici măcar un dialog cu reprezentanții pieței în prezența presei;
10. Luminile din 1990 reprezentau torțe aprinse de oamenii din piață, la inițiativa lor, în MEMORIA MORȚILOR revoluției din decembrie 1989, nu era un spectacol, atunci oamenii plângeau...
Și lista poate continua...
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Joi Feb 16, 2017 12:51 pm
Sunt aproape sigur ca autorul articolului a activat pe forumul irealitatii sub nick-ul CO2 sau Codoi, nu-mi amintesc exact. 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
România, de la Ion Teleagă la Kovesi Teleagă.
România are o lungă tradiție în materie de ”legat”. A avut și un personaj celebru, Ion ”Teleagă” Dincă. Care a făcut mai mult pentru căderea comunismului, prin compromiterea lui, decât au făcut Ceaușescu și sinistra Codoi. Acum o avem pe Codruța ”Teleagă” Kovesi. Ca să nu se piardă continuitatea în rău. Și ea face mai mult pentru compromiterea democrației decât fac ”aleșii neamului”.
De ce e așa? Simplu: guvernarea prin teroare este ineficientă. Am spus, o repet. Abuzurile lui Dincă au paralizat decizia în instituțiile statului, dar mai ales în economie. Acum se petrece același lucru. Nimeni nu mai are curaj să-și asume decizii. Vorbesc cu oameni din diverse medii, care lucrează și în sectorul public, inclusiv administrație, și în privat. Situația este aceeași. Toți fug de răspundere. Nimeni nu mai semnează nimic. Prima grijă este să paseze problema altcuiva.
Nu lupta împotriva corupției produce asta, ci arbitrarul ei. Comportamentul abuziv al ”organelor”, inventarea de infracțiuni, demența numită ”fapte asociate faptelor de corupție”, care poate însemna orice, într-o țară cu legislație aproximativă, în care măreția dreptului este tocmai bunul plac al celui care judecă faptele, ”suspiciunile rezonabile” care te pot arunca la închisoare sau îți pot distruge cariera.
Sistemul instituțional și metodele de luptă anti-corupție trebuie schimbate radical. Din punct de vedere profesional, Kovesi este o nulitate absolută. Și înlocuiește profesionalismul cu excesul de zel. A fost un instrument al luptei politice, și este și în continuare. DNA nu a produs nicio strategie anti-corupție coerentă, care să treacă dincolo de zdrăngănit de cătușe și de spectacole televizate, de prost gust. Nu e treaba Justiției să se lupte cu politicul, și să-l învingă. Asta e treaba cetățenilor, la vot. Treaba Justiției este să aplice legea corect, imparțial și obiectiv. Trebuie să fie arbitru, nu să se substituie puterilor legislativă și executivă. Cu oameni precum Kovesi, Justiția este orice, numai arbitru onest, nu.
Suntem într-o fundătură. Din care cu greu vom ieși, dacă vom continua să substituim suveranității poporului-adică Parlamentului-voința unor ambasade străine și a unor personaje sinistre, de genul Kovesi sau Coldea, care nu dau socoteală nimănui, și care distrug democrația, așa cum au făcut Dincă și zbirii lui până în 1989.
Știu că românii nu iubesc democrația, pentru că nu-i înțeleg rostul, și pentru că le complică viața. Dar ar face bine să se gândească serios la prețul pe care l-au plătit și în comunism, și îl plătesc și acum, pentru că unii să exercită puterea iresponsabil, fără ca nimeni și nimic să-i poată opri.
România are o lungă tradiție în materie de ”legat”. A avut și un personaj celebru, Ion ”Teleagă” Dincă. Care a făcut mai mult pentru căderea comunismului, prin compromiterea lui, decât au făcut Ceaușescu și sinistra Codoi. Acum o avem pe Codruța ”Teleagă” Kovesi. Ca să nu se piardă continuitatea în rău. Și ea face mai mult pentru compromiterea democrației decât fac ”aleșii neamului”.
De ce e așa? Simplu: guvernarea prin teroare este ineficientă. Am spus, o repet. Abuzurile lui Dincă au paralizat decizia în instituțiile statului, dar mai ales în economie. Acum se petrece același lucru. Nimeni nu mai are curaj să-și asume decizii. Vorbesc cu oameni din diverse medii, care lucrează și în sectorul public, inclusiv administrație, și în privat. Situația este aceeași. Toți fug de răspundere. Nimeni nu mai semnează nimic. Prima grijă este să paseze problema altcuiva.
Nu lupta împotriva corupției produce asta, ci arbitrarul ei. Comportamentul abuziv al ”organelor”, inventarea de infracțiuni, demența numită ”fapte asociate faptelor de corupție”, care poate însemna orice, într-o țară cu legislație aproximativă, în care măreția dreptului este tocmai bunul plac al celui care judecă faptele, ”suspiciunile rezonabile” care te pot arunca la închisoare sau îți pot distruge cariera.
Sistemul instituțional și metodele de luptă anti-corupție trebuie schimbate radical. Din punct de vedere profesional, Kovesi este o nulitate absolută. Și înlocuiește profesionalismul cu excesul de zel. A fost un instrument al luptei politice, și este și în continuare. DNA nu a produs nicio strategie anti-corupție coerentă, care să treacă dincolo de zdrăngănit de cătușe și de spectacole televizate, de prost gust. Nu e treaba Justiției să se lupte cu politicul, și să-l învingă. Asta e treaba cetățenilor, la vot. Treaba Justiției este să aplice legea corect, imparțial și obiectiv. Trebuie să fie arbitru, nu să se substituie puterilor legislativă și executivă. Cu oameni precum Kovesi, Justiția este orice, numai arbitru onest, nu.
Suntem într-o fundătură. Din care cu greu vom ieși, dacă vom continua să substituim suveranității poporului-adică Parlamentului-voința unor ambasade străine și a unor personaje sinistre, de genul Kovesi sau Coldea, care nu dau socoteală nimănui, și care distrug democrația, așa cum au făcut Dincă și zbirii lui până în 1989.
Știu că românii nu iubesc democrația, pentru că nu-i înțeleg rostul, și pentru că le complică viața. Dar ar face bine să se gândească serios la prețul pe care l-au plătit și în comunism, și îl plătesc și acum, pentru că unii să exercită puterea iresponsabil, fără ca nimeni și nimic să-i poată opri.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Sam Feb 18, 2017 8:58 am
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Sam Feb 18, 2017 3:37 pm
De cel puțin douăzeci de ani, diverși dubioși cu interese foarte exacte legate de controlul societal sau proști simpli ventilează constant, prin toate instrumentele de comunicare posibile, ideea că Parlamentul e o grupare de crimă organizată care, logic!, nu poate genera și susține decît guverne de criminalitate organizată. A fost nevoie, totuși, de cîteva decenii pînă cînd foarte periculosul concept al legii ilegale (!) să ajungă și pancartă. "La 31 ianuarie s-a legalizat hoția" este mesajul generic al protestelor din Piața Victoriei. Nu contează că, între multe alte argumente și fapte, două decizii ale Curții Constituționale au stabilit că Guvernul a procedat legal. Dimpotrivă, pacienții experimentului reacționează previzibil dpdv psihologic, în parametrii standard ai tensiunii provocate de orice banală disonanță cognitivă: refuză informația care le contestă convingerile, urăsc decidenții contrari acelor fixații emoționale, precum și pe distribuitorii informațiilor necorespunzătoare Tezei. Însă, punctul culminant al acestei alienări grave este instituționalizarea ei, prin anchetatarea guvernului de către DNA "in rem", adică, în baza unei plîngeri penale de favorizare a făptuitorului, anchetarea penală a faptei Guvernului de a fi emis acte normative. Asta e Himalaya decrepitudinii statului român. De fapt, moartea sa clinică. Decesul oficial va fi cu siguranță consemnat în următorul episod de desene animate pentru grădinițele germane, după ce se va fi epuizat succesul de casă al episodului curent despre corupția noastră națională, care deja rulează. Deci nu mai avem mult de așteptat, ceea ce e o veste bună. Vestea proastă, dar inutilă este că și (tentativa de) schimbare a ordinii constituționale e încadrabilă penal, la pedepse cu executare, de la 10 la 20 de ani.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
baso Sam Feb 18, 2017 11:50 pm
Mi-ar fi placut si ideea de protest pasnic sa dea la rațe 
Insa cei din Craiova sunt de-a dreptul diabolici Mi-ar fi placut sa vad spectacolul pe viu .Oare chiar au citit in cor Constitutia ?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Insa cei din Craiova sunt de-a dreptul diabolici
Mi-ar fi placut sa vad spectacolul pe viu .Oare chiar au citit in cor Constitutia ? "Ei au venit cu huliganii, noi venim cu copiii. Sambata, asa cum ne-ati propus, hai sa luam copiii de mana, in brate, in carucioare, pe umeri si sa facem cel mai pasnic si colorat protest! Ne vedem in Piata Victoriei incepand cu ora 11:00", se arata pe pagina de Facebook a evenimentului.
Potrivit postarilor, copiii se vor juca si vor desena cu creta pe asfalt. Un eveniment similar va avea loc si in Piata Sfatului din Brasov, unde si-au anuntat prezenta in jur de 50 de persoane.
De asemenea, in Timisoara, protestul de sambata se va desfasura sub sloganul "Hranim porumbeii, nu coruptia", iar manifestantii sunt asteptati in Piata Victoriei de la ora 13.00 pentru a hrani porumbeii.
"Mamici cu copii, dar nu numai mamici, ci si alti timisoreni, sunt asteptati cu totii sambata, in Piata Victoriei, la ora 13.00, pentru a hrani porumbeii. Este recomandat sa aduceti grau sau alta hrana pentru porumbei. Va exista si la fata locului hrana oferita de catre organizatori, insa este posibil sa nu fie de ajuns. Iar ca sa nu ne speriem de intimidarile PSD pornite prin Protectia Copilului precizam ca prezenta copiilor la acest eveniment nu contravine in vreun fel legislatiei in vigoare. Vor fi si cantece pentru copii, iar cei mari vor primi banderole #rezist”, au scris organizatorii pe pagina de Facebook a evenimentului.
"Craiova citeste Constitutia Romaniei” sambata, de la ora 14.00, in Piata Mihai Viteazul. „Sambata aceasta ne intalnim sa citim impreuna, dar fiecare pentru el, Constitutia Romaniei. Nu dorim sa pornim o dezbatere, nici sa ii comentam textul, ci doar sa il citim public pentru a le arata ca ne pasa cu adevarat de esenta problemei. Haideti sa le aratam ca rezistam impreuna, intr-un mod inteligent!”, se arata pe pagina evenimentului.
Manifestantii sunt invitati sa aduca cu ei textul Constitutiei printat sau in format electronic, pentru a protesta prin lectura, fara sa strige sau sa scandeze. Protestele din Bucuresti continua si duminica, in Piata Victoriei, unde si-au anuntat prezenta pe Facebook peste 4.000 de persoane.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Dum Feb 19, 2017 6:45 pm
Mândru nevoie mare că l-au dus părinții la miting, Bulă a simțit că de acum încolo este un copil frumos și liber.
- Doamna educatoare, vreau să fac un denunț !
- Cum așa, Bulă ?
- Mi-am adus aminte că atunci când eram în grupa întâi, Ștrulă a comis abuz în serviciu.
- Păi ?
- A folosit mai multe jucării decât mine. La pușcărieeee, cu Ștrulă la pușcărieeeee ! Penalul Ştrulă, penalul Ştrulă !
Având brusc o revelație și dorind să fie corectă politic, educatoarea a scris seara pe Facebook:
„Propun Ministerului Educaţiei ca în spiritul directivelor preşedintelui Klaus Iohannis de pregătire a copiilor pentru viaţă, grădiniţele din România să achiziţioneze, în mod transparent şi pe SEAP, mai multe seturi de câtuşe de jucărie.
- Doamna educatoare, vreau să fac un denunț !
- Cum așa, Bulă ?
- Mi-am adus aminte că atunci când eram în grupa întâi, Ștrulă a comis abuz în serviciu.
- Păi ?
- A folosit mai multe jucării decât mine. La pușcărieeee, cu Ștrulă la pușcărieeeee ! Penalul Ştrulă, penalul Ştrulă !
Având brusc o revelație și dorind să fie corectă politic, educatoarea a scris seara pe Facebook:
„Propun Ministerului Educaţiei ca în spiritul directivelor preşedintelui Klaus Iohannis de pregătire a copiilor pentru viaţă, grădiniţele din România să achiziţioneze, în mod transparent şi pe SEAP, mai multe seturi de câtuşe de jucărie.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Lun Feb 20, 2017 4:28 pm
Oho, ce zice nenea asta eu am simtit de prin 2010, ca doar d-aia nu m-am ma-i declarat roman la recensamantul din 2011. 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
România a depășit democrația și a căzut în anarhie. Nicio instituție nu mai funcționează așa cum a fost proiectată, toate sunt contestate, li se pune la îndoială autoritatea, chiar și fără motiv. În interiorul instituțiilor anarhia este și mai mare: toată lumea contestă pe toată lumea, oamenii sunt vânați de alte instituții, sau de propriii colegi, și la rândul lor își vânează șefii și colegii, în jocuri de putere fără de sfârșit. Pilduitor este ceea ce se întâmplă în templul anti-corupției, unde procurorii se înregistrează unii pe ceilalți, și dau înregistrările presei. Ca mâine au să apară astfel de înregistrări și din SRI. Sau din SIE. De ce nu, și de la Cotroceni. Că pe calea deschisă de băsescu au apucat-o deja vreo câțiva.
Partidele sunt și ele varză, pradă acestor războaie interne. Parlamentul este ignorat de celelalte ”putori” ale așa-zisului ”stat de drept.” CCR a ajuns un fel de umbră a ceea ce ar fi trebuit să fie. Administrațiile centrală și locală sunt paralizate de frică, infestate de turnători și acoperiți ai SRI și ai DNA. Suspiciunea este generalizată.
Toate conflictele sunt amplificate de lipsa unui arbitru, pentru că nimeni nu mai are autoritatea de a arbitra. Mai mult, și să vrei să arbitrezi, n-ai cum, pentru că nu mai există reguli ale jocului.
”Societatea civilă” este coloana a cincea a ocupanților României, un grup de crimă organizată, care trăiește dintr-un lobby agresiv făcut intereselor ocupanților. Beneficiază de sprijinul serviciilor secrete, și ele instrumente ale ocupanților, care se folosesc de ea în jocurile de putere pe care le fac, la rândul lor.
Sunt imbecili în țara asta care cred în mitul economiei care funcționează fără, și chiar împotriva politicului, aka a democrației. Nimic mai fals. Funcționează doar în societăți funcționale, chiar dacă, temporar, politicul traversează o criză. Dar când TOATE instituțiile unei țări, nu doar cele politice, sunt nefuncționale, sau în criză, economia se duce repede de-a dura! În dictaturi o fi politicul suspendat, marginalizat, dar restul instituțiilor funcționează. Corect, așa cum au fost proiectate. De asta au rezistat/rezistă unele dictaturi atât de mult.
Dacă ai o dictatură ineptă, precum cea a lui Pol-Pot, care s-a bazat exclusiv pe teroare, totul se dărâmă rapid. Chinezii au înțeles repede asta, au renunțat la demența numită ”Revoluția Culturală”, și s-au concentrat asupra celorlalte instituții care asigură funcționarea unui stat, lăsând pe ultimul plan politicul. De asta acum economia duduie, se naște o clasă de mijloc extinsă, se construiește un nou sistem de valori, se nasc spații de autonomie personală și comunitară. Ca și Rusia, China nu mai este o dictatură. Sigur, nu e nici democrație, dar este un stat coerent și funcțional.
Noi nu mai suntem. Și nu e mult până când acest adevăr va fi confirmat oficial, prin dezagregarea statului și a societății. ”Grație” unei iluzii: că anti-corupția este panaceu universal, iar teroarea instrument de guvernare. Asta e: iar avem ghinion.
Partidele sunt și ele varză, pradă acestor războaie interne. Parlamentul este ignorat de celelalte ”putori” ale așa-zisului ”stat de drept.” CCR a ajuns un fel de umbră a ceea ce ar fi trebuit să fie. Administrațiile centrală și locală sunt paralizate de frică, infestate de turnători și acoperiți ai SRI și ai DNA. Suspiciunea este generalizată.
Toate conflictele sunt amplificate de lipsa unui arbitru, pentru că nimeni nu mai are autoritatea de a arbitra. Mai mult, și să vrei să arbitrezi, n-ai cum, pentru că nu mai există reguli ale jocului.
”Societatea civilă” este coloana a cincea a ocupanților României, un grup de crimă organizată, care trăiește dintr-un lobby agresiv făcut intereselor ocupanților. Beneficiază de sprijinul serviciilor secrete, și ele instrumente ale ocupanților, care se folosesc de ea în jocurile de putere pe care le fac, la rândul lor.
Sunt imbecili în țara asta care cred în mitul economiei care funcționează fără, și chiar împotriva politicului, aka a democrației. Nimic mai fals. Funcționează doar în societăți funcționale, chiar dacă, temporar, politicul traversează o criză. Dar când TOATE instituțiile unei țări, nu doar cele politice, sunt nefuncționale, sau în criză, economia se duce repede de-a dura! În dictaturi o fi politicul suspendat, marginalizat, dar restul instituțiilor funcționează. Corect, așa cum au fost proiectate. De asta au rezistat/rezistă unele dictaturi atât de mult.
Dacă ai o dictatură ineptă, precum cea a lui Pol-Pot, care s-a bazat exclusiv pe teroare, totul se dărâmă rapid. Chinezii au înțeles repede asta, au renunțat la demența numită ”Revoluția Culturală”, și s-au concentrat asupra celorlalte instituții care asigură funcționarea unui stat, lăsând pe ultimul plan politicul. De asta acum economia duduie, se naște o clasă de mijloc extinsă, se construiește un nou sistem de valori, se nasc spații de autonomie personală și comunitară. Ca și Rusia, China nu mai este o dictatură. Sigur, nu e nici democrație, dar este un stat coerent și funcțional.
Noi nu mai suntem. Și nu e mult până când acest adevăr va fi confirmat oficial, prin dezagregarea statului și a societății. ”Grație” unei iluzii: că anti-corupția este panaceu universal, iar teroarea instrument de guvernare. Asta e: iar avem ghinion.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mier Feb 22, 2017 8:33 am
Si io care credeam ca numai fiu-meu e zen.
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Dum Feb 26, 2017 9:32 am
Am patit asta in 2014, cand a trebuit s-o inscriu pe fie-mea in clasa 0: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Nu mai retin exact, dar parca erau 60 de locuri disponibile si s-au incris 84, din care peste jumatate au apelat la trucul cu viza de flotant, fata mea ramanand pe afara, intrucat nu indeplineam criteriul principal (al domiciliului), ci pe cele secundare (locul de munca si un frate in scoala, care tocmai terminase a 8-a). Normal ca am discutat cu directoarea, admiratoare a lui fiu-meu, care insa n-a putut face nimic, presiunile asupra ei fiind infernale, raportarile inscrierilor direct la minister, online etc. Totusi, dupa formarea claselor (una in plus), invatatoarelor li s-a dat dreptul sa-si aleaga cate un elev dintre cei aflati la limita, ca fie-mea. Invatatoarea la care doream s-o inscriem fiind si fosta invatatoare a lui fiu-meu, a ales-o pe ea, asa ca, in cele din urma, a ajuns unde ne-am dorit. O clasa in plus implica insa lipsa spatiului, asa ca, pana intr-a 4-a (cand pilosii si fitosii isi vor imprastia odraslele pe la liceele de elita care au si clasele 5-8 ), un semestru pe an, prin roatie, fiecare clasa de pitici se muta la un liceu. Din fericire, liceul, unul bunicel, este chiar mai aproape de casa decat scoala, motiv pentru care si fiu-meu a ales sa se inscrie la el, neavand nevoie de mijloc de transport (10 minute pe jos). In plus, orele se desfasoara numai dimineata, neocupandu-i niciodata toata ziua.
La o asemenea diferenta de varsta intre cei doi copii (9 ani), se intampla ca parintii colegilor fetitei sa fie destul de tefelisti sau tefelisti sefi, asa ca nu m-a socat prea mult sa aflu ca tocmai cei cu falsele vize de flotant se agitau sa iesim cu copii "la plimbare, pentru viitorul lor, dar si al nostru".
Nu mai retin exact, dar parca erau 60 de locuri disponibile si s-au incris 84, din care peste jumatate au apelat la trucul cu viza de flotant, fata mea ramanand pe afara, intrucat nu indeplineam criteriul principal (al domiciliului), ci pe cele secundare (locul de munca si un frate in scoala, care tocmai terminase a 8-a). Normal ca am discutat cu directoarea, admiratoare a lui fiu-meu, care insa n-a putut face nimic, presiunile asupra ei fiind infernale, raportarile inscrierilor direct la minister, online etc. Totusi, dupa formarea claselor (una in plus), invatatoarelor li s-a dat dreptul sa-si aleaga cate un elev dintre cei aflati la limita, ca fie-mea. Invatatoarea la care doream s-o inscriem fiind si fosta invatatoare a lui fiu-meu, a ales-o pe ea, asa ca, in cele din urma, a ajuns unde ne-am dorit. O clasa in plus implica insa lipsa spatiului, asa ca, pana intr-a 4-a (cand pilosii si fitosii isi vor imprastia odraslele pe la liceele de elita care au si clasele 5-8 ), un semestru pe an, prin roatie, fiecare clasa de pitici se muta la un liceu. Din fericire, liceul, unul bunicel, este chiar mai aproape de casa decat scoala, motiv pentru care si fiu-meu a ales sa se inscrie la el, neavand nevoie de mijloc de transport (10 minute pe jos). In plus, orele se desfasoara numai dimineata, neocupandu-i niciodata toata ziua.
La o asemenea diferenta de varsta intre cei doi copii (9 ani), se intampla ca parintii colegilor fetitei sa fie destul de tefelisti sau tefelisti sefi, asa ca nu m-a socat prea mult sa aflu ca tocmai cei cu falsele vize de flotant se agitau sa iesim cu copii "la plimbare, pentru viitorul lor, dar si al nostru".
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Lun Feb 27, 2017 2:10 pm
„D.N.A. SĂ VINĂ SĂ VĂ IA!” ( Cum D.N.A. – ul a luat locul capugiului de altă dată)
Cine uită trecutul
e condamnat să-l repete
George Santayana
De felul meu, nu prea dau crezare sondajelor de opinie. M-am convins că este una dintre cele mai perverse tehnici de manipulare a opiniei publice, care a făcut din sociologie, cândva o ştiinţă respectabilă, o prostituată ce prestează servicii după preferinţele clienţilor şi, bineînţeles, în funcţie de cât îi ţine şi punga. De aceea am suspectat de lipsă de obiectivitate şi sondajul de opinie de acum câteva săptămâni care ne informa că D.N.A. – ul ar fi în topul încrederii românilor. Deci, nu alte instituţii şi autorităţi care, cu toate defecţiunile sistemului electoral, rezultă totuşi din votul popular, se bucură de încrederea românilor ci D.N.A. – ul, o structură a sistemului de represiune, constituită şi controlată de puteri străine. Dacă n-ar fi aşa, atunci ambasada SUA, ca să ne referim doar la ea, n-ar interveni, inclusiv prin declaraţii publice, dând directive (pe vremea fanarioţilor se chemau firmane sau hatişerifuri) privind conducerea, organizarea şi funcţionarea ei, conduită ce excede, în timpurile moderne, statutului unei reprezentanţe diplomatice, conduită comparabilă, în amintirea românilor, cu cea a foştilor consilieri sovietici. Doar nu vreţi să credem cu toţii că americanii nu mai pot de grija românilor şi se străduie să combată corupţia pentru a le face viaţa mai bună. Să sperăm că rata idioţeniei n-a ajuns încă la cota de avarie încât şansa deşteptării să fie definitiv ratată.
Protestele din ultimele zile, unde s-a scandat cu multă fervoare „D.N.A. să vină să vă ia!” m-au făcut să-mi revizuiesc percepţia faţă de respectivul sondaj de opinie şi să-i dau crezare. Da, cu strângere de inimă, sunt nevoit să accept această tristă realitate, care mă convinge că România nu mai este o ţară liberă şi independentă, ci o colonie, iar poporul un complice inconştient al regimului de opresiune instituit de „marele licurici”.
Faptul că acest organ de represiune, din ce în ce mai abuziv şi discreţionar în actele sale şi cu tendinţă de a deveni o autoritate supremă în stat, se bucură de atâta simpatie şi încredere din partea românilor, m-a făcut să-mi amintesc de un fapt istoric, mai puţin cunoscut, însă foarte important ca să ne dăm seama că n-am învăţat mai nimic din experienţa vremurilor trecute şi suntem mereu condamnaţi să repetăm situaţiile nefericite pe care le-au trăit înaintaşii noştri.
Se întâmpla în februarie 1799, pe când în Ţara Românească era domn fanariotul Constantin Hangerliu. Domniile fanariote, care au durat atât în Moldova cât şi în Muntenia peste o sută de ani, se dobândeau prin cele mai murdare acte de corupţie, prin uneltiri, şiretlicuri şi multe pungi cu aur trimise la Istanbul. De aceea, singurul scop al celor care reuşeau astfel să ocupe scaunul domnesc nu era altul decât să strângă cât mai multă avere şi asta într-un timp cât mai scurt, pentru că siguranţa domniei era la bunul plac al sultanului, iar la Istanbul unelteau tot timpul alţi pretendenţi.
Deci, potrivit uzanţelor unui astfel de regim, Constantin Hangerliu trebuia să plătească haraciul promis, dublat în urma „tratativelor” pentru dobândirea tronului, la care se adăugau alte obligaţii către înalţii demnitari turci care-l ajutase să obţină firmanul de înscăunare. Întrucât în sarcina lui a mai intrat şi întreţinerea unei armate de peste 100 000 de turci cantonată atunci în Muntenia, sursele pentru a-şi satisface pofta de înavuţire s-au diminuat substanţial.
În aceste condiţii, pe lângă obligaţiile deja existente şi destul de împovărătoare pentru bieţii ţărani s-a gândit să introducă şi dajdia văcăritului. Văcăritul fusese însă interzis, cu mult timp înainte, „cu mare blestem şi cu groaznică afurisenie”, după cum spune cronicarul. Cu toate acestea, domnul, prin şiretlicuri şi vreo 50 de pungi cu bani trimise patriarhului de la Constantinopol, reuşeşte să obţină „dezlegarea” şi să dea anaforaua pentru introducerea acestei noi dăjdii. În baza ei, împotriva ţăranilor s-a dezlănţuit o aprigă prigoană, slujitorii domneşti recurgând la acte de tortură împotriva celor care n-aveau de unde să plătească sau îndrăzneau să se împotrivească. Dajdia văcăritului a făcut ca în visteria domniei să se adune mulţi bani. Cu toate acestea haraciul către Înalta Poartă întârzia să fie trimis.
Nemulţumit de acest fapt şi temător că Hangerliu ar putea ruina „chelarul împărătesc” (Ţara Românească), o importantă sursă de aprovizionare pentru imperiu, sultanul a trimis, în februarie 1799, un capugiu la Bucureşti cu firman de mazilire a domnului. Capugiul, însoţit de un harap, ajunge printr-un şiretlic în sala tronului şi-l ucide pe domn, după care-l scoate în curte şi în prezenţa curtenilor, a slujitorilor şi norodului adunat îi taie capul, pentru a fi dus la Istanbul ca dovadă a misiunii îndeplinite. Totodată li se dau foc „teşcherelelor pecetluite” prin care se introdusese dajdia văcăritului, pentru ca „poporul să vadă cum pedepseşte împăratul pe domnitorii care nu guvernează bine raiaua şi nu au milă de popor”.
Mulţimea adunată a trăit, desigur, un moment de satisfacţie, văzând în aspra măsură luată de sultan un act de dreptate. Însă ceea ce nu s-a înţeles atunci şi, din păcate, nici astăzi nu se înţelege este faptul că era vorba nu de dreptatea norodului ci de cea a sultanului. Sultanul nu l-a pedepsit pe Hangerliu din milă faţă de soarta poporului oropsit, aşa cum prevedea firmanul cu care a împuternicit pe capugiu, ci pentru faptul că domnul Munteniei depăşise cu mult limitele permise de a fura din bogăţiile ţării, vlăguind norodul şi existând riscul să nu mai aibă ce jefui turcii.
Revenind la vremurile noastre, constatăm cu stupefacţie că rolul capugiului de altă dată este luat de D.N.A. Cum capugiul avea sarcina să-i pedepsească pe cei care periclitau sursa de aprovizionare a imperiului, un rol asemănător îl îndeplineşte astăzi D.N.A. – ul. Actele sale, fiind îndreptate împotriva celor care, prin fapte de corupţie, subminează economia ţării, lezează autoritatea statului şi încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, se înţelege că sunt agreate de popor. Imaginile cu funcţionari şi demnitari încătuşaţi, expuse cu multă generozitate pe micul ecran, provoacă publicului larg adevărate stări de bucurie şi satisfacţie. Toţi cei care s-au simţit nedreptăţiţi într-un fel sau altul, receptând aceste imagini, trăiesc momente de satisfacţie, chiar dacă nedreptatea lor n-are nicio legătură cu cel arestat şi poate că nici vinovat, aşa cum s-a dovedit în foarte multe cazuri. Aşa fiind, cota de credibilitate a acestei instituţii este în continuă creştere, ceea ce o încurajează să devină din ce în ce mai abuzivă.
Însă sub paravanul acestei imagini, D.N.A. – ul nu este altceva decât un protector al intereselor pe care firmele străine şi marile corporaţii le au în România. Exemplele sunt numeroase şi se află la îndemâna oricui să le constate.
Compania austriacă Holzindustrie Schweighofer devorează pădurile României de peste 15 ani, producând dezastre ecologice de neimaginat. Poate crede cineva că această sinistră afacere a putut fi pusă în mişcare fără acte de corupţie? Presa mai îndrăzneaţă a demascat cum această companie jefuieşte una dintre cele mai importante surse de materii prime de care dispune România, atrăgând atenţia şi asupra gravelor consecinţe ecologice la care sunt expuse zone cândva extrem de frumoase şi atractive. Nu intră oare în sarcina D.N.A. – lui să se ocupe de această oribilă crimă pe care o putem socoti chiar un atentat la siguranţa naţională? Pe când un protest al românilor împotriva acestui dezastru la care să participe şi preşedintele României?
La fel se întâmplă lucrurile şi cu compania O.M.V. Datele privind privatizarea scandaloasă prin care această companie a devenit stăpână pe petrolul românesc sunt de o vreme transparente, numai că D.N.A. – ul nu le vede. Nu vede cum poporul român, cu complicitatea guvernanţilor, este jefuit sistematic de bogăţiile sale. Nu s-a sesizat, de exemplu, că redevenţa este nemodificată de mai bine de 12 ani, lucru care trebuia să se întâmple în 2014, potrivit contractului.
În 2009, România a fost împovărată de F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană (Troica) cu un nou împrumut de 20 de miliarde de dolari. Tehnica folosită a fost cea descrisă pe larg de John Perkins în Confesiunile unui asasin economic, respectiv prin falsificarea indicatorilor economici. Din această uriaşă sumă nici un cent n-a revenit efectiv României pentru a fi alocat intereselor sale economice. Anul trecut 270 de cetăţeni au înaintat plângeri identice către D.N.A., reclamând acest fapt. S-a deschis un dosar penal pe numele lui Traian Băsescu, Emil Boc, Mugur Isărescu şi Lucian Croitoru, însă nu după mult timp s-a dispus clasarea cauzei pe motiv că aspectele sesizate nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese, precum și pe motiv că fapta, respectiv constituire de grup infracțional organizat, nu există. Interesant, nu?! Ce sunt, pentru D.N.A., 20 de miliarde pagubă în buzunarul românilor, un fapt perfect legal, nu?!
După cum s-a demonstrat, firmele româneşti sunt supuse unui tratament fiscal discriminatoriu în comparaţie cu companiile străine, pentru care legislaţia a devenit extrem de facilă, urgentând chiar externalizarea profitului. Să credem că acest regim juridic, ce contravine Constituţiei şi principiilor fundamentale de drept, a fost creat fără coruperea factorului de decizie?
Exemplele ar putea continua şi dacă nu v-am convins că D.N.A.- ul este creat special să apere interesele jefuitorilor ţării, cum proceda pe vremuri capugiul, să protejeze corporaţiile străine care vlăguiesc România şi de ultimele resurse, să descurajeze împotrivirile românilor faţă de acest jaf, continuaţi să-l susţineţi.
„Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!”
Mihai Eminescu
Cine uită trecutul
e condamnat să-l repete
George Santayana
De felul meu, nu prea dau crezare sondajelor de opinie. M-am convins că este una dintre cele mai perverse tehnici de manipulare a opiniei publice, care a făcut din sociologie, cândva o ştiinţă respectabilă, o prostituată ce prestează servicii după preferinţele clienţilor şi, bineînţeles, în funcţie de cât îi ţine şi punga. De aceea am suspectat de lipsă de obiectivitate şi sondajul de opinie de acum câteva săptămâni care ne informa că D.N.A. – ul ar fi în topul încrederii românilor. Deci, nu alte instituţii şi autorităţi care, cu toate defecţiunile sistemului electoral, rezultă totuşi din votul popular, se bucură de încrederea românilor ci D.N.A. – ul, o structură a sistemului de represiune, constituită şi controlată de puteri străine. Dacă n-ar fi aşa, atunci ambasada SUA, ca să ne referim doar la ea, n-ar interveni, inclusiv prin declaraţii publice, dând directive (pe vremea fanarioţilor se chemau firmane sau hatişerifuri) privind conducerea, organizarea şi funcţionarea ei, conduită ce excede, în timpurile moderne, statutului unei reprezentanţe diplomatice, conduită comparabilă, în amintirea românilor, cu cea a foştilor consilieri sovietici. Doar nu vreţi să credem cu toţii că americanii nu mai pot de grija românilor şi se străduie să combată corupţia pentru a le face viaţa mai bună. Să sperăm că rata idioţeniei n-a ajuns încă la cota de avarie încât şansa deşteptării să fie definitiv ratată.
Protestele din ultimele zile, unde s-a scandat cu multă fervoare „D.N.A. să vină să vă ia!” m-au făcut să-mi revizuiesc percepţia faţă de respectivul sondaj de opinie şi să-i dau crezare. Da, cu strângere de inimă, sunt nevoit să accept această tristă realitate, care mă convinge că România nu mai este o ţară liberă şi independentă, ci o colonie, iar poporul un complice inconştient al regimului de opresiune instituit de „marele licurici”.
Faptul că acest organ de represiune, din ce în ce mai abuziv şi discreţionar în actele sale şi cu tendinţă de a deveni o autoritate supremă în stat, se bucură de atâta simpatie şi încredere din partea românilor, m-a făcut să-mi amintesc de un fapt istoric, mai puţin cunoscut, însă foarte important ca să ne dăm seama că n-am învăţat mai nimic din experienţa vremurilor trecute şi suntem mereu condamnaţi să repetăm situaţiile nefericite pe care le-au trăit înaintaşii noştri.
Se întâmpla în februarie 1799, pe când în Ţara Românească era domn fanariotul Constantin Hangerliu. Domniile fanariote, care au durat atât în Moldova cât şi în Muntenia peste o sută de ani, se dobândeau prin cele mai murdare acte de corupţie, prin uneltiri, şiretlicuri şi multe pungi cu aur trimise la Istanbul. De aceea, singurul scop al celor care reuşeau astfel să ocupe scaunul domnesc nu era altul decât să strângă cât mai multă avere şi asta într-un timp cât mai scurt, pentru că siguranţa domniei era la bunul plac al sultanului, iar la Istanbul unelteau tot timpul alţi pretendenţi.
Deci, potrivit uzanţelor unui astfel de regim, Constantin Hangerliu trebuia să plătească haraciul promis, dublat în urma „tratativelor” pentru dobândirea tronului, la care se adăugau alte obligaţii către înalţii demnitari turci care-l ajutase să obţină firmanul de înscăunare. Întrucât în sarcina lui a mai intrat şi întreţinerea unei armate de peste 100 000 de turci cantonată atunci în Muntenia, sursele pentru a-şi satisface pofta de înavuţire s-au diminuat substanţial.
În aceste condiţii, pe lângă obligaţiile deja existente şi destul de împovărătoare pentru bieţii ţărani s-a gândit să introducă şi dajdia văcăritului. Văcăritul fusese însă interzis, cu mult timp înainte, „cu mare blestem şi cu groaznică afurisenie”, după cum spune cronicarul. Cu toate acestea, domnul, prin şiretlicuri şi vreo 50 de pungi cu bani trimise patriarhului de la Constantinopol, reuşeşte să obţină „dezlegarea” şi să dea anaforaua pentru introducerea acestei noi dăjdii. În baza ei, împotriva ţăranilor s-a dezlănţuit o aprigă prigoană, slujitorii domneşti recurgând la acte de tortură împotriva celor care n-aveau de unde să plătească sau îndrăzneau să se împotrivească. Dajdia văcăritului a făcut ca în visteria domniei să se adune mulţi bani. Cu toate acestea haraciul către Înalta Poartă întârzia să fie trimis.
Nemulţumit de acest fapt şi temător că Hangerliu ar putea ruina „chelarul împărătesc” (Ţara Românească), o importantă sursă de aprovizionare pentru imperiu, sultanul a trimis, în februarie 1799, un capugiu la Bucureşti cu firman de mazilire a domnului. Capugiul, însoţit de un harap, ajunge printr-un şiretlic în sala tronului şi-l ucide pe domn, după care-l scoate în curte şi în prezenţa curtenilor, a slujitorilor şi norodului adunat îi taie capul, pentru a fi dus la Istanbul ca dovadă a misiunii îndeplinite. Totodată li se dau foc „teşcherelelor pecetluite” prin care se introdusese dajdia văcăritului, pentru ca „poporul să vadă cum pedepseşte împăratul pe domnitorii care nu guvernează bine raiaua şi nu au milă de popor”.
Mulţimea adunată a trăit, desigur, un moment de satisfacţie, văzând în aspra măsură luată de sultan un act de dreptate. Însă ceea ce nu s-a înţeles atunci şi, din păcate, nici astăzi nu se înţelege este faptul că era vorba nu de dreptatea norodului ci de cea a sultanului. Sultanul nu l-a pedepsit pe Hangerliu din milă faţă de soarta poporului oropsit, aşa cum prevedea firmanul cu care a împuternicit pe capugiu, ci pentru faptul că domnul Munteniei depăşise cu mult limitele permise de a fura din bogăţiile ţării, vlăguind norodul şi existând riscul să nu mai aibă ce jefui turcii.
Revenind la vremurile noastre, constatăm cu stupefacţie că rolul capugiului de altă dată este luat de D.N.A. Cum capugiul avea sarcina să-i pedepsească pe cei care periclitau sursa de aprovizionare a imperiului, un rol asemănător îl îndeplineşte astăzi D.N.A. – ul. Actele sale, fiind îndreptate împotriva celor care, prin fapte de corupţie, subminează economia ţării, lezează autoritatea statului şi încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, se înţelege că sunt agreate de popor. Imaginile cu funcţionari şi demnitari încătuşaţi, expuse cu multă generozitate pe micul ecran, provoacă publicului larg adevărate stări de bucurie şi satisfacţie. Toţi cei care s-au simţit nedreptăţiţi într-un fel sau altul, receptând aceste imagini, trăiesc momente de satisfacţie, chiar dacă nedreptatea lor n-are nicio legătură cu cel arestat şi poate că nici vinovat, aşa cum s-a dovedit în foarte multe cazuri. Aşa fiind, cota de credibilitate a acestei instituţii este în continuă creştere, ceea ce o încurajează să devină din ce în ce mai abuzivă.
Însă sub paravanul acestei imagini, D.N.A. – ul nu este altceva decât un protector al intereselor pe care firmele străine şi marile corporaţii le au în România. Exemplele sunt numeroase şi se află la îndemâna oricui să le constate.
Compania austriacă Holzindustrie Schweighofer devorează pădurile României de peste 15 ani, producând dezastre ecologice de neimaginat. Poate crede cineva că această sinistră afacere a putut fi pusă în mişcare fără acte de corupţie? Presa mai îndrăzneaţă a demascat cum această companie jefuieşte una dintre cele mai importante surse de materii prime de care dispune România, atrăgând atenţia şi asupra gravelor consecinţe ecologice la care sunt expuse zone cândva extrem de frumoase şi atractive. Nu intră oare în sarcina D.N.A. – lui să se ocupe de această oribilă crimă pe care o putem socoti chiar un atentat la siguranţa naţională? Pe când un protest al românilor împotriva acestui dezastru la care să participe şi preşedintele României?
La fel se întâmplă lucrurile şi cu compania O.M.V. Datele privind privatizarea scandaloasă prin care această companie a devenit stăpână pe petrolul românesc sunt de o vreme transparente, numai că D.N.A. – ul nu le vede. Nu vede cum poporul român, cu complicitatea guvernanţilor, este jefuit sistematic de bogăţiile sale. Nu s-a sesizat, de exemplu, că redevenţa este nemodificată de mai bine de 12 ani, lucru care trebuia să se întâmple în 2014, potrivit contractului.
În 2009, România a fost împovărată de F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană (Troica) cu un nou împrumut de 20 de miliarde de dolari. Tehnica folosită a fost cea descrisă pe larg de John Perkins în Confesiunile unui asasin economic, respectiv prin falsificarea indicatorilor economici. Din această uriaşă sumă nici un cent n-a revenit efectiv României pentru a fi alocat intereselor sale economice. Anul trecut 270 de cetăţeni au înaintat plângeri identice către D.N.A., reclamând acest fapt. S-a deschis un dosar penal pe numele lui Traian Băsescu, Emil Boc, Mugur Isărescu şi Lucian Croitoru, însă nu după mult timp s-a dispus clasarea cauzei pe motiv că aspectele sesizate nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese, precum și pe motiv că fapta, respectiv constituire de grup infracțional organizat, nu există. Interesant, nu?! Ce sunt, pentru D.N.A., 20 de miliarde pagubă în buzunarul românilor, un fapt perfect legal, nu?!
După cum s-a demonstrat, firmele româneşti sunt supuse unui tratament fiscal discriminatoriu în comparaţie cu companiile străine, pentru care legislaţia a devenit extrem de facilă, urgentând chiar externalizarea profitului. Să credem că acest regim juridic, ce contravine Constituţiei şi principiilor fundamentale de drept, a fost creat fără coruperea factorului de decizie?
Exemplele ar putea continua şi dacă nu v-am convins că D.N.A.- ul este creat special să apere interesele jefuitorilor ţării, cum proceda pe vremuri capugiul, să protejeze corporaţiile străine care vlăguiesc România şi de ultimele resurse, să descurajeze împotrivirile românilor faţă de acest jaf, continuaţi să-l susţineţi.
„Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!”
Mihai Eminescu
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mar Feb 28, 2017 8:17 am
Are dreptate rusofilul, inca din '90 facandu-se transferul de religiozitate al miorilor catre exponenti ai politicului, intr-o continuare fireasca a cultului Marelui Cizmar. Fie ca a fost vorba despre Ilici, Umil, Macac, Sasalau sau Zeita Luluta, miorii le-au facut icoane pe care le-au varat, alaturi de cea sfintita cu Iisus si, mai nou, cu Arsenie Boca, sub perne, inspirati de celebra reclama SOV-iana "dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine".
Am mai remarcat o chestie lunile astea: imposibilitatea dialogului social în România acestui moment.
Există o parte a României care nu are opinii, nu are argumente, nu are nici măcar convingeri politice. Are convingeri religioase în politică- ceea ce este atât de grav încât ....mă gândesc la emigrare dacă fenomenul se va acutiza.
Când omul crede că el e parte nu a unei bătălii politice, ci al unui sfânt Jidhad pentru dreptate şi adevăr, când el îşi diabolizează adversarii, când pentru sfânta sa cauză este dispus să suspende inclusiv regulile jocului democratic, e imposibil să mai crezi că e posibil dialogul.
Ce dialog era posibil între bolşevici şi cei care nu erau bolşevici? Ce dialog era posibil între nazişti şi....creştin democraţii germani?
Oamenii cu convingeri religioase în politică sunt cei mai periculoşi....
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Iata si unul dintre preotii noii religii, predicand inchizitorial din Dallas, USA.
Am mai remarcat o chestie lunile astea: imposibilitatea dialogului social în România acestui moment.
Există o parte a României care nu are opinii, nu are argumente, nu are nici măcar convingeri politice. Are convingeri religioase în politică- ceea ce este atât de grav încât ....mă gândesc la emigrare dacă fenomenul se va acutiza.
Când omul crede că el e parte nu a unei bătălii politice, ci al unui sfânt Jidhad pentru dreptate şi adevăr, când el îşi diabolizează adversarii, când pentru sfânta sa cauză este dispus să suspende inclusiv regulile jocului democratic, e imposibil să mai crezi că e posibil dialogul.
Ce dialog era posibil între bolşevici şi cei care nu erau bolşevici? Ce dialog era posibil între nazişti şi....creştin democraţii germani?
Oamenii cu convingeri religioase în politică sunt cei mai periculoşi....
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Iata si unul dintre preotii noii religii, predicand inchizitorial din Dallas, USA.
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mar Feb 28, 2017 7:00 pm
Sunt două denumiri geniale în exprimarea populară, care, dincolo de faptul că-ţi stârnesc imediat zâmbetul, sunt atât de expresive încât nu mai au nevoie de nicio adăugire. Două caracterizări ale unor tipologii umane atât de perfect creionate încât rămâi surprins de creativitatea şi precizia cu care s-a reuşit „şlefuirea” lor.
Oare ce comentariu poţi avea atunci când ţi se spune că cineva e „pulică frânaru'”? Ţi-l şi imaginezi instantaneu pe ţăşti-bâştiul care se crede buricul pământului şi care n-are alt scop în viaţă decât să blocheze, să împiedice, să pună beţe-n roate. E rahatul pe care-l întâlnim pe la fiecare uşă a unui minister sau a altei instituţii publice. E boul care te dezorientează, care te face să-aştepţi inutil, care în fiecare moment îşi face un titlu de glorie din deturnarea cuiva.
Cealaltă tipologie este cea descrisă de sintagma „labă tristă”. Un alt tip de personaj, frustratul perpetuu, care non stop e mâncat de un vierme interior. „Labă tristă” e inutilul, prostovanul, nebăgatul în seamă, incompetentul, ştersul. E hazliu - şi-n acelaşi timp periculos - să-l vezi pe unul din această tagmă atunci când frustrarea îi iese la suprafaţă. Bubuie zgomotos şi-apoi se stinge, retrăgându-se în propria mocirlă a frustrării. Un mediocru absolut, plat şi fără absolut nicio strălucire.
Ei bine, aceste două tipologii sunt cheia dezastrului pe care-l trăim azi. Rar găseşti printre politicieni sau autorităţi o persoană care să nu se încadreze într-una dintre cele două tipologii: ori e un „pulică frânaru'”, ori e o „labă tristă”. Aici trebuie căutată cauza dezastrului nostru: prea mulţi inutili de acest tip ajung în vârful câte unei piramide şi, mustind de incompetenţă, iau decizii aberante.
Privind prin această prismă ne putem explica foarte simplu evoluţia ţării. Luaţi pe rând preşedinţii: Ion Iliescu - „pulică frânaru'”, Emil Constantinescu - „labă tristă”, Traian Băsescu - „pulică frânaru'”. Şi mai tragic a fost atunci când preşedintele a fost secondat de un prim ministru aparţinând uneia dintre cele două tipologii. Perioadele de avânt s-au înregistrat fix atunci când prim-ministrul n-a aparţinut uneia dintre tipologiile menţionate, compensând lipsa de viziune din fruntea ţării.
Doriţi exemple? Două dintre cele mai bune perioade: Adrian Năstase şi Tăriceanu. Cei doi nu aparţin niciuneia dintre tipologiile menţionate, compensând cu brio mediocritatea din vârful ţării. La fel, două dintre cele mai proaste perioade ar fi: Ciorbea şi Boc, ambii din categoria „labă tristă”. Şi, pentru a mă menţine echilibrat, o să vă dau şi-un exemplu negativ din tabăra social-democrată: guvernarea Văcăroiu(categoria „pulică frânaru'”).
Însă, adevărata tragedie pe care o trăim e dată de faptul că, pentru prima dată în istorie, avem în fruntea ţării un preşedinte care este o combinaţie toxică a celor două tipologii: Iohannis e atât „pulică frânaru'” cât şi „labă tristă”. O asemenea combinaţie de incompetenţă, prostie, frustrare şi răutate nu ne-a fost dat să vedem până acum. Chiar dacă pare de râs, în esenţă e un mix dezastruos pentru noi ca ţară.
Oare ce comentariu poţi avea atunci când ţi se spune că cineva e „pulică frânaru'”? Ţi-l şi imaginezi instantaneu pe ţăşti-bâştiul care se crede buricul pământului şi care n-are alt scop în viaţă decât să blocheze, să împiedice, să pună beţe-n roate. E rahatul pe care-l întâlnim pe la fiecare uşă a unui minister sau a altei instituţii publice. E boul care te dezorientează, care te face să-aştepţi inutil, care în fiecare moment îşi face un titlu de glorie din deturnarea cuiva.
Cealaltă tipologie este cea descrisă de sintagma „labă tristă”. Un alt tip de personaj, frustratul perpetuu, care non stop e mâncat de un vierme interior. „Labă tristă” e inutilul, prostovanul, nebăgatul în seamă, incompetentul, ştersul. E hazliu - şi-n acelaşi timp periculos - să-l vezi pe unul din această tagmă atunci când frustrarea îi iese la suprafaţă. Bubuie zgomotos şi-apoi se stinge, retrăgându-se în propria mocirlă a frustrării. Un mediocru absolut, plat şi fără absolut nicio strălucire.
Ei bine, aceste două tipologii sunt cheia dezastrului pe care-l trăim azi. Rar găseşti printre politicieni sau autorităţi o persoană care să nu se încadreze într-una dintre cele două tipologii: ori e un „pulică frânaru'”, ori e o „labă tristă”. Aici trebuie căutată cauza dezastrului nostru: prea mulţi inutili de acest tip ajung în vârful câte unei piramide şi, mustind de incompetenţă, iau decizii aberante.
Privind prin această prismă ne putem explica foarte simplu evoluţia ţării. Luaţi pe rând preşedinţii: Ion Iliescu - „pulică frânaru'”, Emil Constantinescu - „labă tristă”, Traian Băsescu - „pulică frânaru'”. Şi mai tragic a fost atunci când preşedintele a fost secondat de un prim ministru aparţinând uneia dintre cele două tipologii. Perioadele de avânt s-au înregistrat fix atunci când prim-ministrul n-a aparţinut uneia dintre tipologiile menţionate, compensând lipsa de viziune din fruntea ţării.
Doriţi exemple? Două dintre cele mai bune perioade: Adrian Năstase şi Tăriceanu. Cei doi nu aparţin niciuneia dintre tipologiile menţionate, compensând cu brio mediocritatea din vârful ţării. La fel, două dintre cele mai proaste perioade ar fi: Ciorbea şi Boc, ambii din categoria „labă tristă”. Şi, pentru a mă menţine echilibrat, o să vă dau şi-un exemplu negativ din tabăra social-democrată: guvernarea Văcăroiu(categoria „pulică frânaru'”).
Însă, adevărata tragedie pe care o trăim e dată de faptul că, pentru prima dată în istorie, avem în fruntea ţării un preşedinte care este o combinaţie toxică a celor două tipologii: Iohannis e atât „pulică frânaru'” cât şi „labă tristă”. O asemenea combinaţie de incompetenţă, prostie, frustrare şi răutate nu ne-a fost dat să vedem până acum. Chiar dacă pare de râs, în esenţă e un mix dezastruos pentru noi ca ţară.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mier Mar 01, 2017 8:43 am
Desi e oltean, Spanu nu reuseste sa-i inteleaga pe miorii prinsi in malaxorul globalist. Daca l-ar fi ascultat cu atentie pe neimportatul Dezea, rascolind si dupa originalul proverbului romanesc capul plecat sabia nu-l taie, ar fi aflat cine i-a tranformat in dobitoace pe urmasii celor mai viteji dintre traci, dar si ca proverbul turcesc suna asa: capul plecat mertia taiat. Bine, analfabetii functionali vor ajunge in curand sa caligrafieze varianta mioritica cu sensul corect, dar gresind gramatical, respectiv capul plecat sabia nul taie.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Mitul meditatorului Klaus Iohannis s-a prăbuşit
Nu înţeleg în ruptul capului de ce „Jos Guvernul!” este ceva bun pentru imaginea României, iar „Jos Iohannis!” este o tragedie sau o lovitură de stat! În fond, atît Guvernul, cît şi preşedintele sînt rezultatul unor alegeri libere, iar pentru amîndouă instituţiile există cadrul constituţional pentru a fi daţi jos oricînd, fără ca ţara să fie într-un real pericol. S-a întîmplat şi la case mai mari, iar lucrurile au continuat să funcţioneze, unii spunînd chiar că mult mai bine.
Noi ne-am obişnuit în toţi aceşti ani de la Revoluţie să ne luăm după jurnaliştii de cumetrie ai unor partide sau după hrăpăreaţa „elită” intelectuală, care ne-au tot spus să ne vedem de treabă şi să nu agităm apele pentru că pericolele stau la graniţă şi abia aşteaptă să ne mănînce. În acest timp, burta lor creştea, în timp ce a noastră s-a lipit de spate!
Aşa l-am înghiţit 12 ani pe Ion Iliescu, deşi ştiam cu toţii că el a chemat minerii, dar ni s-a spus că dacă nu-l mai alegem o dată vine Vadim Tudor şi declanşează războiul! Apoi l-am suportat încă 10 ani pe Traian Băsescu, deşi a fost un referendum de demitere încă din primul mandat, în 2007, dar a venit Gabriel Liiceanu şi ne-a spus, cu plăsuţa în mînă, că nu e bine, apoi, în 2012, la al doilea referendum, vreo 7,4 milioane dintre noi au votat să plece din fruntea ţării, dar a venit Monica Macovei şi a speriat lumea că am dat o lovitură de stat, iar Kovesi a trimis procurorii cu biblia să-i pună pe oameni să jure pe capota maşinilor!
În toate aceste evenimente, deşi sîntem 20 de milioane de români, am stat ca nişte guguştiuci, uitîndu-ne în gura unor maimuţoi plătiţi să ne prostească în faţă!
De ce, oare, ne-am purtat aşa? Sîntem noi, atîtea milioane de oameni, incapabili să judecăm cu mintea noastră? Sîntem noi atît de retardaţi mintal încît să avem nevoie de înţelepţii de catifea ca să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru ţara asta? Ori ne-am obişnuit să gîndească alţii pentru noi şi ne-am pus de bună voie creierul la păstrare?
Acum a venit Klaus Iohannis, călare pe voturile noastre, deşi ştiam că, profesor fiind, s-a coborît la nivelul la care a acceptat să se implice în traficul cu copii doar pentru a încasa nişte „atenţii”. Ştiam şi că a cumpărat o grămadă de case din banii luaţi pe aşa-zise meditaţii, dar noi l-am votat pentru că ni s-a spus că Ponta este omul rău.
Acum, acelaşi Iohannis ne dă lecţii de morală de dimineaţa pînă seara, de marţi pînă vineri (în rest este la Sibiu), vrea să dea jos un Guvern legitim pentru a avea un Guvern numai al lui, iar noi ne uităm speriaţi la un miting organizat de oamenii lui George Soros şi mai avem puţin să ne băgăm capul în nisip de ruşine!
Şi dacă ar fi doar aceste situaţii în care am acceptat tot ce ni s-a servit de alţii, treacă-meargă, dar sînt lucruri şi mai grave, care ne-au afectat direct, în faţa cărora n-am reacţionat. A fost mai întîi Caritasul, unde poliţiştii, procurorii şi politicienii s-au înfruptat din banii sutelor de mii de naivi care se vedeau bogaţi peste noapte. Apoi a venit FNI-ul lui Vîntu şi alţi 300.000 de oameni s-au văzut săraci, deşi s-a spus mereu că toate filialele erau conduse de foştii şefi ai Securităţii judeţene! Peste toate, însă, a fost momentul tăierilor de salarii şi impozitării pensiilor, cînd am tăcut toţi pentru că ne-a spus Traian Băsescu şi ai lui că aşa e bine pentru ţară!
Şi mai este ceva. De peste 12 ani sîntem obligaţi de tăcerea noastră să suportăm cel mai malefic cuplu din istoria României: Florian Coldea de la SRI şi Laura Codruţa Kovesi de la DNA! Ni i-a băgat pe gît Traian Băsescu pe amîndoi, iar noi stăm şi privim la spectacolul abuzurilor, rugîndu-ne la Dumnezeu să nu ne lovească leuca şi pe noi, ba, fericiţi că am scăpat, strigăm în gura mare: „DNA să vină să vă ia!” Aş înţelege dacă am striga: „DNA să vină să ne dea!”, dar aşa, de unde această bucurie de a vedea spectacolul cătuşelor, deşi vedem bine că presa este plină de demascarea abuzurilor făcute de procurorii lui Kovesi şi ofiţerii lui Coldea?
Asta nu înţeleg eu, de unde vine această nepăsare continuă, dorinţa de a înghiţi pe nemestecate tot ce spun oamenii sistemului, ageamiii aceia care ling clanţele pe la ambasade, cum le spunea tăticul lor, Traian Băsescu.
Unde s-au împotmolit orgoliul şi demnitatea noastră? În ce băltoacă ne-am afundat de nu mai putem să ieşim la suprafaţă, lăsîndu-ne striviţi de nişte omuleţi care nu sînt cu nimic mai buni decît noi?
Acum, cînd am auzit cu toţii sentinţa Curţii de Apel Piteşti, în urma căreia Klaus Iohannis, preşedintele nostru ales, ar trebui să recunoască public că a încercat să ia prin acte false nişte case la care nu avea dreptul, m-aş fi aşteptat să văd lumea în stradă pentru a-i cere demisia. M-aş fi aşteptat ca politicienii să nu mai dea mîna cu el pînă nu ne spune cum a fost posibil acel proces de 17 ani, în care familia Iohannis a prigonit 13 familii, luîndu-le casele în care stau de zeci de ani.
Şi noi ce vedem? Că ai lui Soros mai organizează un protest împotriva Guvernului, cu steagul UE format din propriile lor trupuri, că Dragnea, Tăriceanu şi Grindeanu se hlizesc bucuroşi pentru că Iohannis i-a invitat să iasă de la Cotroceni pe uşa din faţă, nu pe aia de serviciu pe care intrau şi ieşeau pînă acum, uitînd ce le-a făcut de Ziua Naţională şi în atîtea alte ocazii!
Pe cuvîntul meu de onoare dacă pot să înţeleg lucrurile acestea! Văd mereu că agenţii de influenţă din ţară şi de aiurea, împinşi de la spate de Monica Macovei, de servicii sau de te miri cine, generează evenimente din Ordonanţa 13, deşi unul dintre cei mai deştepţi oameni pe care îi are ţara asta, judecătoarea Dana Gîrbovan, ne-a explicat că nu era nici un pericol, că, din contră, abia prin ea se punea în acord Decizia CCR cu Codul penal! Dar, noi, în această accepţiune generică, punem botul la aberaţiile lui Moise Guran, ale lui Mihai Poliţeanu sau ale mămicii lor spirituale, plagiatoarea Laura Codruţa Kovesi! Pe bune? În aşa hal am ajuns, să nu mai discernem absolut deloc valorile?
Ca să nu vorbim în general, ca şi cum ne-am fi specializat în eseuri de politică generalistă, iată ce citim pe site-ul oficial al Preşedinţiei României: „O societate în care lupta anticorupţie este eficientă este una în care cei care au fost găsiţi vinovaţi nu se mai bucură în continuare de banii sau bunurile dobândite prin încălcarea legii”. Sînt cuvintele lui Klaus Iohannis, rostite chiar la bilanţul DNA.
Şi, iată ce citim în Sentinţa Curţii de Apel Braşov, unde s-a decis că acelaşi Klaus Iohannis a pierdut cele 13 apartamente dintr-una din casele celebre: „Vînzarea lucrului altuia în cunoştinţă de cauză este nulă absolut în virtutea cunoscutului adagiu clasic „fraus omnia corrumpit” - frauda corupe totul” Această Sentinţă venea în urma celei de la Tribunalul Braşov, în care scrie: „Cauza ilicită izvorîtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moştenitor se extinde şi asupra contractului de vînzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pîrîtul Johannis Klaus Werner, nefiind apăraţi de prezumţia de bună credinţă, faţă de amploarea operaţiunii ilicite”.
Iar noi mai putem crede acum, în faţa unor documente ale Justiţiei, că Iohannis are cele şase sau şapte case din banii de meditaţii? Ne mai lăsăm prostiţi în faţă de vorbele rostite de cineva care ne-a minţit de la început, care s-a îndoit de Sentinţa definitivă şi executorie, încercînd s-o anuleze, deşi ştia bine de existenţa actelor false depuse de familia sa la dosar?
Pentru mine, „Mitul meditatorului Klaus Iohannis”, oricum, a apus! Cine vrea să-l mai creadă n-are decît.
Nu înţeleg în ruptul capului de ce „Jos Guvernul!” este ceva bun pentru imaginea României, iar „Jos Iohannis!” este o tragedie sau o lovitură de stat! În fond, atît Guvernul, cît şi preşedintele sînt rezultatul unor alegeri libere, iar pentru amîndouă instituţiile există cadrul constituţional pentru a fi daţi jos oricînd, fără ca ţara să fie într-un real pericol. S-a întîmplat şi la case mai mari, iar lucrurile au continuat să funcţioneze, unii spunînd chiar că mult mai bine.
Noi ne-am obişnuit în toţi aceşti ani de la Revoluţie să ne luăm după jurnaliştii de cumetrie ai unor partide sau după hrăpăreaţa „elită” intelectuală, care ne-au tot spus să ne vedem de treabă şi să nu agităm apele pentru că pericolele stau la graniţă şi abia aşteaptă să ne mănînce. În acest timp, burta lor creştea, în timp ce a noastră s-a lipit de spate!
Aşa l-am înghiţit 12 ani pe Ion Iliescu, deşi ştiam cu toţii că el a chemat minerii, dar ni s-a spus că dacă nu-l mai alegem o dată vine Vadim Tudor şi declanşează războiul! Apoi l-am suportat încă 10 ani pe Traian Băsescu, deşi a fost un referendum de demitere încă din primul mandat, în 2007, dar a venit Gabriel Liiceanu şi ne-a spus, cu plăsuţa în mînă, că nu e bine, apoi, în 2012, la al doilea referendum, vreo 7,4 milioane dintre noi au votat să plece din fruntea ţării, dar a venit Monica Macovei şi a speriat lumea că am dat o lovitură de stat, iar Kovesi a trimis procurorii cu biblia să-i pună pe oameni să jure pe capota maşinilor!
În toate aceste evenimente, deşi sîntem 20 de milioane de români, am stat ca nişte guguştiuci, uitîndu-ne în gura unor maimuţoi plătiţi să ne prostească în faţă!
De ce, oare, ne-am purtat aşa? Sîntem noi, atîtea milioane de oameni, incapabili să judecăm cu mintea noastră? Sîntem noi atît de retardaţi mintal încît să avem nevoie de înţelepţii de catifea ca să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru ţara asta? Ori ne-am obişnuit să gîndească alţii pentru noi şi ne-am pus de bună voie creierul la păstrare?
Acum a venit Klaus Iohannis, călare pe voturile noastre, deşi ştiam că, profesor fiind, s-a coborît la nivelul la care a acceptat să se implice în traficul cu copii doar pentru a încasa nişte „atenţii”. Ştiam şi că a cumpărat o grămadă de case din banii luaţi pe aşa-zise meditaţii, dar noi l-am votat pentru că ni s-a spus că Ponta este omul rău.
Acum, acelaşi Iohannis ne dă lecţii de morală de dimineaţa pînă seara, de marţi pînă vineri (în rest este la Sibiu), vrea să dea jos un Guvern legitim pentru a avea un Guvern numai al lui, iar noi ne uităm speriaţi la un miting organizat de oamenii lui George Soros şi mai avem puţin să ne băgăm capul în nisip de ruşine!
Şi dacă ar fi doar aceste situaţii în care am acceptat tot ce ni s-a servit de alţii, treacă-meargă, dar sînt lucruri şi mai grave, care ne-au afectat direct, în faţa cărora n-am reacţionat. A fost mai întîi Caritasul, unde poliţiştii, procurorii şi politicienii s-au înfruptat din banii sutelor de mii de naivi care se vedeau bogaţi peste noapte. Apoi a venit FNI-ul lui Vîntu şi alţi 300.000 de oameni s-au văzut săraci, deşi s-a spus mereu că toate filialele erau conduse de foştii şefi ai Securităţii judeţene! Peste toate, însă, a fost momentul tăierilor de salarii şi impozitării pensiilor, cînd am tăcut toţi pentru că ne-a spus Traian Băsescu şi ai lui că aşa e bine pentru ţară!
Şi mai este ceva. De peste 12 ani sîntem obligaţi de tăcerea noastră să suportăm cel mai malefic cuplu din istoria României: Florian Coldea de la SRI şi Laura Codruţa Kovesi de la DNA! Ni i-a băgat pe gît Traian Băsescu pe amîndoi, iar noi stăm şi privim la spectacolul abuzurilor, rugîndu-ne la Dumnezeu să nu ne lovească leuca şi pe noi, ba, fericiţi că am scăpat, strigăm în gura mare: „DNA să vină să vă ia!” Aş înţelege dacă am striga: „DNA să vină să ne dea!”, dar aşa, de unde această bucurie de a vedea spectacolul cătuşelor, deşi vedem bine că presa este plină de demascarea abuzurilor făcute de procurorii lui Kovesi şi ofiţerii lui Coldea?
Asta nu înţeleg eu, de unde vine această nepăsare continuă, dorinţa de a înghiţi pe nemestecate tot ce spun oamenii sistemului, ageamiii aceia care ling clanţele pe la ambasade, cum le spunea tăticul lor, Traian Băsescu.
Unde s-au împotmolit orgoliul şi demnitatea noastră? În ce băltoacă ne-am afundat de nu mai putem să ieşim la suprafaţă, lăsîndu-ne striviţi de nişte omuleţi care nu sînt cu nimic mai buni decît noi?
Acum, cînd am auzit cu toţii sentinţa Curţii de Apel Piteşti, în urma căreia Klaus Iohannis, preşedintele nostru ales, ar trebui să recunoască public că a încercat să ia prin acte false nişte case la care nu avea dreptul, m-aş fi aşteptat să văd lumea în stradă pentru a-i cere demisia. M-aş fi aşteptat ca politicienii să nu mai dea mîna cu el pînă nu ne spune cum a fost posibil acel proces de 17 ani, în care familia Iohannis a prigonit 13 familii, luîndu-le casele în care stau de zeci de ani.
Şi noi ce vedem? Că ai lui Soros mai organizează un protest împotriva Guvernului, cu steagul UE format din propriile lor trupuri, că Dragnea, Tăriceanu şi Grindeanu se hlizesc bucuroşi pentru că Iohannis i-a invitat să iasă de la Cotroceni pe uşa din faţă, nu pe aia de serviciu pe care intrau şi ieşeau pînă acum, uitînd ce le-a făcut de Ziua Naţională şi în atîtea alte ocazii!
Pe cuvîntul meu de onoare dacă pot să înţeleg lucrurile acestea! Văd mereu că agenţii de influenţă din ţară şi de aiurea, împinşi de la spate de Monica Macovei, de servicii sau de te miri cine, generează evenimente din Ordonanţa 13, deşi unul dintre cei mai deştepţi oameni pe care îi are ţara asta, judecătoarea Dana Gîrbovan, ne-a explicat că nu era nici un pericol, că, din contră, abia prin ea se punea în acord Decizia CCR cu Codul penal! Dar, noi, în această accepţiune generică, punem botul la aberaţiile lui Moise Guran, ale lui Mihai Poliţeanu sau ale mămicii lor spirituale, plagiatoarea Laura Codruţa Kovesi! Pe bune? În aşa hal am ajuns, să nu mai discernem absolut deloc valorile?
Ca să nu vorbim în general, ca şi cum ne-am fi specializat în eseuri de politică generalistă, iată ce citim pe site-ul oficial al Preşedinţiei României: „O societate în care lupta anticorupţie este eficientă este una în care cei care au fost găsiţi vinovaţi nu se mai bucură în continuare de banii sau bunurile dobândite prin încălcarea legii”. Sînt cuvintele lui Klaus Iohannis, rostite chiar la bilanţul DNA.
Şi, iată ce citim în Sentinţa Curţii de Apel Braşov, unde s-a decis că acelaşi Klaus Iohannis a pierdut cele 13 apartamente dintr-una din casele celebre: „Vînzarea lucrului altuia în cunoştinţă de cauză este nulă absolut în virtutea cunoscutului adagiu clasic „fraus omnia corrumpit” - frauda corupe totul” Această Sentinţă venea în urma celei de la Tribunalul Braşov, în care scrie: „Cauza ilicită izvorîtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moştenitor se extinde şi asupra contractului de vînzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pîrîtul Johannis Klaus Werner, nefiind apăraţi de prezumţia de bună credinţă, faţă de amploarea operaţiunii ilicite”.
Iar noi mai putem crede acum, în faţa unor documente ale Justiţiei, că Iohannis are cele şase sau şapte case din banii de meditaţii? Ne mai lăsăm prostiţi în faţă de vorbele rostite de cineva care ne-a minţit de la început, care s-a îndoit de Sentinţa definitivă şi executorie, încercînd s-o anuleze, deşi ştia bine de existenţa actelor false depuse de familia sa la dosar?
Pentru mine, „Mitul meditatorului Klaus Iohannis”, oricum, a apus! Cine vrea să-l mai creadă n-are decît.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Joi Mar 02, 2017 3:01 pm
Dormiti in pace, blinzi lideri ai tarii mele!
S-a remarcat destul de mult în presa ultimelor zile un fenomen ciudat: refuzul brusc al alianței PSD-ALDE de a declanșa atacuri la adresa președintelui Klaus Iohannis într-un moment în care acesta – el însuși în plină ofensivă contra guvernanților – s-a trezit cu o mare vulnerabilitate în urma deciziei Curții de apel Pitești. Nici pe tema protocoalelor SRI cu diverse instituții nu a fost înghesuit Iohannis, ca șef al CSAT, nici a referendumului lăsat în suspensie și nici în legătură cu abuzul dovedit al DNA în relația cu guvernul. Din nefericire, PSD îl ”iartă” pe Iohannis chiar și în cazul unor atitudini stupefiante de care depinde însuși viitorul României, născînd impresia că, la noi, nu îi mai pasă nimănui de marile teme.
De la un partid cu forța și experiența PSD, marele cîștigător al alegerilor, te-ai fi așteptat nu să fie băgat în corzi de palatul Cotroceni, ci să se plaseze el însuși într-o ofensivă puternică și pe deplin justificată împotriva președintelui.
De ce asta?
Simplu.
Pentru că președintele cel mult cîntat al României, artizanul lucrului bine făcut etc, nu doar că încurcă prin atitudinile sale neobișnuite activitatea altora, vezi tărăgănarea promulgării bugetului de stat, încurajarea protestelor de stradă ori ideea lăsată în coadă de pește a referendumului. Mai grav de atît, el nu se achită de propriile îndatoriri prezidențiale.
Iar aici se ascunde adevărata sa vulnerabilitate.
Să luăm un caz: aflăm, marți, că șeful statului e foarte nemulțumit de direcția care se conturează la Bruxelles, aceea a unei UE cu mai multe viteze:
”Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă.
În cadrul discuţiilor legate de viitoarele negocieri privind retragerea Marii Britanii din Uniune, Preşedintele României a accentuat importanţa deosebită a menţinerii unităţii celor 27 de state membre UE” se arată într-un comunicat de după întrevederea cu premierul Maltei.
Indignare maximă la Cotroceni, va să zică.
Ce a făcut, însă, concret, președinția pentru a nu se ajunge aici?
Răspuns: nimic!
Să ne amintim un episod foarte important din vară. În fața perspectivei unei Europe cu cetățeni de ranguri diferite, mai multe state foste comuniste – candidatele preferate la statutul pomenit mai sus -, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, au încercat să-și sincronizeze pozițiile și să-și unească vocile într-un cor comun, mai puternic, care să se facă mai lesne auzit de către ”cei mari”. Un cor care să încerce impunerea unor modificări ale Tratatului european, inclusiv limitarea rolului Comisiei Europene. Pentru cei mici, doar unirea aduce puterea.
Invitată de grupul celor patru să li se alăture – doar împărtășea aceeași soartă – România a spus pas. În cadrul unei întîlniri pe această temă cu șefa guvernului de la Varșovia, premierul Dacian Cioloș a trîntit potențialilor aliați întru suferință ușa-n nas, declarîndu-se de partea „celor mari” și a planurilor lor: ”Sunt marje de manevră în limitele tratatului actual şi considerăm că pe termen scurt, pe termen mediu, trebuie să lucrăm în primul rând pe marjele pe care ni le lasă Tratatul în momentul de faţă.” a declarat el.
Și a făcut cale întoarsă la București.
La acea vreme, analiști de prestigiu observau, nu fără stupoare, că România alege un drum divergent față de celelalte nou sosite în UE și că nu ține, efectiv, să joace un rol important în viitoarea configurație a Uniunii. Cu atît mai ciudată era poziția apatică a regimului de la București cu cît, remarcau aceiași analiști, în toamnă urmau alegeri legislative, ceea ce ar fi trebuit să însemne o atenție mare acordată acestor subiecte. Dar, ele nu preocupau pe nimeni la vîrful țării.
A trecut mai bine de jumătate de an și România e pusă, practic, în fața faptului consumat fără să fi schițat măcar o tentativă de opinie proprie: Iohannis s-a mulțumit să se plaseze în spatele deciziei Germaniei, oricare ar fi fost ea.
Acum, cînd vede ce soarte ne paște, se declară indignat și nemulțumit, dar numai în fața măruntului premier al Maltei, precum iepurașul din banc care înjură lupul numai cînd ajunge la adăpostul vizuinei.
Dar, continuă să nu miște un deget.
România a avut un președinte, Ceaușescu, ce s-a visat lider și mediator mondial, un altul, Iliescu, dornic să convingă mapamondul că e mai mult decît un fost comunist, un altul, Constantinescu, avînd doar ambiții regionale și altul, Băsescu, dornic să pună rușii la punct și să fie aliatul nr.1 al SUA în acest colț de lume.
În prezent, avem un președinte a cărui singură ambiție e să-i umilească pe Dragnea și Tăriceanu și singura dorință, să vină mai repede week-endul.
Iar apatia lui se transmite, vrînd-nevrînd, și restului clasei politice.
Într-un comentariu al Deutsche Welle se pune degetul pe rană:
”Eurodeputații români, la fel ca și politicienii din țară, nu au adus niciodată argumente consistente împotriva Europei cu mai multe viteze, în afara unor considerații vagi de natură pur emoțională, cum ar fi de pildă că unii se vor detașa de alții lăsîndu-i în urmă, că se vor crea discriminări sau că o soluție nu poate fi cu adevărat bună decât dacă este unanim acceptată. Toate acestea sunt argumente exterioare care nu au atacat fondul problemei(…) Un lucru e cert: opoziția aceasta pur sentimentală care se face îndeobște în România și care nu se bazează pe nimic precis, nefăcând referire nici măcar la un plan limpede de viitor pentru propria țară, nu folosește la nimic”.
O poziție extrem de lucidă, întărită azi, pentru RFI, de europarlamentarul Renate Webber:
“Dacă doar vom spune nu ne place asta, nu ne place Europa cu mai multe viteze, dacă ești doar negativist și spui nu vreau n-ai făcut nimic (…). Sigur că nu ne place, dar nu-i suficient doar atât. (…) În primul rând, eu cred că ar trebui să avem o dezbatere în sfârșit ca lumea în Parlamentul României cu privire la toate cele cinci propuneri oferite de Comisia Europeană. Eu niciodată n-am înțeles care este de fapt poziția României în legătură cu viitorul Uniunii și viitorul nostru în cadrul UE, să vedem la care din acele politici majore ale UE vrea România să participe și cum anume”, a spus Weber.
O declarație de o sinceritate dezarmantă: dacă un europarlamentar cu mare experiență admite că nu a reușit pînă azi să înțeleagă care e poziția României față de UE, situația e gravă.
Vă dați seama cam cît înțeleg românii de rînd!
Se întîmplă asta doar pentru că România s-a pricopsit, în primul rînd, cu un președinte paralel cu mai toate realitățile care contează, și a cărui activitate se împarte între sejururi prelungite și contre nervoase cu PSD. Un președinte fără viziune, fără know-how, fără consilieri, fără chef de muncă, fără ambiții de viitor, afară de un al doilea mandat de huzur.
Se întîmplă asta, în al doilea rînd, și pentru că avem un guvern care se pliază vertiginos pe profilul președintelui; un guvern incompetent, dezlînat, care tratează problematica externă ca pe o chestiune insignifiantă. Un guvern emanat de un partid a cărui tripletă de conducere Dragnea-Bădălu-Neacșu e greu de imaginat într-un dialog cu vreun oficial european.
Incapabil să vină cu propria viziune de viitor în interiorul noii UE, PSD nu reușește nici măcar să forțeze o activare în acest sens a președintelui, primul factor responsabil de politica externă.
Ori măcar să-l fixeze drept vinovat în conștiința publică.
Într-o lume care se agită tot mai puternic, pentru că se reașează din temelii, nu se poate spune, la noi, decît ”Dormiți în pace, blînzi lideri ai țării mele!”. Ca de obicei, vom rămîne să stingem lumina în urma celorlalți!
S-a remarcat destul de mult în presa ultimelor zile un fenomen ciudat: refuzul brusc al alianței PSD-ALDE de a declanșa atacuri la adresa președintelui Klaus Iohannis într-un moment în care acesta – el însuși în plină ofensivă contra guvernanților – s-a trezit cu o mare vulnerabilitate în urma deciziei Curții de apel Pitești. Nici pe tema protocoalelor SRI cu diverse instituții nu a fost înghesuit Iohannis, ca șef al CSAT, nici a referendumului lăsat în suspensie și nici în legătură cu abuzul dovedit al DNA în relația cu guvernul. Din nefericire, PSD îl ”iartă” pe Iohannis chiar și în cazul unor atitudini stupefiante de care depinde însuși viitorul României, născînd impresia că, la noi, nu îi mai pasă nimănui de marile teme.
De la un partid cu forța și experiența PSD, marele cîștigător al alegerilor, te-ai fi așteptat nu să fie băgat în corzi de palatul Cotroceni, ci să se plaseze el însuși într-o ofensivă puternică și pe deplin justificată împotriva președintelui.
De ce asta?
Simplu.
Pentru că președintele cel mult cîntat al României, artizanul lucrului bine făcut etc, nu doar că încurcă prin atitudinile sale neobișnuite activitatea altora, vezi tărăgănarea promulgării bugetului de stat, încurajarea protestelor de stradă ori ideea lăsată în coadă de pește a referendumului. Mai grav de atît, el nu se achită de propriile îndatoriri prezidențiale.
Iar aici se ascunde adevărata sa vulnerabilitate.
Să luăm un caz: aflăm, marți, că șeful statului e foarte nemulțumit de direcția care se conturează la Bruxelles, aceea a unei UE cu mai multe viteze:
”Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă.
În cadrul discuţiilor legate de viitoarele negocieri privind retragerea Marii Britanii din Uniune, Preşedintele României a accentuat importanţa deosebită a menţinerii unităţii celor 27 de state membre UE” se arată într-un comunicat de după întrevederea cu premierul Maltei.
Indignare maximă la Cotroceni, va să zică.
Ce a făcut, însă, concret, președinția pentru a nu se ajunge aici?
Răspuns: nimic!
Să ne amintim un episod foarte important din vară. În fața perspectivei unei Europe cu cetățeni de ranguri diferite, mai multe state foste comuniste – candidatele preferate la statutul pomenit mai sus -, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, au încercat să-și sincronizeze pozițiile și să-și unească vocile într-un cor comun, mai puternic, care să se facă mai lesne auzit de către ”cei mari”. Un cor care să încerce impunerea unor modificări ale Tratatului european, inclusiv limitarea rolului Comisiei Europene. Pentru cei mici, doar unirea aduce puterea.
Invitată de grupul celor patru să li se alăture – doar împărtășea aceeași soartă – România a spus pas. În cadrul unei întîlniri pe această temă cu șefa guvernului de la Varșovia, premierul Dacian Cioloș a trîntit potențialilor aliați întru suferință ușa-n nas, declarîndu-se de partea „celor mari” și a planurilor lor: ”Sunt marje de manevră în limitele tratatului actual şi considerăm că pe termen scurt, pe termen mediu, trebuie să lucrăm în primul rând pe marjele pe care ni le lasă Tratatul în momentul de faţă.” a declarat el.
Și a făcut cale întoarsă la București.
La acea vreme, analiști de prestigiu observau, nu fără stupoare, că România alege un drum divergent față de celelalte nou sosite în UE și că nu ține, efectiv, să joace un rol important în viitoarea configurație a Uniunii. Cu atît mai ciudată era poziția apatică a regimului de la București cu cît, remarcau aceiași analiști, în toamnă urmau alegeri legislative, ceea ce ar fi trebuit să însemne o atenție mare acordată acestor subiecte. Dar, ele nu preocupau pe nimeni la vîrful țării.
A trecut mai bine de jumătate de an și România e pusă, practic, în fața faptului consumat fără să fi schițat măcar o tentativă de opinie proprie: Iohannis s-a mulțumit să se plaseze în spatele deciziei Germaniei, oricare ar fi fost ea.
Acum, cînd vede ce soarte ne paște, se declară indignat și nemulțumit, dar numai în fața măruntului premier al Maltei, precum iepurașul din banc care înjură lupul numai cînd ajunge la adăpostul vizuinei.
Dar, continuă să nu miște un deget.
România a avut un președinte, Ceaușescu, ce s-a visat lider și mediator mondial, un altul, Iliescu, dornic să convingă mapamondul că e mai mult decît un fost comunist, un altul, Constantinescu, avînd doar ambiții regionale și altul, Băsescu, dornic să pună rușii la punct și să fie aliatul nr.1 al SUA în acest colț de lume.
În prezent, avem un președinte a cărui singură ambiție e să-i umilească pe Dragnea și Tăriceanu și singura dorință, să vină mai repede week-endul.
Iar apatia lui se transmite, vrînd-nevrînd, și restului clasei politice.
Într-un comentariu al Deutsche Welle se pune degetul pe rană:
”Eurodeputații români, la fel ca și politicienii din țară, nu au adus niciodată argumente consistente împotriva Europei cu mai multe viteze, în afara unor considerații vagi de natură pur emoțională, cum ar fi de pildă că unii se vor detașa de alții lăsîndu-i în urmă, că se vor crea discriminări sau că o soluție nu poate fi cu adevărat bună decât dacă este unanim acceptată. Toate acestea sunt argumente exterioare care nu au atacat fondul problemei(…) Un lucru e cert: opoziția aceasta pur sentimentală care se face îndeobște în România și care nu se bazează pe nimic precis, nefăcând referire nici măcar la un plan limpede de viitor pentru propria țară, nu folosește la nimic”.
O poziție extrem de lucidă, întărită azi, pentru RFI, de europarlamentarul Renate Webber:
“Dacă doar vom spune nu ne place asta, nu ne place Europa cu mai multe viteze, dacă ești doar negativist și spui nu vreau n-ai făcut nimic (…). Sigur că nu ne place, dar nu-i suficient doar atât. (…) În primul rând, eu cred că ar trebui să avem o dezbatere în sfârșit ca lumea în Parlamentul României cu privire la toate cele cinci propuneri oferite de Comisia Europeană. Eu niciodată n-am înțeles care este de fapt poziția României în legătură cu viitorul Uniunii și viitorul nostru în cadrul UE, să vedem la care din acele politici majore ale UE vrea România să participe și cum anume”, a spus Weber.
O declarație de o sinceritate dezarmantă: dacă un europarlamentar cu mare experiență admite că nu a reușit pînă azi să înțeleagă care e poziția României față de UE, situația e gravă.
Vă dați seama cam cît înțeleg românii de rînd!
Se întîmplă asta doar pentru că România s-a pricopsit, în primul rînd, cu un președinte paralel cu mai toate realitățile care contează, și a cărui activitate se împarte între sejururi prelungite și contre nervoase cu PSD. Un președinte fără viziune, fără know-how, fără consilieri, fără chef de muncă, fără ambiții de viitor, afară de un al doilea mandat de huzur.
Se întîmplă asta, în al doilea rînd, și pentru că avem un guvern care se pliază vertiginos pe profilul președintelui; un guvern incompetent, dezlînat, care tratează problematica externă ca pe o chestiune insignifiantă. Un guvern emanat de un partid a cărui tripletă de conducere Dragnea-Bădălu-Neacșu e greu de imaginat într-un dialog cu vreun oficial european.
Incapabil să vină cu propria viziune de viitor în interiorul noii UE, PSD nu reușește nici măcar să forțeze o activare în acest sens a președintelui, primul factor responsabil de politica externă.
Ori măcar să-l fixeze drept vinovat în conștiința publică.
Într-o lume care se agită tot mai puternic, pentru că se reașează din temelii, nu se poate spune, la noi, decît ”Dormiți în pace, blînzi lideri ai țării mele!”. Ca de obicei, vom rămîne să stingem lumina în urma celorlalți!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Dum Mar 05, 2017 8:15 am
Pe scala Richter,
GRADE DE OLIGOFRENIE
Cu ieşitul-ca-tâmpitul pentru că nu ştiu ce paragraf de lege a fost modificat la 8 seara, mai treacă-meargă, să spunem că te-ai grăbit, ai vrut să te vezi cu colegii, ai nostalgii din tinereţile anilor '90, ai boală pe PSD sau pe Dan Marţian şi Oliviu Gherman etc. Dar să ieşi în susţinerea DNA, asta înseamnă că eşti complet cretin.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
GRADE DE OLIGOFRENIE
Cu ieşitul-ca-tâmpitul pentru că nu ştiu ce paragraf de lege a fost modificat la 8 seara, mai treacă-meargă, să spunem că te-ai grăbit, ai vrut să te vezi cu colegii, ai nostalgii din tinereţile anilor '90, ai boală pe PSD sau pe Dan Marţian şi Oliviu Gherman etc. Dar să ieşi în susţinerea DNA, asta înseamnă că eşti complet cretin.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Dum Mar 05, 2017 3:11 pm
Tocmai descarc filmul vazut de Boanchis in timpul cutremurului gurangutanului.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cum mi-am petrecut cutremurul lui Moise Guran
Pe Moise Guran l-a lovit blestemul netalentatilor. Tuturor li se intampla. Netalentatii traiesc din credibilitate, o valoare egala cu deontologeala, si, cand o pierd, s-a terminoiu cu prodigioasa lor cariera de imbarligatori.
Acest Vezuviu al economiei si Triunghi al Bermudelor pentru francul elvetian a bagat (el ar zice ca “a implementat”) o aplicatie care prevesteste cutremurele. Prima frectie zbarnaitoare a anuntat o zdruncinatura care ar fi modificat relieful. La 10 grade, s-ar fi urcat Marea Neagra pe Valea Prahovei, eventual cu telefericul, ca intr-o schita de Tudor Musatescu. Atunci cand a inceput sa tiuie dracia lui Moise, tinerii frumosi si liberi s-au ingalbenit ca stelele de pe steagul Uniunii Europene din Piata Victoriei, unde ii iradiaza mamutul lui Tolontan. Spre deosebire de Tolontan si Guran, Marin Preda avea geniu. Ca sa se distreze, intr-o dupa-amiaza, la Mogosoaia, l-a rugat pe graficianul Florin Puca (alt geniu) sa-i faca un zmeu care avea si zbarnaitoare, mesterita din dopul unei sticle de vodca.
Eu mi-am petrecut cutremurul lui Moise in stilul meu invechit. Dupa ce am rasfoit o carte cumparata de la anticariat, m-am apucat de dvd-ul (v-am anuntat ca sunt prafuit, bine ca n-am ramas la video!) Toni Erdmann. Film extraordinar! O satira nemteasca, turnata in mare parte prin Bucuresti, la adresa corporatismului. E vorba despre o fraulein care lucreaza la o multinationala petroliera si e detasata in tarisoara noastra. Compania n-a extras o ceasca de petrol, dar ciordeste din Romania pe baza de consultanta si externalizarea contractelor de intretinere. Intr-un rol secundar e si o corporatista romanca, asistenta lu’ fraulein. Fata noastra e o sclava zeloasa si fericita. Merita sa vedeti filmul! E plin de exprimarile cretine ale corporatistilor. “Stau in zona de confort”, “intru in zona de confort”, “ies din zona de confort”. O tanti CEO a zis ca a fost o zi la Napoli si e foarte urat acolo. Maradona si Sofia Loren si-au gasit “zona de confort ” la Napoli, dar pentru corporatistii care traiesc in rate e greu sa inteleaga la citta piu bella del mondo.
Un mic cutremur s-a produs si-n fotbal. Dupa ce s-a matrafoxat cu vodca la Zurich, metrosexualul bunicut Memelusul Stoica a zis ca elvetienii i-au dat sa manance “dintr-o fantana arteziana cu branza topita” si s-a stricat la mate! De unde sa stie taranoiul updatat din Galati ca elvetienii i-au demonstrat cum se prepara fondue? Alaturi de cartofii Rosti si de ciocolata, fondue este un reper gastronomic al Elvetiei. Iar fondue nu provoaca indigestie. Din contra, strange stomacul, hipsterule batran!
Pe Moise Guran l-a lovit blestemul netalentatilor. Tuturor li se intampla. Netalentatii traiesc din credibilitate, o valoare egala cu deontologeala, si, cand o pierd, s-a terminoiu cu prodigioasa lor cariera de imbarligatori.
Acest Vezuviu al economiei si Triunghi al Bermudelor pentru francul elvetian a bagat (el ar zice ca “a implementat”) o aplicatie care prevesteste cutremurele. Prima frectie zbarnaitoare a anuntat o zdruncinatura care ar fi modificat relieful. La 10 grade, s-ar fi urcat Marea Neagra pe Valea Prahovei, eventual cu telefericul, ca intr-o schita de Tudor Musatescu. Atunci cand a inceput sa tiuie dracia lui Moise, tinerii frumosi si liberi s-au ingalbenit ca stelele de pe steagul Uniunii Europene din Piata Victoriei, unde ii iradiaza mamutul lui Tolontan. Spre deosebire de Tolontan si Guran, Marin Preda avea geniu. Ca sa se distreze, intr-o dupa-amiaza, la Mogosoaia, l-a rugat pe graficianul Florin Puca (alt geniu) sa-i faca un zmeu care avea si zbarnaitoare, mesterita din dopul unei sticle de vodca.
Eu mi-am petrecut cutremurul lui Moise in stilul meu invechit. Dupa ce am rasfoit o carte cumparata de la anticariat, m-am apucat de dvd-ul (v-am anuntat ca sunt prafuit, bine ca n-am ramas la video!) Toni Erdmann. Film extraordinar! O satira nemteasca, turnata in mare parte prin Bucuresti, la adresa corporatismului. E vorba despre o fraulein care lucreaza la o multinationala petroliera si e detasata in tarisoara noastra. Compania n-a extras o ceasca de petrol, dar ciordeste din Romania pe baza de consultanta si externalizarea contractelor de intretinere. Intr-un rol secundar e si o corporatista romanca, asistenta lu’ fraulein. Fata noastra e o sclava zeloasa si fericita. Merita sa vedeti filmul! E plin de exprimarile cretine ale corporatistilor. “Stau in zona de confort”, “intru in zona de confort”, “ies din zona de confort”. O tanti CEO a zis ca a fost o zi la Napoli si e foarte urat acolo. Maradona si Sofia Loren si-au gasit “zona de confort ” la Napoli, dar pentru corporatistii care traiesc in rate e greu sa inteleaga la citta piu bella del mondo.
Un mic cutremur s-a produs si-n fotbal. Dupa ce s-a matrafoxat cu vodca la Zurich, metrosexualul bunicut Memelusul Stoica a zis ca elvetienii i-au dat sa manance “dintr-o fantana arteziana cu branza topita” si s-a stricat la mate! De unde sa stie taranoiul updatat din Galati ca elvetienii i-au demonstrat cum se prepara fondue? Alaturi de cartofii Rosti si de ciocolata, fondue este un reper gastronomic al Elvetiei. Iar fondue nu provoaca indigestie. Din contra, strange stomacul, hipsterule batran!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Vin Mar 17, 2017 9:13 am
Tot pupand cururile nobile ale sefilor SUA-UE, miorii s-au transformat in niste rusoi mai mici si mai isterici. 
nu rusii sunt dusmanul, rusii sunt modelul, coalitia pentru familie e o adunare de trogloditi din evul mediu, tipic ruseasca, tefeleii, o adunare de iubitori ai ohranei tariste, partidele, niste adunaturi de hotomani gata sa linga curul stapanului american, nicio urma de liberalism, nicio urma de demnitate, o Rusie mica si isterica
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
nu rusii sunt dusmanul, rusii sunt modelul, coalitia pentru familie e o adunare de trogloditi din evul mediu, tipic ruseasca, tefeleii, o adunare de iubitori ai ohranei tariste, partidele, niste adunaturi de hotomani gata sa linga curul stapanului american, nicio urma de liberalism, nicio urma de demnitate, o Rusie mica si isterica
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mar Mar 21, 2017 5:16 pm
Florin Chilian
4 ore ·
La revedere "industriei muzicale" din Romania.
Ma retrag din ce-o fi asta aici si ma “reinventez" digital intr-un alt fel de spatiu: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
“Sunt multi, prea multi ofiteri de securitate implicati. Sunt prea multi bani la mijloc si ce vrei tu sa faci nu se poate face! Potoleste-te pentru ca ai sa dispari. Oricum nu ai putere tu sa faci ceva.” - mi-a spus Codrut Marta dupa cateva luni.
Nu am fost numai la el cu acele documente. Din celalat loc in care am fost am primit exact acelas raspuns.
Domnul Codrut Marta a disparut. Sper ca este inca in viata, bine merci si sanatos.
Documentele sunt inca acolo sper, sau in celalate locuri in care le-am lasat.
Va mai amintiti ce a spus Dan Bittman dupa ce a fost desemnat consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?!
Finanţele au cunoştinţă de firmele care fură în România!
„Toţi cei care fură sunt filmaţi, îndosariaţi, arhivaţi, dar nu pot fi controlaţi niciodată. Să nu credeţi că nu se ştie, la nivelul Ministerului de Finanţe, ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată", a spus Dan Bittman
Am cod de bare, sunt major si din pacate si vaccinat.
16 ani. In lumea civilizata la varsta asta poti conduce masina.
Iubi – Interfata la realitate
Zece Porunci – Raport despre starea natiunii
Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi!
PlanSuRasul
Pre@Clasic
Eu am decis ca la 16 ani de la debutul oficial sa ma retrag din "industria muzicala" din Romania. Am decis sa merg mai departe cu altii. Asta nu inseamna ca n-am sa mai cant ci doar ca nu o sa mai am de-a face cu “structurile” de aici.
M-am “reinventat digital intr-un alt fel de spatiu: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
2001 si Iubi - Interfata la realitate. Doar ca nu atunci a inceput aventura.
Au trecut 23 de ani.
In 1994 am decis sa renunt la o slujba prea bine platita pentru a incerca sa pun in muzica tot ce stiam eu despre lume. Mi-am vandut masina de fitze, mi-am luat un trabantel care a devenit vedeta cu mult inaintea mea, am daruit tot, dar tot ce aveam in casa de la mobila la electrocasnice ramanand cu cada, o lustra si o tapiserie daruita demult candva de Radu Geambasu, un vechi prieten si m-am pregatit sa fac foamea.
Asteptarile nu mi-au fost inselate.
Au urmat ani intregi de eforturi aiuritoare.
Am dormit pe jos pe niste asternuturi ajunse cat un servetel de subtiri din cauza atator spalari. O ceapa mica, cat un pumn de bebelus pusa la copt pe o plita de aragaz improvizata pentru ca aragazul, frigiderul, toate celelalte fusesera daruite la gandul ca daca tot ma cred atat de buric al pamantului, cu siguranta am sa la mai fac o data, doar ca de data asta numai din ce credeam eu ca este adevarat – din visele mele si nu din banii primiti de unul cu care nu aveam nici un fel de legatura, un tampit care-mi traia viata vanzandu-mi-o ieftin pe bani multi, la un serviciu care nu avea nimic in comun cu mine.
Ceapa aceea trebuia sa imi ajunga si sa-mi tina de foame o zi intreaga. Imi ajungea.
Am scris “Lumi albe”
Amidon. Prea multi cartofi prajiti si m-am imbolnavit, fireste de la atatea tarlale de cartofi mancate doar pentru ca pe atunci cartofii erau cel mai ieftin aliment.
Am scris “Vecina de sus”
O prietena doctorita m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis cartofii.
Grasimi saturate. Herghelii intregi de porci mancate. Slaninuta afumata. Un kg costa 20 de lei si trebuia sa imi ajunga doua saptamani. Fara paine. Prima grija erau cheltuielile casei, facturile de toate zilele. Painea era un lux.
M-am imbolnavit din nou, normal.
Am scris “Chiar daca..”
Buna mea prietena doctorita m-a luat, m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis slaninuta.
Doua nise de ulcer. Boala boiereasca dar timpurie facuta devreme.
Mi-am inchiriat mica garsoniera unei doamne a noptii.
Am stat pe la prieteni, neamuri, alti prieteni, am impartit un apartament cu cineva in chirie prin zona Faur poarta 4...
Unii m-au pus sa le fac WC in curte pentru a mai putea sta la ei. Am facut WC-ul, este perfect functional si acum.
Am scris “Termopane” si puneam deoparte banii pentru studio.
M-au gonit de acolo pentru ca stateam toata ziua si nu faceam nimic. Era intolerabil.
Altii imi dadeau sa mananc paine mucegaita pentru ca uitasera de painea calda, aburinda pe care tocmai ce o cumparasera pentru familie. Am mancat painea plina de mucegai ca na, era de la rude, data cu toata dragostea.
Am scris “Ursitoare” si puneam deoparte banii pentru studio. Voi stiti piesa asta dupa un alt fel de nume, ceva gen sub pelea mea. Ma rog, fiecare cu pelea de le-a dat-o pe obraz parintii, mai groasa, mai talpa, mai de pork. Ca viata.
Am stat la o prietena, doar ca se indragostise de curajul meu nebunesc de a face ceva cu adevarat si cum nu am vrut sa trisez am plecat.
Am dormit in trabant, pe strazi. Mi-au spart trabantul hotii si mi-au luat tot ce aveam in el, toata viata mea. Am intrat singur in casa peste tigani noaptea la 12 pentru ca politistii erau prea speriati sa faca ceva.
Mi-au adus tiganii toate lucrurile inapoi.
Am scris “Pasaport pentru suflet” un cantec fara cuvinte.
Am trisat, am inselat, am manipulat si am furat.
Am scris “Cantecul lui Tanase”
M-am bucurat de prietenia adevarata.
Mihai Ivan m-a luat sa stau cu el si prietena lui pentru ca venise iarna si se temea ca am sa ma trezesc mort ingropat in zapada. Mi-a furat rebusul cu surpriza la care ma munceam de o luna si s-a incuiat in closet. Avea omul o treaba de facut, si se plictisea.
De nervi am scris iar.
Asa am scris Zece.
M-am indragostit si m-am mutat la ea mai apoi.
Am intrat pe usa. Mi-a dat lucrurile pe geam cand am plecat. Ca-n viata.
Am scris “So why” si puneam deoparte banii pentru studio.
Am adunat suficienti bani si am intrat in studio. La jumatatea albumului omul imi zice: “Daca nu ma platesti dublu, nu mai fac nimic. Trebuie sa nasca nevasta-mea.”
Scriam “Neam de eroi”
L-am platit. Asa a trebuit sa mai stau cca un an plecat de acasa.
M-am intors in curtea in care stateam. Un vecin Costel Cosdos, m-a luat sa stau la el cand a vazut ca dorm in trabant langa casa mea. Mi-a dat camera unuia dintre copiii lui.
Dan Teodorescu m-a rugat sa-l ajut cu o chitara pentru Luna. Ovidiu Mihăilescu mi-a dat chitara lui pentru Dan si Dan a plecat la concurs.
In spatele unui sifonier Dan avea o chitara veche, foarte frumoasa dar cam sucita de ani pe care vroia sa o vanda.
Mi-am vandut chitara mea pe 50 de dolari, am platit avansul si asa mi-am luat chitara in rate. 50 de dolari pe luna plateam. Si acum cant cu ea. S-au mai adaugat 4 luni de dormit prin lume.
Am intalnit oameni minunati care m-au ajutat cu bani sa termin primul album Iubi – Interfata la realitate. In 1997 a fost gata.
Am fost refuzat de toate casele de discuri patru ani la rand. Nici gratis nu-l acceptau. Nici daca le dadeam spaga nu-l vroiau.
In cele din urma, in 2001, pentru a-l publica am platit pana si carcasele de plastic, si cd-urile, si hartia de la tipografie, si hologramele, pana si pe cel care punea tipla peste CD-uri dar am reusit! L-am publicat!
Dupa un an l-am cumparat inapoi si iar l-am platit, o data si inca o data fata de cat primeam de la casa de discuri pe el. Acum insa deja aveam cu ce. Incepusem concertele pe bani castigati numai din visele mele, din muzica mea.
Am scris mult, am renuntat la si mai multe cantece gata scrise doar pentru ca avem eu impresia ca semana cu ceva si nu vroiam sa fur muzica, sa copiez, sa plagiez.
Acum este o alta lume, o lume in care toata lumea fura, copiaza, plagiaza fara jena, rusine sau frica de consecinte. Eu am ramas la fel.
Asta este un alt motiv, pe langa cel financiar, pentru care scot atat de rar albume noi.
Mai tarziu, in anul 2008 l-am republicat pe Iubi. Toata lumea ma intreba de ce nu scot ceva nou si de ce tin neaparat sa relansez un album vechi de 7 ani. Pentru ca vreau sa va fac demonstratia ca sunteti prosti. Ca sunteti orice dar nu manageri de case de discuri, le raspundeam fara ezitare tuturor, intotdeauna. Acum managerii au ajuns sa faca felicitari cu casele de productie muzicala.
In mai putin de doua luni Iubi – Interfata la realitate a luat disc de aur si de platina pentru vanzari. Este albumul care a castigat cel mai repede in istoria noastra muzicala de dupa revolutie cele doua distinctii.
Am scris decalogul. Sunt si acum singurul om de pe pamant care a pus vreodata cele Zece porunci pe muzica laica.
Doi ani de zile toti directorii de programe muzicale din Romania au refuzat sa difuzeze Zece pentru ca nu e comercial, pentru ca ma credeam Bach si pentru ca ce-i aia doar un pian si-o voce?! Pentru ca nu mai eram demult in secolul 16, muzical vorbind.
Giovani Francesco l-a difuzat o saptamana la MTV si Zece, datorita vanzarilor, a schimbat softul de la fabrica de CD-uri, acolo unde un „titlu” iesea automat din productie dupa 6 luni. Va amintiti sigur moda cu disc de vara la mare si disc toamna de colinde pentru la iarna.
Zece a schimbat obiceiurile de nunta, botez, inmormantare din Romania. Zece a fost imprumutat, furat de Guvernul Romaniei. M-am batut parte in parte cu sistemul si am castigat, nu am invins, dar e ok.
Zece se vinde si acum la 13 ani de la lansare si la 20 de ani de cand l-am scris.
Zece a fost primul videoclip romanesc care a facut milionul si zece milioane de vizualizari pe youtube. Asta inainte ca acestea sa poata fi cumparate si sa faci 34 de milioane in doua ore.
Am intalnit multi „Zei” ai radioului si televiziunii in anii acestia. Oameni care schimbau destine cu un nu, cu un da. Oameni fara de care nu rasarea soarele a doua zi in industrie.
Daca nu au disparut cu totul atunci sunt atat de prafuiti, igrasiosi si rancezi ca ti-e frica sa te apropii de ei ca nu cumva sa te imbolnavesti de hepatita C, prin proximitate.
Zece a ramas.
Am mai facut un album, dupa ADHD-ul meu deja cunoscut, deficit de atentie care nu ma lasa sa cant fara textele mele in fata si chiar si asa se intampla sa uit unde sunt in melodie.
Doar muzica nu o uit niciodata, sau, ma rog, aproape niciodata.
„Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi” este ultimul album din muzica romaneasca ce a castigat disc de aur si de platina pentru vanzari.
Nici o piesa de pe acest material nu a fost difuzata pe nici un fel de media din Romania. Nici macar o secunda dintr-o melodie, nimic si totusi.
Mai stiti zeii despre care va vorbeam la Zece?!
Tot meritul lor este. Mereu aceiasi, mereu altii, doar ca acum s-au rafinat in privinta refuzului de a difuza muzici de ale mele la radio sau tv. Chiliane tata, imi spun, romanii-s prea prosti pentru muzica ta. Trimite-o tata afara, cant-o in engleza, ca acolo o sa sparga. Dupa aia o dam si noi aici la radio in Romania.
Acum am gata doua albume noi noute.
PlanSuRasul si Pre@Clasic.
5 albume in 23 de ani. Putin pentru unii. Suficient pentru altii care stiu valoarea creativiatiii si a originalitatii in muzica. Nu-i vorba ca proiecte noi si piese de inca fro zece albume am gata scrise, doar ca nu stiu daca am sa le mai pot publica vreodata. Asta este o alta discutie.
Unul dintre albumele astea va schimba curand perceptia si accesul la muzica clasica la nivel mondial.
Muzica de camera, scrisa in maniera preclasica, o dantelarie a la’ Mozart pentru quartetul clasic de coarde, cel cu doua viori, viola si violoncel.
Problema este ca cu Pre@Clasic-ul a trebuit sa inventez un nume pentru acest nou gen muzical. De o luna discut cu americanii... Nu pricep si pace. Nu pot depasi perplexitatea care i-a cuprins in fata acestui material si e infinit de greu sa pui tu ca roman langa genurile muzicale deja consacrate inca unul.
Preclassic Chamber Music – i-am spus. Nu a inteles numeni nimic, doar ca au fost extrem de incantati de ce auzeau. Oamenii din Germania de la fabrica unde am facut vinilurile, englezii, austriecii... Am primit felicitari si din america. Un francez a luat un Jet cu inca cativa amici si a venit epecial in tara sa facem un spritz si sa ma cunoasca, sa se convinga el si ei ca sunt adevarat...
Surprindere, uluiala, gelozie pozitiva, colegiala, mandrie la unii... Astea sunt reactiile nascute de acest nou gen muzical prezent pe Pre@Clasic.
Asa ca, acestea fiind spuse dragilor, imi iau ramas bun de la „industria muzicala” din romanica, ma digitalizez si ma mut in spatiul cibernetic. Consider ca nu am nici un fel de datorie aici ba din contra.
Voi nu stiti dar eu, ca atatia alti colegi de-ai mei am tinut familii intregi, amante si copii din flori la scoli inalte din strainataturi.
Am creat infloritoare afaceri imobiliare, am sponsorizat retele de clinici de sanatate private. Am construit spitale si am cumparat pentru cei ce ne furau banii, cu banii nostrii cluburi de fitze in tot felul de centre vechi si nu numai.
Poti face destul de multe cu 50/70 de milioane de euro, cat intra anual in conturile acestor organisme de colectare si gestionare a drepturilor de autor si conexe.
Eeeh... dar cate nu s-au facut aici in romania cu zecile de milioane de dolari si euro furati prin organismele de colectare si gestionale ale drepturilor de autor si conexe ale artistilor.
Ati uitat cu ce a inceput Sorin Ovidiu Vantu Fondul National de Investitii?!
Primi 7 (sapte) milioane de dolari , banii de inceput ai FNI au venit de la UCMR-ADA dragilor, Altfel spus Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Asociaţia pentru Drepturi de Autor. Inutil sa va spun ca atunci acest organism era condus de un doctor fara doctorat dar platit ca doctor, un personaj despre care se stie ca este ofiter acoperit al scarbavnicelor noastre servicii secrete gen SIE, SRI sau alte balti statute, infectioase si purulente.
Nu am nimic impotriva lui Vantu. Bravo lui! Si eu, ca si Tiriac prefer un personaj destept in cap decat un prost. In urma prostului nu ramane nici praful de pe toba. Pustiul de alege de tot ce atinge prostul.
Nu, nu am nici o datorie fata de Romania!
Am fost la d.nul Codrut Marta, la ANAF.
Il cunosteam printr-un prieten de la Arad, cu un DVD de date si un top de hartie A4 pline de dovezi ale furturilor de la artisti. Dovezile furturilor si retelele construite de catre acestia. De la conturile “bidon” ale credidam-ului la batranul pensionar din ardeal sau Maramures, ruda de incredere a unui avocat fara licenta, cu 4 miliarde castiguri pe drepturi de autor, bani din care pastra 20/30 de milioane sa-si completeze pensia iar restul se intorceau albiti la Bucuresti.
Nu-i vorba ca mai erau conturi prin Moscova, Paris, Viena... In toate marile capitale exista un asemenea cont care, chipurile este facut pentru virarea banilor catre organismele de gestiune a drepturilor de autor a a rtistilor din tarile respective. Nici vorba de asa ceva. Banii erau ridicati tit de bravii nostrii ofiteri din servicii sau prin interpusi. Niste hoti oridinari lipsiti de onoare, caracter si de o minima decenta. Vai de sufletul parintilor care i-au nascut si de cel al copiilor lor. Praful si pulberea se vor alege.
“Sunt multi, prea multi ofiteri de securitate implicati. Sunt prea multi bani la mijloc si ce vrei tu sa faci nu se poate face! Potoleste-te pentru ca ai sa dispari. Oricum nu ai putere tu sa faci ceva.” - mi-a spus Codrut Marta dupa cateva luni.
Nu am fost numai la el cu acele documente. Din celalat loc in care am fost am primit exact acelas raspuns.
Domnul Codrut Marta a disparut. Sper ca este inca in viata .
Documentele sunt inca acolo sper, sau in celalat loc in care le-am lasat.
Va mai amintiti ce a spus Dan Bittman dupa ce a fost desemnat consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?!
Finanţele au cunoştinţă de firmele care fură în România!
„Toţi cei care fură sunt filmaţi, îndosariaţi, arhivaţi, dar nu pot fi controlaţi niciodată. Să nu credeţi că nu se ştie, la nivelul Ministerului de Finanţe, ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată", a spus Dan Bittman
Servicii secrete cu sute de mii de ofiteri angajati... Este clar ca nu despre inteligenta sau despre operartivitate ori randament vorbim aici ci de o masa amorfa care are la indemana haina securitatii statului pentru a opera – fura in voie, nestingheriti de nimeni si nimic.
Prin ei si cu ei se fura din creatia autorilor romani si nu numai de la ei.
Asadar: Ramaneti cu bine dragilor.
Eu am altele de facut de acum. Aveti grija de voi!
Florin Chilian 21 martie 2017
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
4 ore ·
La revedere "industriei muzicale" din Romania.
Ma retrag din ce-o fi asta aici si ma “reinventez" digital intr-un alt fel de spatiu: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
“Sunt multi, prea multi ofiteri de securitate implicati. Sunt prea multi bani la mijloc si ce vrei tu sa faci nu se poate face! Potoleste-te pentru ca ai sa dispari. Oricum nu ai putere tu sa faci ceva.” - mi-a spus Codrut Marta dupa cateva luni.
Nu am fost numai la el cu acele documente. Din celalat loc in care am fost am primit exact acelas raspuns.
Domnul Codrut Marta a disparut. Sper ca este inca in viata, bine merci si sanatos.
Documentele sunt inca acolo sper, sau in celalate locuri in care le-am lasat.
Va mai amintiti ce a spus Dan Bittman dupa ce a fost desemnat consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?!
Finanţele au cunoştinţă de firmele care fură în România!
„Toţi cei care fură sunt filmaţi, îndosariaţi, arhivaţi, dar nu pot fi controlaţi niciodată. Să nu credeţi că nu se ştie, la nivelul Ministerului de Finanţe, ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată", a spus Dan Bittman
Am cod de bare, sunt major si din pacate si vaccinat.
16 ani. In lumea civilizata la varsta asta poti conduce masina.
Iubi – Interfata la realitate
Zece Porunci – Raport despre starea natiunii
Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi!
PlanSuRasul
Pre@Clasic
Eu am decis ca la 16 ani de la debutul oficial sa ma retrag din "industria muzicala" din Romania. Am decis sa merg mai departe cu altii. Asta nu inseamna ca n-am sa mai cant ci doar ca nu o sa mai am de-a face cu “structurile” de aici.
M-am “reinventat digital intr-un alt fel de spatiu: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
2001 si Iubi - Interfata la realitate. Doar ca nu atunci a inceput aventura.
Au trecut 23 de ani.
In 1994 am decis sa renunt la o slujba prea bine platita pentru a incerca sa pun in muzica tot ce stiam eu despre lume. Mi-am vandut masina de fitze, mi-am luat un trabantel care a devenit vedeta cu mult inaintea mea, am daruit tot, dar tot ce aveam in casa de la mobila la electrocasnice ramanand cu cada, o lustra si o tapiserie daruita demult candva de Radu Geambasu, un vechi prieten si m-am pregatit sa fac foamea.
Asteptarile nu mi-au fost inselate.
Au urmat ani intregi de eforturi aiuritoare.
Am dormit pe jos pe niste asternuturi ajunse cat un servetel de subtiri din cauza atator spalari. O ceapa mica, cat un pumn de bebelus pusa la copt pe o plita de aragaz improvizata pentru ca aragazul, frigiderul, toate celelalte fusesera daruite la gandul ca daca tot ma cred atat de buric al pamantului, cu siguranta am sa la mai fac o data, doar ca de data asta numai din ce credeam eu ca este adevarat – din visele mele si nu din banii primiti de unul cu care nu aveam nici un fel de legatura, un tampit care-mi traia viata vanzandu-mi-o ieftin pe bani multi, la un serviciu care nu avea nimic in comun cu mine.
Ceapa aceea trebuia sa imi ajunga si sa-mi tina de foame o zi intreaga. Imi ajungea.
Am scris “Lumi albe”
Amidon. Prea multi cartofi prajiti si m-am imbolnavit, fireste de la atatea tarlale de cartofi mancate doar pentru ca pe atunci cartofii erau cel mai ieftin aliment.
Am scris “Vecina de sus”
O prietena doctorita m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis cartofii.
Grasimi saturate. Herghelii intregi de porci mancate. Slaninuta afumata. Un kg costa 20 de lei si trebuia sa imi ajunga doua saptamani. Fara paine. Prima grija erau cheltuielile casei, facturile de toate zilele. Painea era un lux.
M-am imbolnavit din nou, normal.
Am scris “Chiar daca..”
Buna mea prietena doctorita m-a luat, m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis slaninuta.
Doua nise de ulcer. Boala boiereasca dar timpurie facuta devreme.
Mi-am inchiriat mica garsoniera unei doamne a noptii.
Am stat pe la prieteni, neamuri, alti prieteni, am impartit un apartament cu cineva in chirie prin zona Faur poarta 4...
Unii m-au pus sa le fac WC in curte pentru a mai putea sta la ei. Am facut WC-ul, este perfect functional si acum.
Am scris “Termopane” si puneam deoparte banii pentru studio.
M-au gonit de acolo pentru ca stateam toata ziua si nu faceam nimic. Era intolerabil.
Altii imi dadeau sa mananc paine mucegaita pentru ca uitasera de painea calda, aburinda pe care tocmai ce o cumparasera pentru familie. Am mancat painea plina de mucegai ca na, era de la rude, data cu toata dragostea.
Am scris “Ursitoare” si puneam deoparte banii pentru studio. Voi stiti piesa asta dupa un alt fel de nume, ceva gen sub pelea mea. Ma rog, fiecare cu pelea de le-a dat-o pe obraz parintii, mai groasa, mai talpa, mai de pork. Ca viata.
Am stat la o prietena, doar ca se indragostise de curajul meu nebunesc de a face ceva cu adevarat si cum nu am vrut sa trisez am plecat.
Am dormit in trabant, pe strazi. Mi-au spart trabantul hotii si mi-au luat tot ce aveam in el, toata viata mea. Am intrat singur in casa peste tigani noaptea la 12 pentru ca politistii erau prea speriati sa faca ceva.
Mi-au adus tiganii toate lucrurile inapoi.
Am scris “Pasaport pentru suflet” un cantec fara cuvinte.
Am trisat, am inselat, am manipulat si am furat.
Am scris “Cantecul lui Tanase”
M-am bucurat de prietenia adevarata.
Mihai Ivan m-a luat sa stau cu el si prietena lui pentru ca venise iarna si se temea ca am sa ma trezesc mort ingropat in zapada. Mi-a furat rebusul cu surpriza la care ma munceam de o luna si s-a incuiat in closet. Avea omul o treaba de facut, si se plictisea.
De nervi am scris iar.
Asa am scris Zece.
M-am indragostit si m-am mutat la ea mai apoi.
Am intrat pe usa. Mi-a dat lucrurile pe geam cand am plecat. Ca-n viata.
Am scris “So why” si puneam deoparte banii pentru studio.
Am adunat suficienti bani si am intrat in studio. La jumatatea albumului omul imi zice: “Daca nu ma platesti dublu, nu mai fac nimic. Trebuie sa nasca nevasta-mea.”
Scriam “Neam de eroi”
L-am platit. Asa a trebuit sa mai stau cca un an plecat de acasa.
M-am intors in curtea in care stateam. Un vecin Costel Cosdos, m-a luat sa stau la el cand a vazut ca dorm in trabant langa casa mea. Mi-a dat camera unuia dintre copiii lui.
Dan Teodorescu m-a rugat sa-l ajut cu o chitara pentru Luna. Ovidiu Mihăilescu mi-a dat chitara lui pentru Dan si Dan a plecat la concurs.
In spatele unui sifonier Dan avea o chitara veche, foarte frumoasa dar cam sucita de ani pe care vroia sa o vanda.
Mi-am vandut chitara mea pe 50 de dolari, am platit avansul si asa mi-am luat chitara in rate. 50 de dolari pe luna plateam. Si acum cant cu ea. S-au mai adaugat 4 luni de dormit prin lume.
Am intalnit oameni minunati care m-au ajutat cu bani sa termin primul album Iubi – Interfata la realitate. In 1997 a fost gata.
Am fost refuzat de toate casele de discuri patru ani la rand. Nici gratis nu-l acceptau. Nici daca le dadeam spaga nu-l vroiau.
In cele din urma, in 2001, pentru a-l publica am platit pana si carcasele de plastic, si cd-urile, si hartia de la tipografie, si hologramele, pana si pe cel care punea tipla peste CD-uri dar am reusit! L-am publicat!
Dupa un an l-am cumparat inapoi si iar l-am platit, o data si inca o data fata de cat primeam de la casa de discuri pe el. Acum insa deja aveam cu ce. Incepusem concertele pe bani castigati numai din visele mele, din muzica mea.
Am scris mult, am renuntat la si mai multe cantece gata scrise doar pentru ca avem eu impresia ca semana cu ceva si nu vroiam sa fur muzica, sa copiez, sa plagiez.
Acum este o alta lume, o lume in care toata lumea fura, copiaza, plagiaza fara jena, rusine sau frica de consecinte. Eu am ramas la fel.
Asta este un alt motiv, pe langa cel financiar, pentru care scot atat de rar albume noi.
Mai tarziu, in anul 2008 l-am republicat pe Iubi. Toata lumea ma intreba de ce nu scot ceva nou si de ce tin neaparat sa relansez un album vechi de 7 ani. Pentru ca vreau sa va fac demonstratia ca sunteti prosti. Ca sunteti orice dar nu manageri de case de discuri, le raspundeam fara ezitare tuturor, intotdeauna. Acum managerii au ajuns sa faca felicitari cu casele de productie muzicala.
In mai putin de doua luni Iubi – Interfata la realitate a luat disc de aur si de platina pentru vanzari. Este albumul care a castigat cel mai repede in istoria noastra muzicala de dupa revolutie cele doua distinctii.
Am scris decalogul. Sunt si acum singurul om de pe pamant care a pus vreodata cele Zece porunci pe muzica laica.
Doi ani de zile toti directorii de programe muzicale din Romania au refuzat sa difuzeze Zece pentru ca nu e comercial, pentru ca ma credeam Bach si pentru ca ce-i aia doar un pian si-o voce?! Pentru ca nu mai eram demult in secolul 16, muzical vorbind.
Giovani Francesco l-a difuzat o saptamana la MTV si Zece, datorita vanzarilor, a schimbat softul de la fabrica de CD-uri, acolo unde un „titlu” iesea automat din productie dupa 6 luni. Va amintiti sigur moda cu disc de vara la mare si disc toamna de colinde pentru la iarna.
Zece a schimbat obiceiurile de nunta, botez, inmormantare din Romania. Zece a fost imprumutat, furat de Guvernul Romaniei. M-am batut parte in parte cu sistemul si am castigat, nu am invins, dar e ok.
Zece se vinde si acum la 13 ani de la lansare si la 20 de ani de cand l-am scris.
Zece a fost primul videoclip romanesc care a facut milionul si zece milioane de vizualizari pe youtube. Asta inainte ca acestea sa poata fi cumparate si sa faci 34 de milioane in doua ore.
Am intalnit multi „Zei” ai radioului si televiziunii in anii acestia. Oameni care schimbau destine cu un nu, cu un da. Oameni fara de care nu rasarea soarele a doua zi in industrie.
Daca nu au disparut cu totul atunci sunt atat de prafuiti, igrasiosi si rancezi ca ti-e frica sa te apropii de ei ca nu cumva sa te imbolnavesti de hepatita C, prin proximitate.
Zece a ramas.
Am mai facut un album, dupa ADHD-ul meu deja cunoscut, deficit de atentie care nu ma lasa sa cant fara textele mele in fata si chiar si asa se intampla sa uit unde sunt in melodie.
Doar muzica nu o uit niciodata, sau, ma rog, aproape niciodata.
„Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi” este ultimul album din muzica romaneasca ce a castigat disc de aur si de platina pentru vanzari.
Nici o piesa de pe acest material nu a fost difuzata pe nici un fel de media din Romania. Nici macar o secunda dintr-o melodie, nimic si totusi.
Mai stiti zeii despre care va vorbeam la Zece?!
Tot meritul lor este. Mereu aceiasi, mereu altii, doar ca acum s-au rafinat in privinta refuzului de a difuza muzici de ale mele la radio sau tv. Chiliane tata, imi spun, romanii-s prea prosti pentru muzica ta. Trimite-o tata afara, cant-o in engleza, ca acolo o sa sparga. Dupa aia o dam si noi aici la radio in Romania.
Acum am gata doua albume noi noute.
PlanSuRasul si Pre@Clasic.
5 albume in 23 de ani. Putin pentru unii. Suficient pentru altii care stiu valoarea creativiatiii si a originalitatii in muzica. Nu-i vorba ca proiecte noi si piese de inca fro zece albume am gata scrise, doar ca nu stiu daca am sa le mai pot publica vreodata. Asta este o alta discutie.
Unul dintre albumele astea va schimba curand perceptia si accesul la muzica clasica la nivel mondial.
Muzica de camera, scrisa in maniera preclasica, o dantelarie a la’ Mozart pentru quartetul clasic de coarde, cel cu doua viori, viola si violoncel.
Problema este ca cu Pre@Clasic-ul a trebuit sa inventez un nume pentru acest nou gen muzical. De o luna discut cu americanii... Nu pricep si pace. Nu pot depasi perplexitatea care i-a cuprins in fata acestui material si e infinit de greu sa pui tu ca roman langa genurile muzicale deja consacrate inca unul.
Preclassic Chamber Music – i-am spus. Nu a inteles numeni nimic, doar ca au fost extrem de incantati de ce auzeau. Oamenii din Germania de la fabrica unde am facut vinilurile, englezii, austriecii... Am primit felicitari si din america. Un francez a luat un Jet cu inca cativa amici si a venit epecial in tara sa facem un spritz si sa ma cunoasca, sa se convinga el si ei ca sunt adevarat...
Surprindere, uluiala, gelozie pozitiva, colegiala, mandrie la unii... Astea sunt reactiile nascute de acest nou gen muzical prezent pe Pre@Clasic.
Asa ca, acestea fiind spuse dragilor, imi iau ramas bun de la „industria muzicala” din romanica, ma digitalizez si ma mut in spatiul cibernetic. Consider ca nu am nici un fel de datorie aici ba din contra.
Voi nu stiti dar eu, ca atatia alti colegi de-ai mei am tinut familii intregi, amante si copii din flori la scoli inalte din strainataturi.
Am creat infloritoare afaceri imobiliare, am sponsorizat retele de clinici de sanatate private. Am construit spitale si am cumparat pentru cei ce ne furau banii, cu banii nostrii cluburi de fitze in tot felul de centre vechi si nu numai.
Poti face destul de multe cu 50/70 de milioane de euro, cat intra anual in conturile acestor organisme de colectare si gestionare a drepturilor de autor si conexe.
Eeeh... dar cate nu s-au facut aici in romania cu zecile de milioane de dolari si euro furati prin organismele de colectare si gestionale ale drepturilor de autor si conexe ale artistilor.
Ati uitat cu ce a inceput Sorin Ovidiu Vantu Fondul National de Investitii?!
Primi 7 (sapte) milioane de dolari , banii de inceput ai FNI au venit de la UCMR-ADA dragilor, Altfel spus Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Asociaţia pentru Drepturi de Autor. Inutil sa va spun ca atunci acest organism era condus de un doctor fara doctorat dar platit ca doctor, un personaj despre care se stie ca este ofiter acoperit al scarbavnicelor noastre servicii secrete gen SIE, SRI sau alte balti statute, infectioase si purulente.
Nu am nimic impotriva lui Vantu. Bravo lui! Si eu, ca si Tiriac prefer un personaj destept in cap decat un prost. In urma prostului nu ramane nici praful de pe toba. Pustiul de alege de tot ce atinge prostul.
Nu, nu am nici o datorie fata de Romania!
Am fost la d.nul Codrut Marta, la ANAF.
Il cunosteam printr-un prieten de la Arad, cu un DVD de date si un top de hartie A4 pline de dovezi ale furturilor de la artisti. Dovezile furturilor si retelele construite de catre acestia. De la conturile “bidon” ale credidam-ului la batranul pensionar din ardeal sau Maramures, ruda de incredere a unui avocat fara licenta, cu 4 miliarde castiguri pe drepturi de autor, bani din care pastra 20/30 de milioane sa-si completeze pensia iar restul se intorceau albiti la Bucuresti.
Nu-i vorba ca mai erau conturi prin Moscova, Paris, Viena... In toate marile capitale exista un asemenea cont care, chipurile este facut pentru virarea banilor catre organismele de gestiune a drepturilor de autor a a rtistilor din tarile respective. Nici vorba de asa ceva. Banii erau ridicati tit de bravii nostrii ofiteri din servicii sau prin interpusi. Niste hoti oridinari lipsiti de onoare, caracter si de o minima decenta. Vai de sufletul parintilor care i-au nascut si de cel al copiilor lor. Praful si pulberea se vor alege.
“Sunt multi, prea multi ofiteri de securitate implicati. Sunt prea multi bani la mijloc si ce vrei tu sa faci nu se poate face! Potoleste-te pentru ca ai sa dispari. Oricum nu ai putere tu sa faci ceva.” - mi-a spus Codrut Marta dupa cateva luni.
Nu am fost numai la el cu acele documente. Din celalat loc in care am fost am primit exact acelas raspuns.
Domnul Codrut Marta a disparut. Sper ca este inca in viata .
Documentele sunt inca acolo sper, sau in celalat loc in care le-am lasat.
Va mai amintiti ce a spus Dan Bittman dupa ce a fost desemnat consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?!
Finanţele au cunoştinţă de firmele care fură în România!
„Toţi cei care fură sunt filmaţi, îndosariaţi, arhivaţi, dar nu pot fi controlaţi niciodată. Să nu credeţi că nu se ştie, la nivelul Ministerului de Finanţe, ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată", a spus Dan Bittman
Servicii secrete cu sute de mii de ofiteri angajati... Este clar ca nu despre inteligenta sau despre operartivitate ori randament vorbim aici ci de o masa amorfa care are la indemana haina securitatii statului pentru a opera – fura in voie, nestingheriti de nimeni si nimic.
Prin ei si cu ei se fura din creatia autorilor romani si nu numai de la ei.
Asadar: Ramaneti cu bine dragilor.
Eu am altele de facut de acum. Aveti grija de voi!
Florin Chilian 21 martie 2017
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mier Mar 22, 2017 1:35 pm
Fost la Liceul Tudor Vladimirescu.
Trebuie multă energie pentru aceşti copii (clasa X) faini. Cîteva notiţe fugare şi subiective.
- "Balena albastră" nu are mari şanse pe aici. Îi rîd româneşte-n faţă: "hai sictir". E un sentiment de sănătate socială şi stabilitate pe care mi l-au transmis.
- Din spusele lor cred că stau mult mai mult la poveşti cu părinţii decît "se spune". Mi-au lăsta un aer plăcut de "normalitate".
- Petrec mai mult timp în grupuri mici decît credeam.
- Par a avea mai multă autonomie decît lasă să se înţeleagă “interpretarea dominantă”. Au libertate de acţiune destul de mare.
- Nu acelaşi sentiment mi l-au lăsat şcolile private pe care le-am vizitat: dar nu privatul e aici problema ci un alt fel de resetare a relaţiilor, timpului, spaţiului şi controlului.
- Mi-au confirmat cîteva bănuieli: nu prea fac sport (3-4 dintr-o clasă făcea ceva concret) şi au probleme cu infrastructura (specifică vîrstei) care ar trebui să le stea la dispoziţie (nu prea există).
- Joacă jocuri online multe, se uită la seriale etc. Jocurile lor sînt străine pentru noi cei de 40 +.
- Ceea ce ştiam déjà s-a confirmat: total apolitici şi dezinteresaţi de politică şi social. Şi nu e vina lor. Pentru mine poltica şi socialul însemna enorm de mult la acea vîrstă (generaţia perestroika). Asta îmi este greu să înţeleg.
- Din politică ştiu prmele 3 nume aşa: Firea, Olguţa, Iliescu/Băsescu. Atît. Nici un nume “alternativ” nu au reţinut. Repet: nu se uită la TV, sînt doar pe online. Unul era antiPSD. Dar e clar că de aici vine un mare risc: se pare că nu înţeleg noţiuni elementare de politică. O să revin la temă.
Nu trag concluzie, nu am voie. Dar mi-au lăsat un sentiment de siguranţă plăcut. E clar însă că facem prea puţin pentru ei. Se pare că Puterii îi convine tot mai mult depolitizarea societăţii.
Se poate începe simplu: Cine-i Tudor Vladimirescu şi ce a făcut el? Şi de ce afăcut ce a făcut? Mitul spune că Liceul este construit pe locul în care-şi făcuse Vladimirescu tabăra...
PS. O întrebare tare: cum foloseaţi voi acel telefon cu roată?
Mă simţeam ca de pe vremea lui Tudor Vladimirescu haha
Nona Rapotan mersi mult. Au mare noroc de tine.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Trebuie multă energie pentru aceşti copii (clasa X) faini. Cîteva notiţe fugare şi subiective.
- "Balena albastră" nu are mari şanse pe aici. Îi rîd româneşte-n faţă: "hai sictir". E un sentiment de sănătate socială şi stabilitate pe care mi l-au transmis.
- Din spusele lor cred că stau mult mai mult la poveşti cu părinţii decît "se spune". Mi-au lăsta un aer plăcut de "normalitate".
- Petrec mai mult timp în grupuri mici decît credeam.
- Par a avea mai multă autonomie decît lasă să se înţeleagă “interpretarea dominantă”. Au libertate de acţiune destul de mare.
- Nu acelaşi sentiment mi l-au lăsat şcolile private pe care le-am vizitat: dar nu privatul e aici problema ci un alt fel de resetare a relaţiilor, timpului, spaţiului şi controlului.
- Mi-au confirmat cîteva bănuieli: nu prea fac sport (3-4 dintr-o clasă făcea ceva concret) şi au probleme cu infrastructura (specifică vîrstei) care ar trebui să le stea la dispoziţie (nu prea există).
- Joacă jocuri online multe, se uită la seriale etc. Jocurile lor sînt străine pentru noi cei de 40 +.
- Ceea ce ştiam déjà s-a confirmat: total apolitici şi dezinteresaţi de politică şi social. Şi nu e vina lor. Pentru mine poltica şi socialul însemna enorm de mult la acea vîrstă (generaţia perestroika). Asta îmi este greu să înţeleg.
- Din politică ştiu prmele 3 nume aşa: Firea, Olguţa, Iliescu/Băsescu. Atît. Nici un nume “alternativ” nu au reţinut. Repet: nu se uită la TV, sînt doar pe online. Unul era antiPSD. Dar e clar că de aici vine un mare risc: se pare că nu înţeleg noţiuni elementare de politică. O să revin la temă.
Nu trag concluzie, nu am voie. Dar mi-au lăsat un sentiment de siguranţă plăcut. E clar însă că facem prea puţin pentru ei. Se pare că Puterii îi convine tot mai mult depolitizarea societăţii.
Se poate începe simplu: Cine-i Tudor Vladimirescu şi ce a făcut el? Şi de ce afăcut ce a făcut? Mitul spune că Liceul este construit pe locul în care-şi făcuse Vladimirescu tabăra...
PS. O întrebare tare: cum foloseaţi voi acel telefon cu roată?
Mă simţeam ca de pe vremea lui Tudor Vladimirescu hahaNona Rapotan mersi mult. Au mare noroc de tine.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Mier Mar 22, 2017 7:23 pm
Slugărnicia, boală grea la români!
Cineva trebuie să fii pus un blestem pe poporul român, că prea tare ne-a intrat in sânge că suntem slabi, că nu suntem buni de nimic. De la daci încoace, filozofia noastră națională e că trebuie să ne plecăm capetele, ca să nu ni le taie sabia celor cărora nu le e rușine să se creadă puternici. Sigur suntem sub blestemul slugărniciei!
George Ripa face, într-o postare pe pagina lui de Facebook, o observație interesantă: grupul de la Vișegrad e același de prin 1335. Încă o dovadă că istoria se repetă. Și, cum cred că rolul repetiției unor evenimente în timp este de a servi o lecție acelui popor, simt nevoia unor observații asupra mentalității noastre ”naționale”. (citiți mai întâi textul omului)
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Ca și atunci, nici azi nu suntem alături de vecinii noștri, pentru că suntem împărțiți în trei. Poate chiar patru. Cine a gândit Miorița, nu a fost cioban, ci geopolitician, a văzut foarte bine mentalitatea românilor. Atunci, s-au aliat trei popoare ca să reziste tiraniei altuia. Ai noștri se ciomăgeau pe oi... Azi, istoria se repetă, ”habsburgii” se înfoaie iar, cei trei s-au adunat din nou. Noi... vai de noi!
Românii au făcut mereu pe dos, s-au împrăștiat în gândire și s-au divizat numeric. Așa au fost victime ușoare pentru toate popoarele cu mentalitate de prădător și au fost nevoiți mereu să se supună în fața tiranilor. Istoria noastră e o elegie continuă, dar dăm vina pe ceilalți degeaba. Pozăm în martirii Europei, când ai noștri erau fie niște iobagi fricoși, fie niște boieri avari.
Nu că ceilalți nu au fost cotropiți sau învinși, dar au avut alt statut. Polonia a stat mereu mândră, chiar și în zdrențe.. Cehia a fost mereu respectată, chiar și în genunchi. Iar Ungaria chiar a ajuns nevasta tiranului și a dus-o bine. Când ești cucerit, contează cum știi să îți negociezi predarea.
Ca să ne tratăm, trebuie să ne recunoaștem problemele: în loc să fim cu noi, suntem cu ochii după alții. Avem o fascinație bolnăvicioasă față de tupeiștii imperialiști. Cum vedem o atitudine de mascul alfa la vreun popor, ne gudurăm repede pe la coada lui. În loc să credem în noi, preferăm să îi adulăm pe alții.
Chiar și azi, uitați-vă la politicienii noștri (că ei dau trendul alianțelor)... Unii, mai ales cei din Ardeal, se uită cu idolatrie la Habsburgi. Alții, mai ales cei din Moldova, se uită cu nostalgie la Ruși. Alții, mai ales cei din Țara Românească, se uită cu admirație, o parte la Turci, o parte la Franțuji.
Ori, astea se văd și pe afară, cine să mai dea doi bani pe valoarea noastră, ca popor dezbinat, atunci? Și cine să nu ne folosească, dacă liderii noștri se pleacă de bună voie în fața diverșilor tâlhari? Epoca fanariotă ne-a demonstrat cu vârf și îndesat că ”înțelepciunea” noastră șmecherească se întoarce, de multe ori, împotriva noastră: capul plecat sigur va fi tăiat, la un moment dat.
Din păcate, boala perpetuează. Cei care gândesc politica externă a României de azi au o filozofie de curtezană: decât măritată cu un om simplu în satul tău, mai bine prostituată la palatul regal. Deh, prostul e musai să fie și fudul...
Ne vom vindeca doar când vom înțelege că nu papionul te face respectat, ci atitudinea. Că fracul e de neam prost pe bărbați fără coloană...
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţu-l înconvoaie!
Ce e oare traiul dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună.
Nu e totodată pace şi furtună.
Dimitrie Bolintineanu - „Daniil Sihastrul”
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Joi Mar 23, 2017 4:41 pm
Hello! M-am gandit foarte mult daca sa impartasesc aceasta poveste, dar dat fiind ca inca ma gandesc, inseamna ca ma macina. Pentru a elimina orice posibilitate de defaimare, voi incepe cu un clasic, in opinia mea. De asemenea, cu totii avem dreptul la libera exprimare, iar eu consider ca fiind jurnalist e de datoria mea sa spun adevarul cand consider ca trebuie sa fie stiut.
Ieri l-am intervievat pe domnul ambasador al Romaniei la Londra, Dan Mihalache pentru reportajul despre efectele presei negative asupra romanilor. Pentru ca sunt profesionista, am luat trei camere si trei trepiede cu mine (sunt extrem de grele) pentru a putea avea trei unghiuri diferite. De obicei cand iei un interviu video si vrei mai multe unghiuri, rogi persoana sa raspunda la intrebari de 2-3 ori. Dar stiam ca domnia sa are un program incarcat, fapt pentru care am si ajuns cu 30 de minute mai repede pentru a ma asigura ca imi asamblez camerele fara sa iau din timpul dumnealui. Din nefericire, am reusit sa fac asta abia la 4 fara 5 minute cand o doamna a venit si m-a dus intr-un sfarsit in biroul domnului Mihalache.
Domnia sa m-a intampinat tragand ostentativ din tigara in timp ca se legana pe scaunul de la birou. In Anglia nu este legal sa fumezi in astfel de institutii. Chiar daca Ambasada Romaniei beneficiază de imunitate, imobilul misiunii diplomatice se afla, totusi, sub jurisdictia legislativa a statului acreditar si de altfel nici in Romania nu se mai fumeaza in institutiile publice. La tine acasa faci ce vrei, dar oriunde altundeva, se presupune ca respecti legea. Dar e ok, domnia sa parea ca e deasupra legii. Poate sa faca ce vrea. Mi-a zambit smechereste si fara sa ma intrebe nimic, am inceput sa ii spun in detaliu despre proiectul meu cu romanii si despre interviul pe care urma sa il avem. Nu cred ca l-a interesat prea tare, sau cel putin asta a fost impresia mea. Nu parea sa stie despre ce e vorba, desi eu i-am trimis anterior intrebarile. (fapt ce nu se face de obicei)
La ora 4 fara 2 minute el inca tragea din tigara, iar eu asamblam ultima camera (timp record) moment in care mi-a spus: “La ce ai nevoie de atatea camera? De ce e video? Daca ai putea sa te misti mai repede ca nu am juma de ora pana iti asamblezi tu camerele.” L-am anuntat ca e 4 fara 2 minute si ca interviul va incepe la ora 4, cum a si fost programat. L-am rugat sa ma anunte exact cat timp are la dispozitie pentru interviu si l-am asigurat ca ma voi incadra in acele minute. “E ok acuma, daca tot am acceptat sa fac interviu. Da nu inteleg la ce-ti trebuie trei camere.” I-am explicat ca in astfel de interviuri putem avea trei unghiuri – unul pe el, unul pe amandoi si unul pe mine. De asemenea, cand am mai multe unghiuri, pot sa folosesc mai mult din ce zice domnia sa in montaj. “Da pe tine de ce pui camera ca nu tu esti importanta?” Daca aveam putin cojones, ma luam si plecam. Dar sunt o lady, asa ca m-am uitat putin la el si am decis sa renunt la a treia camera pentru a nu-i mai lua din timp. Aveam doua unghiuri si asta era.
La inceputul interviului, la ora 4 fix, i-am spus, cum spun absolut oricui, ca in timpul interviului sa se uite la mine si nu direct in camera. Total revoltat m-a intrebat de ce. “Eu sunt obisnuit sa ma uit fix in camera. Eu vorbesc cu poporul. Le transmit un mesaj si ma uit exact la ei.” I-am explicat ca ce facem acum este un interviu despre o alta problema. Nu este o conferinta de presa in care el sta pe un piedestal si isi spune speechul in timp ce se uita fix in camera. Ce fac eu nu e propaganda politica, ci acum discutam despre efectele presei negative asupra romanilor din UK. I-am explicat ca timp de trei ani la aceasta facultate plus din ce am invatat singura, asa se fac astfel de interviuri. “Inseamna ca am invatat lucruri diferite la scolile noastre. Eu iti spun doar ca invatatura de minte. Sa stii si tu.” (Nu stiam ca domnia sa a studiat si jurnalism.) Dupa ce mi-a mai explicat el cat de mult nu am dreptate, i-am spus doar ca in situatia aceasta asa vom face, si ca pe viitor voi tine minte ce mi-a spus.
Interviul a fost… cum n-a fost. Nivelul de limba engleza al domniei sale este echivalent cu a unui elev de clasa a 8 a. Plin de greseli gramaticale si o continua frica de exprimare, incoerent si lipsit de concizie. Desi intrebarile mele erau diferite, raspunsurile lui au fost aceleasi. Intre timp tot cum a vrut domnia sa a facut - s-a uitat in camera, s-a balanganit pe scaun, i-a sunat telefonul, iar scrumiera plina de tigari era tot pe masa.
Totul a durat exact 10 minute. La sfarsit i-am multumit si i-am explicat ca pentru a putea sa il introduc celor care se uita la acest documentar, am nevoie de anumite scene in care el face actiuni ce-i definesc jobul. L-am rugat sa se aseze la birou si sa scrie ceva pe o foaie. Urmatoarea scena era sa dau mana cu el si atat. Dar intre timp i-a aruncat niste priviri asistentei si aceasta grabita m-a anuntat ca “mai filmam partea cu datu de mana si dupa aia cred ca putem sa incheiem.” Asta era si planul meu pentru ca voiam sa fug de acolo mancand pamantul.
Mi-am luat cele trei camere in brate, i-am multumit pentru timpul acordat si am incercat sa ies pe usa. Dar la naiba, ca nu s-a putut abtine si mi-a mai spus o data, ca sa stiu ca el are dreptate cand trebuie sa se uite fix in camera. “Nu stiu ce va invata pe voi, dar eu asa am fost invatat.” Iar eu nemaistiind ce sa-i raspund, i-am spus simplu: “oi fi eu proasta atunci.” “Pai nu, iti spun doar sa stii. Ca de exemplu pe mine nu ma intereseaza de cine esti tu. (In timp ce-si aprindea o tigara) Tu esti doar mesagerul. Nu esti importanta. Nu ma intereseaza catusi de putin ce vorbesc cu tine. Eu vorbesc cu oamenii.” “Da, dar fara acest “mesager” nu ati putea sa va transmiteti mesajul politic mai departe.” “Eh, s-au gasit si alte modalitati.” “Eu nu le-am vazut pana acum.”
Imi pare foarte rau ca nu am filmat toata scena. Imi pare rau ca nu imi aduc aminte cuvant cu cuvant ce mi-a mai spus, dar ce mi-am adus aminte v-am relatat.
Dupa ce s-a terminat interviul, am iesit din ambasada si m-am dus la coltul strazii ca sa pot sa plang in liniste. M-am intrebat cine l-o fi trimis pe omul acesta sa reprezinte Roamnia si daca el e asa, cum or fi cei ce conduc Romania? Uite-ma, aici sunt eu... Primul contact personal cu un politician roman in Londra, incercand sa fac o schimbare, visand sa ajut cat mai multi romani, si ma lovesc de oameni precum domnul Mihalache. Oameni indolenti, aroganti, dar la putere care ne conduc si ne reprezinta. Mi s-a rupt sufletul de rusine si groaza. As vrea sa ma uit peste interviul cu domnia sa, dar inca nu pot... trebuie sa-mi fac curaj.
Principala trasatura de caracter a unui ambasador este diplomatia. Juramantul acestuia la investire incepe cu” Jur sa promovez si sa apar interesele Romaniei si ale cetatenilor romani în relatiile internationale”. Nu am inteles de ce ambasadorul Romaniei la Londra nu ar vrea sa sustina un astfel de proiect in favoarea romanilor din Anglia. Nu am inteles de ce in momentul in care te intalnesti cu cineva, trebuie sa te asiguri ca ei iti stiu pozitia prin faptul ca ii privesti de sus in timp ce tragi din tigara, spunandu-i explicit ca el nu are nici un rol important prin ceea ce face. Nu am inteles niciodata rautatea omeneasca fara motiv. Si nu, nu inteleg cum o astfel de persoana poate fi numita ambasador al Romaniei.
Nici o avere sau pozitie pe lumea asta nu iti poate justifica aroganta, nesimtirea, indolenta si lipsa de respect. Oricat de bogat ai fi, ca esti regina, sau un ambasador, trebuie sa ramai umil si respectuos, in special fata de oamenii tai.
Ieri l-am intervievat pe domnul ambasador al Romaniei la Londra, Dan Mihalache pentru reportajul despre efectele presei negative asupra romanilor. Pentru ca sunt profesionista, am luat trei camere si trei trepiede cu mine (sunt extrem de grele) pentru a putea avea trei unghiuri diferite. De obicei cand iei un interviu video si vrei mai multe unghiuri, rogi persoana sa raspunda la intrebari de 2-3 ori. Dar stiam ca domnia sa are un program incarcat, fapt pentru care am si ajuns cu 30 de minute mai repede pentru a ma asigura ca imi asamblez camerele fara sa iau din timpul dumnealui. Din nefericire, am reusit sa fac asta abia la 4 fara 5 minute cand o doamna a venit si m-a dus intr-un sfarsit in biroul domnului Mihalache.
Domnia sa m-a intampinat tragand ostentativ din tigara in timp ca se legana pe scaunul de la birou. In Anglia nu este legal sa fumezi in astfel de institutii. Chiar daca Ambasada Romaniei beneficiază de imunitate, imobilul misiunii diplomatice se afla, totusi, sub jurisdictia legislativa a statului acreditar si de altfel nici in Romania nu se mai fumeaza in institutiile publice. La tine acasa faci ce vrei, dar oriunde altundeva, se presupune ca respecti legea. Dar e ok, domnia sa parea ca e deasupra legii. Poate sa faca ce vrea. Mi-a zambit smechereste si fara sa ma intrebe nimic, am inceput sa ii spun in detaliu despre proiectul meu cu romanii si despre interviul pe care urma sa il avem. Nu cred ca l-a interesat prea tare, sau cel putin asta a fost impresia mea. Nu parea sa stie despre ce e vorba, desi eu i-am trimis anterior intrebarile. (fapt ce nu se face de obicei)
La ora 4 fara 2 minute el inca tragea din tigara, iar eu asamblam ultima camera (timp record) moment in care mi-a spus: “La ce ai nevoie de atatea camera? De ce e video? Daca ai putea sa te misti mai repede ca nu am juma de ora pana iti asamblezi tu camerele.” L-am anuntat ca e 4 fara 2 minute si ca interviul va incepe la ora 4, cum a si fost programat. L-am rugat sa ma anunte exact cat timp are la dispozitie pentru interviu si l-am asigurat ca ma voi incadra in acele minute. “E ok acuma, daca tot am acceptat sa fac interviu. Da nu inteleg la ce-ti trebuie trei camere.” I-am explicat ca in astfel de interviuri putem avea trei unghiuri – unul pe el, unul pe amandoi si unul pe mine. De asemenea, cand am mai multe unghiuri, pot sa folosesc mai mult din ce zice domnia sa in montaj. “Da pe tine de ce pui camera ca nu tu esti importanta?” Daca aveam putin cojones, ma luam si plecam. Dar sunt o lady, asa ca m-am uitat putin la el si am decis sa renunt la a treia camera pentru a nu-i mai lua din timp. Aveam doua unghiuri si asta era.
La inceputul interviului, la ora 4 fix, i-am spus, cum spun absolut oricui, ca in timpul interviului sa se uite la mine si nu direct in camera. Total revoltat m-a intrebat de ce. “Eu sunt obisnuit sa ma uit fix in camera. Eu vorbesc cu poporul. Le transmit un mesaj si ma uit exact la ei.” I-am explicat ca ce facem acum este un interviu despre o alta problema. Nu este o conferinta de presa in care el sta pe un piedestal si isi spune speechul in timp ce se uita fix in camera. Ce fac eu nu e propaganda politica, ci acum discutam despre efectele presei negative asupra romanilor din UK. I-am explicat ca timp de trei ani la aceasta facultate plus din ce am invatat singura, asa se fac astfel de interviuri. “Inseamna ca am invatat lucruri diferite la scolile noastre. Eu iti spun doar ca invatatura de minte. Sa stii si tu.” (Nu stiam ca domnia sa a studiat si jurnalism.) Dupa ce mi-a mai explicat el cat de mult nu am dreptate, i-am spus doar ca in situatia aceasta asa vom face, si ca pe viitor voi tine minte ce mi-a spus.
Interviul a fost… cum n-a fost. Nivelul de limba engleza al domniei sale este echivalent cu a unui elev de clasa a 8 a. Plin de greseli gramaticale si o continua frica de exprimare, incoerent si lipsit de concizie. Desi intrebarile mele erau diferite, raspunsurile lui au fost aceleasi. Intre timp tot cum a vrut domnia sa a facut - s-a uitat in camera, s-a balanganit pe scaun, i-a sunat telefonul, iar scrumiera plina de tigari era tot pe masa.
Totul a durat exact 10 minute. La sfarsit i-am multumit si i-am explicat ca pentru a putea sa il introduc celor care se uita la acest documentar, am nevoie de anumite scene in care el face actiuni ce-i definesc jobul. L-am rugat sa se aseze la birou si sa scrie ceva pe o foaie. Urmatoarea scena era sa dau mana cu el si atat. Dar intre timp i-a aruncat niste priviri asistentei si aceasta grabita m-a anuntat ca “mai filmam partea cu datu de mana si dupa aia cred ca putem sa incheiem.” Asta era si planul meu pentru ca voiam sa fug de acolo mancand pamantul.
Mi-am luat cele trei camere in brate, i-am multumit pentru timpul acordat si am incercat sa ies pe usa. Dar la naiba, ca nu s-a putut abtine si mi-a mai spus o data, ca sa stiu ca el are dreptate cand trebuie sa se uite fix in camera. “Nu stiu ce va invata pe voi, dar eu asa am fost invatat.” Iar eu nemaistiind ce sa-i raspund, i-am spus simplu: “oi fi eu proasta atunci.” “Pai nu, iti spun doar sa stii. Ca de exemplu pe mine nu ma intereseaza de cine esti tu. (In timp ce-si aprindea o tigara) Tu esti doar mesagerul. Nu esti importanta. Nu ma intereseaza catusi de putin ce vorbesc cu tine. Eu vorbesc cu oamenii.” “Da, dar fara acest “mesager” nu ati putea sa va transmiteti mesajul politic mai departe.” “Eh, s-au gasit si alte modalitati.” “Eu nu le-am vazut pana acum.”
Imi pare foarte rau ca nu am filmat toata scena. Imi pare rau ca nu imi aduc aminte cuvant cu cuvant ce mi-a mai spus, dar ce mi-am adus aminte v-am relatat.
Dupa ce s-a terminat interviul, am iesit din ambasada si m-am dus la coltul strazii ca sa pot sa plang in liniste. M-am intrebat cine l-o fi trimis pe omul acesta sa reprezinte Roamnia si daca el e asa, cum or fi cei ce conduc Romania? Uite-ma, aici sunt eu... Primul contact personal cu un politician roman in Londra, incercand sa fac o schimbare, visand sa ajut cat mai multi romani, si ma lovesc de oameni precum domnul Mihalache. Oameni indolenti, aroganti, dar la putere care ne conduc si ne reprezinta. Mi s-a rupt sufletul de rusine si groaza. As vrea sa ma uit peste interviul cu domnia sa, dar inca nu pot... trebuie sa-mi fac curaj.
Principala trasatura de caracter a unui ambasador este diplomatia. Juramantul acestuia la investire incepe cu” Jur sa promovez si sa apar interesele Romaniei si ale cetatenilor romani în relatiile internationale”. Nu am inteles de ce ambasadorul Romaniei la Londra nu ar vrea sa sustina un astfel de proiect in favoarea romanilor din Anglia. Nu am inteles de ce in momentul in care te intalnesti cu cineva, trebuie sa te asiguri ca ei iti stiu pozitia prin faptul ca ii privesti de sus in timp ce tragi din tigara, spunandu-i explicit ca el nu are nici un rol important prin ceea ce face. Nu am inteles niciodata rautatea omeneasca fara motiv. Si nu, nu inteleg cum o astfel de persoana poate fi numita ambasador al Romaniei.
Nici o avere sau pozitie pe lumea asta nu iti poate justifica aroganta, nesimtirea, indolenta si lipsa de respect. Oricat de bogat ai fi, ca esti regina, sau un ambasador, trebuie sa ramai umil si respectuos, in special fata de oamenii tai.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Sam Mar 25, 2017 8:24 am
Si un raspuns necrutator la postarea de mai sus, mioara Maia Bondici putandu-si cizela acum caracterul, daca va fi in stare sa-si insuseaca niscai invataminte. 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
O consoră profesională din UK ne destăinuie aventura sa tristă cu ambasadorele nost la London, tatăl somnului pe spate, Dan Mihalache. Narațiunea consorei a înlăcrimat poporul onlain, atît de sensibil, cum îl știm. De altfel, a înlăcrimat-o și pe consoră, care autorelatează despre plînsu-i după ce ambasadorele a călcat-o pe demnitate. Și mai și fuma! Dacă avariata consoră ar fi pățit așa ceva avînd, în același timp, neșansa să mă aibă șef, mai plîngea vreo două luni, fiindcă aș fi concediat-o. Cum să ai la dispoziție trei camere și să nu prinzi nimic cînd un ghiolban de talia mihalacheului se face singur de maro într-un asemenea hal? După care mai și bocești pe Fb, solicitînd compasiune fără nici o probă, deoarece ți-a fost frică să filmezi... Consora moșului, jurnalismul e un sport sîngeros. Unii dintre noi mor împușcati, alții sînt la pușcărie, alții au dat în boala lui Calache spetindu-se pentru cîte o poveste grea. Așa că lasă-te de meserie, că n-ai nici discernămîntul, nici echipamentul psihic pentru dînsa. Sau profilează-te pe cronici de muzici culte și balet. Acolo, e, în general, cu nefumători.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
baso Sam Mar 25, 2017 10:16 am
ENKI a scris:Si un raspuns necrutator la postarea de mai sus, mioara Maia Bondici putandu-si cizela acum caracterul, daca va fi in stare sa-si insuseaca niscai invataminte.O consoră profesională din UK ne destăinuie aventura sa tristă cu ambasadorele nost la London, tatăl somnului pe spate, Dan Mihalache. Narațiunea consorei a înlăcrimat poporul onlain, atît de sensibil, cum îl știm. De altfel, a înlăcrimat-o și pe consoră, care autorelatează despre plînsu-i după ce ambasadorele a călcat-o pe demnitate. Și mai și fuma! Dacă avariata consoră ar fi pățit așa ceva avînd, în același timp, neșansa să mă aibă șef, mai plîngea vreo două luni, fiindcă aș fi concediat-o. Cum să ai la dispoziție trei camere și să nu prinzi nimic cînd un ghiolban de talia mihalacheului se face singur de maro într-un asemenea hal? După care mai și bocești pe Fb, solicitînd compasiune fără nici o probă, deoarece ți-a fost frică să filmezi... Consora moșului, jurnalismul e un sport sîngeros. Unii dintre noi mor împușcati, alții sînt la pușcărie, alții au dat în boala lui Calache spetindu-se pentru cîte o poveste grea. Așa că lasă-te de meserie, că n-ai nici discernămîntul, nici echipamentul psihic pentru dînsa. Sau profilează-te pe cronici de muzici culte și balet. Acolo, e, în general, cu nefumători.[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Corect
M-am gandit si yo cum de a dezvaluit tipa imprejurarea nashpa despre un VIP fara sa aiba dovezi irefutabile OK. Inteleg ca a presat-o ala sa nu monteze si a 3-a camera, ca doar el e important, nu si ea. Insa pt. ca avertizat-o cu aroganta, cica tuta asa s-a emotionat, incat nici macar instinctul de autoconservare nu l-a avut sa porneasca a 3-a camera pt. a inregistra pe furis macar audio daca nu si video toata povestea. Daca mihalachelul o va da in judecata ca i-a afectat imaginea, inventand povesti de raspandit pe FB ? E posibil totusi ca tipa sa fi inregistrat povestea, pe furis, fiind curioasa daca mihalacheul va reactiona agresiv sau nu va avea nicio reactie, confirmand tacit relatarea ei Habar n-am cat o duce capul pe mioara Maia, insa nici n-as subestima din start IQ-ul unei femei anonime,umilita de un VIP arogant E adevarat ca nu intotdeauna femeile sunt dotate si cu tehnica de interceptare audio/video in conversatiile intre 4 ochi cu un VIP. Insa si cand relateazaza public,nu prea se avanta sa dea nume. Cel putin alea mai istete. Decat daca se bazeaza pe ceva concret in caz ca nebunul VIP are chef de razboi.
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Sam Mar 25, 2017 2:13 pm
Observ ca tot mai multi cetateni par sa se dezica de conditia de roman.
"Pleșii de tot soiul cauta explicațiile colapsului uman românesc!
Romanii l-au plâns sincer pe Dej, cel care, in 1957, a legalizat avortul!
Romanii l-au votat zdrobitor pe Iliescu, cel care, in 1989 - in a doua zi de Crăciun - a legalizat avortul!
Romanii l-au urat sincer pe Ceaușescu si s-au bucurat ca barbarii când acesta a fost asasinat! Sub Ceausescu, romanii au fost cei mai numeroși si au beneficiat de cea mai curată hrana din toată istoria lor. Atât de curată, încât la 4-5 ani de la moartea liderului socialist, romanii au început sa consume, in moft si bășini de cuc, ceea pentru ce huleau pe Ceaușescu: pâine neagra cu târâte ( vai, Graham!) si ceea ce era privit ca măsluire pentru salam: soia! Vai , draga, tofu! Pateu vegetal! La oras, tinerele taranci gateau tofu, iar cele bătrâne făceau "șnițele" din soia, cu Vegeta - "sa juri ca e carne"! In schimb, Ceaușescu era tiran pentru ca băgase - teoretic!- niște procente de soia in salamuri!
Deci! In '46 strigau "Trăiască bomba atomica!". In '57 aveau voie sa avorteze pe sant! In '66 a dat Ceaușescu "decretul" si a început sa aducă țăranii la oras! In ' 77 țara mergea mai bine decât oricând, dar a venit Cutremurul. Ceaușescu a fost in prima linie de bătaie, la dezastru! Toți care își pierduseră locuințele, au primit altele noi, complet echipate, inclusiv radiouri si televizoare. In '86, au început sa unelteasca! Sa asculte Europa Liberă si teoriile Școlii de la Frankfurt! Era mai greu, ca se achitau datoriile, dar ERA! Se fura cu spor! Funcționa trocul! Dar începusera sa le placa dolarii, filmele porno si cele de mâna a14-a, cu "ninja"! Așa ca in 89 au pus osul si au mușcat mâna care i-a hrănit! In 90 au ales un criminal! In 2000 au eliminat prin vot si propaganda pe patriotul Vadim, preferând pe autorul mineriadelor: un țigan evreu. Bine, au mai avut crize! "Il votam pe Emil! Il votam pe Emil! Pe Emil votam!" "Omul bun si pomul copt, ăștia n-au avut noroc!" - N-am uitat nimic! Apoi 10 ani de desant marinăresc! Când li s-au tăiat salariile, drept răzbunare, l-au mai votat data! Apoi, in 2015, romanii s-au saturat sa mai umble cu jumătăți de măsura si sa voteze numai alogeni deghizați! Au ales pe unul declarat, dar au insistat, totuși, sa mai bage încă unul in finala!
Deci, pot spune ca am găsit cauza dezastrului: ROMANII! "
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
"Pleșii de tot soiul cauta explicațiile colapsului uman românesc!
Romanii l-au plâns sincer pe Dej, cel care, in 1957, a legalizat avortul!
Romanii l-au votat zdrobitor pe Iliescu, cel care, in 1989 - in a doua zi de Crăciun - a legalizat avortul!
Romanii l-au urat sincer pe Ceaușescu si s-au bucurat ca barbarii când acesta a fost asasinat! Sub Ceausescu, romanii au fost cei mai numeroși si au beneficiat de cea mai curată hrana din toată istoria lor. Atât de curată, încât la 4-5 ani de la moartea liderului socialist, romanii au început sa consume, in moft si bășini de cuc, ceea pentru ce huleau pe Ceaușescu: pâine neagra cu târâte ( vai, Graham!) si ceea ce era privit ca măsluire pentru salam: soia! Vai , draga, tofu! Pateu vegetal! La oras, tinerele taranci gateau tofu, iar cele bătrâne făceau "șnițele" din soia, cu Vegeta - "sa juri ca e carne"! In schimb, Ceaușescu era tiran pentru ca băgase - teoretic!- niște procente de soia in salamuri!
Deci! In '46 strigau "Trăiască bomba atomica!". In '57 aveau voie sa avorteze pe sant! In '66 a dat Ceaușescu "decretul" si a început sa aducă țăranii la oras! In ' 77 țara mergea mai bine decât oricând, dar a venit Cutremurul. Ceaușescu a fost in prima linie de bătaie, la dezastru! Toți care își pierduseră locuințele, au primit altele noi, complet echipate, inclusiv radiouri si televizoare. In '86, au început sa unelteasca! Sa asculte Europa Liberă si teoriile Școlii de la Frankfurt! Era mai greu, ca se achitau datoriile, dar ERA! Se fura cu spor! Funcționa trocul! Dar începusera sa le placa dolarii, filmele porno si cele de mâna a14-a, cu "ninja"! Așa ca in 89 au pus osul si au mușcat mâna care i-a hrănit! In 90 au ales un criminal! In 2000 au eliminat prin vot si propaganda pe patriotul Vadim, preferând pe autorul mineriadelor: un țigan evreu. Bine, au mai avut crize! "Il votam pe Emil! Il votam pe Emil! Pe Emil votam!" "Omul bun si pomul copt, ăștia n-au avut noroc!" - N-am uitat nimic! Apoi 10 ani de desant marinăresc! Când li s-au tăiat salariile, drept răzbunare, l-au mai votat data! Apoi, in 2015, romanii s-au saturat sa mai umble cu jumătăți de măsura si sa voteze numai alogeni deghizați! Au ales pe unul declarat, dar au insistat, totuși, sa mai bage încă unul in finala!
Deci, pot spune ca am găsit cauza dezastrului: ROMANII! "
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
baso Sam Mar 25, 2017 3:17 pm
Dupa reactia lui Mihalache, deduc ca fata n-a batut campii in faza relatata . Ar fi fost un gest cu adevarat intelectual si de apreciat daca si-ar fi cerut scuze intr-o maniera diplomatica, insa el persista in grobianism si aroganta. 
Pai, daca a vrut sa o ajute cu un interviu pt. lucrarea de licenta, ar fi trebuit s-o lase sa-si faca treaba asa cum a considerat ea, nicidecum sa-i dea indicatii si s-o umileasca prin aroganta lui. Este chiar ironic ca amabasadorului Romaniei in UK sa se laude ca a ajutat o studenta romanca la jurnalism in UK, oferindu-i un interviu in conditiile relatate de fata .
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Pai, daca a vrut sa o ajute cu un interviu pt. lucrarea de licenta, ar fi trebuit s-o lase sa-si faca treaba asa cum a considerat ea, nicidecum sa-i dea indicatii si s-o umileasca prin aroganta lui. Este chiar ironic ca amabasadorului Romaniei in UK sa se laude ca a ajutat o studenta romanca la jurnalism in UK, oferindu-i un interviu in conditiile relatate de fata .
"Nu comentez atitudini frustrate şi isterice ale unei studente. Am vrut să o ajut cu un interviu pentru lucrarea de licenţă. Am greşit. În viitor voi fi mai atent cu persoanele care îmi intră în birou", a afirmat ambasadorul.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Sam Mar 25, 2017 3:44 pm
Io-s chiar convins ca fata a relatat purul adevar, insa o jurnalista adevarata ar fi inregistrat faza, fie si numai cu aplicatia-reportofon cu care este dotat acum orice telefon.baso a scris:Dupa reactia lui Mihalache, deduc ca fata n-a batut campii in faza relatata .
Poate ca scandalul se mai umfla putintel si apoi apare si inregistrarea, urmand ca Mihalache sa zboare catre casa, iar mioara sa devina eroina-minune, macar pentru 3 zile.
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
baso Sam Mar 25, 2017 4:43 pm
ENKI a scris:Io-s chiar convins ca fata a relatat purul adevar, insa o jurnalista adevarata ar fi inregistrat faza, fie si numai cu aplicatia-reportofon cu care este dotat acum orice telefon.baso a scris:Dupa reactia lui Mihalache, deduc ca fata n-a batut campii in faza relatata .
Poate ca scandalul se mai umfla putintel si apoi apare si inregistrarea, urmand ca Mihalache sa zboare catre casa, iar mioara sa devina eroina-minune, macar pentru 3 zile.
Daca ar fi inventat povestea, era lejer pt. Mihalache sa spuna ca fata e o mincinoasa. Yo nu cred ca Mihalache este prea convins ca fata nu l-a inregistrat. D' aia a zis ca nu comenteaza ce spune studenta frustrata si isterica pe care a vrut s-o ajute.
Chiar daca si numai relatarea il pune intr-o lumina foarte proasta, inregistrarea fazei ar fi chiar o puternica lovitura jurnalistica la adresa lui Mihalache. Dupa cum povestea tipa, la momentul postarii pe FB inca nu si-a facut curaj sa vada inregistrarea facuta . Cine stie ? Poate are norocul sa fi inregistrat mai mult decat a crezut ea
baso- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 16006
Data de inscriere : 04/10/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Joi Mar 30, 2017 8:59 am
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Re: Cum se formează caracterul la români ?
ENKI Dum Apr 09, 2017 8:06 am
Securistii si masonii trag de baietii sclipitori din underground sa iasa la suprafata, unde sa-i „rectifice” si sa-i ingradeasca ei cu reguli.
Mihai Preda – Psihotrop (cel cu comentariile pentru BAC pe rap) e deja mult prea inteligent pentru ei.
Copiii noilor generatii sunt speciali, accesand cu usurinta informatii din... eter, pentru ca altfel e greu de explicat cum un tanar de 18-19 ani poate scrie asa ceva.
Mihai Preda – Psihotrop (cel cu comentariile pentru BAC pe rap) e deja mult prea inteligent pentru ei.
Copiii noilor generatii sunt speciali, accesand cu usurinta informatii din... eter, pentru ca altfel e greu de explicat cum un tanar de 18-19 ani poate scrie asa ceva.
ENKI- supraviețuiește în orice condiții și în spațiul virtual
- Mesaje : 13937
Data de inscriere : 07/02/2010
Pagina 20 din 25 • 1 ... 11 ... 19, 20, 21 ... 25
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum