Cum se formează caracterul la români ?

Caracterul romaniilor de dominata de capitalisti

ENKI a scris:

Dracu' gol a scris:

baso a scris: E o chestie apasatoare, agresiva,un amestec de tot felul de stari negative, deprimante.

Majoritatea e furioasă că a pupat moaşte şi nu s-a întîmplat nicio minune...

Iar majoritatea majoritatii furioase considera ca inca n-a pupat destule si amusina nerabdatoare posibilele oferte.  

Asta e o dovadă clară că are cîntaru' înfundat cu bullshit...

Tavi a scris:Caracterul romaniilor de dominata de  capitalisti

Yo nu şprehănzesc capitaleza...

Am fost la prima ora sa aprind lumanari la mormintele bunicilor, in cimitir.
Agitatie, pachete, milogi, pomeni, o lume pestriță, ca de obicei. Nu-mi plac cimitirele din Romania, sunt oglinda societatii noastre, emana tristete, kitsch si mizerie.
Merg de 2 ori pe an, cand revin in zonă, mai mult de gura părinților, crescuti in bunul spirit crestin, conform caruia nu-ti respecti mortii daca nu le vizitezi des mormintele si nu imparti pomeni celor care din asta traiesc..
Ati fost in vreun cimitir in Germania, Olanda sau in statele scandinave?!? Sunt cele mai frumoase parcuri, pline de verdeata, flori, nimic nu e trist, e chiar o placere sa te plimbi prin ele, te relaxeaza, e liniste si decenta.
In fine, sa revenim la cimitirele noastre..
Din loc in loc, navete de bere, sticle de vin, pregatite pentru oroarea care va urma.
Pâlcuri de muzicanti uitați in solar, cu aspect vag uman si botine de Alladin - pantofi din aia cu botul atat de lung incat se intoarce spre tibie, cunoscuți sub denumirea cultă de "lăutari", târându-și instrumentele din care vor vomita acordurile celei mai sordide muzici, manelele, isi mișcă fizicul spre locațiile unde au fost arvuniți.
De sărbători incepe unul dintre cele mai penibile obiceiuri ale mizerei nații conlocuitoare: petrecerea la mormantul neamurilor decedate.
Orice gand de toleranta la adresa bronzatilor vecini de țară mi se estompează total cand vad spectacolul grotesc al acestor festine cu lăutari la morminte. Langa bunicul meu, langa parintii altora, langa copiii celorlalti..
Lautarii grasi, cu zambetele tampe intiparite pe fețele inexpresive, cu lucirile dinților de aur la colțul ranjetelor forțate, guița cantece de jale in timp ce membrii comunitatii pentrec exact ca oamenii din neanderthal langa mormintele imbracate in marmura cu motive aurite, evident, sa se vada ca sunt barosani.
Si toate astea langa batrani cersetori romani, saraci, care-i privesc cu ochii umezi cum se imbuiba, asteptand, cu demnitatea frântă, o ciosvârtă din belșugul petrecaretilor ai caror stramosi, acum o suta de ani le curațau mesele, le măturau gradinile si le strangeau resturile parintilor lor.
Grele vremuri pentru nația noastră am ajuns sa traim, a dracu' curva e istoria asta si mare nenorocit e destinul.
Eu sunt cazul fericit care miercuri e la Otopeni, nu stiu voi cum mai rezistati.
Cine stinge lumina?!?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Mârlănia s-a născut la sat

Orice român verde născut și crescut în paradisul de beton și PVC al marilor orașe tânjește și el ca, măcar de Crăciun și de Paște, să lase în urmă urbea natală și să meargă undeva la țară, unde i s-au născut strămoșii lui apropiați, fiindcă n-are bani de-o vacanță de vis în vreo junglă exotică, unde i s-au născut strămoșii ceva mai îndepărtați. Și e normal ca, atunci când fugi, de pildă, dintr-un Bucureşti superaglomerat, hiperstresant şi ultrazgomotos, să speri din tot sufletul că vei regăsi liniştea începuturilor la ţară. Dar, dacă faceți greșeala să alegeți nu vreun sat uitat de lume din Bucovina sau Ardeal, ci unul ”modernizat” și upgradat cu forța, situat pe lângă București, o să aveți surpriza să nu mai regăsiți satul pe care-l știați din paginile marilor noștri poeți și scriitori și nici măcar satul bunicilor, așa cum îl știați din vacanțele de odinioară. Pentru că astăzi, satul românesc nu mai e ce-a fost.

De cum pătrunzi pe uliţele sale, gropile te întâmpină, neschimbate de pe vremea ultimelor migrații. Ai impresia că timpul s-a oprit în loc. Dar nu, nu e așa. Pentru că, din boxele scoase de prin case nu se mai aude ”Prințișorul” sau ”Cenușăreasa”, nici măcar ”În stație la Lizeanu”, ci manele contemporane, care conțin neapărat, din două în două versuri, terminațiile ”anii”, ”banii”, ”dușmanii” și laitmotivul ”valoarea mea”. La porţi vezi maşini luxoase, cu numere de Italia, Franța, Germania sau fără număr, fără număr, fără număr. Dincolo de gardurile uriaşe, ce-ţi dau impresia că Marele Zid Chinezesc suferă de nanism hipofizar, se înalţă viloaie imense, cu unul, două sau chiar trei etaje, împodobite strident. Aceste căsoaie, ridicate în autentica tradiție mârlano-danubiano-pontică, au zeci de camere, deși în cele mai multe cazuri numai trei-patru încăperi sunt mobilate. Restul au doar pereţi zugrăviţi şi preşuri pe jos, dar la urma urmei impresia exterioară contează şi faptul că proprietarul, să-i spunem Sorel, a reuşit să-şi facă un etaj mai mult decât vecinul Mitel, deşi vecinul Mitel are cinci clase şi el doar patru, ba a mai şi rămas repetent într-a treia.

De pe bănci sau de pe podeţe o faună pestriţă te priveşte. Bătrâni îmbrăcaţi sărman, în contrast cu junii înțoliți la patru ace din ”Dragonul Roșu” numai cu haine de firmă: pantofi Lucci, pantaloni Versage, cămașă Dolce&Babbana. Aurul luceşte în toate formele sale - inele, cercei, medalioane, brăţări şi mai ales lanţuri. Lanţuri groase cât degetul, cocoşându-i pe bieţii purtători care însă le poartă cu mândrie, fiindcă pentru ei statutul social stă în lanţ şi în nimic altceva. Tot holbându-te la această lume bizară, trebuie însă să fii foarte atent să nu dea peste tine vreun scuter. Căci satul de azi e patria scuterelor: e de bon-ton ca, dacă ai împlinit zece ani, să posezi cel puţin una bucată scuter cu care să ”te dai” pe uliţele pline de gropane, cu speranţa că, dacă te ivești în calea unei maşini, şoferul va fi suficient de treaz încât să te ferească.

Dacă mai mergi și la Slujba de Înviere, vei rămâne cu amintiri de neșters. O să vezi un preot de țară, bine intenționat, săracul, încercând în zadar să acopere, cu vocea să baritonală, urletele de maimuţe în rut ale gloatei adolescentine. Puşti cu tuleiele abia mijite, căzuţi în sticla cu parfum şi nedezlipiţi de cea de vin, îşi zbiară amocul, care mai de care, râzând zgomotos. Puştoaice aflate încă la vârsta pubertăţii, dar machiate strident, de parcă ar fi toate sub oblăduirea vreunui peşte thailandez, ofertant de carne fragedă pedofililor libidinosi, îşi mişcă şoldurile firave, cu aere de femei fatale, ţipând şi ele ”la plăcere”, când vreun june mai îndrăzneţ le înghesuie pe lângă clopotniţă. Aerul e unul de discotecă, singura diferenţă fiind că auzi, în loc de ritmuri rave, litanii monotone, rostite pe nas de popă.

Şi pretutindeni şi oricând, în acest sat modern din România anului de grație 2016, se aud gâjâiturile, debitate pe post de cântec, ale maneliștilor. Nimic din bunul simţ proverbial al ţăranului lui Sadoveanu, al lui Coșbuc, al lui Marin Preda, nu mai există. Mârlania, ţigania, babilonia au cuprins totul. Şi, dacă un cronicar ar vremilor noastre s-ar învrednici să alcătuiască o frescă rurală, ne-am îngrozi. Căci astăzi, la Hanul Ancuţei televizorul ar sta negreşit şi neîncetat pe Taraf TV. Astăzi, la Nunta Zamfirei ar cânta Guţă, ca invitat de onoare. Astăzi, Nică a lui Ștefan a Petrei n-ar mai da la pământ toată cânepa mătuşii Marioara, ci ar fuma-o domol, pe malul gârlei. Astăzi, îndrăgostiţii nu s-ar mai întâlni în prag, ”dor cu dor să se cuprindă”, ci şi-ar trimite SMS-uri sau şi-ar dedica manele, pe mobil. Astăzi, dacă ar trăi, Blaga ar spune că nu veşnicia, ci mârlănia s-a născut la sat, şi şi-ar dori să fi rămas pentru totdeauna mut ca o lebădă...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Certeze este un sat "special". Parca ar fi un cartier de bogatani mixat cu satul romanesc si cartierele tiganilor bogati. Imi imaginez ca osenii de acolo, fiind umblati prin strainantate, fiecare a gasit vreo cladire care i-a placut la nebunie si a pozat-o din toate unghiurile ca sa-si faca una la fel in Certeze. Pe undeva, este si amuzant amestecul de stiluri, fiecare dorindu-si ca vila lui sa iasa in evidenta, sa fie cea mai aratoasa. Iar daca nu reuseste sa epateze prin arhitectura, proprietarul ii fute vilei un rosu isteric, sa fie remarcata si din
satelit Eu chiar m-am distrat copios trecand prin satul ala, plin de personalitati diverse.
Unii spun ca acolo este o alta Romanie. Mie mi-a dat senzatia ca este o Romanie condesata intr-un spatiu mic, casele falnice fiind la drumul principal(am sesizat si case normale, modeste, pe drumurile secundare din localitate). Ca n-are niciun farmec daca-ti ascunzi vilocul impresionant mult in spate, sa nu-l vada omenirea care circula pe acolo. De fala si de-ai naibii, multi isi lasa si bolizii parcati in fata casei (chiar daca au garaj/garaje in curte) ca sa-i vada lumea care trece pe acolo si sa crape de ciuda.  Pe al meu sot l-a sensibilizat mult acest detaliu ostentativ din peisaj   Ceea ce denota faptul ca osenii falosi de pe acolo intuiesc psihologia omeneasca, placandu-le sa fie provocatori. Sunt cu fras in ei.
Mentalitatea de taran imbogatit este omniprezenta si virala iar osenii din Certeze fac efectiv concurs.   Insa prea multe n-am sa le bag de vina; or fi muncit ca sclavii pt. distractia lor, uneori chiar excentrica, de a epata cum stiu ei mai bine.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Oşenii nu îşi pierd tradiţia, dar o readaptează şi o reinventează. Nu degeaba se spune că sărbătoarea nunţii în Ţara Oaşului şi porturile tradiţionale de nuntă sunt printre cele mai spectaculoase din întreaga Românie şi de aceea oşenii, oricât de moderni ar fi, nu pot renunţa uşor la o tradiţie atât de strâns legată de propria lor identitate:
   „Ne păstrăm tradiţia pentru că aşa o făcut străbunii noştri, aşa o făcut bunicii şi părinţii noştri, aşa facem noi şi aşa or face şi copiii noştri”.
Pentru respectarea tradiţiei, oşenii nu au nevoie de alte argumente. Dar, spre seară, vestimentaţia, decorul şi muzica se schimbă într-un spectacol luxos în ton cu mândria lor, cu puterea lor financiară şi cu lumea modernă occidentală în care trăiesc.
...
Podoabele miresii s-au îngreunat odată cu creşterea economică din casele oşenilor, care şi-au dorit costume populare tot mai mândre şi tot mai bogate. Mătasea indiană ar fi uşoară, dar cu întăritura care o ţine înfoiată şi băţoasă, cu platoşa din milioane de mărgele brodate în cămaşă, în pintileu şi în zadie, mireasa trece prima proba de foc, să suporte cu zâmbetul pe faţă povara căsniciei. Zadia miresii e ultima piesă ce împodobeşte fata ca pe o păpuşă de colecţie. „S-o tomnească mândru că numa’ odată îi mnireasă”, spune o femeie care asistă la ritual.
...
Ora 13. Mirele ajunge la casa miresei, nu călare pe un cal ca odinioară ci pe tetiera unei decapotabile. Soseşte pe drumul pietruit care duce la casa miresii însoțit de alai, de propriii muzicanți, de toate rudele și de prieteni. Urmează danţul mirilor, în interiorul unui cerc format din nuntașii din partea ambelor familii. Ceterașii, zongorașii, toboșarii și țâpuriturile nuntașilor  îți spun că nicăieri în lume nu se petrece ca-n Oaș. Nicio fața tristă, niciun rid de încrâncenare, niciun semn de oboseală. Prinsă în armura de 25 de kilograme, pe o zăpuşeală de vreo 38 de grade, mireasa se încinge la danţ cu toţi ai casei şi cu fetele din sat.
...
Odată încheiată nunta tradițională, mirii, alături de cele 6 perechi de nași, cei 48 de domnișori și domnișoare de onoare, s-au îndreptat spre saloanele de frumusețe. În tot acest timp, la casele celor doi miri petrecerea a continuat. În acest sens au fost aduse două formații din Maramureș, responsabile cu întreținerea atmosferei până la petrecerea de seară. Pe cât de colorată și plină de autentic a fost nunta tradițională, de zi, pe atât de plină de fast şi grandoare a fost petrecerea de seară. În fața sălii de nunți și-a făcut apariția o lungă coloană de bolizi, fiecare în valoare de zeci de mii de euro, cu volan pe stânga sau pe dreapta, în funcție de țara în care proprietarii lor și-au acumulat averile.

Locul costumelor tradiționale a fost luat de toalete selecte, desenate de mari designeri occidentali. Mireasa a renunțat la rândul ei la cununa cu mărgele în favoarea unei rochii albe de mireasă, cu croială modernă și înțesată cu cristale Swarovsky, iar mirele a dat clopu și cojocu pe un costum elegant cu croială occidentală. Ceterașii au fost înlocuiți cu interpreți de muzică de petrecere, iar refrenele unor melodii în vogă au luat locul țâpuriturilor de mai devreme. Capul de afiș a fost ținut de cântărețul Florin Oșanu, un interpret popular în zonă. Tariful e confidenţial, dar gura târgului spune că tarifele la nunțile oșenești depășesc adeseori suma de 3000 de euro, fără a lua în calcul „darurile” din partea nuntașilor. Meniul oferit celor 800 de nuntași a fost unul modern, ales cu mare atenție pentru a împăca gusturile cosmopolite ale invitaților. Petrecerea s-a încheiat la orele târzii ale dimineții. Majoritatea nuntașilor s-au grăbit spre case, în ideea de a recupera câteva ore de somn și a putea participa astfel la inevitabila nuntă programată pentru a doua zi. Plus un botez.

Când vine vorba de nunți, oșenii fac orice ca să iasă ca la carte. Astfel, meniul nu e oricare, iar atmosfera nu e întreținută de oricine. Nu mai demult de săptămâna trecută, la nunțile din Oaș au fost invitați să cânte de la Guță, până la Tinu Vereșezan sau Puiu Codreanu, artiști cotați la mii de euro pentru reprezentații de nici o seară. Aceştia au cântat la sfârşitul săptămânii trecute la nunţile organizate în cel mai în vogă loc, cortul de nunţi de la Valea Măriei, o locaţie luxoasă inaugurată anul trecut pentru a satisface pofta de petreceri exclusiviste a oşenilor. De altfel, vara trecută, la o nuntă din Racşa a cântat chiar ConnectR, despre care se spune că a încasat mai mult decât primise pentru concertul susţinut la Zilele Oraşului Negreşti Oaş. Un tânăr cuplu a vrut să-l aducă chiar şi pe Ştefan Bănică Jr. să le cânte în noaptea nunţii, dar a fost refuzat în mod politicos.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ciudat, am avut o senzatie de deja vu citind postarea si articolul despre Certeze, in sensul ca am mai fi discutat p-aci despre subiect.
Un material video despre celebra comuna am vazut candva la tv, pe vremea cand nu exista Kanal D, iar eu inca mai pierdeam vremea pe la emisiuni. Tot ce imi amintesc este ca un osan d-asta nu stia cu exactitate cate camere are vila lui (17 sau 18), dar era sigur ca isi construise cu o camera mai mult decat vecinul.

ENKI a scris:Ciudat, am avut o senzatie de deja vu citind postarea si articolul despre Certeze, in sensul ca am mai fi discutat p-aci despre subiect.
Un material video despre celebra comuna am vazut candva la tv, pe vremea cand nu exista Kanal D, iar eu inca mai pierdeam vremea pe la emisiuni. Tot ce imi amintesc este ca un osan d-asta nu stia cu exactitate cate camere are vila lui (17 sau 18), dar era sigur ca isi construise cu o camera mai mult decat vecinul.

Probabil ca am povestit eu, trecand prin Certeze de mai multe ori. Am petrecut 2 revelioane la o pensiune rustica din Tara Oasului si un Craciun la o pensiune moderna, domneasca. Oamenii sunt foarte laudarosi pe acolo, cand au cu ce sa se faleasca. Insa daca simt ca-i admiri sincer, fara invidie(si, mai ales,fara IPOCRIZIE), pt. realizarile lor, le esti prieten imediat si se pricep sa te faca sa te simti bine. Dezlegatorul de limbi este palinca. Tot timpul au grija sa-ti fie paharul plin cand stai de vorba cu ei si, de regula, nu se lasa pana nu te imbata ca sa spui si tu vrute si nevrute Barbatii din grupul nostru au muscat-o greu la palinchiada oseneasca. Smecherul de gazdoi, de la pensiunea rustica, nici n-a baut in acelasi ritm cu ei, fiind maxim atent doar sa le toarne la oaspeti, facand pe suparatul daca ii spunea careva STOP.   Iar la dansuiala,te omorau. O cetereasca de-a lor, vesela si rapida, tine cam o juma de ora. Alea scurte sunt de 20 de minute. Deci, n-ai ce face; dupa maxim 10 minute tra sa abandonezi si sa admiri perechile de oseni cu antrenament si o rezistenta inumana, capabile sa danseze pe melodii la rand. Sunt fascinanti, pe bune, in modul lor natural de a da lectii de rezistenta

Nu mai da, mânca-ți-aș!

Să analizăm un pic faptele, zic. Niște ciori cetățeni de etnie nedefinită ascultau manele, extrem de tare, în tramvai. A propos, cine n-a pățit-o să ridice mâna. Se vede că am ridicat-o și eu? Da, da, și eram în metrou. Și nu asculta la telefon, ci la un casetofon mare pe care-l ținea pe umăr. Era unul singur și l-am “coborât” la Romana, cu peronul pe partea dreaptă. Mă rog, să revenim. Deci ciorile cetățenii minoritari ascultau muzică la maxim, pentru că de ce nu, dacă așa voia mușchiu’ lor.

Evident, lumea a început să se uite urât la ei. Mai precis, cei doi bărbați care erau în apropierea lor, pentru că restul călătorilor erau de sex feminin și s-au făcut că plouă. Foarte normal, de altfel. Asta se și recomandă femeilor, să-și vadă de treaba lor și să ignore, ca să nu-și pună în cap nebunii.

Ce-au făcut ciorile cetătenii de etnie nedefinită în această situație? Păi ce să facă? Au oprit muzica și au cerut scuze celorlati participanți la călătorie pentru disconfortul creat. Au început să dea din gură, tare, la intimidare, pe genul “dacă te mai uiți urât la mine, o să-ți fac si o să-ți dreg”. Acum urmează partea bună. Singura. Cei doi tipi nu s-au lăsat intimidați și s-au dus la ciori cetățenii de etnie nedefinită să-i dea jos din tramvai. Inițaitivă lăudabilă, dar repet, singura. De aici încolo nu mai înțeleg o grămadă de chestii:

-Cum rahat a ajuns băiatul ăla pe jos?

-Dacă tot a ajuns pe jos, bănuiesc că nu era la cules de păpădie, ci că și-a luat una în bot de la cioară cetățeanul de etnie nedefinită. Motiv pentru care nu înțeleg de ce când ajunge din nou lângă el, îl lovește ca o pizdă, mai mult îl mângâie. Avea martori că a fost lovit, avea tot ce trebuie, putea să-i scoată dinții liniștit, în legitimă apărare.

-De ce p*la mea vatmanul și-a continuat netulburat drumul? Nu avea cum să nu vadă că e bătaie în spate. Trebuia să oprească și să-i dea jos pe toți, iar în timpul ăsta suna și la poliție. Dar poate nu cunosc eu procedura. Oricum, nu mi s-a părut normal.

-De ce muistul ăla a preferat să filmeze, în loc să sune la 112? [later edit – îmi atrage lumea atenția că “muistul” care a filmat este o fată de 14 ani care s-a speriat, a coborât și apoi a urcat din nou. Well, văd că nu era suficient de speriată încât să sune la 112. A preferat să continue filmarea, că altfel ce mai punea pe Facebook? Plus că like-urile sunt bune și îți aduc satisfacții mari]

Răspundeți voi la nedumeririle astea, că eu n-am cum.

Ah, ba nu, mi-a mai plăcut ceva. Ce frumos mai zbiera cioara cetățeanul de etnie nedefinită: “aoleu, boss, mi-ai rupt mâna, aoleu, mă doare mâna, boss”. M-a uns pe suflet. Parcă nu mai erau așa de tari în gură.

În loc de concluzie. Nu e indicat să procedați precum cei doi tipi din tramvai. Poliția, și orice om de bun simț, recomandă să vă vedeti de treabă, pentru că se poate ajunge la chestii mai grave. Cum ar fi, de exemplu, să scoată cioara cetățeanul de etnie nedefinită un cuțit și să se lase cu nasoale. Dar eu zic că numai așa se poate, luând atitudine. Altfel or să ne încalece de tot, în pula mea, și o să ne uităm la ei cum își bat joc de noi, de nevestele, prietenele, iubitele și copiii noștri.

Alte păreri? Voi cum ați fi procedat?

P.S. Văd că tot șterge youtube-ul contentul videoului. Dacă se întămplă din nou, îl găsiți și aici.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

P.S. Cu legitima apărare în mînă ajungi garantat la pîrnaie sau, în cel mai fericit caz, să plăteşti despăgubiri ciorilor cetăţenilor de etnie nedefinită, depinde doar de mila sau lăcomia lor. Asta doar în cazu' cînd nu eşti transformat chiar tu însuţi în strecurătoare...

La administrația financiară era atât de liber vineri, încât am crezut că mi se întinde o capcană.
Dar nu ai cum să nu te enervezi.
Te apleci și privești prin ferestruica aia tăiată într-un ditamai geamul termopan de 2/2 metri netransparent. Ai senzația că te uiți în curul administrației române. Că urmează să-i faci un control la prostată.
De ce căcatul ăla de fereastră nu e decupată mai mare și mai sus?
Nu e săpată în zid, nu e decupată în blindajul unui T34.
E o fereastră tăiată într-un geam termopan netransparent.

Abia auzi ce ți se zice de dincolo, așa că întorci capul într-o parte ca să ții urechea la gaură. Cum dracului să nu te enervezi?
Pentru că era la fel de simplu s-o facă mai mare, mult mai mare și la o înălțime rezonabilă de pământ, astfel încât să nu ai senzația că ești un proctolog care din când în când mai pune și urechea la gaură.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Dracu' gol a scris:La administrația financiară era atât de liber vineri, încât am crezut că mi se întinde o capcană.
Dar nu ai cum să nu te enervezi.
Te apleci și privești prin ferestruica aia tăiată într-un ditamai geamul termopan de 2/2 metri netransparent. Ai senzația că te uiți în curul administrației române. Că urmează să-i faci un control la prostată.
De ce căcatul ăla de fereastră nu e decupată mai mare și mai sus?
Nu e săpată în zid, nu e decupată în blindajul unui T34.
E o fereastră tăiată într-un geam termopan netransparent.

Abia auzi ce ți se zice de dincolo, așa că întorci capul într-o parte ca să ții urechea la gaură. Cum dracului să nu te enervezi?
Pentru că era la fel de simplu s-o facă mai mare, mult mai mare și la o înălțime rezonabilă de pământ, astfel încât să nu ai senzația că ești un proctolog care din când în când mai pune și urechea la gaură.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Explicatia mea este apropiata de cea a unui comentator de acolo, insa mai nuantata :
1. Ferestruica aia, mica, ii protejeaza pe functionari de agresivitatea fizica sau verbala a cetatenilor psihopati, enervati, etc.
2 Ferestruica mica, plasata aiurea, il obliga subliminal pe cetatean sa adopte pozitia ghiocel, de inchinaciune, in fata functionarului de la ghiseu care sta pe scaun in spatele ferestrei. Cetatean dornic sa priveasca functionarul in ochi ori sa-i citeasca de pe buze daca sta prost cu auzul.

Punctul1 este explicabil deoarece si functionarii publici de la ghiseu sunt oameni, chiar daca simpli executanti. Iar relationarea cu un public diversificat este o activitate stresanta, solicitanta. Mi s-a intamplat candva sa dau de o functionara din asta, de la ghiseu, din spatele ferestruicii, absolut necunoscuta pana atunci, foarte zambitoare, amabila, draguta si rabdatoare. Dupa ce am lamurit cu ea chestiunea care ma interesa, am intrebat-o razand daca este extraterestra. Tipa a ras si ea, incantata de ''compliment", raspunzandu-mi ca asa este felul ei de a fi. M-a topit gagica aia, ca de pe alta Planeta. Cunosc si alti functionari publici amabili, pe care insa i-am imblanzit in timp de abordarea : bag mutra acra si dau replica seaca pe principul magicianului: te f...t si dispari rapid din fata ochilor mei  

Punctul 2 se poate rezolva prin arhitectura spatiului, prin inaltarea zonei de la ghiseu, unde stau functionarii publici pe scaune, astfel incat ferestruica sa se deschida la nivelul privirii unui cetatean de inaltime medie, in picioare, vertical. Desigur ca i-ar discrimina pe cei foarte inalti sau pe pitici, insa un geam mare, securizat si transparent, eventual si un microfon (amplificator de voce) ar rezolva problema in primul rand acolo unde se incaseaza bani. In rest, nu cred deloc ca e nevoie de un zid, nici transparent securizat si nici opac, intre functionarii publici si cetateni.

Bingo! Poziţia ghiocel, obligatorie în faţa "autorităţilor", ca şi titulatura de "cerere" a unei foi prin care îi sunt atribuite nişte drepturi definesc plenar mentalitatea de cerşetor a mioriticului...

Mi se pare curios că cele mai mari jagardele şi cei mai siniştri mitocani au o părere fantastică despre români. Ţara asta e plină de papugii nespălaţi convinşi că poporul român este genial, curajos, talentat, mitic, inventatorul şi cutremurătorul planetei. Nu trece o săptămână fără ca un coleg de specie să nu-mi spună că noi am revoluţionat lumea, avem cea mai frumoasă ţară, un destin providenţial şi cele mai frumoase femei.

E adevărat că toată frumuseţea asta e acoperită cu o peliculă groasă de căcat, dar asta nu e vina dacilor liberi, e sistemu' dom'le. Sistemu' ne fură parapeţii din drum, florile din rond şi lasă gunoaiele grătarului în mijlocul rezervaţiei. Sistemu' se cacă în piscinele termale şi parchează maşina pe treptele monumentului. Sistemu' ne obligă să facem prost, în şase luni, ceea ce alţii fac bine într-o săptămână. Noi nu huiduim orice idee originală şi nu batjocorim orice iniţiativă reală de a schimba mentalul colectiv. "Ai văzut cum face suedejii? La noi, ăştia e nişte putori!". "Auzi, dar matale de ce nu faci să fie bun făcut?". "Ete căcat! Pe cinşpe milioane să facă el, dă-l în plm de patron!".

Sistemul e singurul vinovat, pentru că trage în jos talentele astea neapreciate care miros a usturoi şi transpiraţie. Altfel, noi am fi pe culmile gloriei între naţiuni...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Dracu' gol a scris:Mi se pare curios că cele mai mari jagardele şi cei mai siniştri mitocani au o părere fantastică despre români. Ţara asta e plină de papugii nespălaţi convinşi că poporul român este genial, curajos, talentat, mitic, inventatorul şi cutremurătorul planetei. Nu trece o săptămână fără ca un coleg de specie să nu-mi spună că noi am revoluţionat lumea, avem cea mai frumoasă ţară, un destin providenţial şi cele mai frumoase femei.

E adevărat că toată frumuseţea asta e acoperită cu o peliculă groasă de căcat, dar asta nu e vina dacilor liberi, e sistemu' dom'le. Sistemu' ne fură parapeţii din drum, florile din rond şi lasă gunoaiele grătarului în mijlocul rezervaţiei. Sistemu' se cacă în piscinele termale şi parchează maşina pe treptele monumentului. Sistemu' ne obligă să facem prost, în şase luni, ceea ce alţii fac bine într-o săptămână. Noi nu huiduim orice idee originală şi nu batjocorim orice iniţiativă reală de a schimba mentalul colectiv. "Ai văzut cum face suedejii? La noi, ăştia e nişte putori!". "Auzi, dar matale de ce nu faci să fie bun făcut?". "Ete căcat! Pe cinşpe milioane să facă el, dă-l în plm de patron!".

Sistemul e singurul vinovat, pentru că trage în jos talentele astea neapreciate care miros a usturoi şi transpiraţie. Altfel, noi am fi pe culmile gloriei între naţiuni...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

In mare parte ii dau dreptate, dar, in cazul meu de exemplu, incercarile repetate (vreo 20 de ani) de a face "să fie bun făcut pe cinşpe milioane" s-au soldat cu craparea capului. Poate ca n-am exploatat io cum trebuia chiar toate oportunitatile Sistemului, totusi.

Oamenii se imita intre ei, mai precis, imita modele comportamentale. Ceea ce este un fenomen firesc, indiferent de nivelul intelectual al individului, facand parte din procesul permanent de  integrare a individului in colectivitate.Problema e ca daca se ofera si se mediatizeaza  intr-o colectivitate,cu indarjire, modele toxice, superficiale si dubioase,  este evident ca le vom vedea reproduse in colectivitatea respectiva, devenind virale pana cand se integreaza in mentalul colectiv. Cat de mult accepta unii sau altii obiceiurile implementate, depinde de personalitate, caracter si multi alti factori. Si probabil ca va exista intotdeauna un procent minoritar, asa zis inadaptat, in unele momente virulent in critici iar alteori apatic, intelegand ca-i face rau sa continue o galceava aiurea cu o majoritate imbecilizata.

Iar pt. a pune un diagnostic in privinta mentalului colectiv si a balariilor repetitive, mediul virtual ofera o imagine despre proportiile dezastrului. Apararea sanatatii mintale a unui popor ar trebui sa constituie o prioritate pt. siguranta nationala, pt. educatie, pt. politica... atunci cand  vorbim despre un stat democractic. In realitate insa, institutiile de forta ale statului isi doresc doar o masa de manevra usor de manipulat. Educatia si politica sunt varza. La fel si justitia sau sistemul legislativ caracterizat printr-o instabilitate obositoare. Totul e varza in Romania. Degeaba avem peisaje si femei frumoase. Natura este naturala , frumoasa si salbatica de la sine,intr-un echilibru firesc al energiilor subtile, insa tot ipocrizia , curvele si cocalarii labagii devin VIP-uri mediatizati/e in scop de modele pt. prostime.

ENKI a scris:In mare parte ii dau dreptate, dar, in cazul meu de exemplu, incercarile repetate (vreo 20 de ani) de a face "să fie bun făcut pe cinşpe milioane" s-au soldat cu craparea capului. Poate ca n-am exploatat io cum trebuia chiar toate oportunitatile Sistemului, totusi.

Vorba lu' (libi)Dinescu(citez din memorie, fără ghilimele): Noi, românii, am distrus ideea de comunism, iar acum distrugem organizat capitalismul...

Degeaba te consumi într-o ţară în care majoritatea se gîndeşte doar cum să-şi umple maţul cu borhot, pînă plezneşte...

baso a scris:[...] Totul e varza in Romania. [...]

Aşa merge treaba de cel puţin 2000 de ani...

Când faceți copii puneți-le nume internaționale, ușor de pronunțat în orice limbă, fie engleză, germană, olandeză, franceză sau norvegiană.

Încurajați-i să se îndrepte spre profesiuni pentru care limba și specificul nostru geografic nu sunt relevante. Imaginați-vă că vor trăi toată viața în Olanda, Germania sau Franța și gândiți-vă de ce competențe și mentalități ar avea nevoie pentru a supraviețui sau reuși acolo.

Porniți de la premisa că România nu va mai fi parte a lumii civilizate atunci când vor fi ei adulți.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Dracu' gol a scris:

ENKI a scris:In mare parte ii dau dreptate, dar, in cazul meu de exemplu, incercarile repetate (vreo 20 de ani) de a face "să fie bun făcut pe cinşpe milioane" s-au soldat cu craparea capului. Poate ca n-am exploatat io cum trebuia chiar toate oportunitatile Sistemului, totusi.

Vorba lu' (libi)Dinescu(citez din memorie, fără ghilimele): Noi, românii, am distrus ideea de comunism, iar acum distrugem organizat capitalismul...

Degeaba te consumi într-o ţară în care majoritatea se gîndeşte doar cum să-şi umple maţul cu borhot, pînă plezneşte...

Sau, vorba unei meme de feisbuc: trebuie sa fii nebun sa te pui cu un popor al carui desert preferat este coliva.

Dracu' gol a scris:Când faceți copii puneți-le nume internaționale, ușor de pronunțat în orice limbă, fie engleză, germană, olandeză, franceză sau norvegiană.

Încurajați-i să se îndrepte spre profesiuni pentru care limba și specificul nostru geografic nu sunt relevante. Imaginați-vă că vor trăi toată viața în Olanda, Germania sau Franța și gândiți-vă de ce competențe și mentalități ar avea nevoie pentru a supraviețui sau reuși acolo.

Porniți de la premisa că România nu va mai fi parte a lumii civilizate atunci când vor fi ei adulți.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Alina Gorghiu si-a insusit deja ideea.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Dracu' gol a scris:

baso a scris:[...] Totul e varza in Romania. [...]

Aşa merge treaba de cel puţin 2000 de ani...

Eh, acu' 2000 de ani treaba era macar asortata cu cate un viezure, manz, barza, branza...

ENKI a scris:

Dracu' gol a scris:Când faceți copii puneți-le nume internaționale, ușor de pronunțat în orice limbă, fie engleză, germană, olandeză, franceză sau norvegiană.

Încurajați-i să se îndrepte spre profesiuni pentru care limba și specificul nostru geografic nu sunt relevante. Imaginați-vă că vor trăi toată viața în Olanda, Germania sau Franța și gândiți-vă de ce competențe și mentalități ar avea nevoie pentru a supraviețui sau reuși acolo.

Porniți de la premisa că România nu va mai fi parte a lumii civilizate atunci când vor fi ei adulți.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Alina Gorghiu si-a insusit deja ideea.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ridică-te, Noahe, ridică-te, Davide!

P.S. Radu Gyr reloaded...

ENKI a scris:

Dracu' gol a scris:

baso a scris:[...] Totul e varza in Romania. [...]

Aşa merge treaba de cel puţin 2000 de ani...

Eh, acu' 2000 de ani treaba era macar asortata cu cate un viezure, manz, barza, branza...

Apoi a fost asortată cu ciordeală, prosteală, maradoneală, pomană electorală...

marile scandaluri de la noi provoacă niște psihoze generate, bănuiesc, de mentalitatea celui care se autoamăgește spunîndu-și că mai bine să nu știe decît să i se facă greață.
am mîncat mai demult niște mici făcuți "în casă". cu carne de oaie, cu ce trebuie. nu aveau nici un dumnezeu, erau oribili. sîntem o nație mare amatoare de mici făcuți din zgîrciuri, resturi dubioase, bacterii, ceea ce nu știm, dar bănuim, la care se adaugă mult, mult bicarbonat. sîntem bicarbonato-dependenți. rîgîim o lună, dar iubim porcăria aia insalubră, micul. o spun fără nici o ironie, și mie îmi plac. de cîteva ori pe an, merg în piața de vechituri din cluj și mănînc bombe biologice. dacă mai nimerește cîte o muscă prin ele, ghinionul ei. în bere să nu fie. să nu o văd.
marile afaceri cu statul pot fi reduse la mentalitatea comerciantului care, dacă vede că merge, face orice pentru a-și maximiza profiturile. pentru că merge. a văzut primarul că poporul vrea asfalt proaspăt, perfect! a făcutun business cu asfalt de zece ori mai scump. a văzut guvernul că poporul vrea autostrăzi? nici o problemă, facem autostrăzi care se surpă. a văzut că poporul vrea spitale, i-au picat mănușă niște tranzacții cu firme farmaceutice. administrația face exact ce face și micul comerciant de mici. umflă prețul și diluează produsul. prostul de beneficiar va folosi oricum produsele alea.
cîtă vreme nu există o concurență reală, vom rămîne îndrăgostiți de micii cu bicarbonat. cîtă vreme statul este și arbitru și jucător, românii vor rîgîi produse proaste și contrafăcute pe bani din ce în ce mai mulți.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Columbinus
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

O piesa de teatru excelent interpretata si regizata. Fata a vazut-o in primavara, jucata in afara concursului la care trupa ei a participat. Cum a venit acasa, a insistat ca trebuie sa merg cu ea ca s-o vada si a doua oara.Nu mi-a povestit absolut nimic despre subiectul abordat. Nici macar titlul nu mi-a spus. Daca prima repriza mi s-a parut  interesanta si greu de jucat, a doua m-a socat prin dramatism si interpretare. La sfarsit,in apaluzele publicului, cand au aparut actorii tineri, extrem de seriosi, s-a intamplat ca in fata mea (eram chiar in randul 2) sa fie unul dintre cei 2 actori din repriza a 2-a si ne-am intersectat privirile cateva secunde. Avea ochii rosii; mi-a dat senzatia ca se abtinea cu greu sa nu planga. Bine, in spatele meu era mama unui coleg de trupa al fetei mele care plangea. I-am si spus fetei, dupa aia, ca toti actorii si-au interpretat foarte bine rolurile, insa pe  actorul respectiv l-am remarcat ca fiind cel mai integrat in personaj. Fii-mea mi-a raspuns cu un ton de lehamite: da, da, da...este genial ca actor, insa in real life are un caracter infect.(In primavara, cand a vazut piesa pt. prima  oara, a socializat cu actorii din piesa, dupa reprezentatie ) In rest, am fost impresionata cu cati se cunostea fata din public, curiosi si incantati sa ma vada si pe mine impreuna cu ea

Ahhh. Am uitat sa precizez ca inainte de a incepe repriza a 2-a, revenind la locuri dupa pauza, fii-mea m-a anuntat solemn ca va fi mult mai tare decat prima repriza, ceva la care nu ma astept. Si i-am raspuns spontan : mai,sper ca astia nu incep sa faca sex pe scena . Fatuca din stanga mea a inceput sa rada isteric; fii-mea,din dreapta, m-a privit luung, ca pe o extraterestra, punandu-si mana la ochi si apecandu-si capul sub claia de par blond. Insa imediat dupa aia si-a revenit si a intrebat-o foarte serioasa pe fatuca din stanga mea : Mai, tu de ce razi ?

O descoperire tulburătoare! Rușii au mințit!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Documente descoperite recent la Arhivele Statului Brașov demonstrează că istoria armei AK-47 este o minciună rusească. Un volum din 1666, publicat în Corona (actualul Brașov) prezintă planurile unei arme numite AQ-XLVII. Autorul, Michael Calassum-Nicovum, vorbește despre AQ-XLVII ca o “armă invincibilă, mai puternică decât orice muschetă sau bombardă”. Din păcat, conceptul era prea avansat pentru tehnologia vremii respective, iar proiectul lui Michael Calassum-Nicovum a fost uitat.

Armata rusă, descoperind acest document odată cu ocuparea României, l-a folosit pentru a fabrica nu doar arma în sine, cât și povestea fantasmagorică a unui presupus inginer numit Mihail Kalașnikov, care ar fi proiectat arma cu indicativul AK-47. Aparatul de propagandă rusesc nu moare niciodată.

Să nu ne uităm istoria!

Români, treziți-vă!!!!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Stat român, autorizez agheasmă cuantică

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Nu știați ce să faceți în weekend-ul ăsta? Simțiți nevoia să vă bateți joc de dumneavoastră personal, nu doar prin intermediul sistemelor de sănătate, transport, educație, etc, puse la dispoziția dvs de către statul român ? Iată alternativa ( generos oferită tot cu complicitatea birocraților statului): mergeți la Centrul de Recuperare și Medicină Integrativă Global Wellness System București. Autorizat de statul român. Păi are două wc-uri, unul pentru personal, altul pentru fraieri, pardon, pacienți? Are. Are afișate la vedere stick-uri penibile cu accesul interzis cu animale și fumatul interzis? Are. Deci îl autorizăm. Restul fac ei: reclamă, promoții, deja vreo 3 mii de like la pagină, hai, dați năvală.

Ce ne oferă?

Identificarea metalelor grele ( argintului viu, cum ar veni); mare concurență pentru clarvăzătoarea Ionela și tămăduitoarea Elvira & comp!

Purifică sistemul energetic și informațional al fraierului (pardon, pacientului); AVG cleaner direct în celulă, direct în mitocondrii, cum ar veni. Tare, nene!

Estimează evenimentele viitoare neplăcute. Asta m-a făcut praf și m-a lăsat mută. Adică ghicește viitorul, nu? Înțelegeți acu’ de ce au pus americanii scutul la Deveselu? Ca să fie în contact rapid cu centrul ăsta poreclit ”de medicină”, mare avantaj de când rușii au pierdut-o pe celebra clarvăzătoare Djuna, vrăjitoarea din Caucaz. E groasă, mă duc să îmi pun tichia de staniol și continui să scriu după aia, scuzaț, viața și onorul nesigure.

Corectează autismul. Chiar și pentru această afirmație e suficient să fie dați în judecată cred eu; e de o cruzime fără seamăn să prostești părinți speriați sau disperați și să îi escrochezi financiar cu analize inexistente și tratamente fantasmagorice.

Cică în 60 de secunde un computer cuantic analizează peste 8 milioane de ”informații” și propune remedii, nește picături generate de programul Matrix Drops , un program bazat pe teoriile alchimiei (!?) imbinate cuantic cu armonia Universului. Și oamenii ăstia sunt în libertate, ba mai mult, sunt autorizați de statul român să funcționeze sub titlul de Centru Medical. Vrăjitorie modernă, cu ștaif, profitabilă financiar la maxim.

Doar ei îl au pe adevăratul computer cuantic, adevăratul fiu al mamei Omida cuantice, care funcționează impotriva oricărei legi a fizicii dar pe baza evaluării holistice, homeopatice, astrologice și a psihologiei integrative (așa o varză și un tupeu nu am pomenit nici în promisiunile electorale! )

Mă opresc, că am și eu o vârstă și niște limite în a suporta nerușinarea și delirurile nesistematizate.

Repet, oamenii ăstia sunt în libertate și acreditați de statul român căruia îi plătim taxe ca să elaboreze niște norme care să facă posibilă supraviețuirea neamului. Ca și cei care vând minunatul medicament Exorcizal, extractul de plante care vindecă deochiul și alungă duhurile rele, despre care ați crezut că e o glumă și care se vinde cu succes în patria noastră dragă.

Vrăjitorie precreștină de peșteră vândută în mileniul trei, sub oblăduirea autorităților statului, într-o țară ai cărei locuitori se pretind creștini.

Mă duc să îmi sting chibrituri și să îmi pun o brățară magnetică, ba chiar voi cumpăra niște cristale orgonice de pe site-urile ezoterice. Aștept agheasma cuantică, adevărata protectoare de duhuri rele și energii negative. De la statul român nu mai pot avea nici o pretenție, e clar. Poate asociația vrăjitoarelor rrome să îi reclame la Consiliul Concurenței. În rest, Dumnezeu cu mila!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]