masoneria

Cum influenţează Google şi Bilderberg deciziile mondiale


Discretul Grup Bilderberg trece acum printr-o transformare majoră, în urma căreia se va rebrandui sub sigla Google, alături de alte reţele majore, informează „Infowars“.
Săptămâna trecută, reporterii de la „Infowars“ au vizitat un hotel de lux din Marea Britanie. Grove Hotel din Watford este locul unde se va ţine conferinţa anuală a Grupului Bilderberg, care va avea loc între 6 şi 10 iunie. Această conferinţă este o adunare discretă a celor mai influenţi oameni ai lumii din diverse domenii: tehnologic, politic, academic, bancar. „Bilderberg va fuziona cu Google sub conducerea directorului Google, Eric Schmidt (un participant activ la conferinţele Bilderberg). Conferinţa anuală a Google, ţinută tot la hotelul Grove din Watford, încă din 2007, are loc imediat după conferinţa Grupului, la doar câteva zile distanţă“, spun cei doi reporteri „Infowars“.
Influenţa Bilderberg şi Google Bilderberg va fi, într-adevăr, redenumit „Google-Berg“, parţial datorită eforturilor de a scoate la lumină activitatea învăluită în mister a Grupului, şi ca un mijloc de rebranduire a întâlnirilor autocrate, nedemocrate şi secrete a elitei. Conferinţele, cândva secrete, vor deveni la modă, liberale, filantropice, chiar după modelul „Google Zeitgeist“ sau TED.
De fapt, în spatele cortinei, Google se foloseşte de aceste forumuri pentru a influenţa lumea. Reporterii „Infowars“ susţin că li s-a spus direct că „organizatorii aşa-zisei Primăveri Arabe care a început în Tunisia şi în Egipt au fost recrutaţi de Google şi, ca urmare, au participat la conferinţa Zeitgeist de la hotelul Grove“.
„Este foarte bine documentat faptul că angajatul Google Wael Ghonim este omul din spatele izbucnirii revoluţiei din Egipt, revoluţie care a condus la instalarea la putere a unei dictaturi a Frăţiei Musulmane, pe care Occidentul o poate folosi ca justificare pentru intervenţiile următoare“, continuă „Infowars“.
Influenţa în creştere a companiei Google în cadrul guvernului britanic şi al celui american este, şi ea, foarte bine documentată. Eric Schmidt a fost consilier şi donator al campaniilor electorale ale lui Barak Obama. Se spune şi că i s-a oferit un post de Secretar de Trezorerie în cadrul administraţiei Obama.

Oameni de seamă care au participat la conferinţele Bilderberg şi Google
În Marea Britanie, reprezentanţii Google s-au întâlnit de cel puţin 23 de ori de la alegerile generale din 2010, cu oficiali ai Partidului Conservator. Premierul britanic David Cameron a susţinut un discurs la conferinţa inaugurală Zeitgeist din 2006 şi, ca urmare, a devenit premier patru ani mai târziu. Cancelarul britanic George Osborne a făcut o vizită la conferinţă cu doar câteva săptămâni înainte de a participa şi la Bilderberg în 2011, în staţiunea St. Moriz din Elveţia.
Şi fostul preşedinte american, Bill Clinton, curtat de Grupul Bilderberg, a ţinut discursuri la Zeitgeist, dar şi prinţul Charles al Marii Britanii.

Poziţionarea Google
Un reportaj al publicaţiei „The Telegraph“ descria conferinţa Zeitgeist ca fiind „una dintre cele mai puternice adunări ale liderilor lumii afacerilor, ale gânditorilor şi a acelora care sunt consideraţi ca făuritorii viitorului mondial“.
Este clar faptul că Google devine o forţă mai mare decât a guvernelor în controlarea şi în monitorizarea comportamentului oamenilor din jurul lumii, prin diverse mijloace: de la maşinile care se conduc singure (şi care sunt urmărite constant într-o bază de date centralizată a Google) şi Google Glass, care poziţionează un fel de microcip pe fruntea utilizatorului, până la implicarea în manipularea mişcărilor populare prin reţelele media, cum au făcut în Egipt şi în Tunisia.
Direcţia în care se duce totul este foarte clar explicată de însuşi Eric Schmidt, care a declarat în repetate rânduri că intimitatea este o relicvă a trecutului şi că plănuieşte să transforme Google în cel mai puternic „Big Brother“ (Fratele mai Mare), care îl va face de ruşine pe cel imaginat de scriitorul George Orwell în „1984“.
„Nici nu trebuie să scrieţi. Ştim unde sunteţi. Ştim unde aţi fost. Mai mult sau mai puţim, ştim la ce vă gândiţi“, spune Schmidt. Într-o altă declaraţie susţine că „oamenii nu vor ca Google să le răspundă la întrebări, ci vor ca Google să le spună ce ar trebui să facă în continuare“.
În numeroase discursuri ţinute la Zeitgeist, Schmidt a subliniat viziunea sa pentru o lume interconectată permanent, colectivistă, în care individualitatea şi intimitatea sunt ostracizate, o nouă religie a transhumanismului, în care cei care refuză să adere sunt extrădaţi, sunt consideraţi păgâni, sălbatici.

Agenda Bilderberg pentru 2013

Cel puţin câteva, dacă nu toate subiectele de mai jos, vor fi discutate şi agreate în cadrul conferinţelor Bilderberg din 2013, susţin reporterii „Infowars“.

- Distrugerea dispozitivelor nucleare iraniene, prin atacuri aeriene, în cazul în care Teheranul refuză să renunţe la programul nuclear.
- Prelungirea conflictului din Siria, prin înarmarea rebelilor.
- Ameninţarea cu o pandemie globală, cauzată, în parte, de rezistenţa în creştere la antibiotice.
- Revoluţionarea tehnologiei de imprimare 3D şi găsirea de moduri prin care să poată fi controlată şi prevenită democratizarea producţiei.
- Mai mult control al statului asupra internetului.
- Înfiinţarea unui Minister al Adevărului pentru internet, similar cu cel susţinut de Bill Clinton. Acest Minister ar controla tot ce este publicat pe internet (a apărut pentru prima dată în romanul „1984“ al lui George Orwell şi acolo avea funcţia de a modifica toate datele istorice pentru a se potrivi cu ce se susţinea în prezent).
- Dezvoltarea aşa-numitelor „oraşelor inteligente“, care spionează orice aspect al comportamentului public. Instalarea de sisteme electronice care să înregistreze conversaţiile de pe stradă. Netezirea drumului către tehnocraţie.
- Ameninţarea stabilităţii sociale, prin scăderea standardelor de trai şi a averilor.
- O ultimă mişcare disperată pentru a opri Marea Britanie să părăsească UE, distrugând visul unei federaţii europene centralizate.
- Mai multe ajutoare financiare pentru ţările cu probleme, pentru susţinerea monedei euro.
- O creştere economică minimă în 2013.
- Mărirea puterii obţinute de băncile centrale, prin „reformă bancară“.
- Mai multe taxe şi impozite.
- Organizarea unei „bule“ de credite în creştere, care să adâncească inflaţia pe cale de dispariţie din Europa.