masoneria

ENKI a scris:No, am cumparat ieri cartea lui Giuliano - inel cu piatra rosie, insa n-am apucat sa citesc decat Introducerea, pana acum.
Asa cum banuiam, conform principiului masonic Ordo Ab Chao, nenea asta, ca un adevarat Salvator Mundi, deseneaza viitorul de aur impus omenirii, pe baza schitei unei constitutii globale, ocultata deocamdata in denumirea Declaratie pentru o etica mondiala.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pun aci un fragment din Introducere (pag. 26-27).

Ȋn final, rămâne o singură posibilitate: etica mondială trebuie impusă.............. Ȋn plus fată de ceea ce a spus Arsitotel, eu aş adăuga că tiranul trebuie să fie „luminat”, o expresie mai pură a ȋntelepciunii. Ȋnsă Tiranul iluminat nu apare din senin: venirea lui trebuie pregătită de oameni de calitate, indiferent de sexul, limba, culoarea pielii, religia şi cultura lor.

TIRÁN, -Ă, tirani, -e, subst., adj. 1. S.m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. șef de stat care conduce în mod absolut; despot. 2. Adj., s.m. și f. (Persoană) care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

TIRÁN1 ~i m. 1) Conducător absolut al unei țări care guvernează în mod arbitrar și cu cruzime; dictator; despot; potentat. 2) fig. Persoană autoritară care își impune voința în mod despotic; satrap; dictator; despot. /
ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUMINÁT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.

baso a scris:

ENKI a scris:No, am cumparat ieri cartea lui Giuliano - inel cu piatra rosie, insa n-am apucat sa citesc decat Introducerea, pana acum.
Asa cum banuiam, conform principiului masonic Ordo Ab Chao, nenea asta, ca un adevarat Salvator Mundi, deseneaza viitorul de aur impus omenirii, pe baza schitei unei constitutii globale, ocultata deocamdata in denumirea Declaratie pentru o etica mondiala.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pun aci un fragment din Introducere (pag. 26-27).

Ȋn final, rămâne o singură posibilitate: etica mondială trebuie impusă.............. Ȋn plus fată de ceea ce a spus Arsitotel, eu aş adăuga că tiranul trebuie să fie „luminat”, o expresie mai pură a ȋntelepciunii. Ȋnsă Tiranul iluminat nu apare din senin: venirea lui trebuie pregătită de oameni de calitate, indiferent de sexul, limba, culoarea pielii, religia şi cultura lor.

Altul care s-a nascut filosof, precum Becali Yo ma intreb: astia simt ca au in gena solutia pt. binele omenirii ? Si ii gadila rau de tot geana aia fix in ochi ?

In tot cazul, expresia "tiran iluminat" exprima o asociere oximoronica de termeni. Un "tiran" este intotdeauna bezmetic, beznetic si crud,intotdeauna un frustrat , dornic sa-si impuna vointza in orice mod, fara sa tina cont de vointza celorlaltzi. Doar el stie intotdeauna ce e mai bine pt. to(n)tzi(nici sa nu ne gadim la carismaticul Hitler, si el un tiran "luminat" ) Un "iluminat" autentic este o persoana toleranta si bucuroasa ca poate intzelege vointza celorlaltzi si intotdeauna partea buna a acestei vointze colective, care poata sa faca bine tuturor. Daca un astfel de om primeste lumina , o ofera celorlaltzi fara sa le-o impuna, cu generozitate si fara sa ceara nimic in schimb, nici macar recunostintza si niciodata supunere. Nu potzi obliga pe cineva la care-i place bezna mintzii sa-si aprinda becul. Insa il poti lasa in intuneric , ca sa se descurce singur, pe orbeste. Este o mare porcarie mentala sa asociezi un tiran cu un sfant pt. a impune o asa zisa etica mondiala Sfintii, ingerii si Dumnezeu nu impun nimic, niciodata Eventual, te avertizeaza, subtil. N-ar avea de ce sa se bage mai mult in zeama si nici sa posede pe cineva, respectand liberul arbitru al fiecaruia. D'aia auzim doar despre oameni posedati de demoni sau de Diavol si niciodata despre oameni posedati de sfintzi, ingeri sau Dumnezeu
......................................................
In fine, vorba lu' tanti Woodrea "Ţara asta are nevoie de o dictatură luminată" Presupun ca s-a gadit ca ar trebui spritzat cu luminol pt. a proba dictatura cu sangele de pe peretzi.

ENKI a scris:Io mi-am amintit ca primul care a folosit o sintagma asemanatoare a fost Ilici, in '90, in campania electorala pentru FSN, cand sustinea ca, pentru a instaura o democratie originala, Romania are nevoie de un despot luminat.

delta a scris:

ENKI a scris:Io mi-am amintit ca primul care a folosit o sintagma asemanatoare a fost Ilici, in '90, in campania electorala pentru FSN, cand sustinea ca, pentru a instaura o democratie originala, Romania are nevoie de un despot luminat.

bine, dar în afară de activiștii fsn... psdr... pdsr... etc. l-a crezut cineva?

ENKI a scris:
Oricum, tot felul de iluminati au inceput sa-si faca simtita prezenta, unii dintre ei, mai originali, inclusiv pe eticheta-spate a unei sticle.
Azi am ajuns din nou prin cartierul muncitoresc, cumparandu-mi patru feluri de bere de ghimbir. Una dintre ele, cu afine, respectiv asta
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
era sa-mi stea in gat, caci mi-a facut cu ochiul, de pe spate.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

ENKI a scris:

delta a scris:

ENKI a scris:Io mi-am amintit ca primul care a folosit o sintagma asemanatoare a fost Ilici, in '90, in campania electorala pentru FSN, cand sustinea ca, pentru a instaura o democratie originala, Romania are nevoie de un despot luminat.

bine, dar în afară de activiștii fsn... psdr... pdsr... etc. l-a crezut cineva?

Pai, italianul Giuliano a scris chiar o carte, la a carei lansare s-au cam inghesuit masonasii carpatini.

baso a scris:Asta-i chiar culmea Blueberry cu ochi Illuminati
Yo aveam obiceiul sa desenez ochi cand fircaleam hartii, de plictiseala


EDIT. Mai sa fie. Cica berea BraSSovia este produsa si imbuteliata de Laboratoarele Merlin cu sediul pe strada Uranus, a 7-a planeta de la Soare [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

De vrajeala sau nu, astia au ceva treaba cu ocultismul . Probabil fac ceva voodoo ca sa le creasca vanzarile la bere
Chiar ma gandeam, cand ti-am citit postarea , fara sa vad SS-ul din denumirea berii, ca tot e bine ca n-au pus si o svastica

ENKI a scris:

Hai sa pun si niste imagini exterioare ale barului de la care am cumparat berea, situat in Piata Astra, la intersectia strazii Uranus cu bulevardul Saturn.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

baso a scris:PS4. Enki, tu fotografiezi tot ce faci, si pe unde umbli, si cu cine ai treaba ?

baso a scris:PS3. Pozele postate de tine ma duc cu gandul la "Dragonul Roshu"

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ENKI a scris:

baso a scris:PS4. Enki, tu fotografiezi tot ce faci, si pe unde umbli, si cu cine ai treaba ?

Nu.
Daca te referi la a doua poza, cea cu intrarea in galerii, e luata de pe Google maps/Street view.

baso a scris:PS3. Pozele postate de tine ma duc cu gandul la "Dragonul Roshu"

Daca privim Dragonul Rosu de sus, ii putem observa chiar si ochiul.

Secreta, discreta, misterioasa si diabolica pentru neinitiati, Francmasoneria este o societate initiatica, cu caracter filozofic, fraternal, progresist si filantropic. Francmasoneria nu poate fi definita in cateva propozitii, nici macar intr-un volum. Aproape totul s-a schimbat in ultimul secol, dar atitudinea fata de Masonerie este si astazi la fel de confuza ca si in secolul XIX. Pe undeva este usor de explicat aceasta situatie - majoritatea oamenilor nu are incredere in ceea ce nu intelege. Daca exista si o urma de elitism care-i exclude, atunci neincrederea se transforma lesne in antipatie, chiar in ura. Majoritatea, deci, poate doar sa speculeze despre secretele relevate membrilor acestei organizatii si despre ritualurile care se petrec in templu. O cercetare a acestui subiect facuta din "exterior", adica de un profan, releva insa un lucru uimitor. Majoritatea oamenilor stiu putine despre Francmasonerie si despre misterele acesteia, fapt care-i imparte in doua mari categorii: aceia care nu sunt masoni si se intreaba care sunt acele secrete, si aceia care sunt masoni si care se intreaba si ei care sunt secretele! In esenta insa, a incerca sa patrunzi misterele Francmasoneriei nu este altceva decat o intreprindere folositoare, care te poarta inapoi in negurile vremurilor. Paradoxal, dupa ce ai citit volume si tratate despre Francmasonerie, ramai in continuare nedumerit. In acelasi timp insa, esti bucuros ca ai invatat, sau ca ti-ai reamintit, istoria. Tot e un castig!
....

Aura de mister atribuita Masoneriei este intarita atat prin utilizarea in cadrul ritualurilor a unor obiecte si simboluri tainice, a caror semnificatie o stiu doar initiatii, cat si a parolelor si semnelor specifice folosite de acestia in "lumea profana". Taina este completa daca la acestea adaugam si folosirea unui alfabet secret.

MISTERELE MASONERIEI - RITUAL DE INITIERE

Doi englezi, Christopher Knight si Robert Lomas, dezvaluie intr-o carte-document, "Secretul lui Hiram", primele trei etape pe care toti initiatii le-au parcurs in ultimii 250 de ani pentru a deveni maestri masoni deplini.

Ei explica, la persoana intai, aceasta ampla procedura: "Am fost legat la ochi si imbracat cu pantaloni largi, albi, si bluza. Un picior era incaltat cu un simplu papuc (expresie a neglijentei), piciorul stang era descoperit pana la genunchi, iar partea stanga a pieptului tunicii fusese desfacuta. (...) Fara sa stiu, un lat de spanzuratoare mi-a fost pus in jurul gatului si lasat sa atarne in spate. Mi s-au luat toate obiectele de metal si eram pregatit sa fiu condus in templu. (Am aflat mai tarziu ca acest mod de vestimentatie, tunica aspra cu latul atarnand la gat, era identic cu modul in care era tratat un eretic medieval de catre Inchizitie, inainte ca acesta sa marturiseasca.)

Imi amintesc cum simteam prezenta unui mare numar de oameni si m-am simtit foarte vulnerabil. Am simtit apasarea unui punct rece pe pielea de la piept. (...)

Pumnalul care imi fusese tinut strans la piept a fost luat (desi nu am stiut atunci), dar latul (numit cablu) a ramas atarnat de gat. Omul din dreapta mea mi-a soptit sa ingenunchez si a fost spusa o scurta rugaciune, invocand binecuvantarea Guvernatorului Suprem al Universului (Dumnezeu - descris intr-un mod neutru, astfel incat El sa fie accesibil tuturor membrilor oricarei religii monoteiste).

FARA LUMINA. Ceremonia a continuat cu ghidarea mea in jurul perimetrului templului, oprindu-se de trei ori pentru a fi prezentat drept «un biet candidat intr-o stare de intuneric». Desi nu puteam vedea, in centrul podelei templului era un dreptunghi cu patrate albe si negre. Pe latura estica era piedestalul Maestrului de Rugaciuni, la sud statea Paznicul Tanar si la vest, Paznicul Batran, ambii pe piedestale mai mici.

Dupa cele trei pauze am fost adus, inca legat la ochi, in fata piedestalului Maestrului de Rugaciuni, unde el a intrebat: «In aceasta stare de intuneric, care este dorinta puternica a inimii tale?»

Si, inca o data, raspunsul mi-a fost soptit la ureche:

«Lumina».

«Atunci fie ca sa primesti binecuvantarea.»

UCENIC INCEPATOR FRANCMASON. Legatura la ochi mi-a fost luata si, pe masura ce ochii mei s-au obisnuit cu lumina, am putut sa vad ca eram in fata Maestrului de Rugaciuni, care imediat mi-a atras atentia asupra «luminilor» emblematice ale Francmasoneriei, care sunt explicate ca fiind volumul Legii Sacre (pentru reprezentantii crestini aceasta este Biblia), Patratul si Busola. Apoi mi-a spus ca ajunsesem la rangul de Ucenic Incepator Francmason - primele trei trepte prin care trebuia sa trec inainte de a fi acceptat ca Maestru mason deplin. Semnele secrete, lupta si parola pentru prima treapta, mi-au fost apoi explicate si mi s-a spus ca stalpul din stanga, care se ridica pe terasa Templului Regelui Solomon, are o semnificatie speciala pentru francmasoni. Atat stalpii din dreapta, cat si cei din stanga sunt refacuti in Loja si se ridica in spate si de ambele parti ale Maestrului de Rugaciuni. Stalpul din stanga este numit Boaz, dupa Boaz, strabunicul lui David, rege al Israelului.

Dupa diferite plimbari in jurul templului, mi s-a dat un sort simplu, alb, din piele de vitel, care simboliza treapta pe care tocmai o obtinusem. Apoi mi s-a spus: «Este mai vechi decat Lana de Aur sau Vulturul Roman, mai onorabil decat Steaua, Garter sau orice alta distinctie care exista, el fiind semnul puritatii si al legaturii de prietenie»."

A urmat o masa festiva si, cum eram omul zilei, am fost asezat in stanga Maestrului de Rugaciuni. S-au tinut toasturi si discursuri si toata lumea s-a distrat. Cu siguranta ca misterele Masoneriei nu au fost dezvaluite. Poate, m-am gandit eu, totul va fi mai clar la urmatoarea ceremonie. Nu s-a intamplat asa".

MOARTEA PURTATOARE DE LUMINA

"La prima treapta ni se arata indatoririle fata de Dumnezeu, fata de aproapele nostru si fata de noi insine. In treapta a doua ni se permite sa luam parte la misterele stiintei umane si sa intelegem bunatatea si maretia Creatorului, prin analiza minutioasa a operei Sale. Treapta a treia este facuta ca sa lege oamenii laolalta prin fratie mistica, intr-o relatie de afectiune si dragoste fraterna; ne arata intunericul mortii si al mormantului ca purtator de lumina stralucitoare, care va urma invierii celor drepti". (Maestrul Rugaciunilor)

CUNOASTEREA EULUI

"... Natura te invata inca o data o lectie mare si folositoare - cunoasterea eului. Te invata, prin contemplare, sa te pregatesti pentru orele finale ale existentei; si, cand te-a condus prin caile intortocheate ale vietii tale muritoare, te invata cum sa mori. Acestea, draga frate, sunt lucrurile deosebite ale treptei a treia a Francmasoneriei. Te invita sa meditezi si sa simti ca, pentru omul drept si neinduplecat, moartea nu este mai groaznica decat falsitatea si necinstea". - (Maestrul Rugaciunilor)

INDATORIRI PE TIMP DE ZI

"Fii atent sa-ti indeplinesti sarcina data cat este inca ziua; asculta vocea naturii care este martora ca si chiar in aceasta structura perisabila exista un principiu vital si nemuritor, care inspira o incredere sfanta ca Dumnezeul vietii ne va ajuta sa-l zdrobim pe regele terorii si sa ne ridicam fruntea". - (Maestrul Rugaciunilor)

FRANCMASONUL PRIETEN

"Am trecut in stadiul al doilea al ceremoniei, pentru a atinge rangul de Francmason Prieten. Am intrat in templu cu restul fratilor, purtand un sort simplu, alb, din piele de vitel, care era simbolul inocentei mele - si al statutului meu umil. Am fost supus la testul raspunsului la intrebarile care mi-au fost explicate la sfarsitul ceremoniei anterioare... Pe masura ce diaconii ma conduceau prin templu, mi se aratau noi parole si semne... Stalpul din partea dreapta a intrarii in templu, identificat drept Jachin, se zice ca a fost numit dupa marele preot care a oficiat includerea acestei parti in templul de la Ierusalim. Dupa terminarea ceremoniei mi s-a permis sa-mi extind cercetarile la misterele ascunse ale naturii si stiintei".

RITUALUL INVIERII DIN MORTI

"Purtand un sort alb cu doua rozete albastre, am fost ales sa fiu ridicat la ceea ce se cheama «sublimul», grad de Maestru Mason, dar mai intai trebuia sa-mi dovedesc competenta inca o data, invatand raspunsurile la mai multe intrebari.

Mi s-a dat o referinta cu adevarat biblica, ce nu exista in Biblie, dar care arata misiunea ce mi se va incredinta de indata ce voi fi ridicat la rangul sublim. (...) Mi s-a incredintat apoi o parola care mi-a permis sa reintru in templu. Am reintrat. Intuneric total, cu exceptia licarului unei lumanari ce ardea in partea de est, in fata Maestrului de Rugaciuni.

In camera mare, fara ferestre, lumanarea imprastia o lumina slaba... Am putut sa zaresc chipurile din spate si sa vad forma intregului templu in nuante de negru si gri inchis. Am fost informat ca subiectul acestei etape era moartea insasi. Ceremonia a inceput cu o scurta descriere a etapelor anterioare si cu o rugaciune... Apoi am fost obligat sa interpretez o poveste remarcabila, care explica modul in care adevaratele secrete ale Stapanului Mason s-au pierdut. Am jucat rolul unui personaj care nu exista in afara ritualurilor din Francmasonerie. Numele sau era Hiram Abif. (...) L-am vazut pe Maestrul de Rugaciuni intinzand (...) un instrument care mi-a atins fruntea si am simtit mai multe maini care ma trageau in jos.

Cand am atins pamantul, am fost infasurat intr-un giulgiu. Numai fata mi-a ramas neacoperita. Maestrul Rugaciunilor m-a apucat strans de incheietura mainii si a tras, ridicandu-ma in picioare. Mi-a aratat... forma unui mormant deschis, cu un craniu omenesc peste o pereche de oase incrucisate la cap. Mi-a aratat in stanga, sus, spre o raza de lumina din est, unde puteam vedea forma unei stele".

Experimentul "ochi albastri- ochi caprui"

Experimentul lui Jane Elliott, realizat pentru prima oară în 1968, a arătat un lucru pe cât de simplu, pe atât de cutremurător: folosindu-se foarte puţine cuvinte, aspecte nesemnificative ale fiinţei umane pot fi percepute ca fiind cardinale în aprecierea semenilor. Citiţi aici despre experimentul "Ochi albaştri - ochi căprui"...


POVESTEA ÎNCEPE ASTFEL…

Într-o dimineaţă de 5 aprilie, o zi de vineri a anului 1968, Steven Armstrong, elev de clasa a III-a al şcolii din liniştitul orăşel de provincie Riceville, Iowa, SUA, îi adresează la câteva momente după ce păşise în clasă o întrebare surprinzătoare profesoarei sale, o tânără doamnă pe nume Jane Elliott: “L-au împușcat pe acel rege (eng.king) ieri, de ce l-au împușcat?”.

În seara precedentă, seara zilei de 4 aprilie 1968, activistul pentru drepturile populaţiei de culoare şi laureat al Premiului Nobel pentru pace în 1964, pastorul baptist Martin Luther King Jr., căzuse victima unui asasinat în Memphis, Tennessee. A fost un eveniment ce a încordat teribil o atmosferă oricum foarte tensionată dintr-o Americă a anului 1968 măcinată de războiul din Vietnam şi de numeroase conflicte rasiale.


Ar fi putut fi oare oferită o explicaţie unor şcolari de clasa a III-a dintr-un orăşel cu aproximativ 1000 de locuitori, în care nici măcar nu exista populaţie de culoare? Jane Elliott, care cu numai 2 luni înainte, în februarie, îl declarase pe Martin Luther King Jr., conform unei tradiţii existente în şcolile americane, drept unul dintre eroii lunii, deci un model de urmat pentru micuţii pe care îi călăuzea zi de zi pe cărările vieţii, a găsit un răspuns extrem de original la această întrebare. Conform mărturiilor învăţătoarei, nu exista o cale simplă de a explica copiilor ce se întâmplase.


Jane se lasă inspirată de o veche rugă a indienilor Sioux: “Oh, great spirit, keep me from ever judging a man until I have walked a mile in his moccasins” - „O, măreţ spirit, fereşte-mă să judec un alt om dacă nu am mers măcar o milă în mocasinii lui”.

A fost momentul în care profesoara de 33 de ani din Riceville s-a decis să-şi supună elevii unui experiment pe care niciodată nu a vrut să-l denumească astfel, preferând o titulatură lipsită de conotaţii academice, cea de “exerciţiu”, un termen care o punea, într-o oarecare măsură, la adăpost faţă de criticile viitorilor contestatari ai moralităţii întreprinderii sale.

Jane mărturiseşte la un moment dat: “Am ştiut din acel moment că în ziua următoare copiii (elevii) mei vor fi puşi în situaţia de a trăi, pentru câteva ore, viaţa altcuiva. Vor fi obligaţi, fie că le va plăcea sau nu, să trăiască viaţa unor copiii pe care nu-i cunoscuseră niciodată. Am decis în acea seară că este momentul să încerc să pun în practică o idee la care mă gândisem de nenumărate ori. Aşa că a doua zi am iniţiat un exerciţiu în cadrul clasei mele, împărţind copiii în 2 grupuri pe baza culorii ochilor. Am creat instantaneu un microcosmos social în cadrul unui grup de elevi de clasa a treia.”



EXPERIMENTUL…

Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa ochilor lor). Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a “purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii.

Rezultatul: copiii cu ochi albaştri au dezvoltat un comportament agresiv faţă de cei cu ochi căprui, în timp ce “rasa inferioară” a manifestat simţăminte negative de frică şi chiar aversiune faţă de propria persoană. Până şi notele obţinute la anumite teste de verificare au scăzut în cazul copiilor cu ochi “inferiori” şi au crescut în rândurile “ochilor albaştri”.

În zilele următoare, la comanda învăţătoarei, rolurile s-au inversat, elevii fiind “informaţi” că rasa superioară are de fapt ochi căprui. Comportamentul şi notele la teste s-au modificat în consecinţă. Aceeaşi copii care fuseseră dezavantajaţi în primele zile şi-au asumat imediat rolul opresorilor.

Ce a urmat este deja istorie, dar o istorie care a lăsat urmări serioase în conştiinţa publică americană şi nu numai. Exerciţiul pus în scenă de Elliott este adesea menţionat ca fiind o bornă de hotar în științele sociale.



ECOURILE EXPERIMENTULUI

Primul documentar pe marginea experimentului a fost realizat în 1970 pentru ABC News de William Peters şi s-a numit “Eye of the storm”. Peters a filmat-o pe Elliott împreună cu elevii săi de clasa a III-a din Riceville în timpul desfăşurării experimentului. Pelicula a fost distinsă cu premiul pentru excelenţă George Foster Peabody. Deşi era al treilea an în care Elliott îl punea în practică, este pentru prima oară când experimentul este filmat.

În 1985 Peters produce documentarul “A Class Divided” pentru emisiunea Frontline de la PBS. Acest film include şi secvenţe originale din "Eye of the Storm" şi, de asemenea, trece în revistă şi mini-reuniunea din 1984 a 11 dintre cei 16 elevi participanţi în 1970 la filmările iniţiale, moment la care micuţii de odinioară, acum tineri adulţi, rememorează exerciţiul şi vorbesc despre efectul pe care acea experienţă a avut-o asupra lor.

EXPERIMENTUL PE PELICULĂ. 1970, “EYE OF THE STORM”

S-a început cu o discuţie pe tema discriminării şi rasismului, practică obişnuită în şcolile americane în acei ani. În continuare, Jane Elliott pune în scenă o piesă care practic rescrie coordonatele realităţii în care trăiesc acei micuţi de numai 9-10 ani. Copiii cu ochi albaştri sunt înfăţişaţi ca “superiori”, beneficiază de anumite privilegii şi sunt încurajaţi să dezvolte o atitudine discriminatorie faţă de colegii lor cu ochi căprui.

Figura autoritară reprezentată de doamna Elliott oferă elevilor un scenariu conform căruia copiii cu ochi albaştri sunt mai buni, mai inteligenţi, mai îndemânatici, în care aceştia sunt favorizaţi în ceea ce priveşte durata pauzelor, accesul la locurile de joacă din curtea şcolii sau accesul la apa potabilă. Micuţilor cu ochi căprui li se interzice să bea apă alături de ceilalţi, li se impune să poarte pe unul din braţe nişte banderole, ca semn al inferiorităţii decretate de doamna Elliott şi, de asemenea, doar celor cu ochi albaştri le este permis să ceară porţii suplimentare în timpul meselor.

În foarte scurt timp cei defavorizaţi devin foarte trişti şi se izolează de ceilalţi. Apar porecle precum “albăstruii” sau “maroniii” şi chiar încep să fie folosite stereotipii de limbaj şi atitudini discriminatorii venite din zona elevilor cu ochi albaştri. Se iscă şi un conflict. Unul dintre copiii cu ochi căprui îşi loveşte colegul care cu doar 15 minute în urmă îi era foarte apropiat pentru simplul motiv că acesta îl numise “brownie”, termen care deja căpătase o conotaţie peiorativă pe care băieţelul agresat verbal o compară cu cea asociată termenului “negro”- termen folosit în cazul populaţiei americane de culoare.

Devine evident faptul că un grup de copii extrem de comunicativi, cooperanţi şi prietenoşi îşi schimbase în doar câteva zeci de minute comportamentul doar pentru că mediul social în care se mişcau îşi modificase in mod radical caracteristicile.


A doua zi rolurile se inversează şi comportamentele celor două grupuri se modifică în consecinţă. Potrivit mărturiilor din film, din punctul de vedere al profesoarei cel mai interesant aspect monitorizat de ea este faptul că în ambele zile ale exerciţiului, cei “marcaţi” ca fiind inferiori au dezvoltat comportamente de elevi realmente inferiori, cu rezultate inferioare celorlalţi la jocurile de grup şi testele de verificare administrate, pe când elevii “superiori” au excelat în activităţile lor si au dezvoltat atitudini discriminatorii faţă de grupul defavorizat.

Copiii timizi de altădată au devenit extrem de comunicativi, chiar cu veleităţi de lideri, în momentul în care au fost “învestiţi” cu atribute de superioritate, în timp ce micuţi care până la exerciţiu se încadrau printre cei mai isteţi şi mai expansivi au devenit retraşi şi supuşi din ce în ce mai des erorilor.

Lecția lui Jane Elliott despre discriminare, care se finalizează în după-amiaza celei de-a doua zile cu o discuţie prelungită în care micuţii trag învăţămintele necesare şi redevin un colectiv cald si unit, a avut în mod cert rezultate şi efecte pozitive, schimbând modul în care copiii înțelegeau conceptele de discriminare şi interpretau prejudecăţile de orice natură.

Detaliind pe marginea felului în care “superiorii” şi “inferiorii” au răspuns din punct de vedere al performanţelor școlare la situația în care au fost puşi, Jane Elliott povestește în cadrul documentarului “O clasă divizată”, difuzat în 1985 de postul American PBS, că în anii următori realizării peliculei “Eye of the storm” le-a administrat copiilor teste de spelling, de matematică şi de citire cu două săptămâni înainte de exerciţiu, în fiecare zi a exerciţiului şi la două săptămâni după şi, aproape fără excepţie, punctajele elevilor au crescut în ziua în care erau în grupul favorizat, respectiv au scăzut în ziua în care erau în grupul defavorizat, pentru ca, după terminarea experimentului, să se menţină la un nivel ridicat pentru restul întregului an şcolar.

Rezultatele testelor au fost trimise la Departamentul de Psihologie al Universităţii din Stanford, care a admis că performanţele școlare şi abilităţile academice ale copiilor s-au schimbat în doar 24 de ore. Aproape de necrezut, dar fenomenul se întâmplă. Se întâmplă un lucru extrem de ciudat cu acești copii care sunt brusc aruncați într-un univers unde află cât de minunați sau cât de defavorizaţi sunt. Şi s-a întâmplat în mod consistent ani de-a rândul cu elevii de clasa a treia.

Jane Elliot a repetat de atunci de mai multe ori experimentul, cu aceleaşi rezultate.

CONCLUZII ŞI INTERPRETĂRI

O primă concluzie este aceea că prejudecăţile de natură rasială, stereotipiile şi tendințele discriminatorii sunt latente în fiecare dintre noi. Este suficient un context social nefericit pentru ca acestea să iasă în evidenţă în orice individ.

În al doilea rând, acest experiment trebuie privit din perspectiva faptului că mediul social pus în scenă este dominat de figura autoritară pe care Jane Elliott o reprezintă în relaţia sa cu elevii. Aşa cum au arătat şi alte studii (Milgram şi Zimbardo), în relaţiile superior-subordonat este de aşteptat că în cazul majorităţii subordonaţilor să apară efectul unei obedienţe aproape oarbe.

Omul este prin definiţie o fiinţă socială şi sociabilă, care se adaptează la mediul înconjurător. Dacă se reuşeşte pentru un timp îndelungat controlarea mediului, omul poate fi literalmente “încarcerat” într-o realitate subiectivă, deformată, în care abilităţile de a gândi critic să-i fie într-o mare măsură suprimate. Este remarcabil cum în acest caz mici diferenţe între oameni pot declanşa prejudecăţi în fiecare dintre subiecţi şi cât de greu este să te debarasezi de ele.

Studiul lui Jane Elliott demonstrează că poate fi creată aproape instantaneu o construcţie alternativă a realităţii pentru a-i defini pe cei care ne displac sau pe cei de care ne temem pentru că sunt diferiţi. Elevii lui Elliott şi Jane demonstrează cât de uşor este să alterezi realitatea obiectivă şi să-i substitui o concepţie alternativă, arbitrară, despre lume. Oricât de mici sau de superficiale ar fi diferenţele dintre copiii din Riceville, în momentul în care acestea devin indicatorii superiorităţii, respectiv ai inferiorităţii , ai acceptabilităţii sau respingerii sociale, ai valorizării ori devalorizării, ele sunt de îndată instituţionalizate, nasc reguli şi creează norme, dând naştere unor aşteptări faţă de comportamentul oamenilor învestiţi cu un anumit statut.

O perspectivă interesantă este şi cea a felului în care aşteptările, pozitive sau negative, pe marginea abilităţilor unei persoane, pot influenţa situaţia şi performanţele respectivului. Este uşor de făcut o paralelă cu studiile lui Robert Rosenthal privind efectul Pygmalion, fenomen psihologic denumit astfel după piesa omonimă a lui Bernard Show. Aşa cum aşteptările pozitive ale profesorilor din studiul lui Rosenthal determină în mod clar o îmbunătăţire a rezultatelor şi abilităţilor subiecţilor, în cazul celor etichetaţi artificial ca "inferiori", unde aşteptările scad, rezultatele sunt mai slabe.

În cazul experimentului din Riceville, elevii artificial etichetaţi ca inferiori aveau rezultate mai slabe atât din cauza tensiunilor create de prejudecăţile create în jurul lor, cât şi din cauza slabelor aşteptări pe care Jane le avea, în mod artificial, faţă de ei, pe cale de consecinţă din cauza atitudinii pe care o afişa faţă de ei. Realitatea subiectivă capătă forţă de obiectivare, suprascriind faptele şi situaţiile iniţiale.
Un alt unghi din care putem privi experimentul „Jane Elliott” şi care credem că este cel mai important, pentru că în aceasta zonă se situează intenţiile iniţiale ale autoarei, dar şi întreaga ei activitate ulterioară realizării filmului “Eye of the storm”, se referă la efectul de reducere a prejudecăţilor şi discriminării pe care aceste experimente îl au asupra subiecţilor.
Este oare posibil un soi de “recondiţionare” a naturii umane (altfel predispusă la comportamente discriminatorii) prin exerciţii similare cu cel imaginat de Jane Elliott, în vederea reducerii predispoziţiilor existente? Autoarea experimentului spune şi încearcă să demonstreze de ani că da...

baso a scris:

EXPERIMENTUL…

Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa ochilor lor). Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a “purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii.

delta a scris:

baso a scris:

EXPERIMENTUL…

Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa ochilor lor). Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a “purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii.

și tot ea spune că nu există fascism în SUA?